HotăRÂre nr. 218 din octombrie 2008



Yüklə 2,95 Mb.
səhifə55/63
tarix12.01.2019
ölçüsü2,95 Mb.
#95536
1   ...   51   52   53   54   55   56   57   58   ...   63

& 5. (cf 1439 & 1) Apelul de la acest tribunal se face, în limitele teritoriului Bisericii patriarhale, la tribunalul ordinar al Bisericii patriarhale; în celelalte cazuri, însă, la tribunalul desemnat în mod stabil de grupul Episcopilor despre care se vorbeşte în & 4, cu aprobarea Scaunului Apostolic sau desemnat de acelaşi Scaun Apostolic.

Can. 1068 - & 1. (cf 1423) Episcopii eparhiali ai diferitelor Biserici sui iuris, care îşi exercită puterea în acelaşi teritoriu, pot să se înţeleagă între ei pentru constituirea unui tribunal comun, care să examineze fie cauzele contencioase, fie cele penale ale credincioşilor creştini, supuşi ai vreunuia dintre aceşti Episcopi eparhiali.

& 2. Dacă lipsesc judecătorii sau alţi slujitori apţi pentru tribunale, Episcopii eparhiali se vor îngriji astfel încât să fie constituit un tribunal comun.

& 3. Episcopii eparhiali, care au consimţit la înfiinţarea unui tribunal comun, trebuie să desemneze pe unul dintre ei înşişi care să aibă faţă de acest tribunal puterile pe care le are Episcopul eparhial în tribunalul său.

& 4. Împotriva sentinţei tribunalului comun de primul grad, apelul se face la tribunalul desemnat în mod stabil de Scaunul Apostolic.

Can. 1069 - & 1. (cf 1427 && 1 - 2) Controversele dintre persoanele fizice sau juridice din acelaşi institut de viaţă consacrată, cu excepţia institutelor seculare, în care Superiorii sunt înzestraţi cu putere de conducere, vor fi definite în faţa judecătorului sau a tribunalului determinat în tipic sau în statutele institutului.

& 2. (= 1427 & 3) Dacă se naşte o controversă, cu excepţia institutelor seculare, între persoane fizice sau juridice ale diferitelor institute de viaţă consacrată, sau chiar ai aceluiaşi institut de drept eparhial sau ai altora în care Superiorii nu sunt înzestraţi cu puterea de conducere, sau între un membru sau o persoană juridică a unui institut de viaţă consacrată şi o oricare altă persoană fizică sau juridică, în primă instanţă judecă tribunalul eparhial.

Can. 1070 - (= 1427 & 3) Autoritatea care înfiinţează un tribunal oarecare, se va îngriji astfel ca tribunalul să aibă statute proprii, aprobate de aceeaşi autoritate, în care trebuie să fie determinate modul de numire a judecătorilor şi a celorlalţi slujitori, durata însărcinării, remuneraţia precum şi celelalte lucruri cerute de drept.

Can. 1071 - (cf 1418) Oricare tribunal are dreptul să cheme în ajutor alt tribunal al oricărei Biserici, pentru a îndeplini unele acţiuni procesuale, cu excepţia acelor acţiuni care implică deciziile judecătorilor.

Can. 1072 - (cf 1440) În cauzele despre care se vorbeşte în cann. 1060, 1061, 1062, & 3 şi 1063, & 4 incompetenţa judecătorilor de grad inferior este absolută; la fel este absolută incompetenţa judecătorului dacă nu se respectă competenţa stabilită în virtutea gradului de judecată.

Can. 1073 - & 1. (= 1407) Nimeni nu poate fi chemat la judecata de primul grad decât în faţa judecătorului competent în baza unuia din titlurile determinate de dreptul comun.

& 2. Se spune că este relativă incompetenţa judecătorului care nu se poate sprijini pe nici unul din aceste titluri.

& 3. Exceptând cazul în care dreptul prevede expres altfel, reclamantul urmează forul pârâtului; dacă, însă, pârâtul are mai multe foruri, opţiunea forului este concesionată reclamantului.

