Expunerea la un eveniment traumatic se consideră a fi experienţa directă a persoanei care a fost martor sau a fost confruntat cu un eveniment/evenimente care au implicat moartea, ameninţarea cu moartea, rănirea gravă, sau o ameninţare pentru integritatea fizică de sine sau a altora. Răspunsul persoanei implică frică intensă, neajutorare sau oroare.
(DSM-IV-TR)
În faţa unei ameninţări, oricare ar fi ea, organismul intră în modulul de supravieţuire, o stare de excitaţie maximă, de tip “luptă sau fugi”. Atunci când aceste reacţii defensive nu se pot manifesta ca atare, energia lor rămâne “legată” în organism sub forma de simptome
În faţa unei ameninţări, oricare ar fi ea, organismul intră în modulul de supravieţuire, o stare de excitaţie maximă, de tip “luptă sau fugi”. Atunci când aceste reacţii defensive nu se pot manifesta ca atare, energia lor rămâne “legată” în organism sub forma de simptome
Trauma este ca şi cum printr-un sistem de 110 volţi ar trece un curent de 220 volţi!
Trauma ne poate afecta la nivel emoţional, fizic, cognitiv, comportamental şi relaţional cu efecte în:
Trauma ne poate afecta la nivel emoţional, fizic, cognitiv, comportamental şi relaţional cu efecte în:
PLANUL OCUPAŢIONAL
PLANUL INTELECTUAL
PLANUL SPIRITUAL
PLANUL SOCIAL
Factorii care determină efectele psiho-sociale:
Vârsta
Sănătatea fizică şi mintală
Dizabilităţile
Statutul economic
Religia
Antecedente de evenimente traumatice
Sistemul de suport social
Intensitatea perturbării vieţii
Mediatizarea
Oamenii experimentează de multe ori răspunsuri puternice şi neplăcute emoţional, cognitiv şi fizic în urma expunerii la un accident rutier, ce pot include o combinaţie de:
Oamenii experimentează de multe ori răspunsuri puternice şi neplăcute emoţional, cognitiv şi fizic în urma expunerii la un accident rutier, ce pot include o combinaţie de:
Pierderea poftei de mâncare
Pierderea poftei de mâncare
Dureri de cap, dureri în piept
Coşmaruri, dificultăţi de vorbire
Hiperactivitate
Creşteri de ritm cardiac, tensiune, glicemie
Diaree, dureri de stomac, greaţă
Insomnie
Oboseală, energie scăzută, erupţii cutanate, probleme sexuale
Auto-învinovăţire sau învinovăţirea altora
Auto-învinovăţire sau învinovăţirea altora
Iritabilitate, furie
Izolare, retragere, negare
Frica de repetarea experienţei
Şoc, amorţeală, confuzie
Flash-back-uri ale traumei
Tristeţe, depresie, durere
Probleme de concentrare, memorie
Relaţii conflictuale / discordie maritală
Frica de întuneric
Frica de a fi singur, de mulţimi sau de străini
Sensibilitate la zgomote puternice
Dificultăţi de concentrare
Vinovăţie, furie, durere
Retrăirea traumelor din trecut
DE RETINUT! Manifestările de stres în situaţie de criză constituie un răspuns normal la o circumstanţă anormală.
Insă dacă simptomele persistă, este nevoie de intervenţia unui specialist.
Consecinţele psihosociale ale traumelor
DE CE E NEVOIE DE AJUTOR PSIHOLOGIC
DE CE E NEVOIE DE AJUTOR PSIHOLOGIC
Evenimentele critice includ de obicei o pierdere greu de depăşit: - relaţii personale, bunuri materiale, sănătate - şansa de a genera un venit - coeziunea socială - demnitate, încredere şi siguranţă - imaginea pozitivă de sine - încrederea în viitor
PRINCIPII DE BAZĂ ALE PRIMULUI AJUTOR PSIHOLOGIC
Modul cum gândim determină apariţia anumitor sentimente şi emoţii, ducând în final la modificări ale comportamentului (cogniţia, emoţia şi comportamentul se află în permanentă interacţiune şi determinare)
Modul cum gândim determină apariţia anumitor sentimente şi emoţii, ducând în final la modificări ale comportamentului (cogniţia, emoţia şi comportamentul se află în permanentă interacţiune şi determinare)
Nu spune nimănui în ce mod ar fi trebuit/ar trebui să gândească, să simtă, să se comporte, ajută-l să-l găsească modalităţile care i se potrivesc
Dacă simptomele persistă sau se agravează, este nevoie de o intervenţie specializată
Când nu este suficientă asistenţa primară
Anxietate
Depresie
Sindrom de stres post-traumatic
Severe probleme de somn
Emoţii puternice
Subiectul vorbeşte despre sinucidere
Simptome fizice persistente
Abuz de alcool sau de droguri
Comportamentul său este un risc pentru alţii sau pentru sine
Comportament inconsecvent
Exista indicii de abuz sau activităţi criminale
In funcţie de personalitate şi sensibilitate, salvatorul va parcurge şi el toate fazele răspunsului psihologic la traumă
In funcţie de personalitate şi sensibilitate, salvatorul va parcurge şi el toate fazele răspunsului psihologic la traumă
Salvatorul este parte a crizei colective, prin definiţie, este expus la incidente critice, deconectat de la sistemele de sprijin personal
Amânarea reacţiilor emoţionale duce la fenomenul de burnout şi la sindrom de stres post-traumatic
Sindromul de stres post-traumatic
Retrăirea traumei, amintiri obsesive, coşmaruri
Sensibilitate crescută la stimuli, discursuri repetitive
Anxietate accentuată, astenie generalizată, tulburări psiho-somatice şi de comportament
Auto-culpabilizarea privind supravieţuirea sa
Evitarea activităţilor care amintesc de traumă
Detaşare/înstrăinare de cei din jur şi diminuarea interesului faţă de una sau mai multe activităţi care înainte de traumă îi erau obişnuite
Consilierea post-accident
Cei mai mulţi dintre clienţii care se prezintă în terapie sunt inconştient blocaţi în momentul accidentului şi se aşteaptă ca acesta să se întâmple din nou. Creierul reptilian readuce în prezent scena accidentului, oricând simte o ameninţare, ca şi cum accidentul s-ar produce aici şi acum. Din cauza acestei reacţii, clienţii se pot teme de orice le aminteşte de circumstanţele originale ale accidentui.
