Eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare

3. Înaintarea de “comunicări” individuale (plângeri) Comitetului pentru Drepturile Omului, Comitetului pentru eliminarea discriminării femeilor sau Comitetului împotriva torturii, prin invocarea neconformării cu Convenţiile aplicabile.
Cetăţenii, inclusiv copiii statelor care au ratificat Protocoalele Opţionale la aceste convenţii pot înainta comunicări prin care să susţină că sunt victime ale încălcării drepturilor garantate de Convenţii. Comunicările individuale către Comitetul pentru Drepturile Omului au fost deja folosite cu succes de tinerii adulţi (deşi nu încă şi de copii) pentru a contesta pedeapsa corporală penală în Jamaica şi Trinidad si Tobago. Pentru detalii ale procesului referitor la comunicările individuale vezi www.unhchr.ch.
4. Utilizarea recomandărilor Comitetului pentru Drepturile Copilului
Comitetul pentru Drepturile Copilului a recomandat formal eliminarea tuturor tipurilor de pedepse corporale în 130 de ţări de pe toate continentele, ca urmare a examinării rapoartelor depuse de acestea în baza UNCRC (pentru toate recomandările Comitetului către state, vezi www.endcorporalpunishment.org).
Multe state nu consideră aceste recomandări ca fiind obligatorii, deşi aceste recomandări sunt utilizate ca arsenal în campaniile de promovare a reformei legislative, pot fi citate în instanţă şi ar trebui să fie mediatizate la scară cât mai largă. Alte organisme pentru drepturile omului au făcut cunoscută poziţia clară a Comitetului pentru Drepturile Copilului cu privire la pedepsele corporale şi au recomandat abolirea acestora.
Va fi nevoie de consiliere juridică de specialitate pentru urmărirea strategiilor descrise mai sus în încercarea de a le cere guvernelor să îşi reformeze legile.
3. Exemple de bune practici
1. America Latină
În America Latină, Organizaţia Salvaţi Copiii Suedia (SCS) a însărcinat Comitetul Juriştilor din Anzi (CJA), o organizaţie a drepturilor omului cu sediul în Peru, să facă o analiză regională a legii din fiecare stat cu privire la pedepsele corporale şi alte pedepse umilitoare.
Studiul regional complet a fost lansat în luna mai 2005 în cadrul unui seminar regional privind reforma legislativă, cu scopul de asigura protecţia legală deplină a copiilor împotriva oricărei forme de violenţă. Scopul este ca studiul, a cărui analiza se bazează pe UNCRC, să fie folosit ca instrument de lucru de toţi cei din regiune care doresc să se implice în activităţi de modificare a legii la nivel naţional.
Intre timp, SCS susţine activităţi specifice de reformă legislativă cu scopul de eliminare a pedepselor corporale în Brazilia şi Costa Rica. În Brazilia, Tele LACRI, un centru de cercetare a copilăriei din cadrul Universităţii din San Paolo, a dezvoltat un proiect de lege pe care l-a prezentat Parlamentului prin intermediul unei deputate la sfârşitul anului 2003. Aceasta s-a întâmplat după mai bine de 10 ani de cercetare academică şi cursuri oferite de LACRI pentru eliminarea tuturor formelor de pedepse corporale. LACRI a făcut presiuni asupra grupurilor politice pe tot parcursul anului 2004 iar proiectul a fost în cele din urmă aprobat de Comisia pentru Educaţie. In Decembrie 2004, proiectul era dezbătut de Congres.
In Costa Rica, avocatul poporului pentru copii este un mare susţinător al reformei legislative. Mario Viquez, Procurorul statului pentru copii, a elaborat rapoarte şi cercetări şi a mobilizat societatea civilă de-a lungul ultimilor ani pentru a promova interzicerea pedepselor corporale asupra copiilor. În 2004, el a înaintat Congresului o propunere de proiect de lege, care a fost însă amânat din cauza neînţelegerilor politice. Biroul Avocatului Poporului, cu sprijinul Organizaţiei Salvaţi Copii Suedia, s-a alăturat unei alte organizaţii nonguvernamentale locale, Paniamor, care luptă de mulţi ani împotriva oricărei forme de violenţă împotriva copiilor din Costa Rica. Împreună, Paniamor şi Avocatul Poporului derulează campanii în întreaga ţară pentru eliminarea tuturor formelor de pedeapsa corporală asupra copiilor. Paniamor organizează training-uri pentru profesionişti, autorităţi sanitare, profesori, lideri religioşi şi părinţi, în timp ce biroul Avocatului Poporului îşi asumă rolul părţii politice a procesului, explicând de ce este atât de important ca legea din Costa Rica să prevadă interzicerea explicită a tuturor pedepselor corporale asupra copiilor. Iniţiativele se completează reciproc foarte bine, organizându-se sesiuni de formare în toate regiunile ţării. Scopul lor este să obţină cât mai mult sprijin din partea comunităţilor, societăţii civile şi sectoarelor guvernamentale, pentru a face presiuni asupra Congresului de a dezbate şi aproba anul viitor proiectul de lege care a fost prezentat de Avocatul Poporului (pentru mai multe informaţii, vezi www.scslat.org).
2. Marea Britanie
Campania “Copiii nu trebuie bătuţi!” din Marea Britanie implică o alianţă de peste 350 de organizaţii şi proiecte şi multe personalităţi proeminente. Alianţa derulează campanii încă din anul 1998 pentru a li se acorda copiilor aceleaşi drepturi ca şi adulţilor în baza legii privind agresiunile, promovând în acelaşi timp forme de disciplină pozitivă, non-violentă. Pedepsirea corporală a copiilor în şcoli, alte instituţii şi forme de ocrotire în afara familiei a fost interzisă (procesul de abolire a acesteia a fost finalizat în anul 2003). Dar părinţii şi alţi îngrijitori informali îşi reţin dreptul de a folosi „pedepse disciplinare rezonabile”.
Până în prezent, campania, în care Organizaţia Salvaţi Copiii Marea Britanie joacă un rol important, a eşuat în încercarea sa de a convinge guvernul să elimine „pedeapsa disciplinară rezonabilă” în întregime, în ciuda presiunii puternice a drepturilor omului. In Scoţia, Anglia şi Ţara Galilor au fost implementate reforme de legi parţiale nesatisfăcătoare. Centrul de campanie are un secretariat şi un website www.childrenareunbeatable.org.uk
3. Africa de Sud
Organizaţia Salvaţi Copiii Suedia (SCS) a avut o activitate intensă în Africa de Sud începând cu anul 2001, prin sprijinul acordat partenerilor săi, prin acţiuni de cercetare şi informare, cu scopul de a creşte gradul de conştientizare referitor la pedepsele corporale şi alte forme de pedepse umilitoare şi degradante, ca o încălcare a drepturilor copilului, de a promova alternative la pedepsele corporale şi de a crea un cadru legal care să interzică toate formele de pedepse corporale. Iniţial, Organizaţia Salvaţi Copiii Suedia şi-a concentrat activitatea în Africa de Sud. In timpul anului 2004, eforturile sale de a înlătura pedeapsa corporala s-au extins şi în Zambia şi Swaziland.
In multe ţări din Africa de Sud, conştientizarea faptului că pedeapsa corporală asupra copiilor este un act de încălcare a drepturilor acestora este aproape inexistentă. Astfel, este dificil să se iniţieze proiecte care să creeze un cadru legal de interzicere a pedepselor corporale şi să se organizeze cursuri privind alternativele la pedepsele corporale, fără o conştientizare prealabilă asupra drepturilor copiilor şi a motivelor care fac ca pedepsele corporale să fie o cale greşită. Un alt motiv pentru luarea în discuţie a acestei probleme este de a se crea parteneriate cu organizaţiile non guvernamentale de la nivel naţional, care ar putea avea ca efect iniţierea de proiecte şi asumarea coordonării acestora.
SCS a însărcinat Centrul Juridic Comunitar din Cape Town să deruleze studii privind statutul legal al pedepselor corporale aplicate copiilor din Africa de Sud, Swaziland şi Zambia.
Legea din Africa de Sud interzice pedepsele corporale asupra copiilor din instituţiile de ocrotire şi aflaţi în grija asistenţilor maternali, în sistemul justiţiei juvenile şi în şcoli. Oricum, părinţilor din Africa de Sud li se permite încă să folosească pedeapsa corporală ca o metodă de creştere a copiilor. SCS împreună cu partenerii săi din societatea civilă susţine includerea în Noua Lege a Copilului din Africa de Sud a interzicerii totale a pedepselor corporale. Acest efort a presupus înaintarea multe propuneri orale şi scrise către Departamentul pentru Dezvoltare Socială şi către Parlament, precum şi acordarea de sprijin tehnic şi material organizaţiilor partenere care susţin schimbarea cadrului legal.
Pentru a sprijini eforturile de susţinere a interzicerii tuturor formelor de pedepse corporale în Africa de Sud, SCS,împreună cu o organizaţie parteneră, se află în procesul de a formula o opinie juridică referitoare la dacă pedepsele corporale aplicate copiilor acasă sunt compatibile cu Constituţia Africii de Sud. O opinie juridică ce ar afirma că pedeapsa corporală asupra copiilor este neconstituţională va susţine aceste eforturi de promovare a proiectului de lege privind protecţia copilului. Dacă Parlamentul va exclude problema pedepsei corporale din proiectul de lege, SCS, împreună cu organizaţiile partenere, va lua in considerare ridicarea acestei probleme a pedepsei corporale asupra copiilor în faţa Curţii Constituţionale.
Deşi pedeapsa corporală asupra copiilor este interzisă în şcolile din Africa de Sud, este totuşi folosită în mare măsură. Pentru a obţine o mai bună aplicare a legii în şcoli, SCS sprijină interzicerea pedepsei corporale prin proceduri penale şi cereri de despăgubire în tribunalele Africii de Sud intentate împotriva profesorilor şi departamentelor de educaţie de la nivel regional. (Pentru mai multe informaţii vezi www.rb.se).
4. România
Organizaţia Salvaţi Copiii România a dezvoltat o campanie în vederea introducerii unei reforme legislative care să pună capăt pedepselor corporale asupra copiilor. Principalele obiective au fost:

• 
  interzicerea prin lege a pedepselor corporale;
  
• 
  schimbarea atitudinii şi metodelor folosite în educarea copiilor de către părinţi şi profesori;
  
• 
  aplicarea legii – de ex: violenţa împotriva copiilor trebuie pedepsită.
  

Mesajele campaniei au fost:

• 
  Bătaia nu e ruptă din rai!
  
• 
  Ai grijă! Violenţa împotriva copiilor se pedepseşte!
  

Aceste mesaje au fost transmise membrilor Parlamentului, guvernatorilor, specialiştilor din protecţia copiilor, profesorilor, părinţilor, copiilor şi adolescenţilor.

Strategiile adoptate pentru promovarea mesajelor campaniei au fost:

• 
  Producerea de materiale, inclusiv fluturaşi, afişe şi ghiduri ce dezvoltau problema pedepsei corporale, a disciplinei pozitive, consecinţele violenţei asupra dezvoltării copilului şi succesele reformelor legislative pe care alte state le-au adoptat cu privire la aceasta problemă. Materialul informativ cuprindea rezultatele unui sondaj derulat pe un număr de 1210 copii, care urmărea să afle cât de des sunt bătuţi şi care este atitudinea lor vizavi de această practică;
  
• 
  Constituirea de grupuri de acţiune alcătuite din voluntari ai Organizaţiei Salvaţi Copiii, care îşi desfăşoară activitatea în centrele de informare din şcoli, licee şi universităţi. Aceste activităţi au fost realizate în 95 de şcoli, cu participarea a 2950 copii, 80 de profesori şi 836 de părinţi;
  
• 
  O campanie de stradă în 16 locaţii din Bucureşti şi în cele 15 filiale Salvaţi Copiii din România;
  
• 
  Concursul ‘Drepturile Copilului’ şi ‘Forumul copiilor’, cu participarea a 3500 de copii din şcoli, licee şi centre de plasament în activităţi de informare referitoare la promovarea non-violenţei şi a principiilor educaţionale bazate pe o disciplină pozitivă;
  
• 
  Comunicate în presa locală şi naţională, emisiuni de radio şi televiziune şi relatări legate de pedepsirea corporală a copiilor;
  
• 
  O dezbatere publica găzduită de Parlamentul României pentru Membrii Parlamentului, senatori şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonguvernamentale, care a urmărit dezbaterea problemei violenţei domestice şi mijloacele de combatere a acesteia.
  

Rezultatul campaniei a fost introducerea unei noi prevederi în noua lege privind protecţia copilului care stipulează următoarele:

1. 
   „Copilul are dreptul să i se arate respect pentru propria personalitate şi nu poate fi supus pedepselor corporale sau altor tratamente umilitoare”;
   
2. 
   „Măsurile disciplinare privind copilul pot fi luate doar cu respectarea demnităţii copilului, iar pedepsele corporale sau pedepsele care pot afecta starea fizică şi psihică a copilului sau care-i pot afecta starea emoţională nu sunt sub nici o forma admise”.
   