Can. 1074 - (= 1408) Oricine poate fi chemat în faţa tribunalului domiciliului sau a cvasi-domiciliului.

Can. 1075 - & 1. (= 1409) Nomadul are forul în locul în care actualmente locuieşte.

& 2. Cel căruia nu-i sunt cunoscute nici domiciliul, nici cvasi-domiciliul şi nici locul locuinţei, poate fi chemat la judecată în faţa forului reclamantului, dacă nu rezultă alt for legitim.

Can. 1076 - (= 1410) Din cauza situării obiectului, pârâtul poate fi chemat la judecată în faţa tribunalului locului unde se găseşte obiectul litigiului, de fiecare dată când acţiunea este îndreptată spre acest lucru, sau dacă este vorba despre o cauză de repunere în posesie.

Can. 1077 - & 1. (= 1411) Din cauza unui contract, pârâtul poate fi chemat la judecată în faţa tribunalului locului unde a fost încheiat contractul sau trebuie să fie îndeplinit, exceptând cazul în care părţile au ales de comun acord un alt tribunal.

& 2. Dacă cauza priveşte obligaţiile provenite din alt titlu, pârâtul poate fi chemat la judecată înaintea tribunalului locului unde s-a născut obligaţia sau unde trebuie să fie îndeplinită.

Can. 1078 - (= 1412) În cauzele penale, acuzatul, chiar dacă este absent, poate fi chemat la judecată în faţa tribunalului locului unde a fost comis delictul.

Can. 1079 - (1413) Pârâtul poate fi chemat la judecată:

1. în cazurile privitoare la administrarea de bunuri, în faţa tribunalului locului în care se desfăşoară administrarea;

2. în cauzele referitoare la moşteniri sau la testamente pioase, în faţa tribunalului ultimului domiciliu sau cvasi-domiciliu sau locuinţei celui a cărui moştenire sau testament pios sunt în cauză, rămânând neschimbat can. 1075, & 2, exceptând cazul în care este vorba de o simplă executare a unui legatar, care va fi examinat conform normelor obişnuite ale competenţei.

Can. 1080 - Dacă nici unul din titlurile de mai sus nu îl sprijină pe judecător şi cauza este introdusă în faţa lui, acesta obţine competenţa dacă părţile şi autoritatea căreia tribunalul este imediat subordonat, consimt.

Can. 1081 - (= 1414) Datorită conexiunii, cauzele conexate între ele trebuie să fie judecate de către unul şi acelaşi tribunal şi în acelaşi proces, exceptând cazul în care se opune o prescriere a dreptului.

Can. 1082 - (= 1415) Datorită prevenţiei, dacă două sau mai multe tribunale sunt în mod egal competente, dreptul de a judeca o cauză îi revine celui care l-a citat primul pe pârât, în mod legitim.

Can. 1083 - (1416) & 1. Conflictele dintre judecători, referitoare la care dintre ei ar fi competent pentru judecarea unei cauze, trebuie definite de către tribunalul de apel al judecătorului în faţa căruia a fost promovată pentru prima dată, în scris, cererea de introducere a cauzei.

& 2. Dacă, însă, unul dintre tribunale este tribunalul de apel al celuilalt, conflictul va fi definit de către tribunalul de gradul trei al tribunalului la care a fost promovată pentru prima dată acţiunea.

& 3. Împotriva deciziilor în aceste conflicte nu se dă loc apelului.

Can. 1084 - & 1. (cf 1425 & 1) Sunt rezervate tribunalelor colegiale cu trei judecători:

1. cauzele despre legătura sacrei hirotoniri;

2. cauzele despre legătura matrimonială, rămânând neschimbate cann. 1372 - 1374;

3. cauzele penale referitoare la delictele care atrag după sine pedeapsa excomunicării majore, privării de funcţie, reducerii la un grad inferior sau a depunerii;

4. cauzele determinate de dreptul particular al propriei Biserici sui iuris.

