Spiritualitatea în psihologie

Răzvan Alexandru Petre

SPIRITUALITATEA
ÎN PSIHOLOGIE
Culegere de texte publicate de autor

în website-ul www.spiritus.ro,

cu următoarele subiecte de interes:

psihic, suflet, spirit, minte, conştiinţă, ego, personalitate, iluminare, eliberare, fericire, transă, halucinaţii, autosugestie, credinţă, psihologie integrală şi transpersonală

SPIRITUS.RO

Bucureşti, 2014
Colecţia PSIHOLOGIE ŞI SPIRITUALITATE

SUMAR
1. CONCEPŢII şi METODE PSIHO-SPIRITUALE

Pe muchia „Gândirii pozitive” (2003) 3

Credinţa nu este autosugestie 5

Mintea este mai mult decât creierul (2009) 7

Creier vesel, creier trist 11

Rolul important al Spiritului 13

Spiritualitatea în 5 ilustraţii (2010) 15

Lecţia 1: Omul şi Universul 17

Lecţia 2: Crearea omului 19

Lecţia 3: Somnul 21

Lecţia 4: Stări ale conştiinţei 22

Lecţia 5: Moartea 25

Sufletul şi Sinele - cea mai frumoasă poveste de iubire (2010) 27

Consideraţii teoretice despre suflet şi spirit 27

Practica devoţiunii faţă de Sine 30

Pentru sceptici 33

Pentru cătătorii spirituali mai avansaţi 34

Noţiuni despre iluminarea spirituală 35

Contraindicaţii. Încheiere 37

Larvele şi fantasmele (fişă de lectură) (2011) 38

Conştiinţa Transpersonală  (2012) 42

Spectrul conştiinţei 42

Suprapuneri între spiritualitate şi psihologie 45

Momentul prezent 46

Realitatea non-duală, fără limite 48

Avertizare: spiritualitatea de clan! 52
2. EGO şi SINE

Identitatea de sine – nucleu al personalităţii (2008) 54

Cine sunt eu? 54

Sinele şi conştiinţa 56

Tulburarea disociativă de identitate 57

Studii de caz despre personalitatea multiplă 62

Modelul trinitar al psihicului: minte-conştiinţă-spirit (2009) 68

Despre ego-ul uman (2009) 76

Modelul trinitar şi locul ego-ului 77

Tehnica psihologică „Fără eu!” 80

3. TRANSĂ şi ILUMINARE

Mistică sau halucinaţii? (2011) 85

Stările modificate de conştiinţă nu sunt patologice 86

Diagnostic şi tratament 88

Psihopatologie şi parapsihologie 90

Mai multe conştiinţe (2012) 96

Iluminarea spirituală descrisă printr-un model material 98

Iluminarea este o inundare cu particule spirituale 99

Iluminarea spirituală, declanşarea unei noi funcţii psihice  (2012) 104

Eugenia prin iluminare 104

Iluminarea trebuie pregătită 105

Ego-ul, îmblânzit, nu anihilat 105

Trezirea semănă cu spiritul 106

Caracteristicile conştiinţei spirituale 106

Cale spre iluminare 107

Iluminare şi magie 108

Plata pentru iluminare 109

Critica obscurantistă a căilor orientale 111

Argumente anti-misticism oriental comentate 112

Yoga tradiţională, un sistem profund spiritual 116

Hipnoza şi iluminare conştiinţei 117

Unde e fericirea?  (2012) 121

  

4. PSIHOLOGIE SOCIALĂ

Formalizarea disonanţei cognitive (2009) 124

Cele 4 moduri de reducere a disonanţei cognitiv-afective 125

Exemple de aplicare a celor 4 moduri de reacţie la disonanţă 127
5. DIALOGURI

Forum de psihologie transpersonală (2005-2006)

Sectele şi psihologia transpersonală 130

Dizolvarea ego-ului 133

După ce o să vă fie dor când o să muriţi? 136

Răspunsuri acordate cititorilor

Nu citeşti poezie privind la ştiri (2007) 137

Gânduri de sinucidere (2006) 139

Iubirea (?) pe internet (2006) 140

Copil somnambul (2009) 142

Umilire şi naivitate (2011) 143

6. PANSEURI ŞI AFORISME (2008-2014) 147
1. CONCEPŢII şi METODE PSIHO-SPIRITUALE

PE MUCHIA „GÂNDIRII POZITIVE”

Articolul de mai jos nu este un studiu erudit de psihologie, ci un semnal de alarmă, adresat acelora care utilizează defectuos metoda psihologică a „gândirii pozitive”. Fie că s-a înţeles greşit, fie că s-a răspândit sub o formă vulgară, fie că intenţionat este folosită deformat de către unele persoane, ea poate avea şi efecte periculoase asupra celor care o aplică exagerat.

Principiul pe care se bazează gândirea pozitivă afirmă că „subconştientul omului este un fel de computer care operează cu programele mentale pe care i le inoculăm chiar noi, mai mult sau mai puţin conştient; dacă schimbăm lucid programul, toată susţinerea psihică se modifică în sensul dorit”. Este şi nu este aşa. Subconştientul nu este un robot cu o minte infantilă. Este la fel de inteligent ca mintea conştientă, dacă nu chiar mai deştept şi mai bine informat. În loc să îl credem un sclav al intenţiilor noastre, mai bine să ni-l apropiem ca pe un prieten apropiat, egal şi bine intenţionat în a ne ajuta.