(Pentru mai multe informaţii vezi www.salvaticopiii.ro)

5. Statul Orissa, India

In 2004, Organizaţia Salvaţi Copiii Marea Britanie, în colaborare cu guvernul din Orissa şi cele mai importante organizaţii nonguvernamentale pentru drepturile copiilor, a organizat o întâlnire între copii şi Membrii Adunării Legislative (MAL) a guvernului din Orissa pentru a discuta consecinţele pedepsei corporale şi degradante asupra copiilor. Era pentru prima oară când o întâlnire pe această temă avea loc în India. Au participat 35 de MAL din partidele opoziţiei şi cele de la putere şi 22 de copii (10 băieţi şi 12 fete) din mediul urban şi rural.

Întâlnirea a reprezentat punctul culminant al numeroaselor consultări şi dialoguri cu copiii, comitetele de educare rurale şi demnitarii regionali. In cadrul acestor discuţii copiii au solicitat crearea unei platforme de împărtăşire de opinii şi puncte de vedere, în cadrul sistemului educaţional actual. Un alt scop al întâlnirii a fost discutarea de recomandări şi acţiuni pentru interzicerea pedepselor corporale şi umilitoare/ degradante şi pentru introducerea unei pedepse pozitive în şcoli şi instituţii.
Câteva din mesajele cheie ale copiilor au fost:

• 
  Comportamentul şi atitudinea profesorilor ar trebui schimbate şi aceştia ar trebui să fie conştienţi de efectele pedepselor corporale şi degradante. Dacă un elev este obraznic, el trebuie să fie pedepsit, dar pedeapsa nu trebuie să îl rănească. Trebuie să discutăm pentru a vedea cum se menţin pedepsele în şcoli.
  
• 
  Sistemul educaţional este într-o situaţie dificilă. MAL ar trebui să dezbată această problemă în cadrul adunării de stat. Atâta timp cât putem discuta despre situaţia grea a profesorilor, trebuie să putem discuta şi despre situaţia grea a elevilor, în mod egal.
  
• 
  Departamentul Educaţiei ar trebui să îndrume profesorii asupra modului în care să-i educe pe elevi.
  

La încheierea întâlnirii, copiii au semnat un memorandum şi l-au prezentat de pe podium. Cererile formulate de ei au fost următoarele:

• 
  societatea ar trebui să fie lipsită de violenţă
  
• 
  toate tipurile de pedepse corporale şi degradante ar trebui interzise;
  
• 
  ar trebui să existe predarea bilingvă;
  
• 
  sistemul actual de amenzi în caz de absenteism ar trebui eliminat.
  

MAL au concluzionat că este necesar să se interzică pedepsele corporale şi degradante/ umilitoare şi să se promoveze forme pozitive de educaţie. Ei au recunoscut nevoia de a lucra la programa de pregătire a profesorilor şi de a institui sisteme pentru promovarea abordărilor disciplinare pozitive. De asemenea, au recunoscut că o parte din părinţii şi copiii din Orissa şi alte părţi din India foloseau deja metode creative de educare a copiilor, fără a utiliza pedepsele corporale şi degradante/ umilitoare, dar şi că există prea puţină experienţă în acest sens. S-a subliniat de asemenea că trebuie să se sublinieze bunele practici existente pentru a creşte gradul de conştientizare şi înţelegere a problemei.

Rezultatul întâlnirii a fost interzicerea pedepsei corporale în statul Orissa, începând cu luna august 2004. (Pentru mai multe informaţii vezi www.rb.se)

6. Iniţiativa globală pentru eliminarea tuturor formelor de pedepse corporale îndreptate împotriva copiilor
Iniţiativa globală pentru eliminarea tuturor formelor de pedepse corporale îndreptate împotriva copiilor lansată în 2001 cooperează strâns cu Organizaţia Internaţională Salvaţi Copiii în vederea sprijinirii organizării şi desfăşurării de campanii de informare pentru eliminarea pedepselor corporale. Website-ul iniţiative, www.endcorporlpunishment.org, conţine detalii privind hotărâri şi decizii cheie ale organismelor pentru drepturile omului; toate recomandările Comitetului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului referitoare la pedepsele corporale; detalii ale eliminării pedepselor în ţările unde legea a fost modificată; link-uri la informaţii şi materiale ce promovează formele de disciplină pozitivă, non-violentă, precum şi detalii ale studiilor din domeniul pedepselor corporale. Iniţiativa Globală este la dispoziţia tuturor, oferind informaţii şi sprijin pentru derularea campaniilor naţionale; contact: [e-mail].

PASUL 4B
ACŢIUNI DE ADVOCACY PENTRU SCHIMBAREA SOCIALĂ

2. 
   Introducere
   

3. 
   Dezvoltarea unei strategii
   

2. 
   Stabilirea obiectivelor
   

3. 
   Colectarea informaţiilor necesare
   

4. 
   Identificarea publicului ţintă
   

5. 
   Dezvoltarea mesajelor cheie şi a resurselor
   

6. 
   Construirea alianţelor şi a suportului necesar
   

7. 
   Diseminarea mesajului
   

4. 
   Exemple de bune practici
   

1. Introducere
Eradicarea practicilor larg răspândite de aplicare a pedepselor corporale şi umilitoare va necesita un lobby activ pentru schimbarea atitudinilor şi a comportamentului faţă de copii. Acceptarea legală şi socială a pedepselor corporale şi umilitoare întăreşte mesajul că violenţa împotriva anumitor grupuri de persoane sau indivizi este acceptabilă. În acest sens acţiunile de advocacy presupun schimbarea unor astfel de acceptări prin ridicarea nivelului de cunoaştere a publicului cu privire la necesitatea schimbării. Astfel, va trebui să construiţi argumente şi dovezi cu privire la:

• 
  Drepturile copilului de a fi protejat de orice formă de violenţă
  

• 
  Mărimea şi gravitatea tiparelor de pedepse corporale şi umilitoare faţă de copii
  

• 
  Răul cauzat pe termen lung asociat cu pedepsele corporale şi umilitoare
  

• 
  Ineficienţa pedepselor corporale şi umilitoare şi avantajele disciplinei pozitive
  

• 
  Importanţa schimbărilor comportamentale în eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare în cadrul familiei.
  