& 2. Celelalte cauze vor fi tratate de un judecător unic, exceptând cazul în care Episcopul eparhial a rezervat o anumită cauză colegiului cu trei judecători.

& 3. În primul grad de judecată, dacă colegiul nu poate fi constituit, atâta vreme cât durează această imposibilitate, Patriarhul, după consultarea Sinodului permanent, poate permite ca Episcopul eparhial să încredinţeze cauza unui judecător cleric unic care, în măsura posibilului, îşi va alege un asesor şi un auditor; acelaşi lucru îl poate permite Mitropolitul care prezidează o Biserică mitropolitană sui iuris, sau chiar Mitropolitul unei Biserici patriarhale constituit în afara teritoriului aceleiaşi Biserici, fiecare după ce i-a consultat pe cei doi Episcopi eparhiali mai vechi în hirotonirea episcopală; în celelalte cazuri se va recurge la Scaunul Apostolic.

Can. 1085 - & 1. (cf 1426) Tribunalul colegial trebuie să procedeze în mod colegial şi să ia deciziile cu majoritatea de voturi, şi aceasta pentru validitate, dacă este vorba despre:

1. respingerea cererii unei acţiuni reconvenţionale, sau a unei cauze incidentale;

2. definirea recursului împotriva unui decret al preşedintelui;

3. o sentinţă, chiar orală, precum şi de decrete care au putere de hotărâre definitivă.

& 2. Celelalte acte procesuale le va finaliza punătorul, exceptând cazul în care colegiul şi-a rezervat vreunul, însă nu pentru validitate.

& 3. (= 1441) Dacă în primul grad de judecată cauza a fost examinată în mod colegial, tot în mod colegial trebuie să fie definită şi în gradul de apel şi nu cu un număr mai mic de judecători (# 1441 b); dacă, însă, a fost [examinată] de un judecător unic, şi în gradul de apel va fi definită tot de către un judecător unic, exceptând cazul despre care vorbeşte can. 1084, & 3.


CAPITOLUL II

DESPRE SLUJITORII TRIBUNALELOR


ART. I

Despre Vicarul judecătoresc, despre judecători şi despre auditori

Can. 1086 - & 1. (= 1420) Episcopul eparhial este obligat să constituie un Vicar judecătoresc cu puterea judecătorească ordinară, diferit de Protosincel, exceptând cazul în care micimea eparhiei sau numărul mic de cauze recomandă altfel.

& 2. Vicarul judecătoresc constituie un tribunal unic împreună cu Episcopul eparhial, însă nu poate judeca cauzele pe care Episcopul eparhial şi le-a rezervat sieşi.

& 3. Vicarului judecătoresc i se pot da ajutoare care se numesc Vicari judecătoreşti adjuncţi.

& 4. Atât Vicarul judecătoresc cât şi Vicarii judecătoreşti adjuncţi trebuie să fie sacerdoţi cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, şi să dea dovadă de prudenţă şi râvnă pentru dreptate şi în vârstă de cel puţin treizeci de ani.

Can. 1087 - & 1. (= 1421) În eparhie vor fi numiţi de către Episcopul eparhial judecători eparhiali, care să fie clerici.

& 2. Patriarhul, după consultarea Sinodului permanent, sau Mitropolitul care prezidează Biserica mitropolitană sui iuris, după ce i-a consultat pe cei doi Episcopi eparhiali mai vechi în hirotonirea episcopală, pot permite ca şi alţi credincioşi creştini să fie numiţi judecători, dintre care, în caz de necesitate, unul poate fi ales pentru a forma colegiul; în celelalte cazuri se va recurge la Scaunul Apostolic în această problemă.

& 3. Judecătorii vor fi cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, care dau dovadă de prudenţă şi râvnă pentru dreptate.

Can. 1088 - & 1. (cf 1422) Vicarul judecătoresc, Vicarul judecătoresc adjunct şi ceilalţi judecători sunt numiţi pe timp determinat.