Pe principiul, pe jumătate corect, menţionat mai sus se bazează şi unul din procedeele gândirii pozitive, pe care îl vom analiza în continuare. Atunci când starea psihică este deplorabilă, suntem învăţaţi să mentalizăm puternic ideea „sunt bine, sunt bine!”. Nu negăm că, în situaţii de urgenţă, o asemenea încurajare ne poate ajuta să depăşim un moment greu. Sau că, prin autosugestie, ne putem construi temporar o anumită stare psihică, preferabil minunată. Noi însă criticăm aici autosugestia de drum lung, care spune mereu „sunt”, în loc de mult mai adecvatul „vreau să fiu”. Obişnuinţa de a-şi impune o simţire neconformă cu starea de fapt va duce persoanele labile psihic să se mintă în permanenţă. Vor începe să confunde realitatea cu propriile păreri şi îşi vor atrofia treptat discernământul. Lumea exterioară va înceta să le mai trezească interesul şi îşi vor crea singure un joc iluzoriu al pseudo-percepţiilor. Această izolare faţă de mediu, într-o singurătate fabulatorie, este preludiul şi chiar finalul bolilor psihice.

Trebuie să recunoaştem totuşi motivaţia ştiinţifică a acestui procedeu, şi anume trimiterea unui mesaj clar către subconştient, mai ales prin imagini. Dar, reprezentarea mentală conform dorinţei noastre este o simplă metodă de comunicare cu el. Important este să nu confundăm lucrurile. Odată mesajul trimis, să nu mai insistăm în producerea imaginilor mentale, care ar putea deveni o obsesie, ci să ne continuăm treburile obişnuite!

Există o altă cale, mult mai raţională, de a ne ajuta optimismul şi a ne mobiliza energiile lăuntrice în situaţiile critice. Să folosim fraze de încurajare şi de transformare interioară, dar formulându-le conform cu realitatea prezentă. Acceptăm că acum este mai rău, dar ne impunem şi suntem convinşi că o să fie mai bine în curând. Acel „vreau să” dă comanda hotărâtă ca ceva să se schimbe, iar subconştientul va căuta prin metodele sale rafinate şi inteligente să ne îndrume, pe nebăgate de seamă, către situaţii favorabile.

Desigur, se poate întâmpla ca voinţa noastră să nu fie destul de puternică, sau să fim perturbaţi (de programe mentale negative induse asupra noastră prin farmece, blesteme, pedepse de destin, entităţi malefice, legături telepatice cu persoane duşmănoase etc.). În această situaţie, voinţa se poate întări şi prin reprezentarea mentală a unui scenariu favorabil. Dar aceasta nu înseamnă să ne lăsăm înrobiţi de o imaginaţie fără discernământ. Voinţa trebuie întărită, nicidecum ocolită.

MUNTE, MUTĂ-TE!

Vom deschide aici o acoladă despre mult-citata afirmaţie cristică „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar şi i-aţi zice muntelui acesta «Mută-te de aici, acolo», s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă.” (Matei 17.20).  Mulţi invocă această afirmaţie celebră, mai ales când vor să-i pună pe alţii în inferioritate. De aceea, poate că este cazul să o disecăm puţin, cu textul Scripturii în faţă. Iată care au fost împrejurările. „Un tată necăjit a căzut în genunchi înaintea lui Isus, spunându-I: «Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău... l-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece». Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.” (Matei 17.14,15,16,18) „Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis de-o parte: «Noi de ce n-am putut să-l scoatem?» (Matei 17.19) «O, neam necredincios şi pornit la rău!» (Matei 17.17) «Din pricina puţinei voastre credinţe.» (Matei 17.20)

În acel context Învăţătorul şi-a permis un strigăt de disperare în faţa neputinţei oamenilor de a-L înţelege. Nici măcar ucenicii Săi nu se puteau deschide către Iubirea şi Puterea ce ţâşnea din trupul Divinului Isus. De mult adunase El în suflet atâta nemulţumire încât să-i certe aşa: «Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?» (Matei 17.17).  Reproşul Său era generalizat, pentru că gloata celor care-L urmau nu se prea ridica la nivelul de înţelegere spirituală şi puritate cerut de Prezenţa Divină a lui Isus.

„Puţina lor credinţă” nu se referea la puterea lor mentală de a-şi imagina alungarea bolii sau la gândirea insuficient de „pozitivă”. Probabil că ei gândeau destul de pozitiv, ca apropiaţi ai Marelui Maestru, făptuitorul atâtor minuni. Deci nu atât neîncrederea în sine era invocată, ci cea în puterea pe care o transfera Isus, purtătorul harului spiritual. Mântuitorul şi-a completat imediat explicaţia mustrătoare, lămurind cauza profundă a neputinţei lor, şi anume, lipsa comunicării directe cu Dumnezeu: «Acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.» (Matei 17.21)