Trasarea limitelor câmpului protetic – dacă au fost trasate de medic pe amprentă, ele se imprimă şi pe model iar tehnicianul trebuie doar să le întărească. Dacă nu au fost desenate pe amprentă, tehnicianul dentar trebuie să le traseze astfel:
Trasarea limitelor câmpului protetic – dacă au fost trasate de medic pe amprentă, ele se imprimă şi pe model iar tehnicianul trebuie doar să le întărească. Dacă nu au fost desenate pe amprentă, tehnicianul dentar trebuie să le traseze astfel:
se însemnează poziţia foveelor palatine şi se trasează înapoia lor o linie curbă cu convexitatea posterioară;
se însemnează poziţia foveelor palatine şi se trasează înapoia lor o linie curbă cu convexitatea posterioară;
tot cu linii curbe cu convexitate posterioară se trasează şanţurile retrotuberozitare;
aceste trei linii se unesc cu două linii cu convexitatea anterioară şi se conturează limita posterioară a câmpului protetic;
limita vestibulară va fi trasată la un milimetru în interiorul punctului de maximă convexitate al marginii modelului (care reprezintă fundul de sac vestibular), cu ocolirea frenului labial superior, bridelor laterale şi procesului zigomatic.
limita vestibulară va fi trasată la un milimetru în interiorul punctului de maximă convexitate al marginii modelului (care reprezintă fundul de sac vestibular), cu ocolirea frenului labial superior, bridelor laterale şi procesului zigomatic.
se începe cu trasarea liniei mediane în zona linguală centrală, luând ca reper frenul lingual;
se începe cu trasarea liniei mediane în zona linguală centrală, luând ca reper frenul lingual;
se marchează apoi marginea linguală de o parte şi de alta a liniei mediane pe o distanţă de 3 cm, pe convexitatea maximă a marginii amprentei în zona linguală centrală, aşa cum a ieşit în urma mişcărilor limbii executate de pacient;
din punctele terminale ale acestei linii se duc două perpendiculare pe muchia crestei edentate;
din punctele terminale ale acestei linii se duc două perpendiculare pe muchia crestei edentate;
din aceste puncte se trasează direcţia crestei edentate până la tuberculul piriform;
de la punctele de terminare ale zonei linguale centrale se duc două linii paralele cu mijlocul crestei edentate, către distal. Aceste linii traversează tuberculul piriform dinspre lingual către vestibular la unirea celor 2/3 anterioare cu 1/3 posterioară. Limita vestibulară a lingurii se situează la un milimetru spre interiorul amprentei faţă de convexitatea maximă a marginii vestibulare a amprentei.
de la punctele de terminare ale zonei linguale centrale se duc două linii paralele cu mijlocul crestei edentate, către distal. Aceste linii traversează tuberculul piriform dinspre lingual către vestibular la unirea celor 2/3 anterioare cu 1/3 posterioară. Limita vestibulară a lingurii se situează la un milimetru spre interiorul amprentei faţă de convexitatea maximă a marginii vestibulare a amprentei.
Odată operaţia de confecţionare a modelului preliminar încheiată, tehnicianul trebuie să controleze cu atenţie acest model deoarece în practică pot apărea o serie de deficienţe care se pot datora:
Odată operaţia de confecţionare a modelului preliminar încheiată, tehnicianul trebuie să controleze cu atenţie acest model deoarece în practică pot apărea o serie de deficienţe care se pot datora:
Nerespectarea timpilor de amestec, manipulare, amprentare şi de priză;
Deformarea amprentei în timpul prizei datorită deplasării materialului din amprentă;
Deformarea amprentei în timpul prizei datorită deplasării materialului din amprentă;
Modificări volumetrice ale amprentei datorate grosimii neuniforme a materialului de amprentă;
Prezenţa salivei sau a sângelui pe amprentă;
Desprinderea marginală sau ruperea amprentei la nivelul spaţiilor interdentare a dinţilor restanţi;
Desprinderea marginală sau ruperea amprentei la nivelul spaţiilor interdentare a dinţilor restanţi;
Păstrarea amprentei peste timpul optim de turnare;
Deteriorarea amprentei în timpul transportului la laborator.
Fenomenul de sedimentare cu alterarea straturilor superioare prin acumularea de apă la acest nivel datorită malaxării manuale în boluri de cauciuc;
Fenomenul de sedimentare cu alterarea straturilor superioare prin acumularea de apă la acest nivel datorită malaxării manuale în boluri de cauciuc;
Un model fragil datorită nerespectării proporţiei dintre gips şi apă;
Apariţia unor goluri pe suprafaţa modelului datorită malaxării manuale şi/sau vibrării insuficiente;
Apariţia unor goluri pe suprafaţa modelului datorită malaxării manuale şi/sau vibrării insuficiente;
Pe suprafaţa modelului apar plusuri datorită insuficientei vibrări în timpul turnării;
Model cu suprafaţă aspră sau rugoasă când se utilizează un material vechi, expirat sau păstrat în condiţii improprii;
Model cu suprafaţă aspră sau rugoasă când se utilizează un material vechi, expirat sau păstrat în condiţii improprii;
Model cu suprafaţă moale sau cretoasă când amprenta nu a fost spălată, gipsul turnat nu a avut consistenţa corespunzătoare sau amprenta nu a fost curăţată de apa în exces.
Ruperea unor fragmente şi mai ales a unor dinţi restanţi;
Ruperea unor fragmente şi mai ales a unor dinţi restanţi;
Demularea înainte de priza gipsului poate provoca deformarea modelului.
LINGURA INDIVIDUALĂ
LINGURA INDIVIDUALĂ
Lingura sau port-amprenta individuală este o piesă protetică intermediară cu ajutorul căreia medicul dentist ia amprenta de precizie (amprenta funcţională).
Este suportul rigid, nedeformabil, pentru materialul de amprentă funcţională, fiind de unică folosinţă şi individualizată pentru fiecare pacient. Scopul ei este de a se obţine:
Este suportul rigid, nedeformabil, pentru materialul de amprentă funcţională, fiind de unică folosinţă şi individualizată pentru fiecare pacient. Scopul ei este de a se obţine:
O închidere marginală optimă;
O închidere marginală optimă;
Limite funcţionale pentru zona de suport muco-osos;
Un relief corect şi precis pentru suprafaţa de sprijin;
O extindere maximă a viitoarei proteze.
Obţinerea unei amprente finale de precizie, modelată funcţional;
Grosime optimă a amprentei;
Economie de material de amprentare;
Retenţionare mai bună a materialului de amprentare;
Gabarit mai mic al amprentei în cavitatea bucală;
Adaptare marginală mai precisă.
Acoperă suprafaţa de sprijin a câmpului protetic;
Acoperă suprafaţa de sprijin a câmpului protetic;
Are o grosime uniformă de 1,5 - 2 mm, exceptând marginile care au grosimi variabile, în funcţie de zonă (de la 2 la 3 mm);
Marginile sun rotunjite, netede şi decupate în dreptul frenurilor şi bridelor;
Marginile trebuie să fie în contact intim cu periferia modelului;
Marginile trebuie să fie în contact intim cu periferia modelului;
Este rigidă şi rezistentă pentru a nu deforma amprenta finală;
Pe anumite porţiuni, unde se intenţionează o despovărare, baza poate fi distanţată de model prin foliere;
Pe anumite porţiuni, unde se intenţionează o despovărare, baza poate fi distanţată de model prin foliere;
Accesoriile ei nu trebuie să deranjeze periferia câmpului protetic şi acţiunea musculaturii de la periferie;
Trebuie să urmărească desenul trasat de medic în cabinet şi întărit de tehnician pe modelul preliminar;
Dacă este menţionat în fişă, tehnicianul trebuie să facă perforaţii pentru retenţia materialului de amprentare finală. Unii medici preferă să primească din laborator lingura fără perforaţii şi să facă ei această manoperă în funcţie de preferinţele şi necesităţile clinice.
Dacă este menţionat în fişă, tehnicianul trebuie să facă perforaţii pentru retenţia materialului de amprentare finală. Unii medici preferă să primească din laborator lingura fără perforaţii şi să facă ei această manoperă în funcţie de preferinţele şi necesităţile clinice.
1. Contactul cu modelul preliminar:
1. Contactul cu modelul preliminar:
Linguri individuale totale (complete) – acoperă în întregime câmpul protetic supus amprentării;
Linguri individuale răscroite la nivelul dinţilor restanţi, lăsând libere feţele vestibulare ale acestora şi procesul alveolar corespunzător lor.
Polimerizare – auto, termo sau fotopolimerizare;
Termoformare;
Plastifiere;
Turnare.
Mase termoplastice de tipul plăcilor de bază şi polistirenului;
Mase termoplastice de tipul plăcilor de bază şi polistirenului;
Răşini acrilice autopolimerizabile sau termopolimerizabile;
Răşini diacrilice compozite fotopolimerizabile;
Poliesteri şi copoliesteri;
Materiale hidrotermoplastice;
Alte materiale, - metale, stents, ebonită, gutapercă neagră, etc. - care astăzi nu se mai utilizează.
1. Baza lingurii: este partea care acoperă zona de sprijin, iar marginile ajung la limitele trasate pe model. Distal trebuie să depăşească cu 2 mm zona „Ah”. Baza este intim adaptată pe model şi nu trebuie să basculeze la acţiunea presiunilor alternative.
Mânerul lingurii – serveşte inserţiei, centrării, modelajului funcţional marginal şi dezinserţiei amprentei finale. Este situat anterior, pe linia medio-sagitală, pe faţa externă a bazei, indiferent dacă există sau nu dinţi restanţi pe arcadă în această zonă.
Are dimensiunile înscrise în limitele a doi incisivi centrali, formă paralelipipedică, cu toate feţele concave, ce asigură o prindere uşoară, fără alunecare. Poziţia lui faţă de creasta alveolară este oblic-verticală, pentru a nu împiedica părţile moi în efectuarea mişcărilor funcţionale.
Are dimensiunile înscrise în limitele a doi incisivi centrali, formă paralelipipedică, cu toate feţele concave, ce asigură o prindere uşoară, fără alunecare. Poziţia lui faţă de creasta alveolară este oblic-verticală, pentru a nu împiedica părţile moi în efectuarea mişcărilor funcţionale.
Butonii de presiune – sunt blocuri mici paralelipipedice fixate pe suprafaţa externă a bazei lingurii individuale inferioare, cam în zona premolarilor, doar dacă nu există dinţi în aceste zone. Aceste accesorii se utilizează doar la mandibulă, iar dacă există premolari, ei nu îşi mai au rostul. Se poate aplica şi un singur buton, unilateral, când situaţia clinică este de aşa natură (în edentaţii clasa a II-a Kennedy).
Butonii de presiune – sunt blocuri mici paralelipipedice fixate pe suprafaţa externă a bazei lingurii individuale inferioare, cam în zona premolarilor, doar dacă nu există dinţi în aceste zone. Aceste accesorii se utilizează doar la mandibulă, iar dacă există premolari, ei nu îşi mai au rostul. Se poate aplica şi un singur buton, unilateral, când situaţia clinică este de aşa natură (în edentaţii clasa a II-a Kennedy).
Rolul lor este de a menţine degetele operatorului la distanţă de marginile lingurii, mai ales în cazul câmpurilor protetice foarte înguste, unde distanţa dintre fundurile de sac vestibular şi lingual este foarte mică, permiţând modelarea corectă a materialului de amprentare şi totodată permit exercitarea unor presiuni cât mai uniforme în timpul amprentării.
Rolul lor este de a menţine degetele operatorului la distanţă de marginile lingurii, mai ales în cazul câmpurilor protetice foarte înguste, unde distanţa dintre fundurile de sac vestibular şi lingual este foarte mică, permiţând modelarea corectă a materialului de amprentare şi totodată permit exercitarea unor presiuni cât mai uniforme în timpul amprentării.
Întăriturile – măresc rezistenţa lingurii care este predispusă la fracturi. La lingurile din placă de bază se fac din sârmă de 8 - 10 cm lungime şi 1 - 1,5 mm grosime, inserate în grosimea bazei, aproape de suprafaţa externă, orală a lingurii. La lingurile din răşină acrilică autopolimerizabilă pot fi executate din răşină prin nervuri externe care produc îngroşări zonale.
Întăriturile – măresc rezistenţa lingurii care este predispusă la fracturi. La lingurile din placă de bază se fac din sârmă de 8 - 10 cm lungime şi 1 - 1,5 mm grosime, inserate în grosimea bazei, aproape de suprafaţa externă, orală a lingurii. La lingurile din răşină acrilică autopolimerizabilă pot fi executate din răşină prin nervuri externe care produc îngroşări zonale.
Bordurile de ocluzie – se pot confecţiona din acelaşi material din care este confecţionată baza sau din materiale termoplastice. Ele sun prefigurarea stilizată a arcadelor dentare şi sunt folosite când se determină relaţiile intermaxilare deodată cu amprentarea funcţională. Sunt confecţionate doar la solicitarea medicului.
Bordurile de ocluzie – se pot confecţiona din acelaşi material din care este confecţionată baza sau din materiale termoplastice. Ele sun prefigurarea stilizată a arcadelor dentare şi sunt folosite când se determină relaţiile intermaxilare deodată cu amprentarea funcţională. Sunt confecţionate doar la solicitarea medicului.
O lingură individuală bună nu se desprinde involuntar de pe model şi nu necesită o forţă de desprindere voluntară exagerată. Când retenţia este obţinută pe model, de regulă ea se păstrează şi în cavitatea bucală.
O lingură individuală bună nu se desprinde involuntar de pe model şi nu necesită o forţă de desprindere voluntară exagerată. Când retenţia este obţinută pe model, de regulă ea se păstrează şi în cavitatea bucală.
Indiferent de materialul din care se confecţionează lingura individuală, se trece prin următoarele secvenţe de lucru:
Izolarea modelului în funcţie de materialul din care se realizează portamprenta individuală;
Delimitarea câmpului protetic. Se referă la componenta muco-osoasă a câmpului protetic, la reliefarea zonelor de mucoasă pasiv mobilă şi ocolirea celor de mucoasă mobilă. Pentru delimitare se alege un creion chimic care se aplică în unghi de 45 grade faţă de planul de orientare ocluzală şi care se va plimba în limitele interne ale şanţurilor vestibulare şi orale ale câmpului protetic. Pentru zonele distale creionul va fi plasat vertical, perpendicular pe model.
Delimitarea câmpului protetic. Se referă la componenta muco-osoasă a câmpului protetic, la reliefarea zonelor de mucoasă pasiv mobilă şi ocolirea celor de mucoasă mobilă. Pentru delimitare se alege un creion chimic care se aplică în unghi de 45 grade faţă de planul de orientare ocluzală şi care se va plimba în limitele interne ale şanţurilor vestibulare şi orale ale câmpului protetic. Pentru zonele distale creionul va fi plasat vertical, perpendicular pe model.
La maxilar se va avea în vedere limita internă a şanţurilor vestibulare şi delimitarea zonei „Ah”, iar la mandibulă se va creiona limita internă a şanţurilor vestibulare şi linguale, incluzând treimea anterioară a tuberculului piriform;
La maxilar se va avea în vedere limita internă a şanţurilor vestibulare şi delimitarea zonei „Ah”, iar la mandibulă se va creiona limita internă a şanţurilor vestibulare şi linguale, incluzând treimea anterioară a tuberculului piriform;
Deretentivizarea zonelor dentate cât şi a celor exagerat de retentive (tuberozităţi, creste alveolare). Această operaţie se face cu ceară, gips, placă de bază sau cu ciment dentar, în funcţie de materialul din care se confecţionează lingura individuală;
Deretentivizarea zonelor dentate cât şi a celor exagerat de retentive (tuberozităţi, creste alveolare). Această operaţie se face cu ceară, gips, placă de bază sau cu ciment dentar, în funcţie de materialul din care se confecţionează lingura individuală;
Confecţionarea bazei lingurii individuale în funcţie de materialul utilizat;
Realizarea elementelor accesorii: mâner, butoni de presiune (la lingura inferioară, când situaţia clinică o permite), întărituri (când este cazul), borduri de ocluzie (la solicitarea medicului);
Prelucrarea finală a lingurii;
La cererea medicului se realizează orificii de maximum un milimetru diametrul cu rolul de a retenţiona materialul de amprentă. Se practică câte un orificiu la nivelul muchiei crestei şi câte 3 - 4 la nivelul zonelor cu dinţi de pe faţa orală şi vestibulară.
La cererea medicului se realizează orificii de maximum un milimetru diametrul cu rolul de a retenţiona materialul de amprentă. Se practică câte un orificiu la nivelul muchiei crestei şi câte 3 - 4 la nivelul zonelor cu dinţi de pe faţa orală şi vestibulară.
Alţi autori recomandă să se practice orificii pe toată suprafaţa lingurii, distanţate la un centimetru unul de altul. La maxilar, când există, se vor practica câte un orificiu la nivelul torusului şi rafeului median proeminent, pentru despovărare.
Alţi autori recomandă să se practice orificii pe toată suprafaţa lingurii, distanţate la un centimetru unul de altul. La maxilar, când există, se vor practica câte un orificiu la nivelul torusului şi rafeului median proeminent, pentru despovărare.
Fracturarea dinţilor restanţi la desprinderea lingurii de pe model se datorează fie lipsei deretentivizării sau deretentivizării ineficiente, fie tracţiunii brutale a portamprentei;
Flexibilitatea lingurii din răşină acrilică care se poate solda cu fracturarea acesteia, mai ales dacă se utilizează siliconii de consistenţă medie pentru amprentare. Aceasta se datorează aplicării unui strat insuficient de gros de acrilat;
Flexibilitatea lingurii din răşină acrilică care se poate solda cu fracturarea acesteia, mai ales dacă se utilizează siliconii de consistenţă medie pentru amprentare. Aceasta se datorează aplicării unui strat insuficient de gros de acrilat;
Lipirea lingurii de model şi imposibilitatea desprinderii acesteia decât odată cu deteriorarea modelului. Cauza deficienţei este izolarea deficitară a modelului.
