Indrumar de afaceri

d. Garantiile bancare de participare si de buna executie la achizitiile guvernamentale si la licitatii
Majoritatea licitatiilor si achizitiilor se publica in Buletinul Licitatiilor Oficiale, in ziarele locale (Tishreen, in special) sau in publicatiile comunitatii de afaceri. Pentru marea majoritate a contractelor mici (sub 20.000 dolari SUA), entitatile de stat fac achizitii directe. Pentru contractele de valori mai mari, firmele sunt selectate prin intermediul licitatiilor, monitorizate de Comitetele de Achizitii ale Sectorului Public.
In conformitate cu practicile internationale, companiilor care participa la licitatile publice li se solicita sa prezinte o garantie de participare de circa 5% din valoarea ofertei (in alte tari, procentul se situeaza intre 5 si 20) pentru a se asigura ca, in situatia in care sunt declarate castigatoare, pot asigura plata obligatiilor ce le revin, inclusiv garantia de buna executie. Aceste din urma scrisori bancare mentionate ar trebui sa garanteze beneficiarului ca antreprenorul dispune de pregatirea si capacitatile necesare executarii lucrarilor, ca respecta termenele de livrare/executie contractuale precum si restul clauzelor contractuale. Scrisorile bancare de buna executie reprezinta in Siria, de regula, 10% din valoarea contractului.
Companiile europene se confrunta cu multe dificultati in cazul achizitiilor publice si a licitatiilor. Persistenta acestor dificultati determina multe companii europene sa renunte la participarea la licitatiile organizate pe plan local.
In legatura cu garantiile bancare de participare si garantiile bancare de buna executie, mentionam:
In timpul negocierilor aferente licitatiilor si dupa incredintarea acestora, apar probleme legate de procedurile de eliberare a scrisorilor bancare. In multe cazuri, eliberarea este intarziata de beneficiari timp de ani de zile, daca nu chiar decenii (la proiectele complexe) de la data finalizarii proiectului datorita neemiterii certificatelor de acceptare finale. Multe firme europene, inclusiv romanesti, sunt obligate sa prezinte beneficiarilor certificate de descarcare de sarcini (deeds of release) de la: Directia Vamilor, Ministerul Finantelor, Sindicatul Inginerilor, companiile de asigurari si Compania Asigurarilor Sociale. Datorita multitudinii acestor certificate de descarcare de sarcini, eliberarea garantiilor treneaza nepermis de mult.
In anumite contracte exista definitii si termeni in asa fel incat beneficiarul poate sa recurga la ele, sa reclame neindeplinirea clauzelor contractuale si, din aceatsa cauza, sa refuze eliberarea garantiilor.
e. Impunerea de penalizari nejustificate
Beneficiarii sirieni impun plata anuala a taxelor de timbru si a taxei ce revine agentilor comerciali pe toata perioada derularii contractului. Sunt frecvente cazurile cand beneficiarii impun taxe de legalizare intamplatoare, percep impuneri si taxe de timbru atat pe perioada derularii contractelor cat si retroactiv fata de momentul finalizarii livrarilor/lucrarilor pentru a se obtine eliberarea garantiilor bancare. Toate aceste proceduri determina ofertantii sa introduca in preturi marje de risc ridicate care pot conduce la eliminarea lor din competitii.
De regula, rapiditatea eliberarii scrisorilor de garantie bancara depinde de capacitatea contractorilor de a derula contractele semnate, dar si de cat de bine plasat este agentul local.
In cazul livrarii de echipamente tehnologice si pentru a se evita manipularea gresita a acestora de catre beneficiar si amanarea din aceasta cauza a eliberarii garantiilor, este recomandabila incheierea unor contracte de scolarizare si intretinere.
Pentru delimitarea exacta a procentelor taxelor locale si straine, se recomanda angajarea, in perioada negocierilor, a unui avocat.
Disputele rezultate din derularea contractelor pot fi reglementate prin arbitrajul comercial decis si in afara Siriei, conform Legii nr. 51 din 2004, care permite acest lucru. Siria a semnat, de altfel, in 1958, Conventia privind reglementarea arbitrala internationala, pe care a refuzat mult timp sa o aplice.
f. Alte aspecte legate de achizitiile guvernamentale si licitatii
Companiile straine care participa la licitatii se mai confrunta si cu alte probleme:
Beneficiarii sirieni propun termene de prezentare a ofertelor foarte scurte, de multe ori sub 45 de zile.
Caietele de sarcini ale licitatiilor contin clauza boicotului economic arab asupra Israelului, complicand si marind volumul de documente ce trebuie prezentate.
Incepand cu anul 2004, conform prevederilor Legii nr. 51, nu mai este obligatorie angajarea pe plan local a unui agent sirian pentru participarea la licitatiile internationale (asa cum prevedea Decretul nr. 15 din 2001), daca acest lucru nu este mentionat expres in caietul de sarcini. In acest ultim caz, este nevoie de o declaratie ca, dupa castigarea licitatiei, va fi prezentat un contract de angajarea a unui agent comercial. Adresa acestuia va fi considerata ca domiciliu ales al firmei straine atat in scopuri de corespondenta cat si ca domiciliu de jurisdictie in caz de litigii sau dispute.

