Hristos şi tinerii

In discutiile cu tinerii, ca profesor de Religie te izbesti uneori de o mentalitate straina duhului crestin, anume ca a fi liber inseamna a face ce vrei. Des poti auzi afirmatii de genul: "nimeni n-are dreptul sa te conduca si sa-ti dicteze in viata", "fac ce vreau, dar stiu ce fac", "sunt independent, fac ce vreau". Emisiunile "educative" tineresti, revistele pentru adolescenti, o buna parte a muzicii romanesti de azi propovaduiesc aceasta idee.

Uneori sunt acuzate "chingile dogmei crestine" ce ingradesc libertatea, alteori se afirma: crestinismul doreste ca oamenii sa urmeze o cale deja stabilita si sa nu creada in... libertatea proprie.

A face ce vrei inseamna azi protest social, atractie catre viciu. Tinerii se rup deseori de credinta stramoseasca invechita, pentru ca... le ingradeste libertatea. Ei cauta o forma de spiritualitate care sa nu condamne pacatul, patima, si astfel gasesc favorabil: deismul (pentru ca nu afirma un Dumnezeu personal si proniator, ci un Dumnezeu izolat in transcendenta), panteismul (din mistica orientala, ce lasa posibilitatea indreptarii si intr-o alta viata din ciclul samsaric) si in general teoriile care afirma existenta doar a unui principiu divin nepersonal sau care il neaga si pe acesta. Dar, sa fim sinceri, cei mai multi din cei ce merg pe principiul If you like it, just do it[115], nu cauta concret nici o forma de spiritualitate, cauta doar prilej de implinire a poftelor.

Aleister Crowley (1875-1947), satanist, afirma intr-una din primele sale carti ca prima lege a Satanei este sa faci ce vrei[116]. Aici se cuprinde un mare adevar. Satanismul nu inseamna numai jertfe si sacrificii, la fel de satanica e si libertatea de a face ce vrei (libertinajul), sa nu recunosti pe nimeni, nici macar pe Dumnezeu.

Teologul protestant S. Kirkegaard are o replica devenita celebra: "Opusul pacatului nu este virtutea, ci libertatea". Cu alte cuvinte, liber este cel care se opune pacatului.

Sa ne aplecam asupra cuvintelor Scripturii despre acest subiect, cuvinte pe care se fundamenteaza invatatura despre libertate.

Sfantul Apostol Pavel afirma: Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robii aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate? (Romani 6, 16).

De asemenea, Sfantul Ioan Evanghelistul consemneaza: Deci zicea Iisus catre iudeii care crezusera in El: Daca veti ramane in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei, si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi. Ei insa I-au raspuns: Noi suntem samanta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca: veti fi liberi? Iisus le-a raspuns: Adevarat, adevarat va spun. Oricine savarseste pacatul este rob pacatului. Iar robul nu ramane in casa in veac. Deci, daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi intr-adevar (Ioan 8, 31-36).

Deci, nu poti fi liber cu adevarat atunci cand esti rob pacatului. Acest lucru il dovedeste lupta cu patimile.

Spre exemplificare, un alcoolic "isi vine in fire", realizeaza starea pacatoasa si pierzatoare de suflet in care se afla si hotaraste sa se lase de patima sa. El va realiza cuvantul Sfantului Pavel, care spune: Nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc (Romani 7, 19).

Faptul ca vrea sa nu mai bea, dar totusi bea, este dovada cea mai clara ca cel in cauza nu este liber, ci este rob, ca nu ia el hotararile, ci altcineva - cel ce ii este stapan - demonul, patima din el. Cu ajutorul lui Dumnezeu si cu putina ravna din partea omului, se poate iesi din robia vrajmasului diavol.

Hristos spune "sa faci cele bune", "sa tii poruncile" pentru a intra in viata vesnica.

Insa El respecta libertatea de vointa a fiecaruia: Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine (Apocalipsa 3, 20).

Este de preferat sa alegi pe Hristos Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6) care are cuvintele vietii celei vesnice (Ioan 6, 68) si Biserica Sa, castigata cu scump sangele Sau si care este stalp si temelia adevarului (I Timotei 3, 15), decat satanicul "sa faci ce vrei" care aduce numai durere, false impliniri si pierdere sufleteasca. Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau? (Marcu 8, 36-37).

Biserica, deci, nu ingradeste libertatea nimanui, dar este o indatorire a modela aceasta libertate spre binele persoanei si folosul societatii: Toate imi sunt ingaduite, dar nu sunt toate de folos (I Corinteni 6, 12; 10, 23).

[115] Daca-ti place, fa-o! (engl.)

Despre fumat - o abordare ortodoxa

>>

Multi crestini se intreaba de ce este considerat fumatul un pacat. Ca doar nu-i pomenit in Biblie, spun acestia, si pe buna dreptate, pentru ca tutunul intra in Europa mult mai tarziu, pe la anul 1500. Dar asta nu inseamna ca obiceiul fumatului n-ar fi daunator vietii trupesti (dupa cum se precizeaza pe pachete) si, implicit, vietii sufletesti.

