G. Ivănescu 1980: Istoria limbii române (Iași, Junimea)
şi
DÉRom: Dictionnaire Étymologique Roman (Première phase : le noyau panroman) (subvenţionat ANR şi DFG; dir. Eva Buchi și Wolfgang Schweickard) (cf. http://www.atilf.fr/DERom, etapa a doua care cuprinde anii 2012-2014).
Limba română în:Dictionnaire Étymologique Roman DÉRom (<Romanisches Etymologisches Wörterbuch REW). In : Botoşineanu, Luminiţa et al. (éd.) : Distorsionări în comunicarea lingvistică, literară şi etnofolclorică românească şi contextul european, Iaşi, 2009, ALFA/Asociaţia Culturală "A. Philippide", p.153-159.
The Academic Dictionary of the Romanian Language (Dicţionarul academic al Limbii Române – DLR). Lexicological Relevance and Romanic Context. „Philologica Jassyensia” VIII, no. 1, 2012, p. 19-26.
„En janvier 2008, il s’est constitué une équipe internationale, surtout franco-allemande (autour du FEW à l’ATILF et du LEI à l’Université de la Sarre), qui se propose de rebâtir l’étymologie du noyau commun du lexique héréditaire roman (quelque 500 étymons) selon la méthode de la grammaire comparée-reconstruction – méthode jugée jusque là peu rentable en romanistique en raison du témoignage massif du latin écrit – et d’en présenter l’analyse phonologique, sémantique, stratigraphique et variationnelle sous une forme lexicographique-informatique ; le résultat marquera la première étape du Dictionnaire Étymologique Roman (DÉRom).”
„En janvier 2008, il s’est constitué une équipe internationale, surtout franco-allemande (autour du FEW à l’ATILF et du LEI à l’Université de la Sarre), qui se propose de rebâtir l’étymologie du noyau commun du lexique héréditaire roman (quelque 500 étymons) selon la méthode de la grammaire comparée-reconstruction – méthode jugée jusque là peu rentable en romanistique en raison du témoignage massif du latin écrit – et d’en présenter l’analyse phonologique, sémantique, stratigraphique et variationnelle sous une forme lexicographique-informatique ; le résultat marquera la première étape du Dictionnaire Étymologique Roman (DÉRom).”
În Istoria limbii române există diverse grade de rezolvare a ecuației etimologice a lexemelor și morfemelor românești, de corelații etimologice română - latină.
Se găsesc în această ecuație cca 900 lexeme și morfeme românești.
În aceast grup de etimologii se poate stabili o serie graduală de corelații în cadrul raportului latină - română:
simple:
simple:
balțu (macedorom.) „eșarfă” < balteus p. 126
braț < brachium p. 126
lătrat < latratus p. 143
extinse:
întrebare < *intreguare < *interguare < interrogare p. 126
masă < measă < *mésa < mensa p. 122
nalbă < *malba (disimilarea lui m față de o labială de la începutul silabei următoare) < malva (p. 123)
urlare < *urulare (disimilare a primului l față de al doilea) < ululare p. 123
vechiu < veclus <*vetlus < vetulus p. 121
complexe:
„Latina populară din unele regiuni ale Italiei de sud şi din teritoriul mesodacic a creat o nouă prepoziţie pentru ad devenit a: prepoziţia illac+ad, născută din adverbul de loc illac „acolo”, întrebuinţat întîi, ca element de întărire a prepoziţiei, şi prepoziţia ad. S-a ajuns, desigur, chiar în latina populară la *la*a, contras apoi în *la. Acest *la a fost păstrat de unele dialecte italiene de sud... şi de limba română. Dar prepoziţia a () n-a dispărut din limba română decît mai tîrziu.” (p. 153)
„La rărunchi, fenomenul de propagare a lui n a avut loc într-o formă rănuchi care se găseşte în Oltenia... şi care nu se poate explica din reniculus, ci numai dintr-un renuculus. Este greşit să se admită, după Tiktin şi după S. Pop... , o prefacere a lui i din reniculus, în úprin asimilare la u următor. Avem a face cu sufixul latin -uculus sau, poate, chiar cu sufixul latin -unculus.” (p. 111-112)
- Prepoziția cum a devenit *cun înainte de cuvinte începătoare cu o vocală (cf. it. con), ceea ce explică pe n din v.rom. nusu, macedor. nîs „dînsul” (< ipse)(p. 122)
*/mon't ani a/ în it., fr. romanșă, frpr., gasc., cat., sp., gal./port.
Un număr de 66 articole deromiene care cuprind româna
Un număr de 66 articole deromiene care cuprind româna
Dintre acestea , G. Ivănescu cuprinde, în Istoria limbii române, în relație etimologică, un număr de 38 de cuvinte
(trebuie adăugate 3 cuvinte, cu etimologie elementară și unanim acceptată, menționate indirect în rîndul cuvintelor moștenite: loc, carne, barbă)
Numărul este demn de a fi luat în considerație dacă ținem cont de:
= faptul că analizele ivănesciene au avut loc acum 32 de ani
= modernitatea metodei de lucru din DÉRom (gramatica comparată-reconstrucție)
= minuția, stricta contemporaneitate și forța analitică a DÉRom (ca număr de autori și tehnică informațională).
Conform normelor DÉRom, istoriile limbilor romanice sunt citate în special atunci când aduc un surplus substanțial de informație de specialitate:
Conform normelor DÉRom, istoriile limbilor romanice sunt citate în special atunci când aduc un surplus substanțial de informație de specialitate:
- un punct de vedere neacceptat de autorii DÉRom, însă considerat de aceștia demn de a fi luat în considerație;
- informații suplimentare celor cuprinse, în schema lexicografică, în corpul articolului.