Cei mai mulţi dintre clienţii care se prezintă în terapie sunt inconştient blocaţi în momentul accidentului şi se aşteaptă ca acesta să se întâmple din nou. Creierul reptilian readuce în prezent scena accidentului, oricând simte o ameninţare, ca şi cum accidentul s-ar produce aici şi acum. Din cauza acestei reacţii, clienţii se pot teme de orice le aminteşte de circumstanţele originale ale accidentui.
Reacţiile de teamă şi furie pot fi activate prin re-expunerea la anumite intersecţii, străzi, sau chiar autoturisme de o anumită culoare, în cazul în care aceste elemente au fost relevante într-un accident
Pentru majoritatea oamenilor, momentul impactului este partea cea mai copleşitoare şi extrem de încărcată emoţional a accidentului. De obicei, oamenii experimentează o discontinuitate de sine, şi, adesea, un decalaj în memorie, legat de impact
Pentru majoritatea oamenilor, momentul impactului este partea cea mai copleşitoare şi extrem de încărcată emoţional a accidentului. De obicei, oamenii experimentează o discontinuitate de sine, şi, adesea, un decalaj în memorie, legat de impact
Numai prin direcţionarea atenţiei la evenimentele de înainte şi de după impact şi abia apoi, treptat, spre centrul evenimentului, se poate recâştiga continuitatea de sine
Corpul nostru / mintea funcţionează în timpul prezent, de aceea simţim în continuare că accidentul se întâmplă acum şi aici, chiar dacă de la eveniment au trecut luni sau ani.
Corpul nostru / mintea funcţionează în timpul prezent, de aceea simţim în continuare că accidentul se întâmplă acum şi aici, chiar dacă de la eveniment au trecut luni sau ani.
Dacă trauma nu a fost integrată psihic, reacţiile celui traumatizat vor continua să se manifeste exact ca în momentul evenimentului
Este posibil să apară chiar flash-uri de memorie care anunţă evenimentul, cum ar fi vizualizarea unui accident care urmează să se întâmple îndată ce clientul se apropie de o intersecţie
Consilierea si terapia celor implicaţi în accidente se bazează pe o resursă importantă şi anume “AI SUPRAVIEŢUIT”
Organismului trebuie să i se reamintească permanent ca a supravieţuit, deoarece în felul acesta corpul / mintea, proiectate pentru a vindeca experiente intense sau extreme, pun în funcţiune mecanismele de reglare fizică şi psihică
Există un consens că asigurarea confortului, informării, sprijinului, şi acţiunile care satisfac nevoile imediate ale oamenilor, fizice şi emoţionale, joacă un rol important în modul cum persoana face faţă unui eveniment foarte stresant, influenţând viaţa sa viitoare
Există un consens că asigurarea confortului, informării, sprijinului, şi acţiunile care satisfac nevoile imediate ale oamenilor, fizice şi emoţionale, joacă un rol important în modul cum persoana face faţă unui eveniment foarte stresant, influenţând viaţa sa viitoare
Primul ajutor psihologic este conceptualizat ca un sistem de susţinere şi non-intervenţie. Nu reprezintă o terapie sau un tratament
Primul ajutor psihologic este conceptualizat ca un sistem de susţinere şi non-intervenţie. Nu reprezintă o terapie sau un tratament
Primul ajutor psihologic are drept scop, pe termen scurt, reducerea tulburărilor iniţiale cauzate de traumă şi, pe termen lung, să stimuleze funcţionarea adaptivă a individului
