1. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 399 2. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune în Liturghia ortodoxa, Craiova, 1986, p.214 3. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 403 4. P. Evdokimov, Rugaciunea în Biserica de Rasarit, p. 176 5. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 203 6. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina Împaratiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.91-92
XXVIII
Antimisul
Sfârsitul Liturghiei catehumenilor (Cuvântului) si începutul Liturghiei credinciosilor (euharistica) se întrepatrund prin doua acte savârsite concomitent: rostirea ecteniei catehumenilor si desfacerea antimisului.
Sfânta Liturghie poate fi savârsita numai pe antimis
Antimisul (1) este o bucata de pânza de in sau de matase, în forma dreptunghiulara, cu laturile de 50-60 cm, având imprimata scena punerii Domnului în mormânt. La noi si la rusi antimisul are cusute în el sfinte moaste pe când la greci acestea lipsesc. Toate antimisele cuprind însa numele parohiei, hramul bisericilor carora sunt destinate si semnatura episcopului locului. Ele se schimba de fiecare data când se instaleaza un nou episcop.
