Programul 2, PROIECTUL 2: Aspecte antropologice privind starea de sănătate a populaţiilor din România în condiţiile actuale (2014-2018)
Tema 3: Adicţia: perspective medicale şi psiho-sociale
Coordonator: Dr. Adina Baciu, cercetător ştiinţific gradul III
Colectivul de cercetare:
-
Prof. Univ. Dr. Alexandru T. Ispas, secretar ştiinţific IAFR, Catedra de Anatomie, Universitatea de Medicină şi Farmacie Bucureşti
-
Dr. Cornelia Rada, cercetător ştiinţific gradul III,
-
Dr. Consuel Ionică, cercetător ştiinţific III
-
Mihaela Pavel, asistent cercetare, studii medii.
Colaboratori externi:
-
Chestor Sorin Oprea, directorul Agenţiei Naţionale Antidrog;
-
Conf. Dr. Cristina Pripp, comisar şef de penitenciare, Administraţia Naţională a Penitenciarelor;
-
Pr. Conf. Dr. Constantin Necula, Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna”, Sibiu, preşedintele Asociaţiei Crucea Albastră pentru România-,,CARO”;
-
Dr. Milica Georgescu, Agenţia Naţională Antidrog.
Expert internaţional:
-
Prof. Dr. Martin Frisher, School of Pharmacy, Keele University, Marea Britanie
Obiectivele proiectului:
-
de a determina cauzele care stau la baza adicţiilor;
-
evidenţierea prin metodele specifice antropologiei medicale a gradului de informare privind diferitele tipuri de dependenţă în rândul tinerilor;
-
identificarea problemelor medicale si psiho-sociale ale dependenţilor;
-
de a studia neurogenele în comportamentul adictiv;
-
studierea unor aspecte antropo-medicale de actualitate.
Scopul proiectului:
-
constituirea unei baze de date prin recoltare de date de la consumatorii de droguri prin intermediul Agenţiei Naţionale Antidrog, a organizaţiilor nonguvernamentale, precum şi de la consumatorii de droguri din penitenciare;
-
elaborarea şi aplicarea unui program informativ si educativ, care să conţină măsuri de prevenire, interventie, descrieri ale efectelor adicţiilor cu implicatiile lor;
-
elaborarea de lucrări ştiinţifice.
Stadiul actual al cunoştinţelor în domeniu:
Adicţia este este o boală complexă, care are la bază modificări chimice la nivelul receptorilor neurologici. Dependenţa poate fi de lungă durată şi adesea poate conduce la comportamente nocive, de multe ori auto-distructive. Renunţarea la obiectul adicţiei depinde în special de voinţă sau de o motivaţie puternică (Oprea, 2014).
Consumul de droguri este un fenomen antropologic ce a luat o amploare nebănuită la începutul acestui mileniu, numărul consumatorilor din aproape toate ţările lumii fiind foarte mare şi în creştere continuă. Consumul de droguri legale si ilegale a crescut în fiecare an, începând cu anii ’70 şi s-a extins încetul cu încetul pe toate continentele devenind una din plăgile epocii noastre. Acest flagel reprezintă o preocupare importantă pentru toţi cei ce răspund de sănătatea populaţiilor şi care se străduiesc să creeze si să aplice programe preventive, terapeutice si de recuperare socială. Caracterul ,,contagios", capacitatea de răspândire epidemică şi de afectare a tinerilor ne determină să considerăm consumul de droguri o problemă socială (Bălăceanu Stolnici şi colab., 2012).
,,Europa se confruntă cu o dublă provocare: pe de o parte, elaborarea unor răspunsuri eficace la probleme noi şi, pe de altă parte, abordarea în continuare a nevoilor consumatorilor de droguri care urmează un tratament de durată” (Raportul european privind drogurile, 2014, pag. 15).
Utilizarea tutunului şi a alcoolului la vârste fragede creşte considerabil riscul apariţiei abuzului şi a dependenţei. Obiceiul de a consuma alcool începe din adolescenţă şi la debutul vârstei adulte, dar consecinţele patologice apar după mai mulţi ani, conform studiilor efectuate de OMS. Cu toate acestea, adolescenţii sunt rareori consumatori cronici de alcool, ei având mai mult tendinţa de a consuma ocazional cantităţi excesive de alcool. Cei mai mulţi pacienţi care solicită asistenţă medicală au peste 30 de ani, dependenţa de alcool instalându-se în timp.
Stadiul experimental actual:
Adictologia este o ştiinţă multidisciplinară care s-a impus în peste 10 ani de existenţă, în multe dintre statele lumii, ca şi disciplină medicală de sine stătătoare şi are drept scop includerea în aria sa de competenţă atât a perspectivelor teoretice, cât şi a celor clinice ale dependenţelor de toate tipurile.
Cercetările ştiinţifice în domeniul prevenirii consumului de droguri centrate pe explicarea relaţiei dintre consumul de droguri şi interacţiunea a diferiţi factori de risc de ordin personal, familial şi social, evidenţiază faptul că dezvoltarea unor modele de consum nu este direct proporţională cu forţa acestor factori [Georgescu, 2007]. Din studiile efectuate reiese că majoritatea participanţilor la studiu de ambele genuri consumă alcool pentru că are gust bun şi îi face pe consumatori să se simtă bine, neexistând diferenţe statistic semnificative între cele două genuri (p=0,362) (Baciu, 2015, pg. 229-237).
Consecinţele imediate ale consumului de substanţe psihoactive se reflectă în primul rând în starea de sănătate a persoanei consumatoare, putând culmina chiar şi cu decesul acesteia. Monitorizarea efectelor non-fatale ale consumului de substanţe psihoactive este dificilă, dar oferă informaţiile de bază referitoare la caracteristicile şi tendinţele emergente în consumul de droguri, fiind foarte utilă în adoptarea rapidă a măsurilor de intervenţie. Unul dintre indicatorii utilizaţi în acest scop este acela de înregistrare şi supraveghere a urgenţelor medicale cauzate de consumul de substanţe psihoactive. În România, acest indicator este implementat de Agenţia Naţională Antidrog la nivel naţional începând cu anul 2010 (Oprea, 2014). Cercetările personale au arătat că 18,5% dintre tinerii participanţi la studiu au consumat cel puţin o dată un drog interzis, procentul fiind apropiat de media europeană înregistrată de 18%, conform ESPAD 2011. În urma studiilor efectuate se remarcă faptul că procentul băieţilor care au consumat cel puţin o dată un drog interzis este mai mare decât al fetelor (Baciu, 2015, pg. 43-48). Consumul de droguri pare a fi mai răpândit în rândul băieţilor, în timp ce, în rândul fetelor, este mai răspândit consumul de sedative, somnifere şi antidepresive (Raportul naţional privind situaţia drogurilor, 2014, pag. 33).
Rezultate scontate:
-
elaborarea şi aplicarea unui program integrat, care să conţină măsuri de prevenire, intervenţie şi reinserţie socială a dependenţilor;
-
introducerea adictologiei în programele de instruire ale medicilor, psihologilor, asistenţilor sociali.
Modul de valorificare a rezultatelor:
-
lucrări în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate (2 lucrări);
-
participarea la conferinţe, congrese naţionale şi internaţionale (2 comunicări);
Durata: 2016-2018
Bibliografie:
-
Apthorp, Stephen P., Alcohol and Substance Abuse: A Clergy Handbook, Wilton, CT: Morehouse-Barlow, 1985;
-
Arnold, R. et al., „Patient attitudes concerning the inclusion of spirituality into addiction treatment”, în: Jurnal of Substance Abuse Treatmens 23 (2002), p. 319-326;
Dostları ilə paylaş: |