Federatia sindicatelor libere din îNVĂŢĂMÂnt revista presei
Yüklə 101,4 Kb.
|
|
FEDERATIA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂŢĂMÂNT 
REVISTA PRESEI www.fsli.ro 26 Ianuarie 2016 PREUNIVERSITAR http://adevarul.ro/educatie/scoala/religia-materie-optionala-clasele-7-a-8-a-informatica-obligatorie-concluziile-grupului-lucru-mec-1_56a5ef1a37115986c6e00e4b/index.html Religia, materie opţională pentru clasele a 7-a şi a 8-a; Informatica, obligatorie. Concluziile profesorilor din Bucureşti Profesorii din Bucureşti nu sunt de acord cu propunerile de planuri-cadru făcute de Ministerul Educaţiei, atrăgând atenţia că nu prezintă o schimbare faţă de starea actuală a lucrurilor şi vin cu o serie de sugestii clare cum ar fi ca Religia să devină opţional din clasa a VII-a, iar Informatica să fie materie obligatorie. Religia ar trebui să devină materie opţională în clasa a VII-a şi a VIII-a, Informatica, obligatorie la toate clasele de gimnaziu, iar Fizica şi Chimia trebuie combinate într-o singură materie interdisciplinară numită Ştiinţe. De asemenea, în niciun caz nu ar trebui diminuat numărul de ore de Limba Română la clasa a V-a, iar orele de consiliere şi orientare nu ar trebui scoase din orar şi ar trebui introduse mai multe opţionale din care elevii să poată alege ce-şi doresc să studieze. Acestea sunt recomandările specialiştilor din Capitală care în ultimele săptămâni au evaluat cele trei propuneri de plan-cadru pentru gimnaziu propuse la sfârşitul anului trecut de Ministerul Educaţiei. Practic, planul-cadru este documentul care prevede ce discipline vor face elevii de clasele V-VIII şi câte ore îi vor fi alocate pe săptămână fiecărei materii. Până pe 7 februarie 2016 are loc, la nivel de grup de lucru al Ministerului Educaţiei, analiza propunerilor primite de la toţi profesorii din ţară. Mesajul profesorilor este foarte clar, spune expertul în Educaţie Marian Staş. „Cele mai importante aspecte semnalate se regăsesc în concluziile la care au ajuns profesorii. În primul rând, nu sunt suficiente ore opţionale în propunerile care se află în dezbatere publică, 85% din profesori atrag atenţia asupra faptului că trebuie mai mult loc în orar pentru curriculum la decizia şcolii”, a explicat Marian Staş, expert în Educaţie şi blogger adevarul.ro. Staş este şi membru în cadrul grupului de lucru de la nivelul Ministerului Educaţiei unde ajung toate observaţiile făcute de profesorii din teritoriu. Grupul de la Bucureşti a făcut şi o serie de recomandări printre care se numără formarea iniţială a profesorilor, adică celebrul masterat educaţional pentru cei care vor să profeseze în sistem. Printre recomandări se numără şi introducerea activităţilor informale şi nonformale în norma didactică a profesorilor şi diminuarea numărului de ore obligatorii.
Elevii sunt de acord cu observaţiile profesorilor, a explicat pentru „Adevărul” Horia Oniţa, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor. „Susţinem în întregime propunerile specialiştilor din Bucureşti şi credem că fără acestea, modificarea de plan-cadru va fi doar de formă, lipsită de substanţă, iar impactul concret, în şcoală, spre zero, şcoală care încă eşuează lamentabil în a pregăti elevii pentru viaţă. Vrem transdisciplinaritate în ştiinţele exacte, oră de Informatică atât de necesară, o oră de consiliere şi orientare adevărată, nu doar pe hârtie, cum e acum. Mai mult, toate judeţele ţării încalcă pragul de 800 elevi/consilier psihopedagogic, şi aşa ridicat. Nu în ultimul rând, orele de CDŞ (curriculum la decizia şcolii, opţionalele) sunt primordiale, ore adaptate intereselor şi nevoilor elevilor. Momentan, contrar legii, orele opţionale sunt alese dintr-o plajă restrânsă, doar pentru a completa norma didactică a unor profesori, în multe cazuri fără ca opinia elevilor şi părinţilor să conteze”, a spus Oniţa. La rândul său, Alexandru Bajdechi, fost preşedinte al Asociaţiei Elevilor din Constanţa, spune că aceste propuneri trebuie făcute cu gândul la viitor. „Apreciez propunerile profesorilor din Bucureşti ca fiind unele pertinente, şi, în egală măsura, reformatoare. Trebuie să ne gândim nu la prezent când facem aceste planuri de învăţământ, ci la cum va arăta societatea în următorii 20-30 de ani”, a declarat el. Iată principalele concluzii la care au ajuns specialiştii din Bucureşti în urma analizei celor trei propuneri de planuri-cadru: 1. Introducerea TIC în trunchiul comun la clasele V-VIII este binevenită, cu condiţia asigurării personalului de predare calificat şi a dotărilor corespunzătoare cu tehnică de calcul. 2. Necesiatea păstrării orelor de Consiliere şi orientare în trunchiul comun şi susţinute de specialişti: consilieri şcolari/psiho-pedagogi. 3. Disciplinele Fizică şi Chimie trebuie să figureze la clasele V-VI în trunchiul comun, ca disciplină integrată Ştiinţe 4. Conţinuturile disciplinei Limba latină (prevăzută în trunchiul comun al actualului plan-cadru la clasa a VIII-a) ar trebui redistribuite şi incluse în programa pentru Limba română, pe parcursul celor patru ani de gimnaziu. 5. Păstrarea celei de-a cincea ore de Limba română la clasa a V-a 6. La clasele a VII-a şi a VIII-a, disciplina Religie poate fi opţională, având în vedere că elevii au dobândit în clasele anterioare suficiente deprinderi religioase şi cunoştinţe de practică religioasă. Mai mult decât atât, în clasele a VII-a şi a VIII-a elevii vin în contact cu evoluţia în timp a religiilor la diverse popoare, în cadrul disciplinei Istorie. 7. Inexistenţa plajei orare în aria curriculară Limbă şi comunicare determină imposibilitatea organizării claselor de studiu intensiv al limbii moderne. Concluziile generale: 1. Propunerile de plan-cadru aflate în dezbatere publică nu diferă de planul-cadru actual (70%). 2. În viitor trebuie aplicat un alt plan-cadru, diferit de cele trei variante propuse precum şi de planul-cadru actual (94%). 3. Numărul orelor din CDŞ (curriculum la decizia şcolii, opţionalele) propus prin cele trei variante de plan-cadru este insuficient şi nu respectă prevederile legale actuale (85%). 4. Numărul disciplinelor evaluate, în oricare din cele trei variante de plan-cadru propuse, este prea mare (79%) 5. Niciuna din cele trei variante de plan-cadru propuse nu oferă elevilor şi părinţilor posibilităţi reale de alegere a unui parcurs şcolar individualizat, în funcţie de aptitudini, interese şi/sau perspective şi nici nu oferă, în fapt, posibilitatea felxibilizării ofertei curriculare la nivelul unităţii de învăţământ. 6. Variantele de plan-cadru aflate în dezbatere aplatizează, uniformizează şi nu vizează dezvoltarea liberă a elevilor. 7. Planurile-cadru propuse reprezintă sisteme închise, fără continuitate între planurile-cadru de la nivel primar, gimnazial şi liceal. 8. Cele trei variante de plan-cadru propuse dezbaterii publice nu sunt în acord cu actualul context socio-cultural naţional şi european/internaţional şi nu respectă principiile de proiectare curriculară – să fie relevant pentru parcursul educaţional al unui elev (sub aspectul finalităţilor, al conţinuturilor şi al experienţelor de învăţare). 