Institutul de cercetări pentru echipamente şi tehnologii în construcţii – icecon sa



Yüklə 448,26 Kb.
səhifə3/6
tarix24.01.2019
ölçüsü448,26 Kb.
#101712
1   2   3   4   5   6

b)Executarea tranşeei

-excavarea se face de regulă sub o suspensie de bentonită sau alt fluid stabilizator, care asigură menţinerea stabilităţii pereţilor tranşeei pe timpul excavării şi betonării;

-în cazul în care rezistenţa terenului este suficientă pentru a asigura stabilitatea pereţilor tranşeei (pământuri coezive, roci) şi nu este apă subterană, excavarea se poate face în uscat, fără noroi bentonitic, deoarece pereţii tranşeei îşi menţin stabilitatea nesprijiniţi;

-nivelul fluidului stabilizator trebuie să fie deasupra bazei pereţilor de ghidaj (cu 20 – 40 cm sub nivelul superior al grinzilor de ghidaj);

-în cazul terenurilor coezive nivelul noroiului bentonitic trebuie să fie cu cel puţin 1 m deasupra pânzei freatice, iar în cazul terenurilor necoezive înălţimea deasupra pânzei freatice va fi până la 20 % din adâncimea excavată, ceea ce poate impune coborârea nivelului pânzei freatice;

-în cazul în care în timpul excavării are loc o pierdere importantă de fluid stabilizator (în pământuri foarte permeabile sau în cazul existenţei unor cavităţi subterane), tranşeea trebuie imediat reumplută cu o cantitate corespunzătoare de fluid stabilizator, conţinând eventual şi materiale de etanşare

-în funcţie de condiţiile de teren, de tipul peretelui şi de echipamentele utilizate, excavarea se poate realiza în panouri sau continuu

-excavarea unui panou se face în mai multe faze


b1) Excavare cu graifăr

-Dacă organul de lucru este un graifăr, săparea se face astfel(fig.V.16):

-faza I – se sapă primul puţ la una din extremităţile panoului, până la adâncimea prescrisă în proiect, având în plan forma şi dimensiunile cupei;

-faza II– se sapă al doilea puţ la cealaltă extremitate a panoului; între cele două puţuri rămâne un volum de pământ numit merlon, care din condiţia de stabilitate trebuie să aibă în lungime minimum 60 cm;

-faza III – se excavează merlonul.

-înainte de începerea fiecărei faze de excavare trebuie efectuate în mod obligatoriu următoarele operaţii:

-fixarea utilajului pe poziţia de lucru, cu cupa deasupra golului dintre grinzile de ghidaj (fig. V.14 );

-verificarea verticalităţii în plan longitudinal şi în plan transversal a tijei coloanei telescopice şi eventual corectarea poziţiei ei;

-excavarea unui panou se poate începe după ce betonul, betonul plastic sau noroiul autoîntăritor din panourile adiacente a obţinut o rezistenţă suficientă

-în timpul excavării, se va urmări permanent adâncimea săpăturii până la atingerea cotei din proiect, prin măsurare cu ajutorul unei sârme de oţel gradate sau al unui fir de nylon având o greutate la capăt; măsurarea adâncimii se face obligatoriu înainte de turnarea betonului, în câteva puncte caracteristice în funcţie de forma geometrică a tranşeei;

-pentru fiecare panou, constructorul va completa o fişă tehnică de excavare.

Fig.V.16– Executarea tranşeei cu graifăr


b2) Excavare cu echipamente prevăzute cu cupă specială deplasabilă pe un catarg (fig. V.17, V.18)

Fig. V.17 - Etape de execuţie a pereţilor mulaţi cu echipamentul cu cupă deplasabilă pe un catarg

a)excavare; b)evacuarea pământului excavat; c)extinderea excavării; d)betonare; 1-catarg cu ghidaje; 2 – echipament cupă; 4 – beton

Fig. V.18. Faza de excavare prin bascularea cupei


b3) Realizarea pereţilor mulaţi cu maşini de forat rotative (cu circulaţie inversă)

Excavarea tranşeei se poate executa şi cu maşini de forat prin rotire în prezenţa noroiului bentonitic cu evacuarea materialului dislocat prin circulaţia noroiului. Simultan cu rotirea sapei se realizează deplasarea maşinii cu viteză redusă, iar la capătul panoului se măreşte adâncimea de foraj şi se trece la săparea unei noi fâşii prin inversarea sensului de deplasare al maşinii (fig. V.19)


1 –maşina de bază; 2 – sapa de foraj; 3 – fluid stabilizator (suspensie de bentonită); 4 – ciur vibrator

Fig. V.19. Executarea tranşeei cu maşina de forat rotativă cu evacuare hidraulică
Pentru circulaţia noroiului se poate utiliza sistemul de foraj cu circulaţie inversă în varianta cu aer comprimat (air-lift), pentru care se indică o schemă de principiu în SR EN 1536:2011, anexa A, figura A.3. De asemenea se pot utiliza şi instalaţii de forat cu circulaţie inversă prin absorbţie conform figurii III.17.
c) Curăţarea excavaţiei, inclusiv recircularea bentonitei