A nu se uita faptul că ideile preconcepute cu privire la legitimitatea de a lovi copiii sunt în acelaşi timp larg răspândite şi adânc înrădăcinate. Va trebui să vă pregătiţi în a depune eforturi semnificative şi susţinute în program. Schimbarea presupune timp.

Advocacy (susţinere, promovare) poate însemna să munceşti în moduri diferite la niveluri diferite Nivelul internaţional de advocacy presupune depunerea eforturilor de a dezvolta în continuare sau a promova legile şi standardele internaţionale deja existente (de exemplu:convenţiile şi standardele regionale şi ale Naţiunilor Unite ). El poate de asemenea să presupună găsirea unui angajament politic mai mare şi mecanisme mai bune de implementare a acestor standarde, inclusiv prin influenţarea politicii donorilor bilaterali şi multilaterali. Nivelul naţional de advocacy poate să influenţeze politicile şi strategiile naţionale ( de exemplu integrarea UNCRC în cadrul legislaţiilor naţionale); structurile instituţionale (de exemplu: reforma administrativă în sectorul public); şi dispoziţii legale specifice şi eficiente pentru protecţia copiilor. ( Un text legislativ variat precum Actul Copiilor nu este întotdeauna cea mai bună abordare. Cu toate acestea, trebuie să existe dispoziţii specifice în legislaţie, fie ele se regăsesc într-un singur text legislativ sau în mai multe legi). Nivelul local de advocacy poate să influenţeze interpretarea şi modul practic de administrare a legislaţiei actuale la nivel local; creşterea nivelului de cunoaştere, stimularea dezbaterilor şi discuţiilor la nivel local, educarea comunităţii locale.

2. Dezvoltarea unei strategii
Strategia promovată pentru schimbarea atitudinilor şi a comportamentului va trebui să includă:

• 
  stabilirea obiectivelor
  

• 
  colectarea informaţiilor necesare
  

• 
  identificarea publicului ţintă
  

• 
  dezvoltarea mesajelor cheie şi a resurselor
  

• 
  construirea alianţelor şi a suportului necesar
  

• 
  diseminarea mesajului
  

Desen:
Iar acum tema pentru acasă ….vreau ca amândoi să renunţaţi la convingerile voastre culturale adânc înrădăcinate cu privire la creşterea copiilor şi să adoptaţi nişte alternative pozitive …până luni!
A. Stabilirea obiectivelor
Obiectivul general trebuie să fie acela de a stopa toate formele de pedepse corporale şi umilitoare asupra copiilor. Cu toate acestea, priorităţile imediate de acţiuni vor avea probabil la bază informaţiile din analiza situaţiei existente. De exemplu, dacă nu există nici o evidenţă disponibilă cu privire la nivelurile de pedepse corporale şi umilitoare, se poate lua decizia ca primul obiectiv să fie acela de a întreprinde cercetări în domeniu pentru a avea o imagine mai clară cu privire la acest aspect. Dacă există puţine cunoştinţe sau înţelegere cu privire la UNCRC (Centrul legal al copiilor) şi la rezultatele Comitetului pentru drepturile copilului, se poate considera că prima prioritate este aceea de a creşte gradul de sensibilizare asupra stadiului şi implicaţiile lor asupra copiilor, folosind răspândirea pedepselor corporale şi umilitoare drept un exemplu larg întâlnit de încălcare a drepturilor copiilor.
De asemenea, se poate lua decizia de a adopta obiective pe termen scurt, mediu şi lung ca parte componentă a abordării strategice a programului. Este foarte important de menţionat faptul că aceste obiective sunt secvenţiale. Obiectivele pe termen scurt se vor concentra mai degrabă pe output-uri, acestea reprezentând elemente necesare în realizarea unei schimbări pe termen lung pentru copii. Cu toate acestea, fără existenţa unui angajament pentru obiective pe termen lung, impactul programului respectiv asupra copiilor va fi minim.

„Acceptarea legală şi socială a pedepselor corporale şi umilitoare întăreşte mesajul că violenţa împotriva copiilor este acceptabilă. Acţiunile de advocacy înseamnă schimbarea unei astfel de acceptări prin creşterea nivelului de cunoaştere asupra efectelor dăunătoare şi de durată a pedepselor corporale şi umilitoare asupra copiilor, precum şi cunoaşterea drepturilor copiilor de a fi protejaţi de orice formă de violenţă.”

Angajat al Salvaţi Copiii, Seminarul global al Alianţei Internaţionale Salvaţi Copiii privind pedepsele corporale, Cairo, 2003
Obiective pe termen scurt

• 
  Producerea şi diseminarea dovezilor obţinute de la copii şi părinţi cu privire la preponderenţa pedepselor corporale şi umilitoare
  

• 
  Colectarea şi diseminarea dovezilor plecând de la opiniile copiilor şi experienţele lor de pedepse corporale şi umilitoare
  

• 
  Stabilirea unor mesaje cheie de campanie
  

• 
  Editarea posterelor şi fluturaşilor care susţin atât reforma legislativă cât şi schimbarea atitudinilor şi a practicilor
  

• 
  Suportul activ al agenţiilor cheie active în domeniul copiilor
  

Obiective pe termen mediu

• 
  Campanie de nivel înalt stabilind obiective clare şi specifice, inclusiv propuneri pentru reformă în domeniul legislativ
  

• 
  Implicarea unui anumit număr de organizaţii în derularea acestei campanii (acest lucru va depinde de mărimea ţării, de număr organizaţiilor sociale existente, etc)
  

• 
  Crearea unei imagini vizibile al acestei campanii în mass-media
  

• 
  Existenţa unui anumit număr de susţinători individuali de nivel înalt
  

• 
  Stabilirea contactelor cu politicieni cheie şi oficiali guvernamentali
  

• 
  Crearea de oportunităţi pentru copii pentru a le oferi acces la persoanele care elaborează politici şi la mass-media în vederea exprimării opiniilor lor
  

• 
  Promovarea unor dezbateri cu privire la necesitatea de a produce schimbări în domeniul legislativ şi în atitudini
  

Obiective pe termen lung

• 
  Reformarea domeniului legislativ pentru a interzice pedepsele corporale şi umilitoare în orice mediu
  

• 
  Reducerea incidenţei pedepselor corporale şi umilitoare asupra copiilor în orice mediu
  

• 
  O mai mare recunoaştere a drepturilor copiilor la demnitate şi la respect a integrităţii fizice
  

B. Colectarea informaţiilor necesare
O strategie eficientă de advocacy trebuie să se bazeze pe informaţii precise şi credibile. Aceste informaţii ar trebui să fie deja colectate şi integrate în analiza situaţiei existente , ca parte a strategiei de reformă a domeniului legislativ, şi ele vor include:

• 
  standarde internaţionale având impact asupra pedepselor corporale şi umilitoare
  

• 
  recomandări specifice făcute guvernului ţării respective de către Comitetul pentru drepturile copilului şi de către orice alt organism implicat în apărarea drepturilor omului
  

• 
  cadrul legislativ naţional ce sprijină pedepsele corporale şi umilitoare în toate mediile (vezi Etapa 4A)
  

• 
  rezultatele cercetărilor internaţionale şi naţionale, impactul şi severitatea pedepselor corporale şi umilitoare.
  