& 2. Dacă timpul determinat a trecut, în timp ce scaunul eparhial este vacant, aceştia nu pot fi înlăturaţi, ci rămân în funcţie până când noul Episcop eparhial va prevedea referitor la aceasta.

& 3. (= 1420 & 5) Dacă Vicarul judecătoresc este numit de Administratorul eparhiei, cu venirea noului Episcop eparhial are nevoie de confirmare.

Can. 1089 - (= 1424) Judecătorul unic, în orice judecată, poate să îşi aleagă ca şi consultanţi doi asesori dintre credincioşii creştini cu un trai experimentat.

Can. 1090 - & 1. (= 1425 & 3) Vicarul judecătoresc va desemna prin rotaţie, prin ordin, dintre judecătorii eparhiali, doi judecători care împreună cu preşedintele vor constitui tribunalul colegial, exceptând cazul în care Episcopul eparhial, conform prudenţei sale, consideră că este oportun să procedeze altfel.

& 2. Vicarul judecătoresc nu îi va înlocui pe judecătorii odată desemnaţi, decât dintr-un motiv foarte grav, care trebuie exprimat în decret, pentru validitate.

Can. 1091 - & 1. (= 1426 & 2) Tribunalul colegial va fi prezidat, dacă este posibil, de Vicarul judecătoresc sau de Vicarul judecătoresc adjunct.

& 2. (= 1429) Preşedintele tribunalului colegial trebuie să desemneze ca punător pe unul dintre judecătorii aceluiaşi tribunal, dacă nu vrea să îndeplinească el însuşi această sarcină.

& 3. De asemenea preşedintele poate substitui punătorul cu altcineva, dintr-o cauză justă.

& 4. Punătorul va face referire despre cauză în adunarea judecătorilor şi va redacta sentinţa în scris.

Can. 1092 - Judecătorului unic îi revin drepturile tribunalului şi ale preşedintelui.

Can. 1093 - & 1. (= 1428 & 1) Judecătorul sau preşedintele tribunalului colegial poate să desemneze un auditor pentru realizarea instruirii cauzei, pe care îl aleg fie dintre judecătorii tribunalului, fie dintre credincioşii creştini admişi la această funcţie de către Episcopul eparhial.

& 2. Episcopul eparhial poate admite în funcţia de auditor credincioşi creştini care se disting prin moravuri bune, prudenţă şi doctrină.

& 3. Auditorul este cel care strânge doar probele, conform mandatului judecătorului, şi le consemnează judecătorului; dacă mandatul judecătorului nu se opune, el poate decide, totuşi, între timp, care probe trebuie să le culeagă şi în ce fel, dacă eventual se ridică întrebări în această privinţă în timp ce acesta îşi exercită funcţia sa.
ART. II

Despre promotorul dreptăţii, despre apărătorul legăturii şi despre notar

Can. 1094 - (1430) Pentru cauzele contencioase în care binele public poate fi în pericol precum şi pentru cauzele penale, va fi constituit în eparhie un promotor al dreptăţii care este obligat să prevadă binele public.

Can. 1095 - & 1. (= 1431) În cauzele contencioase, Episcopul eparhial este cel care judecă dacă binele public este sau nu în pericol, exceptând cazul în care intervenţia promotorului dreptăţii este prescrisă de drept, sau este în mod evident necesară, având în vedere natura lucrurilor.

& 2. Dacă în precedentul grad de judecată a intervenit promotorul dreptăţii, intervenţia sa se presupune necesară şi în gradele ulterioare.

Can. 1096 - (= 1432) Pentru cauzele referitoare la nulitatea sacrei hirotoniri, sau nulitatea căsătoriei ori dezlegarea sa, se va constitui în eparhie un apărător al legăturii, care este obligat să se opună şi să expună tot ceea ce se poate prezenta în mod raţional împotriva nulităţii sau dezlegării.

