Enzimele sunt substante chimice complexe de natură organică-proteinecoloidal solubile elaborate de plante,
Enzimele sunt substante chimice complexe de natură organică-proteinecoloidal solubile elaborate de plante,
animale si microorganisme,capabile să mărească viteza reactiilor
chimice ce se desfăsoară însistemele biologice, fără să se consume în cursul lor. Denumirea de enzime a fost dată de către Kuhne (1878) si provine de la expresia "en zima = în levură" (în 1. greacă), pornind de la faptul că din drojdii s-au extras pentru prima dată enzime. Dar cunostinte sistematice în acest domeniu s-au obtinut începând cu identificarea primelor enzime: amilaza din malt (Kirchoff,1814), amilaza salivară (Leuchs, 1831) si pepsina (Schwann, 1836).
Toate enzimele cunoscute până în prezent sunt substanţe de natură proteică şi îndeplinesc rol de catalizatori ai transformărilor biochimice din celula vie.
Toate enzimele cunoscute până în prezent sunt substanţe de natură proteică şi îndeplinesc rol de catalizatori ai transformărilor biochimice din celula vie.
Fiind biocatalizatori, enzimele prezintă toate proprietăţile generale ale catalizatorilor chimici:
- măresc viteza reacţiilor chimice
- activitatea catalitică se manifestă la concentraţii mici, mediul de reacţie conţinând concentraţii relativ mari de substrat;
- la sfârşitul transformării se regăsesc în mediu nemodificaţi din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Enzimele intracelulare sunt acele enzime care sunt produse si îsi desfăsoară activitatea chiar în celulele în care sunt biosintetizate.
Enzimele intracelulare sunt acele enzime care sunt produse si îsi desfăsoară activitatea chiar în celulele în care sunt biosintetizate.
Enzimele intracelulare pot fi legate prin adsorbtie si în acest caz se numesc bioenzime, iar când sunt legate profund de celule, de protoplasma celulei, prin legături chimice, se numesc desmoenzime.
Enzimele extracelulare sunt enzimele care, deşi biosintezate în celule, sunt eliminate în lichidele din organism sau în mediile de cultură, exercitându-şi acţiunea la acest nivel. Aceste enzime se extrag cu uşurinţă de la locul de acţiune, iar activitatea lor este deplină.
Enzimele extracelulare sunt enzimele care, deşi biosintezate în celule, sunt eliminate în lichidele din organism sau în mediile de cultură, exercitându-şi acţiunea la acest nivel. Aceste enzime se extrag cu uşurinţă de la locul de acţiune, iar activitatea lor este deplină.
În organism există enzime fie independent de prezenţa substratului fie enzime care sunt sintetizate în caz de nevoie.
Numeroase enzime insă au o structură binară care constă dintr-o componentă proteică, denumită apoenzimă şi una sau mai multe componente neproteice, denumite cofactori. Complexul apoenzimă+cofactor este denumit holoenzimă şi este activ din punct de vedere catalitic. Prin îndepărtarea cofactorului, rămâne componenta proteică inactivă în forma liberă.
Numeroase enzime insă au o structură binară care constă dintr-o componentă proteică, denumită apoenzimă şi una sau mai multe componente neproteice, denumite cofactori. Complexul apoenzimă+cofactor este denumit holoenzimă şi este activ din punct de vedere catalitic. Prin îndepărtarea cofactorului, rămâne componenta proteică inactivă în forma liberă.
În structura holoenzimei, cofactorul imprimă specificitate de acţiune.
După natura chimică şi modul lor de legare la apoenzimă, cofactorii se clasifică in: coenzime, grupări prostetice, ioni metalici.
După natura chimică şi modul lor de legare la apoenzimă, cofactorii se clasifică in: coenzime, grupări prostetice, ioni metalici.