-trebuie curăţată baza (talpa) excavaţiei, precum şi rosturile înainte de începerea operaţiei de betonare; această operaţie este foarte importantă în cazul în care peretele mulat acţionează ca structură verticală portantă;

-operaţia de curăţare se face cu cel mult o oră înainte de începerea betonării tranşeei pentru a îndepărta resturile de pâmănt căzute din perete, precum şi depunerile de particule solide aflate în suspensie;

-în cazul în care betonarea întârzie mai mult de o oră de la terminarea curăţării, operaţia de curăţare a tăpii forajului se va repeta, iar noroiul se va recircula, pentru a se menţine calităţile suspensiei de bentonită până la începerea betonării;

-la terminarea operaţiei de curăţare proprietăţile suspensiei de bentonită trebuie să fie cele indicate în tabelul 2 din SR EN 1538:2011 pentru faza înainte de betonare;

-curăţarea trebuie efectuată înainte de introducerea elementelor de rost sau a carcasei de armătură;

-se recomandă reutilizarea fluidului de foraj care se face numai după verificarea calităţii acestuia;

-în cazul în care fluidul de foraj recuperat după excavare nu îndeplineşte condiţiile de calitate, se va proceda la înlocuirea lui, parţială sau totală, prin recirculare cu amestecuri noi, pentru corectarea proprietăţilor fizico-chimice; fluidul de foraj contaminat cu cimentul din beton, de la partea superioară a tranşeei, va fi în mod obligatoriu îndepărtat din lucrare.

Pentru curăţarea/înlocuirea suspensiei de bentonită înainte de betonare poate fi folosită tehnica air-lift.

d)Formarea rosturilor (vezi paragraful V.16.8.C)

-rosturile sunt formate de regulă cu elemente metalice sau din beton sau prin tăierea în betonul întărit al panoului adiacent turnat anterior; uneori în rosturi pot fi încorporate elemente de etanşare;

-elementele de rost trebuie să aibă o rezistenţă adecvată şi să fie rectilinii pe întreaga lor lungime.
e)Punerea în operă a armăturilor (fig. V.20) şi a altor elemente

-carcasele de armătură trebuie introduse în foraj imediat după finalizarea operaţiei de forare. Introducerea carcaselor de armătură se va face fără tensionarea acestora şi cu asigurarea verticalităţii în foraj în vederea acoperirii cu beton prescrise (axul carcasei de armătură trebuie să coincidă cu axul forajului);

-carcasele sunt prevăzute cu distanţieri astfel încât să se asigure aşezarea corectă a carcasei în tranşee şi acoperirea corespunzătoare a armăturii cu beton;

-proiectarea carcaselor de armătură se face conform principiilor din paragraful 7.5 din SR EN 1538:2011;

-carcasele de armătură, panourile din beton prefabricat şi alte elemente ca palplanşe, membrane (pentru pereţi de etanşare) nu trebuie rezemate pe talpa excavaţiei, ci trebuie suspendate de pereţii de ghidaj;

-coborârea carcasei între grinzile de ghidare se face lent, fără smucituri, care ar putea produce deformarea ei sau lovirea şi surparea pereţilor.


Fig.V.20 – Introducerea carcasei de armătură în tranşee


f) Betonarea (fig. V.21)

-Betonarea se realizează cu respectarea SR EN 13670:2010 şi a NE 012/2-2010;

-Înainte de începerea betonării este obligatorie verificarea calităţii noroiului bentonitic; în mod deosebit se verifică conţinutul de nisip al noroiului, care nu trebuie să depăşescă 3 % (la valori peste 3 %, noroiul trebuie curăţit sau înlocuit);

-Turnarea betonului trebuie să înceapă după cel mult o oră de la terminarea curăţării tălpii tranşeei, timp în care se introduce în tranşee carcasa de armătură şi se realizează toate lucrările pregătitoare în vederea betonării (verificarea centrării carcasei de armătură, instalarea pompei submersibile pentru evacuarea noroiului împins de jos în sus de betonul turnat);

-În cazul în care timpul limită prescris nu se respectă, se va extrage carcasa de armătură, repetându-se operaţia de curăţare a tălpii tranşeei;

-Procesul de betonare trebuie realizat astfel încât să se asigure omogenitatea şi umplerea totală a volumului excavat;

-Procesul de betonare trebuie să fie continuu, fără întreruperi; înainte de betonare se verifică dacă centrala de betoane poate asigura continuu beton pentru întreaga tranşee excavată şi dacă sunt asigurate mijloacele necesare pentru transportul betonului la şantier;

-Transportul betonului la punctul de lucru trebuie să se realizeze fără segregarea acestuia, utilizându-se autobetoniere (autoagitatoare);

-Atunci când betonarea se face sub un fluid stabilizator, consistenţa betonului trebuie să fie conform cu tabelul 4 din SR EN 1538:2011, iar la punerea în operă trebuie folosit un tub de betonare. Operaţia de betonare se realizează cu ajutorul coloanei de betonare, de jos în sus.Tubul de betonare previne segregarea betonului în cursul punerii în operă şi contaminarea acestuia de către fluidul din interiorul tranşeei