Can. 1097 - (= 1433) În cauzele în care se cere prezenţa promotorului dreptăţii sau a apărătorului legăturii, dacă aceştia nu au fost citaţi, actele sunt nule, exceptând cazul în care, fără a fi citaţi, în realitate aceştia au intervenit, sau cel puţin înaintea sentinţei au putut să-şi îndeplinească funcţia lor, examinând actele.

Can. 1098 - (= 1434) Dacă dreptul comun nu prevede în mod expres altfel:

1. de fiecare dată când legea prescrie ca judecătorul să audieze părţile sau pe una dintre ele, vor fi audiaţi şi promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii, dacă intervin în judecată;

2. de fiecare dată când se cere instanţa unei părţi pentru ca judecătorul să poată lua o decizie referitoare la ceva, instanţa promotorului dreptăţii sau a apărătorului legăturii care intervin în judecată, are aceeaşi putere.

Can. 1099 - & 1. (cf 1435) Episcopul eparhial este cel care îi numeşte pe promotorul dreptăţii şi pe apărătorul legăturii; în tribunalele care nu sunt eparhiale, aceiaşi sunt numiţi conform normei statutelor tribunalului, dacă dreptul nu prevede altfel.

& 2. (= 1435) Promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii vor fi credincioşi creştini cu faimă integrală, doctori sau cel puţin licenţiaţi în drept canonic, stimaţi prin prudenţa şi râvna pentru dreptate.

Can. 1100 - & 1. (= 1436) Aceeaşi persoană, dar nu în aceeaşi cauză, îşi poate desfăşura funcţia de promotor al dreptăţii şi pe cea de apărător al legăturii.

& 2. Promotorul dreptăţii şi apărătorul legăturii pot fi constituiţi fie pentru toate cauzele, fie pentru fiecare cauză în parte; aceştia pot fi, însă, înlăturaţi de către Episcopul eparhial dintr-o cauză dreaptă.

Can. 1101 - & 1. (= 1437 & 1) În orice proces va interveni notarul, astfel încât vor fi considerate nule actele care nu sunt semnate de el.

& 2. Actele pe care le întocmesc notarii au credibilitate publică.


ART. III

Despre slujitorii tribunalelor ce se aleg din diferite eparhii sau Biserici sui iuris

Can. 1102 - & 1. Judecătorii şi ceilalţi slujitori ai tribunalelor pot fi aleşi din oricare eparhie sau institut călugăresc sau societate de viaţă comună după model călugăresc ai propriei sau altei Biserici sui iuris, însă cu consimţământul scris al propriului Episcop eparhial sau Superior major.

& 2. Judecătorul delegat, dacă mandatul delegării nu prevede altfel, se poate folosi de ajutorul slujitorilor care locuiesc în teritoriul celui care deleagă.


CAPITOLUL III

DESPRE OBLIGAŢIILE JUDECĂTORILOR ŞI AI ALTOR SLUJITORI AI TRIBUNALELOR


Can. 1103 - & 1. (= 1444) Toţi credincioşii creştini, şi în primul rând Episcopii, se vor strădui cu sârguinţă pentru ca, stabilită rămânând justiţia, litigiile să fie evitate, pe cât posibil, în sânul poporului lui Dumnezeu sau pentru o cât mai rapidă rezolvare pacifică.

& 2. Judecătorul, la începutul litigiului şi chiar şi în alt moment, ori de câte ori se întrevede un rezultat bun, nu va omite să îndemne şi să ajute părţile pentru a căuta de comun acord o soluţie echitabilă a controversei şi să le indice căile potrivite pentru acest scop, recurgând chiar la medierea unor oameni importanţi.

& 3. Dacă însă cauza priveşte bunurile personale ale părţilor, judecătorul va aprecia dacă controversa poate fi încheiată în mod util printr-o tranzacţie sau compromis arbitrar.

Can. 1104 - & 1. Judecătorul competent trebuie să presteze slujirea sa părţii care o cere în mod legitim.