• 
  politici guvernamentale şi orice linii directoare cu privire la pedepsele corporale şi umilitoare în toate instituţiile.
  

În afară de acestea, trebuie de asemenea să existe informaţii cu privire:

• 
  diferitele departamente guvernamentale responsabile de diferitele domenii ce privesc viaţa unui copil
  

• 
  miniştrii de linie şi oficialii guvernamentali
  

• 
  dacă există comitete parlamentare, guvernamentale sau orice alt tip de comitet sau grupuri de lucru ce ar putea fi responsabile de tratamentul aplicat copiilor
  

• 
  structurile responsabile la nivel regional, la nivel de provincie şi la nivel local şi cum interacţionează ele cu autorităţile de la nivel naţional.
  

• 
  rolul autorităţilor religioase în materie de viaţă familială şi educaţie şi dacă ele au adoptat vreo poziţie în materie de aplicare a pedepselor corporale şi umilitoare.
  

• 
  dacă s-au purtat discuţii politice sau legislative în care au fost exprimate anumite opinii sau atitudini cu privire la pedepsele corporale şi umilitoare, cum ar fi de exemplu, dezbateri în contextul reformării domeniului legislativ, sau dezvoltarea unei noi politici sociale în materie de familie, educaţie , justiţie juvenilă, instituţionalizare, etc. Care sunt opiniile ce au fost exprimate?
  

• 
  care este părerea copiilor despre pedepsele corporale. S-a întreprins vreo acţiune cu ei în acest sens?
  

Exemplu de strategie regională din Asia Centrală şi de Sud Următoarele categorii de obiective pentru componenta de advocacy şi de campanie sunt preluate din Strategia Regională din Asia Centrală şi de Sud cu privire la pedepsele corporale şi psihologice asupra fetiţelor şi băieţilor inclusiv Tehnici de disciplină pozitivă şi instrumente. Lobby pentru schimbarea atitudinilor sociale şi orientarea lor către non-acceptarea pedepselor corporale şi psihologice. Lobby pentru reformarea domeniului legislativ şi consolidarea legilor existente care interzic pedepsele corporale şi psihologice. Lobby pentru interzicerea pedepselor corporale şi psihologice în şcoli (ca o primă etapă dar a nu se limita doar la şcoli). Lobby pentru creşterea alocărilor financiare (de la guvern, organizaţia Salvaţi Copiii şi alţi donori) în vederea colaborării împotriva pedepselor corporale şi psihologice în toate instituţiile. Elaborarea de materiale de advocacy pentru derularea unor campanii regionale şi naţionale cu scopul de a lupta împotriva pedepselor corporale şi psihologice asupra fetiţelor şi băieţilor. Lobby în rândul mass-media. Influenţarea contribuţiei regionale cu privire la Studiul Naţiunilor Unite asupra Violenţei împotriva copiilor. www.savethechildren-alliance.org.np

C. Identificarea publicului ţintă
Este important să se stabilească foarte clar cine este publicul ţintă al campaniei pe care o organizaţi.

• 
  Audienţa ţintă primară se compune din responsabilii care au autoritatea de a conduce la schimbarea dorită în politica respectivă. În cazul pedepselor corporale şi umilitoare, aceasta ar include miniştrii guvernamentali, oficiali guvernamentali, profesorii, profesionişti în executarea legilor, membrii ai parlamentului şi părinţii.
  

• 
  Audienţa ţintă secundară se compune din persoane care au acces şi care sunt capabile să influenţeze audienţa primară. Aceasta ar include alte persoane responsabile cu elaborarea politicilor, mass-media şi liderii religioşi.
  

Va trebui să identificaţi opiniile şi atitudinile adoptate de către diferiţii membrii ai audienţei ţintă, cum ar fi de exemplu, dacă ei susţin , se opun sau sunt neutrii faţă de subiect. Este de asemenea important să vă gândiţi la abilitatea potenţială a responsabililor, precum şi la valorile pozitive, la practicile şi credinţele tradiţionale ale comunităţii, care ar putea să fie folosite ca „pietre de fundament” într-o campanie de advovacy. De exemplu, părinţii sunt primii educatori în dezvoltarea emoţională, socială şi cognitivă a copiilor. Integrarea sprijinului lor într-o campanie este prin urmare crucial. Ar trebui întreprinse eforturi pentru a identifica pe miniştrii sau oficialii cu influenţă care sunt mai receptivi din cadrul ministerelor relevante, cum ar fi de exemplu, din Departamentele pentru Educaţie, Sănătate sau Justiţie.

România O campanie organizată în România pentru a pune capăt pedepselor corporale şi umilitoare a folosit două mesaje cheie în materialele de publicitate: Bătaia nu e ruptă din rai! Ai grijă! Violenţa împotriva copiilor se pedepseşte! S-au distribuit de asemenea postere cu imaginea unui înger cu un ochi rănit, şi având drept titlu: „Când loveşti un copil e ca şi cum ai lovi un înger” şi „Violenţa nu este niciodată o virtute”. Aceste mesaje au avut la bază o analiză foarte clară a factorilor sociali şi culturali ce influenţează atitudinile faţă de copii, şi anume: România este o societate profund religioasă iar abordarea oamenilor prin religie a fost un mijloc eficient de a le atrage atenţia folosirea religiei ca mijloc de comunicare a stabilit legătura între moralitate şi a trata un copil cum se cuvine accentul asupra pedepselor a transmis credinţa că adulţii pot trata copii foarte rău cu impunitate.