Patima cu pricina este una din cele mai raspandite printre tineri[117] si din nefericire din ce in ce mai multi nu o mai trateaza ca patima. E adevarat ca, pe langa problema dramatica a drogurilor, tutunul trece la prima vedere drept inofensiv. Dar a spune ca sunt rele mai mari nu inseamna ca relele mai mici nu mai au consistenta lor. Azi se spune mai mult ca oricand raului bine si binelui rau si asta-i cu adevarat grav. De aceea gasesc ca trebuie sa lamurim in cateva cuvinte atitudinea crestina fata de trup. El nu mai este tratat cu simtul raspunderii, auzim deseori spunandu-se ca doar sufletul conteaza... Sfanta Scriptura ne invata: Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 19-20). Fumand, pacatuim in trupul nostru care este templul Duhului. Despre Biserica, invatam ca este trupul tainic al lui Hristos, care este si "capul" ei[118]. Deducem de aici ca atitudinea pe care o avem fata de Biserica, privita ca institutie dar si ca locas, ar trebui sa o avem si fata de trupul nostru, care nu e al nostru pentru ca, ma repet, am fost cumparati cu pret. Si oare cine dintre cei ce-si imbolnavesc trupul fumand, ar fuma si-n sfantul locas? E cazul ca omul contemporan sa-si redefineasca, acolo unde este necesar, atitudinea fata de trup. El e impreuna-lucrator cu sufletul la mantuire (de aici rostul ascezei trupesti: abstinenta, metaniile...) si apoi, transfigurat, impreuna-mostenitor cu el al Imparatiei vesnice.

Crestinii cred si marturisesc invierea mortilor[119], deci cum sa dispretuim oare trupul cu care noi vom invia? Cativa elevi imi marturiseau ca au renuntat la patima fumatului dupa ce au auzit la o manastire o persoana demonizata strigand: "Nu vreau tamaie, vreau tutun...". Dar mult mai bine este pentru noi sa ascultam de glasul preotului decat sa plecam urechea la ce spun demonii prin nefericitii posedati. E nevoie de vointa de fier si lupta acerba pentru renuntarea la aceasta patima. Cine n-a avut patima tutunului nu cred ca poate intelege cu adevarat ce inseamna sa lupti sa te lasi. Din nefericita mea experienta personala pot confirma ca acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).

Marii parinti duhovnici contemporani canonisesc ca atare pe fumator, nu fac concesii. Au dragoste, mila si intelegere fata de crestin, dar nu si fata de pacatele lui. Parintele Teofil Paraian marturisea ca nu-l lasa pe fumator sa se impartaseasca si nici nu-l dezleaga de pacate, spunandu-i de obicei: "Ne intalnim cand nu mai esti fumator!". Pravila bisericeasca a arhimandritului Nicodim Sachelarie condamna fumatul pe motiv ca "nu tine de foame, nici de sete, nici de caldura, ci e un obicei murdar, ruineaza sanatatea si se cheltuiesc banii munciti pe acest fum otravitor. Fumatul se canoniseste, ca si jocul de noroc, cu caterisirea (pentru preot) si afurisirea pentru mirean"[120].

Intalnim si la Cuviosul Siluan Athonitul o atitudine de respingere a fumatului. El povesteste ca in timpul unei calatorii cu trenul, un negustor il imbia cu o tigara. Il refuza respectuos, insa acesta incepe sa faca apologia fumatului. Intr-un sfarsit, Siluan s-a hotarat sa zica: "Domnule, inainte de a fuma o tigara, rugati-va, spuneti un Tatal nostru". La aceasta negustorul a raspuns: "A te ruga inainte de a fuma, parca nu prea merge". Raspunzand, Cuviosul Siluan facu aceasta observatie: "Asadar, orice lucru inaintea caruia cineva nu se poate ruga netulburandu-se, mai bine este sa nu-l faca".

[117] In urma cu ceva timp, spre sfarsitul anului 2002, un scandal a tinut prima pagina a unui cotidian central; reclamele stradale la tigari erau, in numar foarte mare, amplasate in apropierea scolilor generale si a liceelor, desi Legea nr. 148/ 26 iulie 2000 interzice explicit pozitionarea oricarui tip de reclame la tutun la o distanta mai mica de 200 metri de intrarea unitatilor de invatamant si a unitatilor de asistenta medicala... Oare nu sunt tinerii target-ul producatorilor de tutun?

[118] Cf. Efeseni 1, 22.

[119] Crezul (Simbolul de credinta) spune lamurit in articolele XI si XII: "Astept invierea mortilor si viata veacului ce sa fie". Sfantul Pavel argumenteaza certitudinea invierii mortilor prin realitatea Invierii lui Hristos (II Tesaloniceni 4,14). Scriptura marturiseste in multe versete acest adevar de care unii crestini se indoiesc: Iezechil 37,1-14; Isaia 26,29; Ioan 11, 24; Ioan 5, 28-29 s.a.

[120] Arhim. Nicodim Sachelarie, Pravila bisericeasca, editata de Parohia Valea Plopului, 1996, p. 81.

Sfaturi practice pentru o spovedanie reusita

>>