& 2. (= 1501) Judecătorul nu poate examina nici o cauză, dacă nu i-a fost făcută o cerere, conform normei canoanelor, de către cel care este interesat sau de către promotorul dreptăţii.

Can. 1105 - (= 1447) Cel care a intervenit într-un proces ca judecător, promotor al dreptăţii, apărător al legăturii, procurator, avocat, martor sau expert nu poate mai târziu defini în mod valid aceeaşi cauză în alt grad de judecată ca judecător sau să îndeplinească în aceeaşi [cauză] funcţia de asesor.

Can. 1106 - & 1. (= 1448) Judecătorul nu va accepta examinarea unei cauze care oarecum îl priveşte din motivul consangvinităţii sau afinităţii, în oricare grad al liniei drepte, şi până la al patrulea grad al liniei colaterale inclusiv, sau din motivul tutelei sau curatelei, sau al unei obişnuinţe intime de viaţă, sau al unei duşmănii mari, sau al unui profit de realizat sau al unei daune de evitat.

& 2. În aceleaşi circumstanţe trebuie să se abţină de la exercitarea funcţiei promotorul dreptăţii, apărătorul legăturii, asesorul şi auditorul.

Can. 1107 - & 1. (cf 1449 & 2) Dacă judecătorul este recuzat, fie în tribunalul ordinar, fie în cel delegat, deşi este competent, autoritatea căreia tribunalul îi este subordonată imediat va defini această excepţie, rămânând neschimbat can. 1062, && 2 şi 5.

& 2. (= 1449 & 3) Dacă Episcopul eparhial este judecătorul şi recuzarea se opune contra sa, se va abţine de la judecată.

& 3. Dacă recuzarea se opune contra celorlalţi slujitori ai tribunalului, această excepţie va fi tratată de preşedintele tribunalului colegial sau de judecător, dacă este unic.

Can. 1108 - (= 1450) Dacă se admite recuzarea, persoanele trebuie schimbate, însă nu şi gradul judecatei.

Can. 1109 - & 1. (cf 1451 & 1) Chestiunea recuzării trebuie definită foarte expeditiv, după audierea părţilor.

& 2. Actele făcute de un judecător înainte de a fi fost recuzat sunt valide; cele însă care au fost făcute după ce a fost propusă recuzarea trebuie să fie anulate, dacă o parte cere aceasta în decurs de zece zile de la admiterea recuzării; după admiterea recuzării [actele] sunt invalide.

Can. 1110 - & 1. (= 1452) Într-o cauză care priveşte numai interesul particularilor, judecătorul poate acţiona doar la instanţa unei părţi; dacă însă cauza a fost legitim introdusă, judecătorul poate purcede şi chiar trebuie să o facă, chiar din oficiu, în cauzele penale şi în alte cauze care privesc binele public al Bisericii sau mântuirea sufletelor.

& 2. Judecătorul poate, de asemenea, suplini neglijenţa părţilor în aducerea probelor sau în opunerea excepţiilor ori de câte ori consideră necesar, pentru a evita o gravă sentinţă injustă, rămânând neschimbat can. 1283.

Can. 1111 - (= 1453) Judecătorii şi tribunalele se vor îngriji ca, stabilită fiind justiţia, toate cauzele să fie terminate cât mai repede posibil, astfel încât în primul grad de judecată să nu fie prelungite mai mult de un an, iar în gradul de apel nu mai mult de şase luni.

Can. 1112 - (cf 1454) Toţi cei care constituie tribunalul sau persoanele care colaborează, trebuie să promită că îşi vor îndeplini sarcina cu fidelitate.

Can. 1113 - & 1. (= 1455) În judecăţile penale trebuie ca întotdeauna, iar în judecăţile contencioase atunci când divulgarea unui act procesual poate aduce prejudiciu părţilor, judecătorii şi adjutanţii tribunalului trebuie să ţină secretul.