9. Un nou plan-cadru este absolut necesar, deoarece în prezent se studiază după planuri cadru promovate cu mai bine de 15 ani în urmă, dar şi datorită existenţei unui plan-cadru nou/recent pentru învăţământul primar, continuitatea abordărilor curriculare fiind absolut necesară. 10. Dacă ne referim la criteriile de evaluare a planului-cadru, acestea ar trebui să prevadă interdisciplinaritatea, cauza cel mai des invocată pentru rezultatele foarte slabe pe care le înregistrează elevii români la testele PISA. Documentele puse în dezbatere nu prevăd transdisciplinaritatea despre care se vorbeşte în Legea Educaţiei. Elevii susţin de doi ani evalări naţionale transdisciplinare la clasele a II-a, a IV-a şi a VI-a, lipsind un plan-cadru care să prevadă această transdisciplinaritate. 11. Variantele prezentate nu respectă art.66, aliniatul 3 din Legea Educaţiei, care prevede că "În cadrul curriculumului naţional, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu". Recomandări: 1. Schimbarea paradigmei în educaţiei: altceva, altfel, nu cosmetizări şi forme fără fond. 2. Necesitatea formării iniţiale a profesorilor pe filieră didactică (licenţă pentru profesia didactică; master educaţional), cu dublă sau chiar triplă specializare. 3. Elaborarea unui alt plan-cadru, la pachet cu programe şcolare adecvate, în contextul unei legislaţii revizuite. 4. Introducerea activităţilor informale şi nonformale în norma didactică a profesorilor (cu o anumită pondere). 5. Asigurarea tuturor categoriilor de resurse necesare pentru realizarea caracterului practic-aplicativ şi integrat al activităţilor instructiv-educative la discipline precum: Fizică, Chimie, Biologie, Ştiinţe, TIC, Educaţie tehnologică, Educaţie fizică şi sport, Educaţie muzicală etc. 6. Diminuarea orelor din trunchiul comun la un minim de bază necesar şi creşterea ponderii curriculumului opţional la 30-40% din numărul total de ore, la alegerea elevilor/părinţilor, din oferta şcolii. 7. Reducerea semnificativă a numărului de discipline evaluate cu note şi a numărului de ore obligatorii pe săptămână. 8. Elaborarea unui plan-cadru care să asigure integrarea mai uşoară a elevilor români în alte sisteme de educaţie din lume, precum şi (re)inserarea lor la revenirea din străinătate.
Ministerul Educaţiei a lansat la mijlocul lunii decembrie, în dezbatere publică, trei variante de planuri-cadru pentru gimnaziu, care au fost ţinta criticilor exeperţilor. În planurile-cadru, orele de Informatică din gimnaziu lipsesc aproape cu desăvârşire, apărând doar ca materie opţională, o oră pe săptămână sau ca materie obligatorie (în trunchiul comun) în clasa a VIII-a sau în clasele a V-a şi a VI-a. Asta în condiţiile în care societatea informaţională evoluează cu o rapiditate ce lasă şcoala cu mult în urmă. Educaţia pentru sănătate, mult dezbătută şi promovată în declaraţii atât de ministrul Educaţiei Adrian Curaj, cât şi de alţi colegi din Guvern, a fost, de asemenea, neglijată în noile planuri cadru, însă ora de Religie rămâne în trunchiul comun. Alte schimbări care apar în propuneri se referă la Limba şi Literatura Română, care pierde o oră la clasa a V-a, adică elevii urmează să facă patru în loc de cinci ore, câte sunt acum. De asemenea, dispare ora de Latină, care în prezent se studiază la clasa a VIII-a. În schimb, apar o serie de materii care înlocuiesc Educaţia Civică. Astfel, la clasa a V-a, elevii vor studia Educaţie pentru Drepturile Copilului, la clasa a VI-a vor studia Educaţie Interculturală, la clasa a VII-a vor studia Educaţie Democratică, iar în clasa a VIII-a – Educaţie Economică. În ceea ce priveşte numărul de ore de Matematică, acesta rămâne acelaşi, de patru ore pe săptămână, iar la Fizică şi Chimie se vor face în continuare tot două ore din fiecare materie. Biologia însă pierde o oră pe săptămâna într-una dintre variantele de plan cadru la clasa a V-a şi la clasa a VIII-a. Şi Geografia şi Istoria pierd o oră pe săptămână la clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a. O altă modificare apare la numărul de ore de Sport. În prezent, elevii de clasele V-VII pot face 2-3 ore de Educaţie Fizică şi două ore în clasa a VIII-a, iar în variantele de plan cadru, sportul pierde o oră pe săptămână fie la toate clasele, sau doar la o parte din ele.
Şcoala Profesională Kronstadt a fost un proiect pilor la infiinţare, iar modelul a fost preluat în toată ţara. Anul trecut la înscrieri a fost concurenţă mare, de patru candidaţi pe un loc, semn că piaţa are nevoie de forţă de muncă calificată. Primăria a decis să mai înfiinţeze două şcoli profesionale, una tot cu specializarea industrie deoarece cererea este mare pe piaţa muncii la Braşov şi una cu specalizare în turism şi alimentaţie publică care să specializeze barmani, coferari, ospărari, cameriste sau recepţioneri. „Deja, la Şcoala Profesională Kronstadt, numărul de cereri de înscriere este mult mai mare decât cel al locurilor scoase la concurs. De asemenea, o cerere mare de personal calificat este şi din partea companiilor, astfel că este oportună înfiinţarea unei noi unităţi de învăţământ professional“, a declarat primarul George Scripcaru, citat de bzb.ro. Elevii de la profesională primesc o bursă de 400 de lei pe lună, masă caldă atunci când fac practică în fabricile din Braşov, dar şi transport gratuit către uzine. În plus sunt aproape siguri că vor avea un loc de muncă la finalul anilor de studiu.
Se discută în contextul noii legi a salarizării despre aplicarea criteriilor de performanţă în salarizarea bugetarilor. Ne-au trebuit 26 de ani să ne dăm seama că fără pornirea motoarelor motivării salariale, cum se face în privat, sistemul bugetar este condamnat la ineficienţă şi corupţie. Egalitarismul absurd, de sorginte comunistă, în salarizarea profesorilor este vinovat, în mare măsură, de prăbuşirea educaţiei din România. O altă consecinţă perversă a acestei stări de lucruri aberante este dată de refuzul tinerilor de a lucra pe salarii minime, indiferent cât de performanţi sunt. De aici refugiul în sistemul bugetar a celor mai slabi pregătiţi salariaţi. Nu mă miră poziţia sindicatelor care sunt şi plătite de salariaţii bugetari să-i apere de „evaluări ale performanţelor”. Care evaluări ar face diferenţa între cei care muncesc cu adevărat de ceilalţi. Nici nu poţi condamna salariaţii, mai ales la început de carieră, care aplică principiul capitalist, altminenteri sănătos, „să obţii foloase maxime cu eforturi minime”. Ce să facă, muncă voluntară? Dacă salariul îi merge oricum, se va orienta spre eforturi minime. “Dar ca autoritatea statului să ignore atât de mult timp faptul că salarizarea „unitară” a bugetarilor vine din comunism şi n-are nici o legătură cu economia de piaţă, îşi are ca unică explicaţie interese electorale.