In cazul in care in caietul de sarcini se mentioneaza expres obligativitatea existentei unui agent comercial, se creaza o discriminare, avand in vedere procesul laborios si indelungat de inscriere a unui agent pentru firmele care nu dispun de un astfel de angajat.

Legea mai impune ca o firma straina sa aiba un singur agent comercial in Siria, fapt care nu convine marilor companii, cu game diversificate de produse si servicii, si care considera aceasta reglementare drept obstacol si mijloc de coruptie.
Asa cum am mentionat, odata cu publicarea Legii nr. 51/2004 nu mai este obligatorie alegerea unui domiciliu oficial in Siria daca acest lucru nu este stipulat expres in caietul de sarcini. In acest caz, este suficienta o declaratie conform careia domiciliul ales va fi precizat dupa castigarea licitatiei, in momentul semnarii contractului. Prevederea este considerata de unele companii europene neechitabila si implica costuri suplimentare.

Conditiile de evaluare tehnica si financiara depind de natura contractelor. Chiar daca au fost inregistrate progrese in domeniu incepand cu anul 2005, atribuirea contractelor dureaza foarte mult dupa data de inchidere a licitatiilor.

Legea nr. 51/2004 cu privire la achizitiile publice introduce un element simplificator, in sensul ca participantul la o licitatie nu mai este obligat sa reduca preturile de oferta dupa deschiderea plicurilor. Acest lucru ar permite eliminarea cazurilor in care participantii reduceau preturile dupa aflarea nivelurilor concurentei. Cu toate acestea, in cazul reanuntarii unor licitatii, chiar dupa ce acestea fusesera adjudecate, exista solicitari de reducere a preturilor, ceea ce conduce la pierderea caracterului de competitie a licitatiilor si genereaza practici birocratice.
Sunt cazuri frecvente cand licitatiile publice sunt anulate fara a se oferi explicatii clare ofertantilor si sunt reanuntate. Licitatia poate fi anulata in prima faza (plicul cu partea administrativa a ofertei, respectiv dovada achizitionarii legale a caietului de sarcini si garantia bancara de participare), in a doua etapa (oferta tehnica) sau in ultima (oferta financiara). Acest lucru se poate intampla chiar cand o companie europeana ramane singurul competitor. Conform legii, in cadrul fiecarei etape trebuie sa existe cel putin un competitor. Inexistenta unui competitor intr-o anumita etapa conduce la anularea licitatiei.
Procedurile indelungate de ratificare a contractelor de catre guvern obliga ofertantii sa mentina valabilitatea preturilor foarte mult timp (anumite caiete de sarcini chiar prevad obligativitatea pentru ofertant sa mentina valabilitatea preturilor timp de 120 zile de la data depunerii ofertei). In astfel de cazuri, desi nu e ratificat de guvernul sirian, textul contractului este obligatoriu pentru castigatorul licitatiei, fortat sa prezinte garantie de buna executie, chiar cu riscul ca autoritatile sa respinga, in final, contractul propus.
Procedurile de evaluare a ofertelor sunt mult mai indelungate in cadrul companiilor siriene cu sediul in alte guvernorate decat Damasc.
Exista cazuri cand, inaintea eliberarii certificatului de terminare mecanica sau a unui certificat de acceptare provizorie, beneficiarul formuleaza solicitari suplimentare, prin care conditioneaza eliberarea acestor documente (de regula pentru lucrari sau livrari omise in momentul semnarii contractului).

