Expunere de motive

Transferuri transfrontaliere de scheme de pensii

1. Statele membre permit instituțiilor autorizate sau înregistrate pe teritoriul lor să transfere total sau parțial schemele lor de pensii către instituții destinatare autorizate sau înregistrate în alte state membre.

2. Transferul total sau parțial al unei scheme de pensii între instituțiile care efectuează transferul și instituțiile destinatare autorizate sau înregistrate în state membre diferite este autorizat în prealabil de către autoritatea competentă a statului membru de origine în care se află instituția destinatară. Instituția destinatară este cea care depune cererea de autorizație a transferului.

3. Cu excepția cazului în care legislația națională din domeniul protecției sociale și al muncii în materie de organizare a sistemelor de pensii prevede altfel, transferul și condițiile în care acesta se realizează face obiectul unei aprobări prealabile de către membrii și beneficiarii vizați sau, dacă este cazul, de către reprezentanții acestora. În orice caz, informațiile privind condițiile transferului sunt puse la dispoziția membrilor și beneficiarilor în cauză sau, dacă este cazul, a reprezentanților acestora, cu cel puțin patru luni înainte de depunerea cererii menționate la alineatul (2).

4. Cererea menționată la alineatul (2) conține următoarele informații:

(a) acordul scris între instituția care efectuează transferul și instituția destinatară, care să precizeze condițiile transferului, inclusiv principalele caracteristici ale schemei de pensii și descrierea activelor transferate, precum și, dacă este cazul, a angajamentelor corespunzătoare;

(b) denumirea și sediul instituției care efectuează transferul;

(c) locul unde se află structura administrativă a întreprinderii plătitoare și denumirea întreprinderii plătitoare;

(d) statul membru gazdă sau statele membre gazdă, dacă sunt mai multe.

5. În cazul în care autorității competente din statul membru de origine în care se află instituția destinatară i se transmite cererea menționată la alineatul (2) și autoritatea respectivă nu a emis nicio decizie potrivit căreia structura administrativă sau situația financiară a instituției destinatare ori reputația sau calificarea sau experiența profesională a persoanelor care gestionează instituția destinatară nu sunt compatibile cu operațiunile propuse în statul membru de origine al instituției destinatare, aceasta comunică decizia sa de autorizare a transferului, în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (4), instituției destinatare și autorității competente din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul. Autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul informează instituția care efectuează transferul cu privire la respectiva decizie.

Deciziile menționate la primul paragraf trebuie să fie motivate. În cazul în care autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției destinatare refuză să comunice informațiile prevăzute la primul paragraf autorităților competente din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul, aceasta își motivează refuzul față de instituția în cauză în termen de trei luni de la primirea tuturor informațiilor menționate la alineatul (4). Refuzul respectiv sau lipsa unei acțiuni face obiectul dreptului instituției destinatare de a sesiza instanțele din statul membru de origine al instituției destinatare.

6. Autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției care efectuează transferul informează autoritatea competentă din statul membru de origine al instituției destinatare, în termen de o lună de la primirea informațiilor menționate la alineatul (5), cu privire la cerințele din legislația din domeniul protecției sociale și al muncii din statul membru gazdă care sunt relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale și în temeiul cărora trebuie gestionată schema de pensii. Autoritatea competentă a statului membru de origine al instituției destinatare comunică aceste informații instituției destinatare.

7. La primirea comunicării menționate la alineatul (6) sau în cazul în care nu se primește nicio comunicare din partea autorității competente din statul membru de origine al instituției destinatare, la expirarea perioadei prevăzute la alineatul (6) instituția destinatară poate începe gestionarea schemei de pensii, în conformitate cu cerințele legislației din domeniul protecției sociale și al muncii relevante pentru domeniul pensiilor ocupaționale din statul membru gazdă.

8. În cazul în care instituția destinatară desfășoară activități transfrontaliere, se aplică articolul 12 alineatele (8) și (9).

Titlul II

CERINȚE CANTITATIVE
ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 15 14

Provizioane tehnice

1. Statul membru de origine se asigură că instituțiile care gestionează Ö scheme Õ sisteme de pensii ocupaționale stabilesc permanent, cu privire la întregul spectru al Ö schemelor Õ sistemelor lor de pensii, un volum adecvat de pasive corespunzător angajamentelor financiare rezultate din portofoliul de contracte de pensii existente.

2. Statul membru de origine se asigură că, atunci când formulează dispoziții care acoperă riscurile biometrice și/sau garantează fie randamentul investițiilor, fie un nivel dat al indemnizațiilor, instituțiile care gestionează Ö scheme Õ sisteme de pensii ocupaționale, conținând dispoziții care acoperă riscurile biometrice și garantează fie randamentul investițiilor, fie un nivel dat al indemnizațiilor, stabilesc provizioane tehnice suficiente privind întregul spectru al acestor Ö scheme Õ sisteme.

3. Calculul provizioanelor tehnice se efectuează în fiecare an. Cu toate acestea, statul membru de origine poate permite calculul la fiecare trei ani, dacă instituția prezintă membrilor și/sau autorităților competente un certificat sau un raport asupra modificărilor survenite în anii respectivi. Certificatul sau raportul reflectă modificările provizioanelor tehnice și schimbările survenite în riscurile acoperite.

4. Calculul provizioanelor tehnice este efectuat și certificat de către un actuar sau, dacă nu de către un actuar, de către un alt specialist în acest domeniu, inclusiv de către un auditor, în conformitate cu legislația națională, pe baza metodelor actuariale recunoscute de către autoritățile competente din statul membru de origine, în conformitate cu următoarele principii:

(a) volumul minim de provizioane tehnice se calculează conform unei evaluări actuariale suficient de prudente, luând în considerare toate angajamentele contractate de instituție în materie de prestații și contribuțiicotizații în cadrul sistemelor de pensii pe care le gestionează. Acesta trebuie să acopere atât plata în continuare a pensiilor și prestațiilor și, de asemenea, să reflecte angajamentele rezultate din drepturile de pensie acumulate ale membrilor. Prognozele economice și actuariale pentru evaluarea angajamentelor se aleg în mod prudent, luând în considerare, dacă este cazul, o marjă adecvată pentru variații nefavorabile;

(b) ratele maxime ale dobânzii utilizate se aleg în mod prudent și se determină în conformitate cu reglementările relevante din legislația statului membru de origine. Aceste rate prudente ale dobânzii se calculează luând în considerare:

(i) randamentul activelor corespunzătoare deținute de către instituție și randamentul viitor al investițiilor și/sau

(ii) randamentele obligațiilor de stat sau a celor de înaltă calitate;

(c) tabelele biometrice folosite pentru calculul provizioanelor tehnice se bazează pe principii prudente, ținând cont de principalele caracteristici ale grupului de membri și ale Ö schemelor Õ sistemelor de pensii, în special de evoluția prevăzută pentru riscurile relevante;

(d) metodele și baza de calcul pentru provizioanele tehnice rămân în general constante de la un exercițiu financiar la altul. Cu toate acestea, discontinuitățile pot fi justificate de o schimbare în legislație, în condițiile economice sau demografice pe care se bazează provizioanele.

5. Statul membru de origine poate să reglementeze supună unor cerințe suplimentare și mai detaliate calculul provizioanelor tehnice, pentru a asigura o protecție adecvată a intereselor membrilor și beneficiarilor.

