Eu eram catolică, dar Părintele Arsenie avea un chip, o înfăţişare, ceva aparte de lume şi mi-a intrat la inimă. Nu pot sta fără fotografia lui. Nu m-am spovedit la Părintele Arsenie, nu i-am cerut ajutorul niciodată, dar odată am vrut să fac un lucru rău şi el m-a oprit. Când spunea predica părea că îmi spune numai mie. Ziceam: “Doamne, oare ştie ce am eu în gând să fac?!”. Am venit acasă plângând. Aveam de gând să fac o prostie, dar n-am mai făcut-o. Mă tot întrebam cine i-a spus şi de unde ştia ce am eu în gând să fac? (Murar Maria, 77 ani, Arpuşu de Sus)