In alte cazuri, certificatul final de acceptare se elibereaza dupa sosirea marfurilor. In cazul in care marfurile sunt refuzate partial sau total, exportatorul se confrunta cu probleme si dificultati nerezonabile. O solutie in astfel de situatii este prezenta unui expert in momentul sosirii marfurilor pentru a se putea obtine un certificat autentic.

Anumite caiete de sarcini stipuleaza obligatia angajarii firmelor siriene de stat pentru transportul marfurilor, respectiv Syriamar pentru transporturile terestre si Syrian Arab Airlines pentru transporturile aeriene. In cazul in care cele doua firme de transport nu dispun de spatii de transport, ele autorizeaza exportatorul sa utilizeze serviciile altor companii.

Si pentru serviciile de expeditii este necesara contactarea Syrian General Maritime Shipping pentru obtinerea aprobarilor.

In mod frecvent se solicita exportatorilor sau contractorilor sa livreze marfurile sau sa demareze lucrarile inaintea primirii avansului sau a primei rate.
Textele impuse ale acreditivelor sunt extrem de complicate pentru companiile europene in sensul unor solicitari neobisnuite cum ar fi originea “pur” europeana a marfurilor, termen neuzual in comertul international. Cand marfurile ajung in Siria, pot fi blocate in depozit timp indelungat, pana in momentul in care inspectorii se lamuresc de “puritatea” originii.
Penalizarile de intarziere se calculeaza la intreaga valoare a contractului, nu numai la partea din valoarea marfurilor sau serviciilor intarziate.

Restrictii la transport
Decizia Ministerului Economiei si Comertului nr. 816 din 18.7.2004 impune obligativitatea utilizarii exclusive a infrastructurilor portuare siriene pentru o serie de marfuri (zahar, cherestea etc.) si interzice tranzitarea acestor marfuri, in drumul lor spre Siria, prin porturile libaneze, iordaniene sau din regiune. Reglementarea constituie o masura comerciala si de acces pe piata restrictiva pentru firmele straine ce au relatii comerciale cu Siria dar au sedii in tarile invecinate Siriei.
In cazul transporturilor rutiere, este obligatoriu ca tranzitarea Siriei sa se faca in convoaie de minimum 20 camioane.
Practici de monopol in domeniul shippingului
Monopolul privind utilizarea navelor apartinand companiei Shipco a fost abrogat prin decretul nr. 55 din 8.9.2002. Cu toate acestea, chiar daca nu mai angajeaza direct navele Shipco, firmele straine trebuie sa plateasca in contul Shipco speze pe tonajul brut (GRT) al navelor ce ancoreaza in porturile siriene, de fiecare data cand acest lucru se intampla. Spezele variaza intre 400 dolari SUA pentru navele de mic tonaj pana la 2500 dolari SUA pentru navele de mare tonaj.

Mai mult, daca aceiasi nava descarca marfuri , in cadrul aceluiasi voiaj, in cele doua porturi siriene, se percep speze de doua ori, pentru fiecare port. O astfel de situatie afecteaza in special companiile specializate in transportutile Ro-Ro, de mare tonaj, care prin design au un tonaj de registru brut foarte mare, spre deosebire de tonajul Deadweight. Acest lucru inseamna, practic, ca navele Ro-Ro preiau un cargo mai mic decat cel preluat de navele conventionale, dar platesc speze mai ridicate.

Perioade indelungate de depozitare
Companiile din statele membre UE semnaleaza ca taxele de depozitare au scazut incepand cu anul 2006. Cu toate acestea, datorita formalitatilor mentionate in capitolele de mai sus, sumele totale platite pentru depozitare raman ridicate.


Bariere tehnice: reglementari sanitare si fitosanitare
In acest domeniu exista o totala lipsa de transparenta si de informaiti relevante in Codul Vamal care sa permita intelegerea clara a procedurilor siriene de testare si vamuire si, deci, predictibilitate pentru firmele din statele membre ale Uniunii Europene.

Nu este clar daca aceste proceduri, laborioase si de durata, se bazeaza pe evaluarea stiintifica realista a riscurilor sau sunt doar proceduri arbitrare.