· coenzimele sunt compuşi organici - majoritatea derivaţi de la vitamine - care se ataşează temporar la apoenzimă prin legături necovalente şi care sunt uşor disociabili de aceasta.
grupările prostetice sunt substanţe organice fIxate pe apoenzimă şi care disociază greu; imprimă mecanismul unor procese enzimatice ca: transportul de electroni, de grupări – NH2, acetil etc.
grupările prostetice sunt substanţe organice fIxate pe apoenzimă şi care disociază greu; imprimă mecanismul unor procese enzimatice ca: transportul de electroni, de grupări – NH2, acetil etc.
ionii metalici sunt indispensabili pentru exercitarea funcţiei catalitice a unor enzime, se numesc şi metal-enzime . Unele enzime pot conţine chiar doi ioni metalici.
ionii metalici sunt indispensabili pentru exercitarea funcţiei catalitice a unor enzime, se numesc şi metal-enzime . Unele enzime pot conţine chiar doi ioni metalici.
Se inţelege prin specificitatea unei enzime proprietatea sa de a acţiona preferenţial numai asupra unui anumit substrat sau grup de substrate cu caractere chimice comune.
Se inţelege prin specificitatea unei enzime proprietatea sa de a acţiona preferenţial numai asupra unui anumit substrat sau grup de substrate cu caractere chimice comune.
Studiul cineticii enzimatice este deosebit de important deoarece permite cunoaşterea mecanismelor reacţiilor enzimatice, inţelegerea şi clasificarea proceselor metabolice şi importanţa lor fiziologică pentru organism.
Studiul cineticii enzimatice este deosebit de important deoarece permite cunoaşterea mecanismelor reacţiilor enzimatice, inţelegerea şi clasificarea proceselor metabolice şi importanţa lor fiziologică pentru organism.
1) oxidoreductazele - enzime ce catalizează reacţiile de oxidoreducere ce au loc în organismele vii;
1) oxidoreductazele - enzime ce catalizează reacţiile de oxidoreducere ce au loc în organismele vii;
2) transferazele - enzime ce catalizează reacţii de transfer ale unor grupe de atomi ce pot fi şi grupe funcţionale de la un substrat la altul, fără ca aceste grupări să existe libere în timpul procesului;
3) hidrolazele - enzime ce catalizează scindarea diferitelor legături covalente din molecula substratului cu participarea moleculelor de apă;
4) liazele- enzime ce catalizează reacţii de adiţie a unor grupe de atomi la molecula substratului sau clivarea acestor grupări cu rearanjarea ulterioară a valenţelor;
5) izomerazele - enzime care catalizează diferite reacţii de izomerizare a substratelor;
6) ligazele sau sintetazele - enzime ce catalizează formarea unor noi legături chimice carbon – carbon sau carbon – heteroatom, în majoritatea cazurilor utilizându-se energia stocată în legăturile macroergice ale moleculelor de ATP.
Din această clasă fac parte enzimele care hidrolizează proteinele pană la aminoacizi, polizaharidele pană la monozaharide şi lipidele pană la acizi graşi şi glicerol.
Din această clasă fac parte enzimele care hidrolizează proteinele pană la aminoacizi, polizaharidele pană la monozaharide şi lipidele pană la acizi graşi şi glicerol.
TSA-Tissue Specific Ag - Antigene care aparţin doar celulelor tumorale
TSA-Tissue Specific Ag - Antigene care aparţin doar celulelor tumorale
TAA-Tissue Associated Ag - Antigene care aparţin şi celulelor normale
Deşi nu toate celule neoplazice dispun de markeri deosebiţi de cei fiziologici, la majoritatea pot fi identificate structuri antigenice diferite, numite neoantigene. Aceste structuri pot fi înşirate în următoarele 2 grupe:
Antigenele retrogenetice: în condiţii fiziologice ele sunt exprimate exclusiv pe suprafaţa celulelor embrionare, dar nu şi a celor de după naştere → antigene oncofetale (-fetoproteina (AFP) şi antigenul carcinoembrionar (CEA); pot reapare după naştere
Antigenele de diferenţiere: apar numai într-o fază determinată a maturaţiei unor serii celulare (elementele imature din leucemii).