Să vedem cum ar sta lucrurile în educaţie dacă s-ar trece la evaluarea performanţelor profesorilor. Bineînţeles că sindicatele au declarat că acest lucru este imposibil. Total fals. Nu este prima dată când susţin introducerea unui sistem de evaluare în educaţie, standardizat, unitar la nivel de ţară, care să stea la baza salarizării, avansării în carieră, selecţionării managerilor. Cu ajutorul aplicaţiilor informatice lucrurile sunt destul de simple.
Acţiunea este dirijată de Ministerul Educaţiei şi constă în selecţionarea pe un portal a unor itemi, exerciţii, întrebări, din cele propuse de cadrele didactice din toată ţara. Ministerul numeşte un selecţioner pentru fiecare disciplină, iar profesorii au avantajul că-şi pun numele sub fiecare item şi obţin puncte importante în formarea contiunua. Itemii vor fi departajaţi de către selecţioner, pentru fiecare disciplină, în minimali, medii, şi de aprofundare. Bazinele astfel formate uniformizează evaluarea predictivă şi sumativă în toată ţara, eliminând subiectivismul cadrelor didactice în elaborarea subiectelor destinate evaluării.
Nu sunt greu de realizat aplicaţii informatice care să genereze teste grilă, personalizate, cu subiecte similare dar nu identice. De ce să rezolve toţi elevii unei clase aceeaşi ecuaţie de gradul al doilea, când pot avea, fiecare, propria ecuaţie. În ziua evaluării aplicaţia generează atâtea teste câte sunt necesare cu subiecte din cele trei categorii: minim, mediu, de aprofundare, eventual secretizate cu un cod de bare. Elevii rezolvă propriul test tip grilă, care este evaluat apoi tot de aplicaţie, fără intervenţia profesorilor. Rezultatele sunt expediate automat la serverul central al Ministerului Educaţiei care face şi media notelor la testele unei clase, unei şcoli sau ale unui profesor. Cu excepţia limbii române şi comunicării, dar inclusiv la gramatică, aceste teste pot funcţiona la toate disciplinele, pun în mişcare gândirea elevilor, care nu ar avea cum să ghicească între 5-6 variante de răspuns pe cel corect. Argumentul că profesorul nu vede cum gândeşte elevul este fals, pentru că acest tip de evaluare se aplică doar la testele predictive şi sumative, la început şi la sfârşit de an şcolar. 3.Evaluarea progresului şcolar al elevilor Progresul şcolar al elevilor, concept de maximă importanţă în evaluare, este dat de diferenţa dintre media notelor la testele de sfârşit de an şcolar şi început de an şcolar. Un progres şcolar de la media 2 la 5 este foarte bun şi profesorul este salarizat corespunzător, un progres şcolar de la media 5 la media 8-9 este excepţional, menţinerea la media 9 sau 10 este de asemeni un progres şcolar excepţional, profesorii respectivi fiind plătiţi în consecinţă. Un profesor are de la 200 la câteva sute de elevi, dacă are doar câte o oră pe săptămână la clasă, aşa încât media statistică nu ţine cont de extreme, elevi foarte slabi sau elevi foarte buni. Pe măsura aplicării acestui sistem el poate fi îmbunătăţit, dar nu există nici o scuză că nu se porneşte la drum cu un astfel de sistem de evaluare care să măsoare performanţele şi rezultatele muncii profesorilor prin progresul şcolar al elevilor şi care să stea la baza salarizării lor.
În prima conferinţă de presă din acest an, Asociaţia Elevilor din Constanţa şi-a anunţat obiectivele pe 2016, după un 2015 în care a reuşit trei victorii importante: transportul în comun subvenţionat de municipalitate şi acordarea de burse pentru elevii constănţeni, precum şi recâştigarea locului în consiliile de administraţie a şcolilor pentru elevii majori din România. În anul 2016, elevii din Constanţa sunt hotărâţi să obţină manuale gratuite pentru clasele a XI-a şi a XII-a. Anul trecut, Ministerul Educaţiei a decis alocarea sumei de 55 lei pentru fiecare elev din ciclul liceal superior – bani care nu ajung nici pentru două manuale. „A fost un compromis la care am ajuns cu fostul ministru Sorin Câmpeanu, pentru că era deja luna august şi nu mai putea fi organizată o licitaţie până la începerea anului şcolar. S-a dat Hotărârea de Guvern 733/2015, care alocă 55 de lei pentru fiecare elev din ciclul liceal superior pentru decontarea parţială a acestor manuale şcolare, dar problema manualelor grauite nu este încă rezolvată. Pe 7 ianuarie am depus plângere prealabilă la Ministerul Educaţiei, prin care le-am adus în vedere faptul să demareze licitaţia publică până la mijlocul lunii februarie. În caz contrar, vom depune o chemare în judecată la Curtea de Apel Constanţa, unde vom cere recunoaşterea de către instanţă a acestui drept. Instanţa va trebui doar să ia act de prevederea din lege şi să oblige ministerul la demararea licitaţiei publice“, a precizat Alexandru Manda, liderul Asociaţiei Elevilor din Constanţa. Bugetul total pentru manualele gratuite de a XI-a şi a XII-a ar fi de 95 milioane de lei, faţă de 20 milioane lei, cât este actualmente pentru subvenţionare. „Ar fi fost însă o investiţie pe termen lung, pentru că aceste manuale oricum rămâneau în şcoală şi le foloseau şi generaţiile viitoare“, consideră Manda. AEC va face o plângere prealabilă, pentru a evita ca acţiunea în instanţă să-i fie respinsă, aşa cum s-a întâmplat cu atacarea ordonanţei de Guvern de pe vremea lui Remus Pricopie, care a impus un plafon scăzut pentru decontarea navetei şcolare. La ora actuală, conform calculelor AEC, elevii navetişti din Constanţa primesc înapoi maximum 25% din banii cheltuiţi pe transportul la şcoală. „Am cunoscut familii şi elevi la limita sărăciei, părinţi care nu mai au cu ce să-şi trimită copiii la şcoală. Asta a ridicat cu un procent rata abandonului şcolar, de la 17,4% în 2013 la 18,4% în 2014. Ne este groază să ne gândim cât va fi în 2015, în condiţiile în care România şi-a asumat angajamentul de a-l reduce la 11%. Spunând că nu are bani pentru naveta elevilor, Ministerul refuză să sprijine educaţia din România prin reducerea abandonului şcolar. Refuză elevilor chiar dreptul la educaţie şi şansa de a reuşi în viaţă“, spune liderul AEC. Două proiecte legislative sunt la Parlament pentru abrogarea acestei OUG, iar liceenii au făcut apel la parlamentari să îi sprijine în acest demers important. În iulie 2015, AEC invocase excepţia de neconstituţionalitate a ordonanţei lui Pricopie, dar Curtea de Apel Constanţa le-a respins cererea în luna decembrie, invocând lipsa plângerii prealabile - pe care AEC, un ONG de tineret, spune că nu era obligată să o facă, aşa cum prevede însăşi legea. „Vom face contestaţie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“, a promis Alexandru Manda. În sala de conferinţă pusă la dispoziţie gratuit de hotelul Ibis, Asociaţia Elevilor din Constanţa a mai anunţat luni, 25 ianuarie, o campanie de conştientizare