Ghidul esc pentru Diagnosticul şi Tratamentul Bolilor Arterelor Periferice

4.3.6 Tratamentul

Date raportate recent au sugerat că tratamentul endovascular, cu sau fără stentare, pentru revascularizarea bolii arteriale mezenterice, poate avea o rată a mortalităţii perioperatorii mai mică decât tratamentul chirurgical clasic. Date retrospective, rezultate din baza de date a pacienţilor internaţi în SUA între 1988 – 2006, care a cuprins > 22 000 pacienţi au sugerat o rată mai mică a mortalităţii după tratamentul endovascular comparativ cu bypass-ul chirurgical (3.7% vs. 13%, p < 0.01).¹⁴² În plus, rezecţia intestinală a fost mai puţin frecventă în grupul tratat endovascular comparativ cu grupul tratat chirurgical (3% vs. 7%, p < 0.01). Rezecţia intestinală a fost, în general, asociată cu o rată înaltă a mortalităţii intra-spitaliceşti [25% după angioplastia percutană transluminală (PTA)/stentare şi respectiv, 54% postchirurgical]. Rata mai mică a mortalităţii intra-spitaliceşti raportată după angioplastia cu sau fără stentare indică faptul că această strategie trebuie propusă întotdeauna, atunci când e posibilă. Sunt necesare date longitudinale care să determine durabilitatea acestui beneficiu. Până în prezent, nu sunt disponibile date randomizate, controlate.

Ameliorarea simptomatică post revascularizare este raportată la aproape 100% cazuri, deşi rata restenozei după tratamentul endovascular poate fi importantă (29% - 40%). Deşi nu există date controlate care să susţină această strategie, administrarea terapiei duble antiplachetare pentru 4 săptămâni postprocedural, urmată de tratamentul cu aspirină pe termen lung, a devenit procedura standard de tratament. Se recomandă monitorizarea pe termen lung prin DUS la fiecare 6 – 12 luni. Utilizarea stenturilor farmacologic active, a stenturilor conice sau a baloanelor acoperite cu substanţe farmacologic active combinate cu stenturile metalice simple, nu au fost încă evaluate în studii mari.