& 2. Sunt, de asemenea, obligaţi să ţină întotdeauna şi faţă de toţi secretul discuţiilor care au loc între judecători în tribunalul colegial înainte de a se da sentinţa şi, de asemenea, privitor la diferitele votări şi opinii pronunţate acolo; la acest secret sunt obligaţi şi toţi cei cărora despre aceste lucruri le-a parvenit ştirea în orice fel.

& 3. Mai mult decât atât, ori de câte ori natura cauzei sau a probelor este astfel încât prin divulgarea actelor sau a probelor se poate pune în pericol faima altuia, sau se poate da ocazie la naşterea unor disensiuni, sau scandaluri sau altfel de inconveniente de acest fel, judecătorul poate obliga prin jurământ să păstreze secretul pe martori, pe experţi, pe părţi şi pe avocaţii sau pe procuratorii lor.

Can. 1114 - (= 1456) Judecătorului şi tuturor celorlalţi slujitori ai tribunalului le este interzis să accepte orice fel de dar cu ocazia desfăşurării judecăţii.

Can. 1115 - & 1. (= 1457) Judecătorii care, chiar dacă sunt competenţi în mod sigur şi evident, refuză să servească dreptatea sau care, fără nici un fundament într-o prescriere de drept, se declară competenţi şi examinează sau hotărăsc cauze, sau violează secretul prevăzut prin lege, sau prin înşelăciune şi neglijenţă gravă cauzează o altă daună părţilor, pot fi pedepsiţi de către autoritatea competentă cu pedepsele corespunzătoare, inclusiv privarea de funcţie.

& 2. Cu aceleaşi pedepse pot fi pedepsiţi şi ceilalţi slujitori şi adjutanţi ai tribunalului dacă au greşit în funcţia lor aşa cum se arată mai sus; pe toţi aceştia îi poate pedepsi şi judecătorul.

Can. 1116 - Dacă judecătorul prevede că reclamatul probabil va respinge sentinţa bisericească, fiind întâmplător împotriva lui, şi de aceea drepturile cuvenite pârâtului nu vor fi garantate suficient, la cererea pârâtului sau chiar din oficiu poate impune reclamatului o cauţiune corespunzătoare, în vederea respectării sentinţei bisericeşti.
CAPITOLUL IV

DESPRE ORDINEA EXAMINĂRILOR


Can. 1117 - (= 1458) Cauzele vor fi examinate în ordinea în care acestea au fost propuse şi înscrise pe rol, exceptând cazul în care vreuna dintre acestea necesită tratarea grabnică, înaintea tuturor celorlalte; aceasta, însă, trebuie hotărât printr-un decret special însoţit de motivaţii.

Can. 1118 - & 1. (= 1459) Viciile datorită cărora poate rezulta nulitatea sentinţei pot fi aduse ca argumente şi chiar declarate din oficiu de către judecător, în orice stare sau grad al procesului.

& 2. Excepţiile care cer amânarea procesului, mai ales cele care privesc persoanele şi modul judecăţii, vor fi propuse înainte de începerea contestării litigiului, exceptând cazul în care acestea se ivesc după litigiul contestat deja şi vor fi definite cât mai repede.

Can. 1119 - & 1. (= 1460) Dacă se propune o excepţie contra competenţei judecătorul, aceasta trebuie să o trateze judecătorul însuşi.

& 2. În cazul excepţiei de incompetenţă relativă, dacă judecătorul se declară competent, decizia sa nu admite apel, însă poate fi atacată prin cererea de anulare, prin restituirea integrală sau prin opoziţia unui terţ.

& 3. Dacă, însă, judecătorul se declară incompetent, partea care se consideră lezată poate să se adreseze tribunalului de apel, în termen de cincisprezece zile utile.

Can. 1120 - (= 1461) Judecătorul care îşi recunoaşte incompetenţa absolută, în orice stare a judecăţii, trebuie să-şi declare incompetenţa.


Yüklə 2,95 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   51   52   53   54   55   56   57   58   ...   63




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin