Ghidul esc pentru Diagnosticul şi Tratamentul Bolilor Arterelor Periferice

IIb
C
Revascularizarea carotidiană poate fi considerată la bărbaţii cu stenoză 70 -99% de arteră carotidă şi cu AVC ipsilateral asimptomatic în antecedente.	IIb	C

^a Clasa de recomandare.

^b Nivelul de evidenţă.

AIT= accident ischemic tranzitor; AVC= accident vascular cerebral; CABG= revascularizare prin bypass aorto-coronarian;

4.6.3.1.2 Boala arterelor renale la pacienţii care se prezintă cu manifestări de boală coronariană

SAR > 50% este descoperită la 10-20% dintre pacienţii cu BAC, cel mai frecvent prin angiografie renală, efectuată concomitent cu cateterismul cardiac, dintre care aproape un sfert sunt stenoze bilaterale.^{13, 375-380} Aceste studii au raportat rezultate concordante care indică rate chiar mai mari ale incidenţei SAR la pacienţii cu BAC trivasculară, precum şi la cei cu HTA sau cu insuficienţă renală, deşi utilizarea substanţelor de contrast trebuie limitată la pacienţii cu insuficienţă renală. Alte situaţii, când trebuie considerată boala de artere renale sunt episoadele recurente de insuficienţă cardiacă şi/sau angină refractară, de edem pulmonar şi deteriorarea funcţiei renale după introducerea inhibitorilor de ECA sau a antagoniştilor de receptori de angiotensină.

La pacienţii coronarieni cu suspiciunea de boală de artere renale, ca şi pentru orice alt pacient, evaluarea prin DUS a arterelor renale trebuie utilizată ca metodă imagistică non-invazivă de primă linie (a se vedea Secţiunea 4.4.3),^{171, 172} chiar şi la pacienţii planificaţi pentru cateterism cardiac, cu scopul de a limita cantitatea de substanţă de contrast ionizată folosită şi iradierea, precum şi costurile financiare. Cu toate că, ACT şi ARM sunt de obicei considerate metode imagistice de linie a 2-a, în cazul în care este planificată o coronarografie la un pacient cu suspiciune de boală de arteră renală şi cu rezultat neconcludent după DUS (calitate inferioară a imaginii) şi în absenţa insuficienţei renale, poate fi considerată efectuarea angiografiei renale în timpul aceleiaşi intervenţii.

Deşi, co-existenţa unei boli semnificative de artere renale la pacienţii coronarieni nu este neglijabilă, un screening sistematic pentru identificarea SAR nu pare justificat, din moment ce managementul acestor pacienţi este puţin influenţat. Practicarea sistematică a angioplastiei de arteră renală a fost contestată recent de rezultatele studiului ASTRAL¹⁹¹ (a se vedea Secţiunea 4.4.5.2) şi nu există date clare pentru pacienţii care sunt simptomatici prin BAC. În mod similar, prezenţa bolii arteriale renale nu afectează managementul pacienţilor cu BAC, cu excepţia pacienţilor cu insuficienţă renală după utilizarea inhibitorilor de ECA sau a antagoniştilor de receptori II ai angiotensinei. Prin urmare, indicaţiile pentru screening-ul bolii de artere renale la pacienţii cu BAC sunt similare celor valabile pentru oricare alt pacient.