Eléments pour la compréhension de l'art Roumain Médiéval Elemente ale artei romanesti medievale

Eléments pour la compréhension de l'art Roumain Médiéval

Elemente ale artei romanesti medievale
Transcription complète
"Compensaţia este un principiu baroc". Cel putin aşa ne învaţă toate cărţile care încearcă să desluşească mecanismele producţiilor culturale de anvergură. Nu numai baroc, evident, dar practicat cu deosebire în cadrul acestui tip de sensibilitate.

Şi cum cele mai multe dintre datele izolate de cercetători în evantaiul oferit de apetiturile elitelor din Ţările Române din veacul al XVII-lea si din primele decenii ale veacului următor, au ca marcă apartenenţa la trăirea de tip baroc chiar la nivelul mentalităţilor colective, unde sensibilitatea barocă a Aulei voievodale şi a conacelor aristocraţilor face act de vecinătate cu traditionalul mentalului medieval ţărănesc.

Construcţii magnifice - rezidenţe nobiliare ori voievodale, edificii de cult - şi scrieri cu caracter istoriografic în care sunt vehiculate teze fundamentale ale romanitaţii ori îşi fac loc imagini de primă importanţă -precum "imaginea lumii", "timpul luat în posesie", "monarhul pilduitor", toate trimiţând spre o atmosferă istoristă, ce exaltă legăturile cu trecutul. În acest context, care poate suporta fireşte amendări, dar în cazul căruia trebuie să evidenţiem şi o anumită "pregătire" pentru receptarea acestor "achiziţii" (pentru ca fastul, strălucirea, pompa erau în funcţie pe acest spatiu în virtutea prelungirilor bizantine ale acelui "Bizant după Bizant" de care a vorbit Nicolae Iorga; doar trăirea este acum una de tip baroc) - se cuvin plasate, credem, şi numeroasele şi extrem de variatele exerciţii culturale pe care le-a adăpostit epoca brâncovenească într-un duh supravegheat de deschiderile cu adevărat europene al principelui Constantin Brâncoveanu.

Actul cultural, consumator de fonduri însemnate, a fost ridicat de voievod la rangul de principiu al unei politii în stare să afirme posibilităţile de creaţie ale românilor într-un spaţiu al Europei de sud-est (şi nu numai). Între învaţaţii pe care i-a adunat în jur (într-un veritabil Ateneu), Brâncoveanu a influenţat toate iniţiativele adiacente demersului cultural, aşezarea lor într-un program bine conturat, cu realizări şi mai ales cu nobile consecinţe (chiar şi pe palierul mentalităţii).

La 30 septembrie 1694 se isprăvea - sub conducerea lui "Manea, vătaful de zidari" - de pictat pronaosul bisericii de la Hurezi, ctitoria lui Constantin Brâncoveanu, şi din acel moment, lumea va putea vedea , de-a lungul pereţilor de apus, de miazăzi şi de miazănoapte ai pronaosului, o galerie de portrete , în stilul celor deja existente în Muntenia, la sfârşitul veacului al XVI-lea.

Pisania, pictată în pronaos ne aminteşte că acela care de o bună bucată de vreme cârmuia ţara a vrut să aducă un elogiu înaintaşilor (atât strămoşilor paterni-Basarabii, cât şi strămoşilor materni-Cantacuzinii).

Toate figurile pictate, aproape 30, au un corespondent în cronicile timpului. Apar la Hurezi, pe peretele dinspre vest, siluetele Cantacuzinilor; Contantin Cantacuzino, aga Matei, spătarul Mihai, Şerban Cantacuzino şi chiar personaje feminine între care doamna Stanca, mama lui vodă Brâncoveanu. Şirul cantacuzinesc este încheiat spre nord de două rude foarte apropiate ale Elinei Cantacuzino - Radu Şerban, ctitorul de la Comana şi Constantin Şerban "Carnul".

Pe zidul alăturat a fost pictat celălalt "neam", la fel de faimos, cel al Basarabilor. Îi găsim reprezentaţi pe Preda-vornicul - bunicul patern al lui Constantin-vodă, pe tatăl domnitorului - Papa Brâncoveanu, pe doamna Stanca (ca mamă a voievodului), făcându-se astfel legatura între cele două genealogii ilustre (o legătură simbolică, desigur). Însuşi Brâncoveanu este reprezentat, copil fiind, alături de fratele lui Barbu şi de strabunicul lor, David din Brâncoveni. Pe latura sudică a pronaosului de la Hurezi se afla pictat ctitorul Mănăstirii de la Curtea de Argeş, Neagoe Basarab, fapt ce demonstrează înrudirea directă cu Contantin Brâncoveanu.