2010/78/UE articolul 4 punctul 4

6. În vederea armonizării în continuare a regulilor privind calculul provizioanelor tehnice care pot fi justificate – în special ratele dobânzii și alte prognoze care influențează nivelul provizioanelor tehnice – Comisia, în urma consultării cu AEAPO, întocmește, la fiecare doi ani sau la cererea Comisiei sau a unui stat membru, un raport asupra situației privind dezvoltarea activităților transfrontaliere.
ê 2003/41/CE

Comisia propune măsurile necesare pentru a preveni posibile denaturări cauzate de nivelurile diferite ale ratelor dobânzilor și pentru a proteja intereselor membrilor și beneficiarilor oricărui sistem.
ê 2003/41/CE (adaptat)

Articolul 16 15

Finanțarea provizioanelor tehnice

1. Statul membru de origine solicită fiecărei instituții să dețină deținerea în permanențătă de active suficiente și adecvate pentru a acoperi provizioanele tehnice pentru întregul spectru de Ö scheme Õ sisteme de pensii gestionate.

2. Statul membru de origine poate permite unei instituții ca, pentru o perioadă limitată de timp, să nu dețină active suficiente pentru a acoperi provizioanele tehnice. În acest caz, autoritățile competente solicită ca instituția să adopte un plan de redresare concret și realizabil pentru a se asigura că dispozițiile alineatului (1) sunt din nou respectate. Planul este supus următoarelor condiții:

(a) instituția elaborează un plan concret și realizabil pentru a restabili volumul necesar de active în vederea acoperirii integrale a provizioanelor tehnice în timp util. Planul este pus la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, a reprezentanților acestora și/sau este supus aprobării autorităților competente din statul membru de origine;

(b) la elaborarea planului se ține seama de situația specifică a instituției, în special de structura active/angajamente, profilul riscului, planul de lichiditate, profilul de vârstă a membrilor care au dreptul să primească pensii, Ö scheme Õ sisteme în faza de demarare și Ö scheme Õ sisteme care trec de la o situație de nefinanțare sau finanțare parțială la o situație de finanțare integrală;

(c) în cazul încetării Ö unei scheme Õ unui sistem de pensii în timpul perioadei menționateprevăzute mai sus la în prezentul alineatparagraf, Ö prima teză, Õ instituția informează autoritățile competente din statul membru de origine. Instituția stabilește o procedură pentru transferarea activelor și angajamentelor corespunzătoare altei instituții financiare sau unui organ similar. Această procedură este comunicată autorităților competente din statul membru de origine și o descriere generală a procedurii este pusă la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, reprezentanților acestora în conformitate cu principiul confidențialității.

3. În cazul activității transfrontaliere prevăzute la articolul 1220, provizioanele tehnice sunt finanțate permanent pentru întreaga gamă de Ö scheme Õ sisteme de pensii gestionate. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, autoritățile competente din statul membru de origine intervin în conformitate cu articolul 6214. Pentru a se conforma acestei cerințe, statul membru de origine poate solicita instituirea unui sistem de restricționare a activelor și angajamentelor.

Articolul 17 16

Fonduri proprii de reglementare

1. Statul membru de origine se asigură că instituțiile care gestionează Ö scheme Õ sisteme de pensii, pentru care instituția însăși, și nu întreprinderea Ö plătitoare Õ afiliată, subscrie împotriva riscurilor biometrice sau garantează un anumit randament al investițiilor sau un anumit nivel al prestațiilor, dețin permanent active suplimentare peste nivelul prevăzut în provizioanele tehnice, ca măsură de siguranță. Volumul acestora reflectă tipul de risc și activele deținute pentru întregul spectru de Ö scheme Õ sisteme de pensii gestionate. Aceste active sunt libere de orice obligații previzibile și servesc drept capital de siguranță pentru a compensa discrepanțele între cheltuielile și beneficiile preconizate și cele reale.

ê 2009/138/CE articolul 303 alineatul (1)

2. Pentru a calcula nivelul minim al activelor suplimentare se aplică regulile prevăzute la articolele 17a și 17d 17, 18 și 19.