Importatorii sirieni de cherestea, de exemplu, au fost obligati sa returneze loturi intregi de marfa romaneasca datorita unor resturi foarte mici de coaja pe piesele de lemn in urma prelucrarii.
Dificultatea cea mai mare in acest domeniu este ca firmele din statele membre UE nu pot cunoaste dinainte daca reglementarile sanitare si fitosanitare aplicabile in tara de origine pentru produsele exportate sunt acceptate in Siria. Nu exista nici cel mai mic indiciu in legislatia siriana cu privire la recunoasterea standardelor internationale cum ar fi Reglementarile Sanitare si Fitosanitare prevazute in acordurile OMC.
Acordurile de protejare a drepturilor de proprietate intelectuala
O serie de acorduri cu privire la protectia drepturilor de proprietate intelectuala cum ar fi TRIPS Guidelines, Tratatul din 1996, Legea Comertului din 1994 si Acordul de la Strasbourg nu sunt respectate in totalitate.
Masuri administrative exceptionale
In situatia in care disputele dintre furnizorii externi si beneficiarii sirieni nu se solutioneaza in conditii considerate satisfacatoare de companiile siriene de stat, acestea pot propune primului ministru aplicarea interdictiei de a mai fi angajate relatii contractuale de catre restul companiilor siriene de stat cu furnizorul respectiv timp de trei ani. Interdictia se concretizeaza printr-o circulara semnata de primul ministru.

O alta masura exceptionala practicata pe plan local tot sub forma unor circulare semnate de primul ministru se refera, in cazul persistentei disputelor cu o firma siriana de stat, la obligativitatea tuturor celorlalte firme siriene de stat ce colaboreaza cu acelasi partener strain, de a se consulta cu beneficiarul sirian cu probleme si de a cere acordul scris al acestuia inaintea eliberarii certificatelor de descarcare de sarcini.

Doua societati comerciale romanesti au intrat, in cursul anului 2007, sub incidenta unor astel de circulare.

VI. EVOLUTII RECENTE ALE ECONOMIEI SIRIENE
Sectoarele de baza ale economiei siriene, inclusiv industria grea si utilitatile, se afla sub controlul sectorului public.

Alte industrii, cum sunt cea alimentara, textila, farmaceutica, transportul si a cimentului au fost in mod treptat deschise investitiilor private incepand cu anul 1990. Pe de alta parte, comertul cu amanuntul si productia agricola au fost dintotdeauna elemente de baza ale sectorului particular.

Datoria externa a Siriei s-a redus de la circa 22 miliarde dolari, la numai 6,7 miliarde dolari, guvernul incheind acorduri de reglementare cu toti creditorii, mai putin Bulgaria. Dupa ce in 1996 a convenit cu Banca Mondiala si cu Franta reesalonarea si plata datoriilor, iar in anul 1998 reglementarea platii datoriilor fata de cativa creditori mai mici, Siria a reluat platile in contul acestor datorii. In plus, in anul 2001, Siria a reesalonat datoria sa catre Germania, situatie care a condus la reluarea finantarilor de la Banca Europeana de Investitii. De asemenea, cateva tari vest-europene au reluat garantarea exporturilor catre Siria (COFACE, EGCD, SACE, HERMES etc.), dar numai pentru contracte pe termen scurt si numai de la caz la caz. In 2004 Siria si-a reglementat datoriile externe si fata de Polonia, Cehia si Slovacia, in 2005 fata de Federatia Rusa si in 2007 cea fata de Romania. Singura tara care nu a incheiat inca negocierile de reglementare a creantei cu Siria este Bulgaria (circa 62 milioane dolari).

Cheltuielile bugetare, prevazute in Legea Bugetului de Stat pe 2009 se ridica la 685 miliarde lire siriene ( 14,7 miliarde dolari), in crestere cu 14% comparativ cu 2008. Cheltuielile pentru investitii se cifreaza la 275 miliarde lire siriene ( 5,94 miliarde dolari), in crestere cu 19,6% fata de 2008.

PRINCIPALELE ORIENTARI SI PERSPECTIVE ECONOMICE
PRINCIPALELE SECTOARE IN CRESTERE
Dupa peste 40 de ani de centralism economic si crestere economica nesemnificativa, conducerea tarii a inceput din anul 2000 sa actioneze pentru realizarea reformei in acest domeniu, cu toate ca ritmul ei este mai lent decat era de asteptat.

Principalele sectoare care sunt cuprinse in programul de reforma sunt productia de gaze naturale si titei, rafinarea si procesarea acestora; finante - banci; turismul; filaturile si tesatoriile de bumbac; productia de tesaturi si confectii; reclama; productia alimentara; productia de ciment si de otel; procurarea de echipamente agricole si pentru irigatii; productia de ingrasaminte; proiectele pentru transportul apei, tratarea apelor si a apelor uzate; telecomunicatiile; educatia.