a mersului la vot printre elevii de liceu care au împlinit 18 ani. AEC va organiza chiar dezbateri pe teme de educaţie între candidaţii la alegerile locale. „Este important ca şi elevii care au sub 18 ani să cunoască cine îi va conduce pentru următorii 4 ani. Campania noastră îi va face mai responsabili în privinţa dreptului lor democratic la vot, pe care trebuie să şi-l exercite în calitate de cetăţeni implicaţi în viaţa comunităţii“, a mai precizat Alexandru Manda. În planul AEC pe 2016 figurează şi obţinerea reducerii de 75% pentru intrarea la muzeele din judeţul Constanţa a elevilor. În premieră, elevii sunt pe cale să încheie un protocol de colaborare cu Inspectoratul Şcolar Constanţa, pentru a li se permite accesul în unităţile de învăţământ pentru a purta discuţii cu cei care studiază aici despre problemele din procesul de educaţie. http://adevarul.ro/locale/constanta/ce-vor-putea-invata-copiii-gimnaziu-viziunea-ministerului-educatiei-planul-cadru-desfiintat-elevi-parinti-1_56a6276237115986c6e1cc5e/index.html Ce vor putea învăţa copiii în gimnaziu, în viziunea Ministerului Educaţiei. Planul-cadru, desfiinţat de elevi şi de părinţi Felul în care Ministerul Educaţiei, prin Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, propune schimbarea planului-cadru după care învaţă elevii de gimnaziu, este criticat deopotrivă de elevi şi de părinţi. Aceştia nu văd în variantele de revizuire actualizarea actului de învăţământ la necesităţile societăţii. În aceste zile, mai-marii educaţiei din României analizează propunerile strânse din teritoriu pe tema revizuirii planului-cadru pentru gimnaziu. Planul are trei variante şi este elaborat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), instituţie naţională de cercetare, dezvoltare, inovare şi formare în domeniile educatiei şi tineretului, unitate conexă Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice. Dezbaterea publică, ce a constat în consultare online şi întâlniri în judeţe, a fost lansată la finele anului 2015 şi s-a încheiat la 23 ianuarie. Până la 7 februarie urmează a se face analiza propunerilor primite în cadrul procesului de consultare, iar în perioada 8-10 februarie se va face validarea din punct de vedere ştiinţific a proiectului revizuit de plan-cadru de către comisia de validare, care va fi supus avizării de către ISE. Dar planul-cadru propus este criticat deopotrivă de elevi şi de părinţi. Elevii, principalii beneficiari ai actului de educaţie, sunt net dezavantajaţi de acest plan, în opinia Asociaţiei Elevilor din Constanţa. Liceenii constănţeni care au participat activ la dezbaterile organizate de ISJ au cerut în mod oficial introducerea conceptului de „Curriculum la Decizia Elevului“ în locul celui de „Curriculum la Decizia Şcolii“, creşterea numărului de materii opţionale (care să fie două-trei la clasele V-VI şi trei-patru la clasele VII-VIII), precum şi introducerea în trunchiul comun a unei ore de Educaţie pentru sănătate şi a unei ore de Educaţie rutieră, a căror obligativitate este stipulată prin legi. „Dorim schimbarea modului în care se aleg opţionalele, prin decizia şcolii în loc de decizia elevului, deoarece acum ele sunt centrate pe norma cadrului didactic şi nu pe elev. Propunerea noastră este ca fiecare elev să aibă libertatea de a alege la ce opţional participă, din paleta pusă la dispoziţie de unitatea de învăţamânt. În momentul de faţă, pe toată perioada gimnaziului, elevii au doar un opţional, rareori două. Este important ca numărul de opţionale să aibă un trend ascendent în timpul ciclului gimnaziului, fiind necesar ca trendul să fie continuat şi în ciclul liceal. Un număr mai mare de opţionale ajută elevul să se cunoască, să se descopere. Planul trebuie regândit de la zero“, declară Alexandru Manda (16 ani), liderul Asociaţiei Elevilor din Constanţa. Părinţii sunt de aceeaşi baricadă cu elevii. Adrian Topor, vicepreşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi din România, consideră că şi părinţii trebuie educaţi astfel încât să nu mai aibă în vedere doar interesul propriului copil, ci al unei comunităţi, al unei generaţii, al viitorului. „Am respins toată modalitatea în care Ministerul Educaţiei a organizat această procedură, cu părinţi chemaţi şi puşi să aleagă între trei foi. Propunerile-cadru elaborate de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei nu sunt însoţite de argumentări. În loc să micşorăm numărul de ore, pentru a nu mai sufoca elevii şi profesorii cu hârtii pe care nu le citeşte nimeni, planul-cadru menţine sau chiar măreşte numărul de ore. În şcoli, părinţii au fost «preparaţi“ de profesori să ceară, de exemplu, creşterea numărului de ore la Română. Întrebarea este: dacă în actuala formulă copilul ajunge în clasa a VIII-a agramat, fără să ştie să socotească, darămite să facă o scrisoare sau o cerere, cum l-ar ajuta mărirea numărului de ore să înveţe asta? Nu e clar că trebuie schimbat modul CUM sunt învăţaţi copiii? Calitatea, nu cantitatea contează, dar implementarea sistemului de management al calităţii în şcoli îl fac profesori care au participat la un curs de două săptămâni“, arată Adrian Topor, vicepreşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi din România (FAPR), liderul Asociaţiei Părinţilor din Constanţa. Părintele este profund nemulţumit că nimeni nu vorbeşte de construirea de şcoli, astfel încât elevii să nu mai înveţe în două schimburi, în clase cu efective de 36-38 elevi. „La Constanţa se fac comasări, iar copiii sunt băgaţi să înveţe în laboratoare. În toate ţările dezvoltate, elevii învaţă într-un singur schimb dimineaţa, iar după-amiaza este destinată altor activităţi: sport, cursuri opţionale şi interdisciplinare, cercuri. Soluţia? Alocarea a 6% din PIB, care să ofere salarizare pentru profesori buni, pregătirea lor continuă, şcoli noi, o abordare modernă a învăţământului, un model valabil pentru 20 ani“, declară vicepreşedintele FAPR. http://www.evz.ro/cine-primeste-tichet-pentru-a-merge-la-gradinita.html Cine primeşte tichet pentru a merge la grădiniţă. Condiţia impusă de Guvern Guvernul a stabilit printr-o hotărâre metodologia de aplicare a Legii nr. 284 din 2015 privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii modeste. Guvernul a stabilit printr-o hotărâre metodologia de aplicare a Legii nr. 284 din 2015 privind stimularea participării în învăţământul preşcolar a copiilor provenind din familii modeste. Tichetele au o valoare de 50 de lei pe lună şi vor putea fi utilizate numai pentru achiziționarea de produse alimentare, de igienă, de îmbrăcăminte sau rechizite. De aceste tichete sociale vor beneficia părinţii copiilor cu vârste între 3 şi 6 ani şi care au mai puţin de 284 de lei venituri lunare pe membru de familie. Mecanismul de acordare a tichetului nu ia în calcul ajutorul social, alocaţia pentru copii, bursele sau subvenţiile agricole. Hotărârea Guvernului precizează că singura condiţie pentru ca tichetul să fie acordat este prezenţa copilului la grădiniţă, educatorii fiind aceia care ţin prezenţa copiilor. Copiii eligibili pentru acest program sunt identificaţi de asistenţii sociali din primării, pe baza unui dosar social. Cei care primesc deja beneficii sociale care atestă încadrarea sub pragul de venit nu mai trebuie să facă un nou dosar, copiii lor devenind automat eligibili. În hotărârea de guvern se precizează că stimulentul este acordat pentru perioada septembrie - iunie, pe bază de cerere şi declaraţie pe proprie răspundere completată de părinţi. Tichetele vor fi distribuite de primării, iar banii necesari se asigură de la bugetul de stat. Un alt act normativ urmează să prevadă repartizarea pe judeţe a sumelor alocate în 2016, în funcţie de numărul de copii înscrişi. http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-20750845-nu-conteaza-pastrarea-orei-muzica-scoli.htm De ce nu conteaza pastrarea orei de muzica in scoli in clasa a 8-aDe câteva zile, tot umblă pe Facebook o campanie virtuală cu un scop nobil: păstrarea orei de muzică în școli. Prima mea reacție a fost să mă întreb dacă încă mai există așa ceva? Pe bune, există în 2016 oră de muzică în programa școlară gimnazială? Aparent, da, cu toate că habar nu am de ce. Săracii prunci. În fine, apoi m-am interesat de subiect, să văd de ce se plâng oamenii că elevii noștri nu vor putea să studieze despre gama diatonică și alte lecții importante care o să-i ajute în viață. Institutul de Științe ale Educației a lansat o dezbatere publică cu privire la propunerile pentru planul de învățământ gimnazial. Sunt trei propuneri, cu diferențe mai mult sau mai puțin importante la fiecare. Dar pe noi ne interesează doar o singură materie. În prima variantă, numărul de ore de muzică rămâne neschimbat. O oră pe săptămână. La fel și în varianta numărul trei. Problema, vezi Doamne, e în varianta numărul doi, unde ora de muzică e abandonată complet. În clasa a opta. Numai în clasa a opta. În a cincea, șasea și a șaptea încă se face. Da, toată tevatura asta e din cauza faptului că în a opta nu vor mai avea șansa să repete colinde la școală. Really. Atâta tot. Verifică și tu. Dar nu ți-ai da seama de asta dacă ai vedea campania lor. Uită-te la bulinele lor roșii. Eu prima oară când le-am văzut am crezut că o scoate definitiv. Apoi vin cu îndemnuri plin de patos, și total aiurea: „fiți alături de noi, pentru ca ora de educație muzicală să existe în continuare pentru toți copiii de gimnaziu din România!”. Man, câtă dramă. În realitate ar trebui să fie „fiți alături de noi, pentru ca ora de educație muzicală să existe în continuare pentru toți copiii din clasa a opta”, dar nu ar mai avea același impact. Personalități de mare valoare din industria muzicală românească, oameni ca Ducu Bertzi sau Nicu Alifantis, nu s-au sinchisit să citească exact despre ce e vorba și au sărit să sprijine campania. Amândoi au postat mesaje total eronate, ca: „Nu scoateți muzica din programele școalre!”, sau „niște minți luminate, de-acolo de sus, din capu’ trebii, vor să scoată orele de muzică din programa școlară”. Frate, nu, nu e vorba de așa ceva. Citiți variantele. Dacă ar fi după mine, aș scoate în totalitate ora de muzică din programa gimnazială. Și eu iubesc muzica. E o materie total de prisos, care nu-și justifică locul printre matematică, limba română sau biologie. Am făcut și o listă cu motive pentru care nu ar trebui să o păstrăm în școli. Sper ca asta să dea naștere unei campanii anti-oră de muzică:
Primul motiv e și cel mai important: la modul general, nu te va ajuta deloc în viață. Trebuie să știi cât face 2+2, cum să scrii, să vorbești o limbă străină sau să știi ce organ te doare dacă dă boala peste tine. Dar ce ai învățat la ora de muzică e la fel de important ca răspunsul la întrebarea „cine a inventat ștergătoarele de parbriz?”. Bravo ție dacă știi, dar niciodată nu o să câștigi bani din asta. Nu ai nevoie de cheia sol în viață. Nici nu trebuie să știi cum se face cheia sol pe portativ. Poate doar dacă vrei să te faci artist de tatuaje. Atunci trebuie să știi, pentru că o să ai o tonă de cliente care vor dori să-și pună semnul undeva pe corp. Am văzut multe tipe cu cheia sol pe șale. Acum haterii o să zică „dar Marius, dacă omul va dori să învețe să cânte la un instrument? Are nevoie de îndrumare”. Nu, are nevoie de ore în plus, multe ore în plus, la o școală care se specializează pe așa ceva. Și ajungem la următorul punct: La ora de muzică nu se învață teorie muzicală, care e grea ca naiba Teoretic, da, dar nu practic. Teoria muzicală e foarte grea. Nu-ți ajunge o oră pe săptămână pentru așa ceva. Profesorii știu asta, și nici nu vor să chinuie viitorul țării. Elevii au destule pe cap cu Eminescu și fracții sau ce se mai învață în gimnaziu. Așa că predau o chestie superficială, pentru binele tuturor. Dacă vrei să faci teorie muzicală pe bune, îți iei ore în particular și o să vezi repede cât de complicată e toată treaba. Ora de muzică din gimnaziu e o frectie. E mai ușoară ca religia, unde măcar trebuia să înveți o rugăciune din când în când. Nu vreau să-mi ridic profesorii în cap, sunt sigur că mulți își fac treaba foarte bine, cu toate că, dacă asta ar fi adevărat, atunci am ști cu toții să facem cheia do. Știi să faci cheia do? Exact. Nici eu. Și nici nu trebuie să știi:
În plus, în gimnaziu nu te învață nimeni să folosești Abeltonul, de exemplu, și mulți tineri merg spre producție, pentru că trăim în 2016. Dacă îl întrebi pe un profesor de muzică ce înseamnă un DAW o să zică că faci pe Homer Simpson. Generații diferite, da, dar măcar să fim în rând cu lumea. E o șansă pentru proful de muzică, un muzician ratat, să arate elevilor că știe cânta la chitară Poate am avut eu o experiență nasoală cu profesorii de muzică, dar majoritatea sunt muzicieni care niciodată nu au reușit să make it big în industria muzicală, așa că s-au băgat în învățământ. Fostul meu profesor venea la ore cu chitara, să cânte „Nothing Else Matters” sau alt hit fumat din anii 80 pentru colegele care erau în limbă după el. Fascinant și total educativ. Când nu-și etala talentele, stătea cu noi la povești despre Counter-Strike și alte banalități. Din când în când mai scriam o partitură în caietul ăla special, dar era literalmente copy-paste din manual sau de pe tablă. În sezonul sărbătorilor de Crăciun, repetam colinde la oră. Era absolut oribil. O fază de genu' „ultimul om rămas în picioare trebuie să-i îngroape pe restu”. Nici acum nu mi-am revenit.
Salvează ora de muzică sau copiii vor ajunge să asculte rahaturi! Muzică pop sau mai rău, manele! Apocalipsa! Nu vor ști diferența dintre o trompetă și trombon! Anarhie! Oamenii ăștia chiar nu mai au pentru ce să protesteze, dacă cred că la ora de muzică îți faci o „cultură muzicală”. Pruncii oricum ascultă radio când ajung acasă. Crezi că le deschizi urechile spre Bach și Mozart? Nici vorbă. Asta e ca și cum ai crede că se îndrăgostesc de Blaga, pentru că era atât de deștept. Îs în gimnaziu, nici nu-s copți și tu vii cu muzica asta mega complicată. Și degeaba îi înveți și despre Pink Floyd sau ceva mai „modern”, că tot o să asculte top 40. Și nici nu e o idee bună să-i înveți ce e „bun”, la modul obiectiv. Nici nu există așa ceva. Apoi o să se simtă ca naiba dacă nu ascultă muzică „de calitate”. Unele persoane ascultă noise, care e un pic mai puțin suportabil ca sunetul unei furculițe frecate de fundul unei conserve de ton. Treaba lor. Alții înțeleg nebunia lui Salam. Degeaba le zici tu cât de tare e muzica clasică. Nu poți da din șold pe Beethoven.
O școală din Norvegia a introdus jocurile pe calculator ca materie. Uite un mod de a atrage copiii la școală și să-i și înveți ceva care o să-i facă putred de bogați. Poți să-i înveți și programare sau orice altă meserie care chiar contează în 2016. De fapt, nici nu trebuie să vii cu o materie nouă. În locul orei de muzică, mai bagi una în plus de română, sau biologie, sau ceva ce se cere la examenul de trecere în liceu. Varianta numărul doi elimină materia în clasa a opta, când chiar ar trebui să-ți stea capul la admitere, nu la do-si-la-sol-fa-mi-re-do. Dacă era așa când eram în gimnaziu și îmi băga o oră în plus de germană, acum eram de mult plecat în străinătate. În schimb am rămas aici și tot nu am habar cum să scriu o compoziție muzicală instrumentală. Mersi, sistemul de învățământ din România. Nimănui nu-i pasă de ora de muzică Singurele persoane care dau din gură despre noul plan de învățământ gimnazial sunt bătrânii compozitori și instrumentiști care au un atașament special față de craft-ul lor. Asta le cam eclipsează gândirea rațională. Și profii de muzică, pentru că rămân fără job, cu toate că, din nou, e doar în clasa a opta. Nu am văzut un om care învață în V-VIII să se plângă de scoaterea orei de muzică din programă. Pentru că nimănui nu-i pasă. Ăsta-i adevărul. Toată lamentarea asta e penibilă. Exact ca o oră de muzică din gimnaziu. http://jurnalul.ro/timp-liber/casa/suntem-tara-intunericului-acum-un-secol-doar-1-dintre-taranii-romani-stiau-carte-706095.html „Suntem țara întunericului!” Acum un secol, doar 1% dintre țăranii români știau carte Intr-o perioada in care, scriu ziarele vremii, in Romania „exista numai o casta” (cea a elitelor financiare, politice si intelectuale) „si o gloata” (cea a poporului prea putin stiutor de carte, care avea un singur "ideal': sa munceasca pentru a-si castiga painea de fiecare zi), analfabetismul era o plaga sociala, care ataca la fel de puternic ca si holera ce revenea in fiecare primavara, ori ca tifosul exantematic, sau precum ciuma si pelagra. Si bolile trupului, si lipsa de scoala (si, in consecinta, privarea de sanse) "preferau' acelasi larg segment de populatie. La începutul anului 1912, un dascal dintr-un oras de provincie, muncitor si modest, incepuse o lupta personala pentru luminarea poporului. Era pe vremea cand apostolatele invatatorilor si-ale dascalitelor din Ardeal erau cantate de Octavian Goga. Numai ca invatatorul Constantin Apostoliu (nume predestinat, dupa cum se vede!) nu traia in Ardealul inchis intre granitele Imperiului Austro-Ungar, ci intr-unul dintre orasele mari ale Regatului Romaniei, la Galati. In vreme ce pe taram politic prea putin se vorbea (si se facea) pentru luminarea maselor, in timp ce legaturile sociale nu erau cu mult mai stranse decat fusesera in 1907, bunaoara, cineva trebuia sa provoace o analiza temeinica si, de ce nu?, o schimbare. Iar daca rascoala din 1907 incepuse cu acel strigat: "Noi vrem pamant!”, de asta era nevoie si acum. Strigatul acesta a venit, sfasietor, de la Galati, insa nu ca o cerere, ci ca o constatare dureroasa: "Suntem tara intunericului!”. Invatatorul Apostoliu – apostolul Apostoliu – a inaintat Ministerului de Instructie un memoriu, aratand cat de putin poate propasi o tara al carui popor face uz de alfabet intr-o atat de mica masura. Apostoliu luase ca reper chiar o statistica a Ministerului Instructiei, din 1911, in care se arata ca in Romania doar 31% din populatia adulta era stiutoare de carte. Sigur, daca pui aceasta statistica in balanta cu alta mai veche, din 1882, cand doar 15% din populatie invatase buchiile, pare sa fie un progres... 85% dintre cei care fusesera la scoala uitau sa scrie si sa citeasca.
În contextul în care foarte mulţi elevi îl au ca idol pe Guţă, iar versurile lui Salam ajung în paginile extemporalelor, câteva mii de tablouri înfăţişând actori români şi scene din piese de teatru celebre vor fi expuse în unităţile de învăţământ din Capitală. Copiii vor putea, astfel, să-i vadă pe marii actori surprinși pe scenă, dar pot în același timp să obţină mai multe informaţii și date biografice despre aceștia într-o formă accesibilă și populară printre tineri. Fiecare tablou are și un cod QR (n.r. - cod de bare care poate fi citit de smartphone-uri, cu acces rapid la anumite site-uri pe internet), care, scanat cu telefonul mobil, oferă numeroase detalii legate de artist, precum: data și locul nașterii, roluri interpretate de-a lungul vieţii, în piese de teatru, spectacole sau cinematografie. În fiecare școală vor ajunge câte 33 de tablouri cu diferite spectacole. Proiectul face parte din Campania „o9atitudine pentru cultură”, lansată, ieri, de Asociația InfoCons și Teatrul Metropolis, în parteneriat cu Secretariatul General al Guvernului, Consiliul General al Municipiului București și Inspectoratul Școlar al Municipiului București, prin care se dorește redobândirea valorii culturale și readucerea în spațiul public a tot ce constituie identitatea României și a românilor. „Să preţuiești o naţiune înseamnă să respecţi și să cultivi permanent ceea ce se transmite prin cultura ţării. Prin lansarea în școli a proiectului „ o 9 atitudine pentru cultură", urmărim să educăm și să formăm elevii prin cultură și artă”, spune directorul Teatrului Metropolis, actorul George Ivașcu. „Trecem pe lângă bibliotecă, pe lângă librărie, pe lângă teatru sau o expoziţie, pe lângă o sală de concert, fără a vedea, fără a auzi, fără a simţi sau spunându-ne că... poate mâine. Astăzi este momentul să adoptăm o nouă atitudine pentru cultură, pentru noi, pentru copiii noștri”, a spus Sorin Mierlea, președintele InfoCons. Într-o primă etapă, sunt implicate 400 de locații din București. Tablourile vor ajunge nu numai în şcoli, ci şi în câteva spitale și unități administrative ale Capitalei, urmând ca, pe viitor, campania să se extindă la nivel național.
De vorbă cu psihologi ce pregătesc pentru școală copii cu autism, în Centre de consiliere și asistență TSA. Intervenție de specialitate intensivă și cât mai timpurie, colaborare între specialiști, colaborarea activă între terapeuți și părinții copiilor cu autism, comunicare și schimb reciproc cu educatorii și învățătorii copiilor, existența unor profesori sau terapeuți de sprijin la clase, plus o legislație corectă pentru sprijinirea copiilor cu cerințe educaționale speciale, iată care ar fi, în opinia specialiștilor, aspectele esențiale ale integrării școlare a copiilor cu tulburări de spectru autist (TSA). Cu alte cuvinte da, integrarea școlară – fie că vorbim de un mediu școlar tipic (școală de masă), fie că vorbim despre învățământul special – este posibilă și are mari șanse de reușită, dacă legea și oamenii care o aplică pun, înainte de orice, interesul suprem al copilului și dreptul său de a avea acces la educație. În toamna anului 2015, Fundația Romanian Angel Appeal în parteneriat cu State Diagnostic and Counselling Center (SDCC) din Islanda au oferit instruire specialiștilor (psihologi, logopezi etc.) ce lucrează cu copii cu autism în 10 Centre de consiliere și asistență pentru TSA, din 10 județe ale țării (Bacău, Botoșani, Brăila, București Sector 4, Neamț, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vrancea). Instruirea a vizat tehnici de lucru specifice, pentru sprijinirea copiilor în procesul de dobândire a abilităților de integrare socială și școlară. După instruire, psihologii au început să pregătească pentru școală 100 de copii cu autism din județele respective, iar munca lor este în prezent supervizată prin intermediul unei platforme online securizata, în cadrul proiectului “Comunitate pregătită, copil integrat – suport pentru integrarea scolara si sociala a copiilor cu tulburari de spectru autist”, finanțat din fonduri norvegiene. Majoritatea psihologilor instruiți nu sunt la primul lor contact cu această afecțiune. Mulți chiar au mai urmat cursuri de formare în domeniul autismului și lucrează de ani buni cu copii cu autism. Cu toții sunt de părere că integrarea copiilor cu autism într-un mediu școlar tipic este posibilă, dar neapărat ca rod al unei munci intensive, atât a lor cât și a specialiștilor care lucrează cu ei, dar și al unui mediu general deschis și incluziv. Și, nu în ultimul rând, ca rod al unei continue acumulări și perfecționări ale profesioniștilor care oferă intervenție de specialitate copiilor cu autism. Lăcrămioara Călin este logoped la Centrul de consiliere și asistență pentru persoanele cu tulburări de spectru autist din județul Vrancea și, de 3 ani și jumătate, lucrează pentru copii cu autism. Mărturisește că permanent descoperă lucruri noi și utile în terapia pentru acești copii. Știe că autismul nu este o afecțiune care să se vindece și determină diferite grade de izolare, comunicare deficitară, probleme de comportament, însă terapia conduce la o ameliorare semnificativă a acestor probleme. În plus, consideră că relația cu copiii cu autism o îmbogățește ca profesionist și ca om. “Zilnic am câte ceva de învățat de la acești prichindei speciali, deși noi, oamenii maturi, tindem să credem ca doar ei au ceva de învățat de la noi. Unele dintre lucrurile pe care le-am învățat de la ei sunt curiozitatea pentru nou, speranța, dorința de a fi cu alte persoane, gingășia, timiditatea, simplitatea, curajul; deși se spune despre copiii cu autism că sunt lipsiți de inițiativă, agresivi, absenți, cu empatie deficitară. În majoritatea situațiilor, odată stabilită relația terapeutică, copilul începe să se deschidă și să privească cu alți ochi tot ceea ce i se întâmplă. Începe să comunice (chiar și nonverbal), începe să caute să se joace, să caute atenția celor din jur și să participe activ la diverse sarcini de grup.“ În afara formării oferite de Fundația Romanian Angel Appeal, Lăcrămioara Călin a mai urmat și o instruire în TEACCH (organizarea unei săli TEACCH, construirea orarelor zilnice, calendarul naturii etc), precum și un curs PECS (sistem de comunicare prin schimbul de pictograme). “Pentru ca un copil cu autism să evolueze este necesară o împletire de tehnici și metode de terapie. O singură metodă nu ar avea aceleași rezultate comparativ cu îmbinarea anumitor tehnici din cadrul mai multor terapii.” este de părere Lăcrămioara Călin. Despre cursul susținut de către formatoarele din Islanda, în cadrul proiectului Fundației Romanian Angel Appeal, spune că i-a fost de un real folos, în special prin prisma modalității de expunere a informațiilor, exemplelor practice, jocurilor de rol, exercițiilor active și a materialelor oferite. “Cel mai mult m-au ajutat informațiile legate de realizarea manuală a materialelor de lucru cu copii (sistem de lucru), subiectele dezvoltate despre comunicarea funcțională, construirea rutinei de comunicare.” La ora actuală, împreună cu echipa terapeutică de la Centru, pregătește pentru integrarea scolară aproximativ 20 de copii cu autism. Ea lucrează în mod special pe dezvoltarea comunicării și pe socializare (comunicarea în cadrul grupului de copii și jocul cu coechipier). Cu unii dintre copii (cei care au deja limbaj verbal), lucrează cu cărți PECS, cu alții lucrează pe dezvoltarea abilităților verbale, iar cu alții, pe dezvoltarea abilităților de scris-citit. “Lucrez de aproximativ 1 an și jumătate cu un număr de 5 copii; de 1 an, cu circa 10 copii, iar de 3-6 luni, cu alți 5 copii. Majoritatea copiilor au înregistrat progrese în sfera comunicării funcționale, în sfera comportamentală și îmbunătățirea socializării. Însă există și cazuri de copii la care progresul nu este unul semnificativ. Alte realizări importante s-au înregistrat în sfera dezvoltării abilităților de autonomie personală (ca urmare a participării la sala TEACCH).” Știe că este mult de lucrat pentru ca un copil cu autism să poată fi integrat în școala de masă, dar este optimistă. “Consider că, pentru ca acești prichindei să reușească să se integreze în mediul școlar tipic, este nevoie de îndeplinirea următoarelor condiții: ședințe intensive de terapie, colaborarea între specialiști, colaborarea dintre terapeuți și părinți, realizarea unor conexiuni cu educatorii și învățătorii copiilor, existența unor profesori sau terapeuți de sprijin în cadrul claselor, plus adoptarea unui set de legi pentru sprijinirea copiilor cu TSA. Dacă nu se reușește crearea unui set de legi clare și stabilirea unei colaborări deschise între specialiști, nu știu în ce măsură vor reuși acești copii să se integreze în clase tipice. Apoi, în cadrul învățământului de masă, este necesară colaborarea între noi, terapeuții copiilor și educatorii sau învățătorii lor, stabilirea unor obiective comune și dezvoltarea unui curricullum adaptat abilităților copiilor cu TSA. Alt punct important este suplimentarea posturilor de profesor de sprijin în cadrul școlilor, grădinițelor (pentru facilitarea integrării). Și, nu în ultimul rând, este necesară o informare a părinților copiilor tipici, despre semnificația unui diagnostic de autism. Nu, autismul nu este o boală contagioasă , iar dacă în clasă există un copil cu TSA, asta nu aduce după sine regresul celorlalți copii.”
Primele cursuri de instruire în domeniul autismului le-a urmat tot cu sprijinul Fundației Romanian Angel Appeal, în cadrul proiectului Și ei trebuie să aibă o șansă ! – Program de sprijin pentru integrarea socială și profesională a persoanelor cu TSA. “A fost o oportunitate pentru mine să particip la cursurile organizate de Fundația Romanian Angel Appeal și să desfășor practica supervizată Intervenții terapeutice în recuperarea persoanelor cu tulburare de spectru autist, derulată în februarie-septembrie 2012. Este foarte important să ținem cont de ritmul de învățare al copilului și să urmărim să dobândească deprinderile vizate, împărțind activitatea în pași mărunți și crescând treptat gradul de dificultate al sarcinilor. Doar așa vom fi siguri că fiecare deprindere va fi achiziționată corect.” este de părere Steluța Micu. În prezent, în cadrul Centrului TSA Brăila, Steluța Micu pregătește 6 copii cu autism în vederea integrării școlare, iar programul copiilor cuprinde obiective legate de stimularea și dezvoltarea limbajului, a jocului și socializării, dezvoltarea autonomiei personale și independenței și stimularea cognitivă. “Lucrez cu acești copii de aproximativ 7 luni, pentru integrare școlară și bineînțeles că progresele nu au întârziat să apară. Copiii interacționează mult mai bine atât cu adulții cât și cu ceilalți copii de la centru, reușesc să finalizeze unele sarcini independent, sunt mult mai receptivi la comenzi. Însă este nevoie de o perioadă îndelungată în care se va lucra intensiv cu ei, atât în cadrul Centrului, cât și în familie, pentru ca ei să aibă șanse cât mai mari de integrare în școlile de masă. Integrarea este completă doar atunci când copilul cu autism asimilează cu adevărat cunoștințe alături de copiii tipici și este inclus în toate activitățile comune de la grădiniță, inclusiv în cadrul jocului, iar copilul simte cu adevărat că aparține comunității și că are un rol activ în grupă. Pentru ca acești copii să poată fi integrați în școli de masă este nevoie de o mai mare disponibilitate a cadrelor didactice, adaptarea și individualizarea curricullumului conform capacității copilului, o colaborare permanentă între părinți si cadrele didactice și existența unor programe individualizate suplimentare, desfășurate sub coordonarea unor specialiști care urmăresc parcursul educațional al copilului, ajutându-i dezvoltarea.” Lavinia Budescu este psiholog la Centrul TSA Focșani, din cadrul DGASCP Vrancea, iar din 2012 lucrează cu copii cu autism. În afară de formarea oferită de specialistele islandeze în toamna anului 2015, a mai urmat o formare în metoda TEACCH, un curs de lucrător în arte combinate, modulul I și un curs de analiză comportamentală aplicată . În prezent lucrează cu 7 copii care sunt înscriși fie în școala de masă, fie în școala specială. “În funcție de nivelul lor de dezvoltare și de achizițiile pe care le au, am particularizat intervențiile făcute, axându-mă pe creșterea capacității de a sta în sarcină mai mult timp, de a lucra la masă, dezvoltarea comunicării expresive funcționale, diminuarea ecolaliei dacă este cazul, gestionarea comportamentelor negative de tipul- trântit pe jos, țipat, agresivitate, îmbunătățirea capacității cognitive, dobândirea capacității de a se juca funcțional, exerciții de tipul teoria minții. Unii dintre ei participă cu plăcere la activități, au dobândit rutina necesară desfășurării orelor de terapie, la alții am constatat progrese mai reduse, dat fiind faptul că există un decalaj între cerințele de la ora de terapie, lucrul acasă și adaptarea la grupul de elevi și cerințele școlare. Per ansamblu, cu mici excepții, pot spune că există progrese vizibile la cei care au fost integrați în școală și au făcut și anterior terapie în Centru. Copiii cu TSA au nevoie de un mediu structurat, de anticiparea sarcinilor și a activităților, de posibilitatea de a nu fi supuși unui numar mare de stimuli. Metoda pe care o consider optimă este TEACCH, clasa fiind structurată adecvat, cu orare vizuale, spații bine delimitate, astfel încât copilul să se poată adapta mai ușor. “ este de părere psihologul Lavinia Budescu. Iuliana Oroșanu lucrează cu copii cu autism, la centrul TSA din cadrul DGASPC Botoșani, din anul 2012. Timp de un an de zile a lucrat câte 8 ore pe zi cu ei, iar începând cu 1 aprilie 2015 este psiholog cu normă întreagă la Centrul TSA Botoșani. Știe că eficacitatea în lucrul cu persoanele cu autism presupune întâi de toate o cât mai bună pregătire profesională a specialistului, de aceea a încercat să se instruiască de câte ori a avut ocazia. A urmat patru cursuri intensive, dintre care 3 organizate de Fundația Romanian Angel Appeal, a participat la workshop-ul Intervenții practice în contexte diferite, susținut de Fundația Romanian Angel Appeal și la Conferința De vorbă cu emoțiile – Comportament verbal și limbajul emoțiilor, care a avut loc la București. În prezent, din cei 9 copii cu autism de la centru, Iuliana Oroșanu pregătește pentru integrarea școlară 5 copii. Lucrează în special pe dezvoltarea abilităților sociale, abilităților motrice, abilităților cognitive, de limbaj receptiv și expresiv și pe dezvoltarea abilităților de auto-ajutor. Copiii au început lucrul de 3 luni și deja au făcut progrese la nivelul capacității de cooperare, li s-au redus semnificativ comportamentele de sustragere de la activități, li s-a îmbunătățit contactul vizual. De asemenea, copiii și-au îmbunătățit ușor capacitatea de a stabili relații interpersonale pozitive și le-a crescut interesul și implicarea pentru o durată mai mare de timp, în activitățile intelectuale. “În urma intervențiilor de specialitate, copiii cu autism au șanse reale de a se integra într-un mediu școlar tipic.” – este de părere Iuliana Oroșanu. “Intervenția trebuie să fie de lungă durată și este foarte important sprijinul persoanelor din mediul școlar – cadre didactice, psihologi, logopezi, profesori de sprijin și colegi de clasă.“ Așadar, specialiștii sunt de părere că se poate. Integrarea copiilor cu autism în mediul școlar, fie tipic (școală normală/de masă), fie special, nu este o utopie. Dar este nevoie de muncă, de adaptare, de colaborare între specialiști, de deschidere. Și ar mai fi nevoie și de informare; a publicului larg, a părinților, a tuturor. Căci numai informarea corectă despre afecțiune poate spulbera mituri și deschide minți și suflete. DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I. Yüklə 101,4 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