2003/41/CE

3. Alineatul (1) nu împiedică însă statele membre să solicite instituțiilor aflate pe teritoriul lor să dețină fonduri proprii de reglementare sau să stabilească reguli mai precise, dacă acestea se justifică din punct de vedere prudențial.

ê 2009/138/CE articolul 303 alineatul (2) (adaptat)

Articolul 17a 17

Marja de solvabilitate disponibilă

1. Fiecare stat membru Statele membre cere tuturor instituțiilor menționate la articolul 1716 alineatul (1) care sunt situate pe teritoriul său lor să dispună de o marjă de solvabilitate disponibilă, adecvată pentru întreaga sa activitate, în orice moment, care să fie cel puțin egală cu cerințele din prezenta directivă.

2. Marja de solvabilitate disponibilă este reprezentată de activele instituției, libere de orice pasive previzibile și cu deducerea posturilor necorporale, inclusiv:

(a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei instituții sub forma unei întreprinderi mutuale, fondul inițial efectiv plus toate conturile membrilor întreprinderii mutuale care îndeplinesc criteriile următoare:

(i) actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă că se pot face plăți din aceste conturi către membrii întreprinderii mutuale numai în măsura în care acest lucru nu determină scăderea marjei de solvabilitate disponibilă sub nivelul cerut sau, după lichidarea întreprinderii, în cazul în care au fost plătite toate celelalte datorii ale întreprinderii;

(ii) actul constitutiv și statutul trebuie să prevadă ca, pentru orice plăți menționate la punctul (i) și efectuate în alte scopuri decât rezilierea individuală a afilierii la întreprinderea mutuală, autoritățile competente să fie informate cu cel puțin o lună în avans și ca acestea să poată, în acest interval, să interzică plata; și

(iii) dispozițiile relevante din actul constitutiv și din statut nu pot fi modificate decât după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun acestei modificări, fără să aducă atingere criteriilor enunțate la punctele (i) și (ii);

(b) rezervele (legale și libere) care nu corespund obligațiilor de subscriere;

(c) profitul sau pierderile reportate după deducerea dividendelor care trebuie plătite; și

(d) în măsura în care dreptul intern permite, rezervele de profit care apar în bilanț, în cazul în care pot fi folosite pentru a acoperi pierderile care pot apărea și în care dacă nu au fost puse la dispoziție pentru distribuirea către membri și beneficiari.

Marja de solvabilitate disponibilă se reduce cu cuantumul acțiunilor proprii deținute direct de instituție.

3. Statele membre pot dispune ca marja de solvabilitate disponibilă să poată fi constituită și din:

(a) capital din acțiuni preferențiale cumulative și capital din împrumuturi subordonate până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, din care maximum 25 % constă în împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau capital din acțiuni preferențiale cumulative cu termen fix, cu condiția să existe acorduri obligatorii pe baza cărora, în cazul falimentului sau lichidării instituției, capitalul din împrumuturi subordonate sau capitalul din acțiuni preferențiale urmează ca prioritate după revendicările tuturor celorlalți creditori și nu se rambursează decât după ce au fost plătite toate datoriile scadente la momentul respectiv;

(b) titlurile de valoare fără o dată de scadență specificată și alte instrumente, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la litera (a), până la maximum 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, pentru toate titlurile de valoare în cauză, și capitalul din împrumuturi subordonate menționat la litera (a), cu condiția să îndeplinească următoarele cerințe:

(i) nu trebuie să fie rambursate la inițiativa purtătorului sau fără acordul prealabil al autorităților competente;

(ii) contractul de emisiune trebuie să ofere instituției posibilitatea de a amâna plata dobânzii aferente împrumutului;

(iii) creanțele creditorului asupra instituției trebuie să fie complet subordonate celor ale tuturor creditorilor nesubordonați;

(iv) documentele care reglementează emisiunea de titluri trebuie să prevadă capacitatea datoriei și a dobânzilor neplătite de a absorbi pierderile, permițând în același timp instituției să-și continue activitățile; și

(v) trebuie să fie luate în considerare numai sumele vărsate integral.

În sensul literei (a) capitalul din împrumuturi subordonate îndeplinește, de asemenea următoarele condiții:

(i) numai fondurile vărsate integral sunt luate în considerare;

(ii) pentru împrumuturile cu scadență fixă, scadența inițială este stabilită la de cel puțin cinci ani. Cu cel puțin un an înainte de scadență, instituția supune spre aprobarea autorităților competente un plan care indică modul în care marja de solvabilitate disponibilă va fi menținută sau adusă la nivelul dorit la scadență, cu excepția cazului în care valoarea împrumutului care intră în compoziția componența marjei de solvabilitate disponibile a fost redusă progresiv, pe durata a cel puțin cinci ani de înainte de scadență. Autoritățile competente pot autoriza rambursarea împrumuturilor în cauză înainte de scadență cu condiția ca instituția emitentă să solicite acest lucru și ca marja de solvabilitate disponibilă a acesteia să nu coboare sub nivelul cerut;

(iii) împrumuturile fără scadență fixă nu sunt rambursabile decât cu preaviz de cinci ani, cu excepția cazului în care nu mai sunt considerate o componentă a marjei de solvabilitate disponibile sau a cazului în care s-a solicitat în mod specific acordul prealabil al autorităților competente pentru rambursarea lor anticipată. În acest din urmă caz, instituția informează autoritățile competente cu cel puțin șase luni înainte de data de rambursare prevăzută, indicându-le cuantumul marjei de solvabilitate disponibile și pe cel al cerinței de marjeiă de solvabilitate minime înainte și după respectiva rambursare. Autoritățile competente nu autorizează rambursarea decât în cazul în care nu există riscul ca marja de solvabilitate disponibilă a instituției să scadă sub nivelul cerut;

(iv) contractul de împrumut nu conține nicio clauză care să prevadă că, în anumite circumstanțe, altele decât lichidarea instituției, datoria va trebui rambursată înainte de scadența convenită; și

(v) contractul de împrumut poate fi modificat numai după ce autoritățile competente au declarat că nu se opun modificării în cauză.

4. La cererea instituției, însoțită de documente justificative și adresată autorității și cu justificarea instituției pe lângă autoritatea de control competenteă a statului membru de origine, cu acordul respectivei autorități, marja de solvabilitate disponibilă poate fi de asemenea constituită din:

(a) în cazul în care nu se practică procedeul Zillmer sau în care, deși se practică, aceasta este mai mică decât sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă, diferența dintre un provizion matematic necalculat prin procedeul Zillmer sau parțial calculat prin procedeul Zillmer și un provizion matematic calculat prin procedeul Zillmer la o rată egală cu sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă;

(b) toate rezervele ascunse nete provenind din evaluarea activelor, în măsura în care rezervele ascunse nete în cauză nu au un caracter excepțional;

(c) o jumătate din capitalul social sau din fondul inițial nevărsat, o dată odată ce partea vărsată reprezintă 25 % din capitalul sau fondul social, până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau minimă, în funcție de care este mai mică.

Cifra menționată la litera (a) nu poate depăși, cu toate acestea, 3,5 % din suma diferențelor dintre sumele capitale relevante ale activităților de asigurare de viață și de furnizare de pensii ocupaționale și rezervele matematice pentru toate contractele pentru care este posibilă aplicarea procedeului Zillmer. Diferența se reduce cu valoarea tuturor costurilor de achiziție neamortizate înregistrate ca active.

ê 2003/41/CE (adaptat)

5. Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare referitoare la alineatele (2) - (4) pentru a ține seama de evoluțiile care justifică o ajustare tehnică a elementelor eligibile pentru marja de solvabilitate disponibilă.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21b.
ê 2009/138/CE articolul 303 alineatul (2)

Articolul 17b 18