Planul cincinal orientativ care acopera perioada 2006-2010 prevede investitii totale in economia siriana in perioada prevazuta de 37 miliarde dolari.
Productia de titei si gaze. Petrolul si gazele naturale reprezinta sectorul de baza al economiei siriene, el asigurand, potrivit estimarilor Bancii Mondiale, circa 30% din veniturile valutare ale tarii, respectiv, peste 38% din incasarile din exporturi. In ciuda acestei ponderi si a importantei strategice ce i se acorda de catre autoritati, perspectivele de dezvoltare a acestui sector economic sunt incerte.

Productia de petrol s-a inscris in cursul ultimilor ani pe o panta descendenta, scazand de la nivelul maxim de 604 mii de barili/zi, atins in 1996, la 384 mii de barili/zi in primele 9 luni ale anului 2008. Principalele campuri petroliere aflate in exploatare dau semne de epuizare, in timp ce actiunile intreprinse in vederea descoperirii de noi zacaminte nu dau rezultatele scontate.

In paralel, consumul de produse petroliere pe piata Siriei este in crestere neta, de la 180 mii barili/zi la mijlocul anilor ’80, la 280 mii barili/zi in anul 2008.

Rezervele cunoscute au fost estimate la circa 2,5 miliarde barili, ceea ce, in conditiile de productie si consum prezentate mai sus, determina majoritatea expertilor sa aprecieze ca Siria va deveni in cursul urmatorului deceniu o tara importatoare de titei. In acest spirit poate fi interpretata si masura adoptata de autoritati, de a limita exportul de titei la nivelul a 200 mii barili/zi.

Gazele naturale devin o sursa din ce in ce mai utilizata pentru alimentarea cu energie a centralelor termice si electrice si a proceselor industriale. Productia, importurile si consumul zilnic de gaze naturale ar urma sa atinga, in 2012, 47 milioane mc/zi.

Acest sector, care reprezinta principalul motor al economiei siriene, are nevoie de reforma economica pentru a inregistra crestere.

In ceea ce priveste cooperarea internationala pentru cresterea productiei petroliere, in 2005-2007 au fost scoase la licitatie pentru lucrari de explorare 18 noi perimetre cu potential petrolifer, totalizand circa 120 mii km.p. (inclusiv perimetre off-shore), la care au participat companii de notorietate internationala precum Petro-Canada, Devon Energy (SUA), Gulfsands (SUA/Canada), INA (Croatia), IPR (SUA), ONGC (India), Tatneft (Rusia), HBSI (Tunisia) etc. Printre cele mai importante firme straine atrase in activitati de explorare/dezvoltare/exploatare sunt Total, Royal Dutch Shell, Petro-Canada, Gulfsands s.a.

In prezent circa doua treimi din titeiul sirian este produs de societati mixte cu participare siriana si straina, precum Al Furat Petroleum Company (Syrian Petroleum Company-SPC + Shell si Petro-Canada) care contribuie cu circa 55% la productia totala, sau Deir Ez-Zour Petrolem Company (SPC + Total), cu 10%. Alte firme mixte care opereaza in Siria sunt HAYAN Petroleum Company (SPC + INA/Croatia) si KAWKAB (SPC + o firma din China) si Gulfsansds.

Si in conditiile atragerii de parteneri straini, care dispun de resurse financiare si tehnologii avansate, productia de petrol se confrunta cu regrese: principalul producator sirian, Al Furat Petroleum Company, a marcat scaderi de productie de la 400 mii barili/zi la sfarsitul anilor ’90, la 205 mii barili/zi in prezent, iar actualele preocupari ale companiei vizeaza tentativa de a stabiliza productia undeva la nivelul a 220-230 mii barili/zi, fara a avea o baza pentru a reveni sau depasi nivelul din deceniul trecut.