Rata fals negativă (RFN) - este probabilitatea ca un individ bolnav să aibă rezultatele testului negative:
Rata fals negativă (RFN) - este probabilitatea ca un individ bolnav să aibă rezultatele testului negative:
RFN=[FN/(FN+RP)]x100
Rata fals pozitivă (RFP) - este probabilitatea ca un individ fără boala respectivă să prezinte rezultate pozitive ale testului:
RFP=[FP/(FP+RN)]x100
Valoarea predictivă pozitivă (VPP), sau probabilitatea posttest, este probabilitatea ca un individ cu valori pozitive ale testului să prezinte boala (~ Sp crescută a testului):
VPP=[RP/(RP+FP)]x100
Valoarea predictivă negativă (VPN) - este probabil. ca un individ cu valori negative ale testului să nu aibă boala (~ Se crescută a testului):
VPN=[RN/(RN+FN)]x100
Acurateţea globală a testului (AG) - este probabilitatea globală ca valorile pozitive sau negative ale testului să identifice corect prezenţa/absenţa bolii:
AG=[(RN+RP)/(RN+RP+FN+FP)]x100
Fumatori,
Fumatori,
Carcinoame colorectale,
Carcinoame mamare,
Carcinoame polmonare,
Carcinoamul pancreatic
Alfafetoproteina (AFP) –
Alfafetoproteina (AFP) –
Antigene carboidrato 15-3 (CA 15-3)
Antigene carboidrato 19-9 (CA 19-9)-
Hepatite virale,
Hepatite virale,
Ciroza hepatica,
Hepatocarcinom,
Tumori testicolare,
Tumori ovariene
Este o GP (400 kD). Este prezent în: stomac, ovare, celule epiteliale pulmonare.
Este o GP (400 kD). Este prezent în: stomac, ovare, celule epiteliale pulmonare.
CA 72-4 poate fi folosit pentru monitorizarea carcinomului gastric postoperator pentru că indică devreme recidiva bolii.
Este un gangliozid, CA19-9 este prezent în celulele epiteliale şi mucoase: pancreas, stomac, intestin
Este un gangliozid, CA19-9 este prezent în celulele epiteliale şi mucoase: pancreas, stomac, intestin
CA19-9 este markerul de primă linie în carcinomul pancreatic. În alte boli maligne prezintă o sensibilitate mai scăzută
Este un antigen asociat tumorilor universal, deoarece prezintă valori crescute indiferent de locul tumorii.
Este un antigen asociat tumorilor universal, deoarece prezintă valori crescute indiferent de locul tumorii.
Este prezent în: ţesuturile fetale, placentă, epiteliul organelor cavitare.
Poate fi identificat în urină, salivă, lichidul de lavaj bronho-alveolar, ascită. Aceste determinări sunt de multe ori mai valoroase decât determinările din ser.
Este o glicoproteină, sintetizată de celulele epiteliale prostatice şi secretată în lichidul seminal.
Este o glicoproteină, sintetizată de celulele epiteliale prostatice şi secretată în lichidul seminal.
Este un marker specific de organ, care poate fi folosit şi pentru screening-ul grupelor de risc (bărbaţi cu vârste cuprinse între 50-70 ani), mai ales în asociere cu tuşeul rectal
PSA poate fi folosit şi pentru monitorizarea terapiei şi detectarea recidivelor.
Tumoră din grupa APUD-oamelor, se dezvoltă din celulele enterocromafine în tractul gastrointestinal, pancreas, căi biliare = sistem de celule cu caracteristici histochimice şi raspândire heterogenă, cu rolul de a sintetiza amine biogene: dopamina şi noradrenalina.
