Formarea caracterului

Perseverenţa se câştigă prin învăţătură şi mult exerciţiu. Ajutaţi copilul să fie perseverent în tot ce face. Să nu se dea bătut. Faceţi antrenament de perseverenţă. Cereţi-i să înveţe un Psalm şi să nu-l lăsaţi până nu-l ştie. Aceasta va fi o lecţie dublă: de dezvoltare a memoriei şi de perseverenţă.

Aceasta este o caracteristica de mare valoare pe toată viaţa, atât în lucrurile pământeşti, cât şi în cele spirituale. Biblia spune: „Stăruiţi în voia lui Dumnezeu" (Coloseni 4:12).

10. Risipa

10. Economia

- Constituie cheltuirea bani­lor pe nimicuri - Este cheltuială necontrolată - Este împrăştierea a ceea ce alţii au adunat cu greu - Este cheltuirea banilor pe articole de lux inutile - Este cheltuirea banilor pe băutură, droguri, desfrâu - Înseamnă irosirea timpului cu nimicuri - Constă în a nu manifesta grijă faţă de ceea ce ai, a le lăsa să se distrugă - Risipă de timp este a lucra numai pentru cele trecătoare - Risipa este trai iresponsabil - Risipa duce la sărăcie - Risipa îl face pe om să nu aibă ce mânca, nici măcar roşcove

- Constă în păstrarea banilor pentru ceva bun şi folositor - Înseamnă folosirea lor înţe­leaptă - Este păstrarea cu grijă a ceea ce alţii au adunat - Este evitarea luxului - Economul nu-şi dă banii pe băutură, droguri, plăceri, căci sunt dăunătoare - Economie înseamnă utili­zarea lor cu eficienţă maximă - A fi econom înseamnă a purta de grijă de tot ce ai, a le păstra - Înseamnă a folosi timpul pentru eternitate - Economie înseamnă trai cu răspundere - Economia duce la belşug - Economia te face darnic.

Risipa se învaţă fără lecţii; economia se învaţă în timp mai îndelungat decât medicina. De aceea se cere multă stăruinţă în privinţa aceasta, învăţaţi copilul să cruţe banul, să nu-l risipească, să-şi cruţe sănătatea, să-şi folosească bine timpul. Risipa sub orice formă este păcătoasă. Economia nu este zgârcenie, ci este răspundere faţă de tot ce ai şi folosirea cu înţelepciune a banilor pentru binele tău şi pentru dovedirea dragostei faţă de aproapele. Biblia spune: „Strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură" (Matei 6:20).

11. Curiozitatea

11. Interesarea

- Este un viciu în care a căzut mama Eva, este ispita Satanei - Este ciudăţenia unei fiinţe ce vrea să ştie toate ni­micurile - Curiosul caută să afle pe furiş ce vorbesc două per­soane, dar aceasta nu este treaba lui - În bucătărie, ridică pe furiş capacul, să vadă ce este în oală - Ascultă sub fereastra altuia - Vrea să ştie secretele altora - Trage pe oameni de limbă, ca să-i informeze pe alţii - Citeşte pe furiş scrisorile altora - Dă pe faţă lucruri secrete - În cel curios, nu poţi să ai încredere - Uneori închiriază video porno să cunoască „adânci­mile Satanei" - Curiozitatea i-a dus pe mulţi la pierzare veşnică.

- Este cunoştinţă spre bine, ex. Matei 2:2; Fapte 10:17 - Este manifestarea dorinţei de a cunoaşte cu un scop curat - Cel sincer cere în mod des­chis amănunte care îl inte­resează - Nu face nimic pe furiş, nu-l interesează - Evită să stea sub fereastra cuiva, socotind gestul un păcat - Vrea să ştie nevoile altora - Nu face pe informatorul - Nu-l interesează scrisorile altora - Nu trădează secretul - Poţi să ai încredere într-un asemenea om - Se fereşte să-şi murdă­rească conştiinţa - Interesul pentru mântuirea altora i-a împins pe misionari la păgâni

Este necesară o corectare continuă a curiozităţii şi o stârnire a interesului în a cunoaşte nevoile altora spre a-i ajuta. William Carey avea toţi pereţii atelierului său de pantofărie plini cu hărţi, căci se interesa de nevoile celor ce n-au auzit Evanghelia şi el a ajuns să fie „părintele misiunilor modeme". Este absolut necesar să fim interesaţi de mântuirea altora. Iosif a zis: „Caut pe fraţii mei", chiar dacă aceştia au fost gata să-l vândă, dar după mulţi ani, a putut să le facă mult bine. David s-a interesat de casa lui Saul şi a adus pe ologul Mefiboşet la el la masă.

12. Lipsa de discernământ

12. Discernământul

- Cel lipsit de discernământ nu poate deosebi bine lucru­rile - Nu şi-a exercitat raţiunea - Vede doar suprafaţa lucru­rilor - Nu prinde sensul cuvân­tului - Nu vede ispita şi este biruit de ea - Nu cântăreşte bine lucrurile - Nu deosebeşte bine ade­vărul de minciună - Nu deosebeşte cele reale de cele false şi mereu este în­şelat - Nu înţelege cum o plăcere poate să-i facă rău şi încă pe veci - Este mereu înşelat în ale­gerile pe care le face, în de­ciziile pe care le ia - Este gata să dea cele veş­nice pe cele trecătoare - Alege calea largă, pier­zarea veşnică în iad

- Cel ce are discernământ deosebeşte bine lucrurile - Şi-a exercitat raţiunea - Priveşte în adâncimea lu­crurilor - Pricepe sensul cuvântului - Sesizează ispita şi o biruie - Evaluează lucrurile la justă lor valoare - Observă dintr-odată ade­vărul şi minciuna - Cunoaşte pe cele reale şi refuză pe cele false - Are mintea ascuţită şi in­tuieşte consecinţele satis­facerii unei plăceri vinovate - Face alegeri bune, ia de­cizii corecte - Dă pe cele vremelnice pentru cele veşnice - Alege calea îngustă care duce la fericire

Discernământul este o caracteristică ce nu se câştigă peste noapte, ci prin mult exerciţiu. Copilul trebuie instruit să se uite de unde vine un lucru, de ce îl dă, adică motivarea, care sunt condiţiile, care sunt consecinţele pentru el, pentru alţii. O minte ascuţită realizează că momeala este pusă în cursă şi o evită: este pusă cu scop rău. Pentru cel cu discer­nământ, firele de paie de pe drum îi arată de unde suflă vântul, fără să aibă baloanele meteorologice. Lecţia cu Esau, care pentru un blid de linte şi-a vândut dreptul de întâi-născut, poate fi de mult folos. Biblia este un ghid bun pentru „cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pen­tru înţelegerea cuvintelor minţii; pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire; ca să dea celor neîncercaţi ageri­me de minte, tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă" (Proverbe 1:2-4).

13. Trădarea

13. Credincioşia

- Este acţiunea detestabilă de a da pe cineva în mâna duş­manilor săi - Trădătorul pândeşte paşii altuia - Trădarea este vânzarea pe bani a unei persoane - Ipocritul face joc dublu: este făţarnic şi trădător - Se vinde pe sine vânzând pe alţii - ca Iuda - Vânzătorul contribuie la prăbuşirea multora - Nu rămâne nedescoperit - Are sfârşit groaznic

- Este demnitatea pe care o are cineva care ştie să păstre­ze secretul chiar cu preţul vieţii - Cel vrednic de încredere ocroteşte paşii altuia - Fidelitatea este refuzul orică­rui preţ oferit pentru viaţa cuiva - Cel vrednic de încredere preferă să sufere el decât să-i pricinuiască altuia suferinţe - Este integru, nu poate fi corupt - Contribuie la ridicarea multora - Este dovedit ca vrednic de încredere - Are sfârşit glorios.

În vremurile pe care le trăim, este bine ca. părinţii să dea învăţătură copilului ca să nu devină trădător, ci să fie vrednic de încredere. Să nu se vândă pentru nimic din lumea aceasta. Vremurile de persecuţii i-au surprins pe unii ne­pregătiţi şi o noapte de arest, o bătaie primită sau promi­siunea ridicării în rang, i-a făcut pe unii să devină trădători ai fraţilor lor. Cineva l-a tras de limbă pe un tinerel, care i-a spus unde a ascuns câţiva dolari; şi a doua zi a venit securi­tatea să-i facă percheziţie. Ofiţerul s-a dus exact la cartea din bibliotecă cu dolarii ascunşi; apoi au urmat bătăi şi în­chisoare. După mai mulţi ani, cei doi s-au întâlnit şi trădătorul nu ştia cum să-şi scape viaţa, căci era să fie împuşcat. Este groaznic să fii trădător!

Deprindeţi-vă copilul să fie vrednic de încredere, să păstreze orice secret. Urmează vremi de suferinţe şi trebuie pregătit în privinţa aceasta. Un caracter nobil străluceşte cu atât mai mult cu cât întunericul este mai mare. Biblia spune: „Numai purta fi-va într-un chip vrednic de Evanghelia lui Cristos... fără să vă lăsaţi înspăimân­taţi de potrivnici" (Filipeni 1:27,28).

14. Extravaganţa	14. Modestia
- Celui extravagant îi place podoaba de afară - Extravagantul este ahtiat după lux - Gătită să se afirme - Cheltuieşte mult pe ceea ce izbeşte ochii - Vrea să-i depăşească pe toţi prin îmbrăcămintea sa - Conduita sa este izvorâtă din mândrie - Se îmbracă contrar bunului simţ - Este lipsit de judecată - Este veşnic nemulţumit - Este excentric - Umblă de mână cu Dia­volul.	- Omul modest iubeşte podoaba lăuntrică - Preţuieşte modestia - Se îmbracă în chip cu­viincios - Lui nu-i plac hainele scli­pitoare care atrag privirile - El vrea să-i depăşească pe toţi prin caracterul său - Trăieşte cu lepădare de sine - Vrea ca şi ţinuta lui să-I pla­că Domnului - Face dovada unei judecăţi sănătoase - Este mulţumit mereu - Este cristocentric - Umblă în prezenţa lui Dum­nezeu

Într-o lume care pune mare preţ pe lucrurile din afară, pe faţă spoită, pe haine deşănţate, pe bijuterii, lănţişoare, inele în nas, la sprâncene, pe limbă şi unde le-a trăsnit mintea înnebunită în dorinţa de a fi cu totul altfel decât ceilalţi, nu este uşor să creşti copilul în modestie. Dar aceasta L-a ca­racterizat pe Cristos Domnul şi pe adevăraţii Săi urmaşi. Ei au lepădat meşteşugurile Satanei, s-au dezbrăcat de aceste mărfuri din Bâlciul Deşertăciunilor şi au preferat simplitatea evanghelică. Ajutaţi copilul să iubească simplitatea, să nu dorească şi să nu adopte o ţinută pe care Cristos Domnul n-ar accepta-o. Să avem curajul să dovedim chiar şi prin ţinuta noastră că suntem urmaşii Galileanului şi valorile mari le ascundem înăuntru, sub veşmântul modestiei, în vasul de lut, căci nu mai aparţinem lumii, ci suntem doar în trecere prin Bâlciul Deşertăciunilor. Biblia spune: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită" (Romani 12:2).

Toate deprinderile acestea însuşite de la alţii este necesar să fie corectate cât mai timpuriu, indiferent care este nuanţa lor rea, şi să fie plantate, ca într-un ogor proaspăt lucrat, cele mai bune caracteristici. Căutaţi să convingeţi copilul despre lucrurile acestea şi să-i câştigaţi dragostea, căci atunci ceea ce sădiţi, prinde rădăcini şi va aduce roadă, care va fi spre slava Domnului, spre bucuria voastră şi spre binecuvântarea copilului: vremelnică şi veşnică.
Şi închei capitolul acesta cu cuvintele apostolului Pavel: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească ".
Domnul să vă ajute la aceasta!