In cursul lunii august 2008, compania Total a semnat cu Ministerul sirian al Petrolului si Resurselor Minerale si Compania Siriana a Petrolului contracte pentru majorarea randamentelor campurilor ale caror rezerve de titei si hidrocarburi au fost exploatate nerational in trecut. Prin aceste contracte, firma franceza si-a asigurat, pentru urmatorii 25 ani, o cota importanta din potentialul sirian de hidrocarburi.
Rezervele de gaze naturale ale Siriei sunt estimate la circa 500-600 miliarde m.c. (din care circa 300 miliarde m.c. exploatabile la nivelul tehnic actual), cu o productie de 10 miliarde m.c. in 2007.
In conditiile in care guvernul sirian continua sa incurajeze dezvoltarea explorarilor si productiei de titei si gaze, firmele romanesti vor putea participa la realizarea unor lucrari, obiective si prestari de servicii. Relevant in acest sens este anuntul (decembrie 2006, cu termen de prezentare a ofertelor amanat in continuare, la data elaborarii prezentului material) privind organizarea unei licitatii privind reabilitarea rafinariei de la Banias, finalizata in 1981 de firma romaneasca Industrialexport. Caietul de sarcini al licitatiei a fost cumparat de 18 firme, insa nici una dintre firmele romanesti nu s-a aratat interesata sa participe la aceasta competitie.

Pentru acoperirea necesarului intern, au fost semnate doua memorandumuri de intelegere cu firma Noor din Kuwait pentru constructia unei rafinarii de titei cu o capacitate de prelucrare de 140000 barili/zi la Deir Ez-Zour (valoarea investitiilor este estimata la 2 miliarde dolari) si a unei rafinarii la 50 km est de Homs, cu capacitate de 120000 barili pe zi, cu finantare mixta siriano-iraniano-venezueleana(investitie anuntata de 1,2 miliarde dolari).

Nu au fost inca stabilite sursele de aprovizionare cu titei.
Finante – banci. Sectorul bancar controlat de stat este inca rudimentar, oferind servicii in special organizatiilor din sectorul public. Accesul sectorului privat la credite si facilitati bancare a inceput sa se imbunatateasca, in special incepand cu anul 2006 , iar industria asigurarilor, putin dezvoltata, se afla in proces de reformare. In luna martie 2001, a fost promulgata Legea 28 care permite infiintarea de banci private si mixte si abia la inceputul anului 2003 au fost aprobate primele trei investitii in acest domeniu, care au devenit operative in ianuarie 2004. Conform legii, persoanele straine pot detine 49% din capital, dar nu pot avea controlul bancii, iar 51% din capital poate fi detinut de persoane fizice sau juridice siriene. In prezent opereaza in Siria 10 banci cu capital privat, dintre care trei islamice.

In anul 2004, Trezoreria SUA au impus restrictii bancilor americane , aplicate si de o serie de banci din Europa, in privinta cooperarii cu Banca Comerciala a Siriei.

La inceputul anului 2009 se va redeschide, dupa 46 de ani de la desfiintare, bursa de valori mobiliare de la Damasc, prin intermediul careia va putea fi gestionata uriasa masa monetara in circulatie si vor putea fi atrase si canalizate investitiile private.

Turism. Exista un potential deosebit in acest domeniu datorita extraordinarului patrimoniu cultural, istoric si arheologic existent. Cu toate acestea, nu exista o infrastructura dezvoltata. Guvernul si-a exprimat un puternic interes in promovarea industriei turismului si a investitiilor in infrastructura acestuia. In 2007 numarul intrarilor de vizitatori a fost de 9 milioane, din care 3 milioane turisti cu sejur de peste 1 zi, generand un volum de incasari de 2,2 miliarde dolari.

In perioada 2005-2008 au fost convenite importante proiecte de cooperare pentru imbunatatirea infrastructurii turismului (indeosebi constructii de hoteluri) cu firme interesate din tarile Arabe (Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Kuwait), nivelul preconizat al investitiilor straine si mixte cifrandu-se la peste 2,5 miliarde dolari.

Agricultura. Dezvoltarea acestui sector se bazeaza pe existenta unor factori naturali favorabili (32,6% din suprafata tarii o reprezinta terenurile arabile, 43,5% pasuni si faneturi, exista un numar relativ bun de cursuri de apa - cel mai important fiind fluviul Eufrat-, au fost construite 160 de lacuri de baraj cu o capacitate de stocare a apelor de 20 miliarde m3). Productia agricola este in crestere in Siria, iar guvernul continua sa incurajeze acest sector in vederea aprovizionarii pietei interne si a exportului. Desi Ministerul Irigatiilor a realizat multe proiecte importante pentru cresterea suprafatelor irigate, venitul mediu al fermierilor si accesul inca limitat al acestora la credite reprezinta obstacole majore in introducerea pe scara larga a sistemelor moderne de irigatii.

Legat de dezvoltarea agriculturii, exista un potential important pentru cresterea industriei producatoare de ingrasaminte, insecticide si alte produse chimice.