Tumoră din grupa APUD-oamelor, se dezvoltă din celulele enterocromafine în tractul gastrointestinal, pancreas, căi biliare = sistem de celule cu caracteristici histochimice şi raspândire heterogenă, cu rolul de a sintetiza amine biogene: dopamina şi noradrenalina.
Proteina(/-ele) Bence Jones
Proteina(/-ele) Bence Jones
Este considerată primul marker tumoral (cunoscut din 1846: încălzirea la 60°C -> pp--100°C dizolvare -> re pp prin răcire)
50-80% dintre pacienţii cu mielom multiplu au BJ+. Mai puţin frecvet, apar însă şi în alte tipuri de malignităţi:
limfoame,
insuficienţa renală cronică
Funcţia acestei glicoproteine este aceea de a transporta hormonul tiroidian în timpul sintezei şi acumulării acestuia în tiroidă.
Funcţia acestei glicoproteine este aceea de a transporta hormonul tiroidian în timpul sintezei şi acumulării acestuia în tiroidă.
Tireoglobulina creşte la majoritatea bolnavilor cu carcinom tiroidian, de aceea această proteină este folosită ca marker al cancerului tiroidian. Cea mai mare sensibilitate diagnostică o are în tumorile tiroidiene diferenţiate (>90%).
Tireoglobulina este importantă mai ales în monitorizarea evoluţiei cancerului tiroidian: este folosită în asociaţie cu scintigrafia sau o poate chiar înlocui.
Proteina responsabilă de depozitarea fierului
Proteina responsabilă de depozitarea fierului
În ţesuturile tumorale se găsesc mai ales izoferitinele acide. În caz de exces de fier, ţesuturile tumorale sintetizează subunităţi H, iar ţesuturile normale subunităţi HL.
În următoarele neoplazii feritina creşte în 40-70% din cazuri: leucemia acută; limfom Hodgkin; carcinom pulmonar; carcinom de colon; carcinom hepatic; carcinom de prostată.
Este o proteină mică, se găseşte pe membranele tuturor celulelor diferenţiate.
Este o proteină mică, se găseşte pe membranele tuturor celulelor diferenţiate.
Este prezentă în lichidele biologice în concentraţie scăzută (ser, urină, salivă, lcr, etc). Este eliminată de rinichi în proporţie de 98%.
Cauzele creşterii -2-microglobulinemiei:
sinteza crescută;
distrugerea celulelor / turn-over crescut în celulele sistemului imun;
scăderea ratei filtrării glomerulare.
În cazul tumorilor, concentraţia -2-mg creşte datorită sintezei crescute în ţesutul tumoral, dar poate creşte şi datorită inflamaţiei sau alterărilor suferite de ţesuturile din jurul tumorii.
Creşterea concentraţiei -2-mg nu este specifică tumorilor; apare şi în inflamaţii, în boli renale, hepatice, infecţii, SIDA etc.
Proteina S-100 detectează cu o mare sensibilitate bolile sistemului nervos central. Ca marker tumoral este folosită în:
tumori primare şi metastaze
monitorizarea melanomului.
Nivelul S-100 se corelează exact cu stadiul clinic al melanomului şi este folosit ca factor de prognostic şi pentru monitorizarea terapiei melanomului.
Celulele canceroase au o activitate enzimatică diferită atât cantitativ, cât şi calitativ.
Celulele canceroase au o activitate enzimatică diferită atât cantitativ, cât şi calitativ.
LDH, Amilaza, CK, -GT, nu sunt utile pentru diagnosticul primar al tumorilor, dar sunt utilizate pentru monitorizarea terapiei şi evoluţiei bolii, ca markeri de linia a doua
Câteva enzime şi izoenzime însă, pot fi folosite şi ca markeri tumorali de primă linie
Enolaza neuronspecifică - NSE 87 kD, este o enzimă citoplasmatică cu rol în metabolizarea intracelulară a glucozei, prezentă în toate celulele organismului.