"Modelele" pentru portrete, au fost luate, desigur de la Curtea de Argeş, de la Arnota (pentru Matei Basarab) şi mai ales după portretele ctitoriceşti din secolele al XVI-lea si al XVII-lea.

Sigur că, în ceea ce priveşte arta brâncovenească sunt foarte multe de spus. În primul rând, apare, în aşa-numitul stil brâncovenesc, reprezentat pentru prima oară -pridvorul. Şi acest pridvor este reprezentat ca un simbol între lumea de dincolo şi lumea de aici, între spaţiul terestru şi spaţiul "celalalt".

Pridvorul îl întâlnim foarte bine reprezentat şi într-o construcţie de tip laic-pentru că până acum ne-am referit la ctitoria brâncovenească în domeniul construcţiilor religioase- la palatul de la Mogoşoaia, prin urmare întâlnim pridvorul ca element al stilului brâncovenesc, al arhitecturii brâncovenesti. La Mogoşoaia, un palat ce a fost construit după toate regulile apusene, chiar după cele imprimate în Franţa de Regele Soare- Ludovic al XIV-lea, şi care păstrează până în prezent strălucirea pe care Brâncoveanu a impus-o epocii sale. Bineînteles, ctitoriile brâncoveneşti nu se opresc aici. Avem o serie de construcţii domneşti la fel de importante şi care păstrează amprenta acelui stil brâncovenesc - care, între paranteze fie spus - este o sinteză a mai multor stiluri, o sinteză elaborată, practic, în Muntenia, prin amestecarea ca într-un creuzet a mai multor stiluri: stilul Renaşterii italiene, un stil ce venea dinspre Nurenberg şi Augsburg prin Transilvania -asa -numita Renaştere înflorată şi a unor elemente ,deloc nesemnificative,care tin de spatiul oriental si ,desigur,a unor elemente autohtone - a stilului muntenesc preexistent deja.

Prin urmare , vedem că stilul brâncovenesc este o sinteză ce a dat naştere unor productii ce până astăzi îşi păstrează valoarea arhitectonică ,valoarea culturală.

Spuneam că Hurezii şi Mogoşoaia reprezintă o culme a artei şi arhitecturii brâncoveneşti, în spaţiul religios şi în spaţiul laic; avem, însă şi alte exemple: palatul de la Potlogi, biserica « Dintr-un Lemn » - ctitor fiind Matei Basarab, dar unde Brâncoveanu şi-a adus o importantă contribuţie şi casele domneşti de la Obileşti sau moşia Brâncovenilor, ce urma să-i revină lui Matei, cel mai mic dintre fiii lui Constantin Brâncoveanu.

Putem remarca un alt aspect interesant - în afară de pridvor - pictarea pentru prima dată pe pereţii exteriori ai bisericilor a meşterilor zugravi - de exemplu în cazul Hurezilor. Iată deci că arta românească evoluează în această perioadă, la finele veacului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea într-un sens pozitiv.

De exemplu, nu mai întâlnim acele figuri descârnate, lipsite de viată, figurile specifice picturii bizantine; avem deja figuri aproape umane, ce emană un anumit optimism, nerenuntând însă la latura ascetică a reprezentării.

Un alt element novator în ceea ce priveşte arhitectura brâncovenească îl reprezintă grădinile interioare, specifice artei italiene, mai exact Renaşterii italiene, acele mici "meraviglia" - cum au fost numite de către Anton Maria del Chiaro - secretarul florentin al lui Constantin Brâncoveanu. Întâlnim asemenea grădini nu numai în epoca brâncovenească, ci şi într-o perioadă anterioară -de exemplu palatul lui Petru Cercel de la Târgovişte - unde găsim o asemenea grădină.

În ceea ce priveşte epoca brâncovenească, foişorul, grădina, lacul devin elemente aproape indispensabile confortului. Vorbim de o demarcaţie foarte clară deja a două spaţii: spaţiul aulic şi spaţiul privat. Spaţiul aulic - tot ceea ce ţine de viaţa publică (socială) a voievodului şi spaţiul privat - de care sunt legate şi acele "grădini interioare" - tot ce ţine de viaţa de familie a voievodului.

Rezumând, iată deci câteva elemente: foişorul, pictarea meşterilor zugravi în exteriorul bisericilor şi aceste grădini interioare - toate venind să înnobileze arta brâncovenească de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.