Ghidul voluntarului

“Mingea în cinci pase”

Ce urmărim? La nivel mental, sunt exersate observarea şi gândirea strategică pentru a marca puncte mai rapid. La nivel emoţional, copiii dezvoltă comunicarea, cooperarea şi respectul pentru ceilalţi.

La nivel fizic, sunt dezvoltate rezistența, viteza, orientarea, precizia şi coordonarea.

Numărul şi vârsta participanților: 12 copii de 10-14 ani.

De ce avem nevoie?: o minge, un spațiu în aer liber, suficient de mare, cretă pentru demarcarea terenurilor, etc.

Cum se desfășoară? Grupul este împărţit în două echipe cu patru până la maximum şase jucători. Scopul fiecărei echipe este de a marca puncte pasând mingea de cinci ori la rând fără să o scape pe jos și fără a fi prinsă de către cealaltă echipă. Pasarea mingii trebuie să aibă loc între mai mulţi jucători. Dacă mingea cade, numărul de pase scade înapoi la zero şi mingea este dată celeilalte echipe. Dacă echipa A interceptează mingea, numărătoarea începe pentru echipa A. Dacă există trei echipe, a treia echipă își aşteaptă rândul şi înlocuieşte echipa câştigătoare. Dacă există patru echipe, sunt necesare două zone de joc şi echipele se schimbă ulterior.

Reguli

Nu se merge şi nu se aleargă cu mingea;

Nu se ating şi nu se lovesc ceilalţi jucători: fără contact fizic;

Nu se pasează mingea înapoi jucătorului de la care a venit.

Sfaturi: Voluntarul începe ca arbitru, apoi transferă acest rol jucătorilor, care ar trebui să poată să se arbitreze singuri. Se dezvoltă astfel responsabilitatea personală şi noţiunea de "fair-play". Este important ca voluntarul să corecteze mișcările de bază pentru pase, apărare, atac, etc. şi să insiste pe o bună comunicare între jucători (de exemplu, strigarea jucătorilor pe nume înainte de a pasa mingea, etc.). Voluntarul trebuie să încurajeze echipele să-şi stabilească strategia de apărare şi utilizare a spaţiului. Pentru a face jocul mai dificil, zona de joc poate fi extinsă sau poate crește numărul de pase necesare pentru a înscrie un punct. Pentru a îmbunătăţi cooperarea între jucători, pot fi adăugate alte reguli (de exemplu, un punct nu este valabil (sau valorează dublu) decât dacă toţi jucătorii din echipă au atins mingea; sau jucătorii formează perechi (se țin de talie, glezne sau genunchi, în funcţie de preferinţe şi siguranţă) şi joacă normal, dar în perechi.

Ce am învățat? Cum a fost jocul? Uşor, dificil, distractiv, plictisitor, etc.? Din ce motiv? Care a fost strategia voastră pentru a marca puncte şi pentru a împiedica cealaltă echipă să marcheze? Regulile au fost respectate de către toţi? Dacă nu, din ce motiv? Ce alte reguli pot fi adăugate pentru a spori cooperarea? A fost greu să vă arbitrați singuri? Din ce motiv? Aţi învăţat ceva nou? Dacă da, ce anume? La ce alte variante ale jocului vă puteţi gândi?

Puteţi găsi legături între acest joc şi viaţa voastră de zi cu zi? Care sunt acestea?

5.