Enolaza neuronspecifică - NSE 87 kD, este o enzimă citoplasmatică cu rol în metabolizarea intracelulară a glucozei, prezentă în toate celulele organismului.
Tumorile însoţite de diferenţiere neuro-endocrină (neuroblastom, carcinom pulmonar cu celule mici) secretă în sânge o cantitate însemnată de NSE ca rezultat al distrugerii celulare intense.
Cea mai importantă indicaţie a NSE: monitorizarea evoluţiei şi terapiei cancerului pulmonar cu celule mici
În celulele organismului uman există trei izoenzime de TK.
Activitatea enzimatică se corelează cu gravitatea bolii; poate fi folosită pentru stadializarea bolii şi alegerea tratamentului, precum şi pentru evaluarea eficacităţii terapiei. TK este folosită mai ales în boli limfoproliferative (limfom Hodgkin, limfom nonHodgkin, leucemie acută şi cronică, mielom), tumori cerebrale, carcinom pulmonar cu celule mici, cancer mamar
TK creşte şi în câteva boli virale (virus herpetic, citomegalic, HIV). Este folosită şi pentru monitorizarea acestor boli.
Cromogranina A este o proteina utila pentru tumorile : carcinoid, feocromocitom, neuroblastom, carcinom tiroidian medular, unele tumori hipofizare, tumori insulare pancreatice si alte apudoame. A fost demonstrat faptul ca nivelurile serice de cromogranina A se coreleaza cu volumul tumoral.
Cromogranina A este o proteina utila pentru tumorile : carcinoid, feocromocitom, neuroblastom, carcinom tiroidian medular, unele tumori hipofizare, tumori insulare pancreatice si alte apudoame. A fost demonstrat faptul ca nivelurile serice de cromogranina A se coreleaza cu volumul tumoral.
De asemenea reprezinta un instrument sensibil pentru depistarea tumorilor reziduale si a recurentelor la pacientii tratati.
Cyfra 21-1 este o analiza care masoara fragmente de citokeratina existente in sange.
Cyfra 21-1 este o analiza care masoara fragmente de citokeratina existente in sange.
Masurarea fragmentelor de citokeratina 19 in sange se face in cazurile de cancer pulmonar (altfel de cancer pulmonar decat cel cu celule mici) si in cazuri de carcinom cu celule scuamoase.
Insa cyfra 21-1 este folosit in special ca marker tumoral pentru neoplasmele de plaman.
Testul cyfra 21-1 foloseste doi anticorpi monoclonali specifici (KS 19.1 and BM 19.21) pentru citokeratina 19 . Valori normale
Valoarea medie a indivizilor sanatosi este de aproximativ : 1.3 ng/mL.
Gonadotropina corionica umana (HCG), un hormon de natura glicoproteica produs in mod normal de placenta si in mod aberant de unele tumori cu celule germinale, este alcatuit din doua subunitati diferite: alfa si beta. Subunitatea alfa, constituita din 92 aminoacizi, este identica cu cea a hormonilor LH, FSH si TSH. Subunitatea beta, ce contine 145 aminoacizi, este specifica pentru HCG; deoarece testul are o sensibilitate inalta pentru beta-HCG nu exista riscul unei reactivitati incrucisate.
Gonadotropina corionica umana (HCG), un hormon de natura glicoproteica produs in mod normal de placenta si in mod aberant de unele tumori cu celule germinale, este alcatuit din doua subunitati diferite: alfa si beta. Subunitatea alfa, constituita din 92 aminoacizi, este identica cu cea a hormonilor LH, FSH si TSH. Subunitatea beta, ce contine 145 aminoacizi, este specifica pentru HCG; deoarece testul are o sensibilitate inalta pentru beta-HCG nu exista riscul unei reactivitati incrucisate.
Anumite tumori slab diferentiate sau nediferentiate se asociaza cu productie ectopica de HCG. Printre acestea se numara: mola hidatiforma, coriocarcinomul si tumorile testiculare cu celule germinale.