D. Dezvoltarea mesajelor cheie şi a resurselor
1. Mesaje
Analiza realizată cu privire la natura, extinderea şi cauzele pedepselor corporale şi umilitoare asupra copiilor vă va ajuta să decideţi asupra modalităţii de formulare a mesajelor pe care doriţi să le transmiteţi prin intermediul strategiei de promovare. Este foarte important să se înţeleagă clar care este semnificaţia termenului „pedepse corporale şi umilitoare” în contextul local. Ce înţeleg copii prin acest termen? Ce includ / exclud părinţii, persoanele care au grijă de copii şi comunitatea locală în acest termen când vorbesc de pedepsele corporale şi umilitoare? Dacă aceste aspecte nu sunt clare, există riscul ca toată activitatea care urmează să nu îşi atingă scopul.
Mesajele trebuie să fie clare şi pe de inteligibile, dezvoltate şi adaptate la diferitele audienţe ţintă pentru a-i convinge să susţină poziţia promovată. În funcţie de context, mesajele se pot axa pe:

• 
  Principiul unui tratament egal al copiilor: cum se face că numai copiii, membrii cei mai vulnerabili ai societăţii, nu sunt protejaţi împotriva violenţei. Ei au dreptul la drepturi egale de protecţie.
  

• 
  Principiu esenţial al non-violenţei: a lovi oamenii este un lucru rău: şi copiii sunt oameni. Aceasta ar putea include un mesaj care promovează toleranţa zero faţă de violenţă.
  

• 
  Principiul eficienţei al non-violenţei: violenţa nu funcţionează, dăunează, iar disciplina pozitivă este mult mai eficientă
  

• 
  Principiul pragmatic al non-violenţei: violenţa conduce la violenţă, şi promovează faptul că violenţa este o strategie acceptată pentru a obţine ceea ce doreşti.
  

În mod clar, mesajul predominant este acela că nici o formă de violenţă faţă de copii nu este acceptabilă. Cu toate acestea, va trebui de asemenea să abordaţi motivele pentru care părinţii şi alte persoane au aceste păreri, ce influenţează comportamentul lor faţă de copii, şi alternativele pozitive care pot fi folosite în locul pedepselor corporale şi umilitoare. Deşi factorii culturali şi sociali pot conduce la diferenţe între atitudinile adoptate faţă de copii, există numeroase argumente folosite pentru a justifica pedepsele corporale aplicate copiilor, argumente car sunt aceleaşi în toată lumea. Găsirea unor răspunsuri şi provocarea acestor argumente vor trebui să fie piatra de temelie a programului vostru. Este extrem de important să subliniem faptul că scopul principal este schimbarea comportamentului şi nu pedepsirea părinţilor. Rezultatele obţinute în toate ţările care au adoptat reforme legislative pentru a pune capăt pedepselor corporale împotriva copiilor sunt acelea că aceste programe conduc la gestionarea atitudinilor faţă de copii şi la reducerea nivelului de violenţă aplicat copiilor, şi nu la creşterea incriminării părinţilor (vezi Etapa 4A).

2. Resurse
Odată ce mesajele care se doresc promovate au fost stabilite, trebuie găsite resursele prin care mesajele vor putea fi diseminate şi e posibil să fie nevoie de resurse diferite pentru audienţe diferite. De exemplu:

• 
  materiale publicitare : postere, fluturaşi şi pamflete promovând schimbarea, cazuri de răspândire a violenţei, impactul violenţei, opiniile copiilor, etc
  

• 
  informare: ghiduri cu privire la alternativele existente pentru pedepsele corporale, drepturile copiilor, standardele internaţionale, rezultatele cercetărilor.
  

• 
  articole: pentru ziare şi jurnale, ambele având drept grup ţintă publicul general şi profesioniştii în domeniu
  

• 
  comunicate de presă: comunicate răspuns la anumite incidente de violenţă împotriva copiilor, relatând cazuri care se judecă la tribunal, promovând rezultatele unor cercetări internaţionale şi naţionale în domeniu, susţinând iniţierea unor reforme legislative, reacţionând la afirmaţiile unor politicieni sau altor persoane de nivel înalt.
  

• 
  scrisori: scrisori individuale sau proforme către membrii organelor legislative sau guvernului.
  

În Columbia, serviciile de sănătate şi organizaţiile de copii au folosit radioul ca fiind unul din cele mai eficient mijloace de a ajunge la părinţi şi de le împărtăşi practicile unei creşteri sănătoase a copiilor, de a preveni violenţa ajutându-i să-şi rezolve diferitele probleme care apar la diferitele stadii în procesul de dezvoltare a copiilor.

E. Construirea alianţelor şi a suportului necesar
Construirea unui grup de susţinători care să sprijine mesajul promovat este esenţială pentru succesul acţiunii. Cu cât baza de suport este mai mare, cu atât sunt mai mari şansele de a influenţa cu adevărat schimbarea. Trebuie să construiţi alianţe cu organizaţiile, cu persoane de nivel înalt sau importante, şi cu mass-media.
1. Organizaţii
Pentru a obţine sprijinul formal al organizaţiilor relevante, va trebui să aveţi întâlniri cu personalul de management, să participanţi şi să luaţi cuvântul la conferinţe, să susţineţi reuniuni publice şi să diseminaţi informaţia.

Aţi putea aborda organizaţii care se regăsesc în următoarele categorii:

• 
  ONG-uri, reţele şi coaliţii
  
• 
  Donori
  
• 
  Grupuri civice
  
• 
  Asociaţii profesionale
  
• 
  Grupuri de femei
  
• 
  Organizaţii ale drepturilor omului
  
• 
  Grupuri religioase
  
• 
  Sindicate
  
• 
  Organizaţii conduse de copii şi tineret
  
• 
  Grupuri de părinţi.
  

2. Persoane de nivel înalt sau importante
Obţinerea sprijinului persoanelor de nivel înalt reprezintă o strategie folositoare , deoarece ele sunt susceptibile a avea influenţă asupra membrilor din public. Oamenii aspira deseori la vieţile celebrităţilor, de exemplu, astfel încât participarea lor activă la stoparea pedepselor corporale şi umilitoare pot constitui o pârghie eficientă de schimbare. Tot ele atrag şi publicitatea şi pot astfel oferi oportunităţi pentru o mai mare acoperire a campaniei media organizate. Se poate lua în considerare de asemenea abordarea persoanelor prin intermediul muzicii, literaturii, televiziunii, artei, teatrului, sportului, ştiinţei şi politicii. Obţinerea sprijinului unor lideri cheie ai comunităţii sau a unor personaje publice ale căror păreri sunt deseori considerate de public poate fi extrem de benefică. Aceste persoane pot fi lideri religioşi, comentatori sociali, experţi în dezvoltarea copiilor sau chiar şi soţia Şefului de stat care poate că a avut un rol social în materie de femei şi copii.
3. Mass-media
Este folositor să încerci să găseşti jurnalişti interesaţi în acest subiect. Liderii scriitori şi comentatorii în ziare reprezintă o sursă nepreţuită de sprijin dacă ei pot fi convinşi să scrie într-o manieră pozitivă şi frecventă despre aceste aspecte. Folosirea eficientă a mijloacelor media reprezintă de asemenea un element vital în succesul strategiei de schimbare. Este imperativ ca mesajele voastre să devină cunoscute, răspândite la scară largă, şi să li se acorde o audienţă corespunzătoare. Comunicatele de presă periodice făcând legătura cu aspecte evocate în campania media pot fi folositoare pentru a menţine subiectul în atenţia publicului.
F. Diseminarea mesajului
În afară de construirea unei baze de sprijin, mesajul va trebui transmis către o audienţă mai largă - de exemplu, publicul general, mass-media, persoanele cu putere de decizie. O gamă largă de strategii se pot dovedi a fi adecvate diseminării mesajelor campaniei promovate, în funcţie de diferitele audienţe ţintă. De exemplu:

• 
  Colectarea informaţiilor de la copii cu privire la experienţele lor în materie de pedepse corporale şi umilitoare acasă pentru a ridica nivelul de înţelegere cu privire la gravitatea , extinderea şi impactul său, şi pentru a le oferi copiilor oportunităţi de a-şi exprima părerile, de a participa la programele de sensibilizare şi de încuraja alternative la pedepsele corporale şi umilitoare.
  

• 
  Lobby pe lângă Guvernul naţional pentru a-l încuraja să provoace acceptarea socială a pedepselor corporale şi umilitoare şi a promova un respect mai mare pentru copii, nu numai prin intermediul unor reforme legislative dar şi prin intermediul politicilor, serviciilor oferite părinţilor şi mesajele publice despre copii. Trebuie să vă asiguraţi că Guvernul cunoaşte în totalitate cu obligaţiile sale internaţionale, cu interpretările date de către Comitetul pentru drepturile copilului şi orice alte observaţii sau concluzii relevante.
  

• 
  Identificarea oficialilor guvernamentali cheie în departamentele relevante inclusiv în justiţie, educaţie, servicii sociale şi sănătate. Puteţi încerca să influenţaţi orice politici sau linii directoare guvernamentale deja elaborate, puteţi încuraja elaborarea unor linii directoare noi, să vă asiguraţi că oficialii sunt informaţi în permanenţă cu privire la dezvoltările din domeniu , nivelul de sprijin acordat de public în schimbare, noi cercetări, etc. Puteţi să-i încurajaţi să întreprindă cercetări cu privire la fenomenul de răspândire a pedepselor corporale şi umilitoare.
  

• 
  Lobby pe lângă parlamentari / legislatori: puteţi încerca să sprijiniţi un grup de parlamentari/legislatori pentru copii pentru a acorda suport campaniei promovate în cadrul instituţiei guvernamentale. Puteţi colabora cu ei la construirea unui grup de susţinători mai larg în cadrul instituţiei guvernamentale. Va trebui să încurajaţi legislatorii să identifice toate oportunităţile posibile în abordarea acestui aspect - solicitarea unor întâlniri cu miniştrii, adresarea de întrebări parlamentarilor, susţinerea unor dezbateri şi invitarea lor să intervină la seminarii şi conferinţe. Vor avea nevoie să fie informaţi în mod periodic cu privire la stadiul în care se află legislaţia, noile cercetări în domeniu şi cazurile care se judecă la tribunal.
  

• 
  Colaborarea cu autorităţile locale, comunitatea şi liderii religioşi pentru a promova stoparea pedepselor corporale şi umilitoare şi obţinerea sprijinului lor în a-i ajuta pe părinţi să-şi schimbe modul de abordare şi să se orienteze către disciplină.
  

• 
  Folosirea susţinătorilor comerciali pentru a sprijini campania. De exemplu, în Suedia, când noua lege pentru interzicerea pedepselor corporale şi umilitoare a fost introdusă, ca parte dintr-o campanie publică de educare, pe cutiile de lapte din carton existau informaţii simple şi clare cu privire la noua lege pentru a creşte nivelul de cunoştinţe în rândul unei largi categorii de public.
  

• 
  Crearea unei pagini web care să fie actualizată în mod periodic, prezentând de exemplu obiectivele campaniei, detalii cu privire la susţinătorii ei, informaţii doveditoare cu privire la răspândirea şi gravitatea problemei, detalii cu privire la cazuri curente de abuz ce se judecă în tribunal la momentul respectiv, perspectivele internaţionale în domeniu, rezultatele Comitetului pentru drepturile copilului atunci când sunt relevante, etc.
  

„Una din iniţiativele cele mai reuşite în cadrul campaniei noastre împotriva abuzurilor corporale din Brazilia, a fost aceea când am convins o compania de telecomunicaţii privată să sponsorizeze şi să producă cartele pentru telefoanele publice cu mesaje de genul:

Puneţi capăt pedepselor corporale împotriva copiilor ACUM!”
Tele LACRI, Partener al Salvaţi Copiii din Suedia, Brazilia.

3. Exemple de bune practici
1. Columbia
În Columbia, violenţa este cauza a numeroase probleme de sănătate publică. În fiecare zi se petrec 70 de crime violente şi 10 asasinate politice , iar 10 copii pe zi mor din cauza maltratării şi abuzurilor sexuale. Mai mult, 7 000 de copii sunt implicaţi în organizaţiile de luptă. Este clar de asemenea că violenţa care macină ţară în prezent se repetă de la o generaţie la alta sub forma unor cicluri neîntrerupte, astfel încât numeroşi adulţi care îşi maltratează copii au fost şi ei la rândul lor maltrataţi în copilărie.
Organizaţia „Salvaţi Copiii „ a întreprins un experiment „vaccinul împotriva violenţei” în Bogota , capitala Columbiei, cu sprijinul primarului, Anatans Mockus, prin care 40 000 de vaccinări simbolice au fost administrate pe o perioadă de 10 zile. Alte experimente de acest gen au continuat în alte locuri.
Strategia combate violenţa şi maltratarea copiilor şi caută să acţioneze în conformitate cu politicile ce urmăresc protejarea drepturilor copilului în Columbia. Scopul ei este de a disemina o cultură bazată pe tratarea pozitivă şi respectul faţă de copii, şi astfel promovează o rezolvare non-violentă a conflictelor în cadrul familiilor şi în sistemul şcolar. Aceasta aduce o contribuţie directă la păstrarea păcii în ţară.
2. Spania
Între anii 1999 şi 2001, Salvaţi Copiii Spania, împreună cu partenerii săi (UNICEF, etc.) a promovat o campanie la nivel naţional „Educă , şi nu pedepsi!” împotriva pedepselor corporale şi umilitoare aplicate copiilor. (www.savethechildren.es)
Rezultate cheie ale campaniei

• 
  Ar trebui să punem sub semnul întrebării atitudinile societăţii şi nu comportamentele.
  
• 
  Trebuie să acceptăm faptul că nu este posibil să abolim pedepsele corporale şi umilitoare imediat.
  
• 
  Trebuie să muncim pentru a schimba modul de gândire al oamenilor cu privire la pedepsele corporale şi umilitoare.
  
• 
  Părinţii nu au dreptul şi nici datoria de a aplica pedepse corporale şi umilitoare. Este un comportament nejustificat şi greşit.
  
• 
  Organizarea unei campanii împotriva pedepselor corporale şi umilitoare reprezintă o modalitate de a preveni abuzul copiilor.
  
• 
  Reformele legislative sunt necesare ca instrument educaţional pentru societate.
  

Lecţii cheie învăţate

• 
  Încurajează oamenii să lucreze împreună – de exemplu, profesorii, părinţii şi copiii.
  
• 
  Împuterniceşte ONG-urile să lucreze împreună.
  
• 
  Abordează pedepsele corporale ca o problemă educaţională, şi nu ca una legată de violenţă.
  
• 
  Ia în considerare lipsa părinţilor de resurse şi provocările pe care le întâmpină în educarea copiilor lor. Formarea este esenţială în acest sens.
  
• 
  Analizează dimensiunile culturale.
  
• 
  Dezvoltă instrumente de găsire a unor soluţii alternative la conflicte (acest lucru a fost solicitat în mod repetat de către părinţi).
  
• 
  Asigură participarea importantă şi credibilă a copiilor.
  
• 
  Încurajează instituţiile să facă declaraţii publice cu privire la această problemă.
  

3. Alte exemple de campanii organizate de Salvaţi Copiii pentru promovarea schimbării sociale

• 
  Salvaţi Copiii Marea Britanie a colaborat cu o corporaţie importantă care a finanţat editarea unor postere colorate ce au fost apoi diseminate în clinicile de sănătate şi centrele de îngrijire de-a lungul ţării. Acest program includea de asemenea detalii cu privire la o broşură gratuită şi un link către o pagină web ce disemina mesajul următor: „Să fii părinte – nimeni nu a zis că e uşor!”.
  

• 
  Salvaţii Copiii SUA în Bangladesh a produs o casetă video cu un spectacol de păpuşi pentru copiii mici prezentând scene tipice şi descurajând folosirea pedepselor corporale şi umilitoare.
  

• 
  Salvaţi Copiii Suedia a susţinut partenerul brazilian Tele LACRI în producerea unui film video impresionant ce prezenta diferite desene ale copiilor ce descriau cum se simţeau atunci când erau pedepsiţi de părinţii lor.
  

• 
  În Columbia, Salvaţi Copiii Marea Britanie a colaborat cu un important ziar naţional El Tiemp, ce a publicat numeroase articole despre pedepsele corporale şi umilitoare şi ce vor duce la editarea unei broşuri pe această temă, broşura fiind inclusă în ziar.
  

• 
  În Marea Britanie, s-a realizat un film serial, difuzat prin televiziunea prin cablu, cu privire la educarea pozitivă a copiilor. Aceasta s-a întâmplat deoarece autorităţile din domeniul educaţiei din nord-estul Lincolnshire erau îngrijorate de numărul copiilor ce fuseseră excluşi din creşă şi grădiniţă ( cum ar fi copiii care arătau un comportament provocator). Caseta video a fost de asemenea distribuită în rândul a 2000 de şcoli şi a grupurilor de tineri (în vârstă de 14-16 ani).
  

• 
  În 2003, Alianţa Internaţională Salvaţi Copiii din America de Sud a lansat o campanie comună cu o reţea de organizaţii din Peru având drept scop acela de a promova aplicarea unui tratament pozitiv şi descurajarea pedepselor corporale şi umilitoare împotriva copiilor. Campania a constat în imunizarea simbolică a adulţilor, şi anume adulţii erau vaccinaţi de către copii împotriva violenţei. S-au susţinut conferinţe publice, şi s-a difuzat un spot TV şi radio. Campania a avut o audienţă de aproape 80 000 de persoane în zona metropolitană din Lima.
  

• 
  Pentru a ajunge la o înţelegere mai bună a atitudinilor sociale faţă de pedepsele corporale şi umilitoare împotriva copiilor în Africa de Sud, Salvaţi Copiii Suedia a sprijinit organizarea, în 2004 un sondaj naţional colectând şi analizând date de la un eşantion reprezentativ de populaţie cu vârsta de 16 ani şi peste, cu privire la atitudinile adoptate de părinţi în educaţia copiilor şi aptitudinile de creştere a unui copil, cu accent pe pedepsele corporale şi umilitoare.
  

• 
  Salvaţi Copiii Suedia a sprijinit de asemenea elaborarea unui studiu cu privire la rolul administraţiei publice în implementarea interzicerii de aplicare a pedepselor corporale şi umilitoare. Studiul a fost realizat în Lebanon, în 2004, şi va fi folosit ca acţiune de advocacy în încercarea de a realiza un sistem legislativ eficient de protecţie pentru copii împotriva oricăror forme de violenţă în şcoli.
  

• 
  UNICEF şi Salvaţi Copiii Suedia a sprijin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului (ANPC) din Sri Lanka în producerea unui anunţ publicitar de televiziune ce încuraja recurgerea la alternativele pentru pedepsele corporale. ANPC a editat de asemenea postere cu privire la aceste alternative, ce au fost diseminate prin intermediul ziarelor naţionale.
  

PASUL 4C
Educaţie şi formare

Partea I – Pedepsele corporale şi umilitoare în familie

1. Introducere
2. Dezvoltarea unei strategii
A. Stabilirea obiectivelor
B. Identificarea publicului ţintă
C. Producerea materialelor şi a instrumentelor
D. Promovarea educaţiei şi formării cu privire la eliminarea pedepselor corporale şi umilitoare
3. Exemple de bune practici

Partea II – Pedepsele corporale şi umilitoare în şcoală

1. 
   Introducere
   

2. 
   Dezvoltarea unei strategii
   

1. 
   Stabilirea obiectivelor
   

2. 
   Identificarea publicului ţintă
   

3. 
   Producerea materialelor şi a instrumentelor
   

4. 
   Construirea alianţelor şi diseminarea materialelor
   

3. 
   Exemple de bune practici