Avand in vedere ponderea productiei de bumbac, guvernul va incuraja dezvoltarea in continuare a filaturilor si tesatoriilor si a intregii industrii textile. Cu toate aceseta, recolta siriana de bumbac s-a redus in anul 2008 cu circa 20% datorita ridicarii partiale a subventiei la motorina.

Siria produce anual peste 4 milioane tone de grau tare care (in 2008 nu a produs insa decat 2,8 milioane tone), coroborat cu rezerva strategica de 4 milioane tone, permite exportul anual a 2 milioane tone cu preturi mai mult decat duble fata de cele practicate la inceputul anului 2007.Consumul intern al Siriei a fost, in 2007, de 2,2 milioane tone grau. Datorita anului agricol foarte slab, in anul 2008 Siria a importat 2,4 milioane tone grau de panificatie, atat pentru improspatarea rezervelor strategice, cat si ca urmare a angajamentelor anterioare de export in barter a unor cantitati de grau in tari ca Iordania, Egipt si Coreea de Nord.

Siria este al patrulea producator mondial de masline (650000 to in 2007) si intentioneaza sa produca 100000 tone de ulei de masline pretabil a fi exportat in tarile UE.

In acelasi context, productia siriana de bumbac neegrenat s-a cifrat in 2008 la nivelul de 570000 tone (700000 tone in 2007), in scadere fata de recoltele obtinute in anii trecuti.

Siria se afla pe locul 5 in lume in privinta productiei de pistasi, care a atins, in 2008, 80000 tone, din care 20000 tone urmeaza a se exporta.
Telecomunicatiile. Incepand cu anul 2002 a fost inregistrata o dezvoltare puternica a a telefoniei mobile si a serviciilor Internet, ritm care va continua si in perioada urmatoare. Domeniul cel mai important al cresterii il reprezinta tehnologia si serviciile mesageriei telefonice si a serviciilor Internet. In 2007 numarul de abonati la internet era de 340.000 (extrem de redus, practic ultima pozitie in randurile tarilor arabe). Pentru urmatorii ani guvernul sirian a anuntat masuri care sa permita cresterea numarului abonatilor Internet la 1 milion. Numarul de linii telefonice va spori cu 1,5 milioane. Sunt prevazute investitii totale de 8 miliarde dolari in cursul urmatorilor 10 ani, finantate in proportie de 25% de catre stat si 75% de catre sectorul privat. Exista 6,8 milioane utilizatori ai telefoniei mobile si 3,5 milioane utilizatori de telefonie fixa.
Educatia. Schimbarile de legislatie din cursul ultimilor ani au permis infiintarea de universitati particulare si centre de invatamant, desi acestea se organizeaza intr-un ritm lent. Exista o cerere mare pentru scoli private elementare, scoli secundare, centre pentru invatat limbi straine si programe de invatamant pentru adulti.

ROLUL GUVERNULUI IN ECONOMIE

Pana in anul 1989, guvernul sirian a elaborat politici economice urmarind extinderea sectorului public, cu exceptia comertului cu amanuntul si a productiei agricole. Toate industriile majore, inclusiv bancile si asigurarile, au fost nationalizate in anii ’60, iar resursele au fost orientate in totalitate spre dezvoltarea sectorului public.

Din anul 1989, guvernul a inceput sa aplice unele reforme economice si in mai 1991 a promulgat noua lege a investitiilor (Legea nr. 10/1991), care a fost amendata in aprilie 2000 (Decretul nr.7). Legea 10 si amendamentul ulterior incurajeaza dezvoltarea sectorului privat prin extinderea treptata a listei bunurilor pe care acest sector le poate produce sau importa si permite competitia limitata a sectorului privat cu sectorul public (ex. sectorul textil, farmaceutic si alimentar). Guvernul continua sa controleze industriile “strategice”, cum sunt productia de titei si industria de rafinare, activitatile portuare, telecomunicatiile, transporturile aeriene, productia, transportul si distributia energiei electrice, distributia apei. De asemenea, guvernul controleaza preturile produselor agricole. In ultima perioada, guvernul a redus partial controlul in domeniul agricol si permite importul unor produse alimentare.

BALANTA DE PLATI
Statistica oficiala privind balanta de plati nu poate fi considerata suficient de acurata. Insusi presedintele tarii, intr-un discurs pronuntat la 17 august 2007, a facut cunoscute dubiile legate de acuratetea datelor statistice locale ca baze certe pentru prognoze. Oricum, in perioada 2004 -2006, in pofida nivelului crescut al preturilor la titei si poductia si exportul unor cantitati importante de produse agricole, s-au inregistrat deficite ale balantei comerciale. Pretul mare al titeiului si un an relativ bun pentru productia agricola, permisese un surplus al balantei de plati de 1,4 miliarde dolari in 2003. Datele statistice indica un sold pasiv al contului curent atat in 2005 (-0,7 miliarde dolari), cat si in 2006 (-1,0 miliarde dolari). Balanta petroliera a Siriei este, incepand cu 2006, deficitara. Previziunile FMI prevad deficite ale contului curent de 1,2 miliarde dolari in 2008 si 1,3 miliarde dolari in 2009.

Cu toate acestea, situatia financiara a Siriei nu ridica probleme si nu se profileaza riscul unei crize, avand in vedere existenta unor rezerve valutare cifrate la peste 18 miliarde dolari (echivalent).

Pentru a evita impactul unor viitoare sanctiuni economice si financiare americane, Banca Centrala a Siriei si-a redefinit, incepand cu luna februarie 2007, cosul de devize in care tine rezerva valutara a tarii. Noua structura, concretizata deja, este de 44% denominare in euro, 34% in dolari SUA si cate 11% in yeni si lire sterline.
INFRASTRUCTURA SIRIANA
In comparatie cu multe tari din lumea a treia, Siria detine o foarte buna infrastructura pentru comert si transport. Drumurile, calea ferata, transportul aerian, porturile, telecomunicatiile, energia electrica, si aprovizionarea cu apa sunt la un nivel adecvat.

Drumuri si cai ferate. Siria are o retea de drumuri asfaltate bine intretinuta, de 47.000 Km (din care 7.000 km autostrazi si 40.000 km drumuri modernizate), care fac legatura intre principalele orase (Damasc, Alep, Latakia, Tartous, Deir Ez-Zour, Homs, Hama, Hassakeh, Sweida, Dara’a) si leaga Siria de tarile invecinate.

Cei 2800 km de cai ferate (2465 km ecartament normal si 338 km ecartament ingust) corespund necesitatlor de transport ale Siriei, desi parcul de material rulant este invechit si este folosit in special pentru transportul de roca fosfatica si cereale. Guvernul a inceput recent studierea unui proiect pentru dezvoltarea si modernizarea sistemului de cai ferate, inclusiv reabilitarea caii ferate Damasc-Mecca, cu asistenta financiara saudita. Proiectul a ramas la stadiul de analiza. Pe reteaua de transport feroviar existenta se desfasoara atat transport de calatori intern, cat si international catre Iordania si Turcia. Exista conexiuni feroviare cu Iran si Irak, intrerupte in acest moment. Bugetul aferent dezvoltarii infrastructurii transporturilor in 2008 este de 400 milioane dolari.

Transportul aerian. Exista trei aeroporturi internationale in Siria: Damasc, Latakia si Alep, care deservesc anual circa 3,5 milioane pasageri si opereaza peste 33.000 zboruri (la nivelul anului 2006). In prezent au loc lucrari de renovare, extinedere si modernizare a aeroporturilor internationale, incluzand imbunatatirea facilitatilor de securitate a zborurilor. In prima parte a anului 2000, Syrian Arab Arlines – societate de stat - a achizitionat sase aparate de zbor Airbus A-320, iar pentru aeronavele Boeing s-au organizat licitatii in vederea executarii de reparatii capitale. In ianuarie 2005 s-a anuntat intentia de achizitionare a 7 noi aparate de zbor, din care de capacitate medie si 3 de mare capacitate, cu sprijinul financiar al Bancii Europene de Investitii. Intrucat situatia politica regionala s-a schimbat fundamental in luna februarie 2005, iar principalii furnizori occidentali de avioane au instituit, la cererea SUA, embargou in privinta Siriei, Damascul se reorienteaza spre achizitionarea a 6 avioane de pasageri din Federatia Rusa.

Flota aeriana comerciala a Siriei este imbatranita, majoritate avioanelor avand durata de viata depasita.

Porturile. In anul 2006, cele doua porturi comerciale ale Siriei din Latakia si Tartus au operat, cumulat, la incarcare 2928 de nave cu un volum de 2,5 milioane tone marfuri si la descarcare 3012 nave cu un volum de 9,5 milioane tone. In ambele porturi au fost efectuate lucrari de modernizare si extindere.