CA 15-3 nu se utilizează ca şi marker de screening de masă (Se ↓)
CA 15-3 nu se utilizează ca şi marker de screening de masă (Se ↓)
Determinarea receptorilor pentru Estrogen / Progesteron este recomandată pentru a aprecia raspunsul la terapie hormonală
Determinarea CD 15-3 şi CA 27.29 sunt utile pentru detecţia precoce a recurenţei la pacientele clinic asimptomatice, după tratament în std II şi III
Determinarea CA 27.29 este utilizat doar in monitorizarea pacientelor aflate în fază avansată de boală
Descreşterea CD 15-3 = succes terapeutic
CEA – dg precoce al metastazelor
CEA nu este recomandat pentru screening (Se ~), este utilizat pentru completarea stadializării
CEA nu este recomandat pentru screening (Se ~), este utilizat pentru completarea stadializării
Dozarea CEA imediat post-operator nu este recomandabilă, datorită eliberării unei mari cantităţi intra-operator
Poate fi utilizat pentru monitorizarea răspunsului terapeutic şi progresiei bolii
PSA se utilizează în asociere cu tuşeul rectal ! (cut-off: 3 ng/ml)
PSA se utilizează în asociere cu tuşeul rectal ! (cut-off: 3 ng/ml)
Recoltarea sângelui pentru analiză, se face înainte de orice manipulare /manevre asupra prostatei
La valori < 4 ng/ml, nu se recomandă biopsia
În intervalul 4-10 ng/ml, pentru excluderea dg de hipertrofie benignă, se recomandă dozarea f PSA (dacă < 25% din PSA, → risc ↑)
Sensibilitatea şi specificitatea comparativă a CA72-4, CA19-9, CEA
Sensibilitatea şi specificitatea comparativă a CA72-4, CA19-9, CEA
Nu se recomandă utilizarea CA 125 pentru screening-ul populaţiei asimptomatice (Se ↓)
Nu se recomandă utilizarea CA 125 pentru screening-ul populaţiei asimptomatice (Se ↓)
Istoric familial de cancer în sfera genitală → se recomandă dozarea la 6 luni interval + Ultra- sonografie transvaginală
CD 125 poate fi utilizat ca marker prognostic în terapia primară
ROC (Receiver Operating Characteristics) markeri tumorali în carcinomul mamar
ROC (Receiver Operating Characteristics) markeri tumorali în carcinomul mamar
CEA: 42%
hCG: 21%
CA 15-3: 30%
p53: 10%
C-erB-2: 20-30%
Recoltarea:
Recoltarea:
Se face dimineaţa pe nemâncate.
Sângele se recoltează ca atare, fără aditivi.
Se recoltează 7 ml de sânge din venele cubitale. Trebuie evitată aplicarea prelungită a garoului înainte de recoltarea sângelui.
Sângele poate fi stocat la temperatura camerei maxim 1-2 ore.
Stocarea:
Sângele coagulat trebuie centrifugat şi serul transferat în 2-3 criotuburi închise. În ser nu trebuie să rămână hematii.
Aceste probe pot fi stocate la 4oC 4-5 zile sau la temperatura de -20oC, pentru câteva săptămâni.
Pentru determinarea markerilor tumorali probele sunt decongelate la temperatura camerei (1-2 h) şi omogenizate. Proba odată decongelată nu mai poate fi recongelată. După decongelare proba poate fi stocată 4-5 zile la temperatura de 4oC.
Important!
Analizele nu pot fi făcute din probe biologice cu hemoliză şi/sau lipemie.
Identificazione soggetti a rischio
Identificazione soggetti a rischio
Diagnosi precoce
Supporto diagnostico clinico
Controllo post-operatorio
Follow-up
Sensibilità = 100% (capacità di identificare la presenza di malattia)
Specificità = 100% (capacità di identificare l’assenza di malattia)