TOATE cele 38 de etimologii existente în Istoria limbii române rămân corecte și exemplare într-o comparație analitică directă și minuțioasă cu DÉRom.
Conform normelor DÉRom, Ivănescu este citat în patru situații semnificative:
Conform normelor DÉRom, Ivănescu este citat în patru situații semnificative:
august; ieși; lună; martie /marț
În urma prezentei lecturi a ILR, ar putea fi propuse și citările pentru:
făurar – p. 121: Ivănescu comentează forma febrarius în Appendix probi
fugi - p. 160: Ivănescu se referă la cele două tipuri, cel vechi „recesiv” fugere și cel inovativ fugire cu indicarea sursei.
inimă - p. 184: Ivănescu consideră sensul « suflet » al lui anima ca moştenit
= în paragraful „Comentarii”, pentru susținerea afirmației că, în dacoromâna modernă, forma ereditară (pop.) agust, a fost învinsă de:
= în paragraful „Comentarii”, pentru susținerea afirmației că, în dacoromâna modernă, forma ereditară (pop.) agust, a fost învinsă de:
DÉRom : „ávgust s.m. (dp. 1593, Doc. Î. (XVI) 178 ; DA s.v. áugust ; IvănescuIstoria1 496 ; MDA s.v. áugust) < slav. avgustь (MiklosichLexicon s.v. avьgustь ; Kramer,BA 9, 115 ; malgré Tiktin1 – Tiktin3 et Cioranescu n° 141, qui proposent d'y voir un hellénisme, hypothèse peu probable pour des raisons chronologiques)”
DÉRom: „*/ɛk's i re/ > dacoroum.ieşi v.intr. « aller hors d'un lieu, sortir » (dp. 1491/1516 [date du ms.], Psalt.Hur.2138 ; Tiktin3 ; EWRS ; Candrea-Densusianu n° 815 ; DA ; Cioranescu n° 4294 ; MDA ; IvănescuIstoria1204 ; MihăescuRomanité 169 ; ALR SN 124, 278)”
DÉRom: „*/ɛk's i re/ > dacoroum.ieşi v.intr. « aller hors d'un lieu, sortir » (dp. 1491/1516 [date du ms.], Psalt.Hur.2138 ; Tiktin3 ; EWRS ; Candrea-Densusianu n° 815 ; DA ; Cioranescu n° 4294 ; MDA ; IvănescuIstoria1204 ; MihăescuRomanité 169 ; ALR SN 124, 278)”
„e neaccentuat provenit din lat. ē sau ĭ, devine i în macedoromână și meglenoromână... și în dacoromână (dial. ișîm).”
DÉRom: „Les continuateurs romans de */'lun-a/ présentent un certain nombre de sens secondaires, dont aucun ne paraît suffisamment diffusé ni documenté avec suffisamment d'ancienneté pour justifier sa reconstruction en protoroman. Plusieurs auteurs (PuşcariuLimba 1, 248 ; Cioranescu n° 4942 ;MihăescuLangue 282 ; IvănescuIstoria1 74 ; cf. aussi EWRS ; Candrea-Densusianu n° 1018 ; TLF[« mois lunaire »]) attribuent à */'lun a/ le sens de « mois », notamment en s'appuyant sur une inscription relevée en Dacie (où le lexème lun(a) signifie toutefois « jour du mois lunaire synodique », cf.MommsenChronologie 312 ; CIL 3, 1051). La comparaison romane nous incite à suivre plutôt Fischer,ILR 2, 143 et SalaContact 301-302 pour analyser le sens « mois » du roumain comme une innovation idioromane – ou plus précisément protoroumaine, car l'aroumain connaît également ce sens (DDA2)”
DÉRom: „Les continuateurs romans de */'lun-a/ présentent un certain nombre de sens secondaires, dont aucun ne paraît suffisamment diffusé ni documenté avec suffisamment d'ancienneté pour justifier sa reconstruction en protoroman. Plusieurs auteurs (PuşcariuLimba 1, 248 ; Cioranescu n° 4942 ;MihăescuLangue 282 ; IvănescuIstoria1 74 ; cf. aussi EWRS ; Candrea-Densusianu n° 1018 ; TLF[« mois lunaire »]) attribuent à */'lun a/ le sens de « mois », notamment en s'appuyant sur une inscription relevée en Dacie (où le lexème lun(a) signifie toutefois « jour du mois lunaire synodique », cf.MommsenChronologie 312 ; CIL 3, 1051). La comparaison romane nous incite à suivre plutôt Fischer,ILR 2, 143 et SalaContact 301-302 pour analyser le sens « mois » du roumain comme une innovation idioromane – ou plus précisément protoroumaine, car l'aroumain connaît également ce sens (DDA2)”
IvănescuILR citat în nota 1
IvănescuILR citat în nota 1
DÉRom :1. „Cette issue héréditaire s'est trouvée affaiblie en raison de son homonymie partielle avec marţi« mardi » ; aujourd'hui elle a presque entièrement été évincée par martie s.m. (dp. 1512, DERS = Tiktin3 ;Cioranescu n° 5115 ; DLR ; IvănescuIstoria1 496 ; MDA) < slav. martij (MiklosichLexicons.v. marъtъ ;Kramer,BA 9, 106).”
Nu se poate trage o concluzie fermă privind raportul dintre viitoarele articole DÉRom (deja sînt în lucru alte cca 30 de articole în diverse faze de finalizare) și suma analizelor etimologice ivănesciene.
Nu se poate trage o concluzie fermă privind raportul dintre viitoarele articole DÉRom (deja sînt în lucru alte cca 30 de articole în diverse faze de finalizare) și suma analizelor etimologice ivănesciene.
Însă caracterul modern și actual al perspectivei savantului ieșean asupra lexicului moștenit de limba română nu-și poate schimba fundamental substanța.