Fig. V.21. Executarea betonării

-La începerea betonării trebuie evitată amestecarea betonului cu fluidul stabilizator în tubul de betonare; pentru aceasta se procedează astfel:

-tubul de betonare este coborât până la baza excavaţiei;

-la baza pâlniei se introduce cu lopata un amestec plastic de ciment cu apă, care formează un dop de amorsare cu rolul de a împiedica amestecarea betonului cu noroiul din tub;

-se toarnă prima şarjă de beton în pâlnie;

-se ridică tubul de betonare cu 10-20 cm, dopul de amorsare este expulzat din tub prin greutatea betonului, iar betonul se depune la fundul tranşeei.

-Nivelul betonului în foraj trebuie să fie mereu deasupra coloanei de betonare (cu cel puţin 1,5 m) (fig. V.22 )

-Diametrul interior al coloanei de betonare trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura curgerea uşoară a betonului.(diametrul interior cel putin 0,15 m şi de 6 ori dimensiunea maximă a agregatelor). De asemenea coloana trebuie să treacă cu uşurinţă prin carcasa de armătură fără să o afecteze;

-Numărul tuburilor de betonare se stabileşte din condiţia ca deplasarea pe orizontală a betonului să fie sub 3 m;

-Lucrabilitatea betonului trebuie asigurată pe tot parcursul realizării operaţiei de betonare; de asemenea la stabilirea dozajului pentru aditivi (plastifiant şi întârzietor de priză) se ţine seama de întârzieri datorită condiţiilor de trafic, de întreruperi posibile în aprovizionarea cu beton, de durata betonării;

-Pe tot parcursul operaţiei de betonare, în coloană trebuie menţinută o cantitate suficientă de beton pentru a crea o presiune care să fie mai mare decât presiunea datorată fluidului de foraj rămas în excavaţie.

-Coloana de betonare se va menţine în permanenţă introdusă în betonul anterior turnat şi nu se va extrage înainte de încheierea operaţiei de betonare. Adâncimea de imersare nu trebuie să coboare sub 3 m

-Trebuie controlat şi înregistrat volumul betonului pus în operă şi nivelul betonului în excavaţie, întocmindu-se un raport de punere în operă a betonului (fişă de betonare); controlul se face cu ajutorul unui fir metalic sau din nylon prevăzut cu greutate la capăt;

-Neconcordanţa între volumul de beton turnat şi volumul din proiect al excavaţiei indică producerea unor surpări locale;

-La excavaţia în uscat poate fi utilizată betonarea prin pompare directă

-Trebuie controlate proprietăţile fluidului stabilizator înainte de betonare

Fig. V.22.Poziţionarea tubului de betonare

-În cazul pierderii accidentale a imersiunii tubului de betonare, betonarea se poate relua dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

-betonul şi-a păstrat lucrabilitatea

-tubul de betonare este reimersat suficient de adânc în betonul proaspăt

-este necesar să se investigheze integritatea structurală a betonului

-Nivelul de betonare este cu circa 0,50 – 1,0 m peste cota din proiect pentru a permite înlăturarea ulterioară a stratului de beton contaminat cu noroi bentonitic;

-Controlul calităţii betonului proaspăt se face prin prelevarea de probe atât la centrala de betoane, cât şi la locul de punere în operă.




  1. Extragerea elementelor de rost

La extragerea elementelor de rost trebuie respectate următoarele cerinţe:
-extragerea tubulaturii de protecţie a forajului (tuburi de rost) trebuie realizată înainte ca betonul să-şi piardă lucrabilitatea

-în cazul elementelor de rost care se extrag vertical, extragerea trebuie făcută gradat, pe măsura prizei betonului (trebuie controlată priza betonului în cursul extragerii)

-în cazul elementelor de rost care se extrag lateral (fig. V.22), extragerea trebuie făcută la încheierea excavării panoului adiacent



Fig.V.23 - Extragere laterală a unui element de rost



h) Decaparea

-prin operaţia de decapare se îndepărtează betonul poluat de la partea superioară a panoului

-decaparea betonului trebuie efectuată utilizând echipamente şi metode care să nu deterioreze betonul, armăturile sau aparate de măsură instalate în panouri

-faza finală de decapare trebuie efectuată după ce betonul capătă o rezistenţă suficientă

În figura V.24 se indică principalele echipamente utilizate la execuţia pereţilor mulaţi, precum şi principalele faze tehnologice:

-excavarea tranşeei sub protecţia noroiului bentonitic (cu graifăr sau hidrofreză);

-introducerea elementelor de rost;

-introducerea carcasei de armătură în tranşee;

-turnarea betonului cu autobetoniere, utilizând tuburi de betonare;

-se indică pe schemă şi grinzile de ghidare, ce asigură ghidarea organului de lucru al hidrofrezei, rezemarea armăturii şi a tuburilor de betonare;

-de asemenea se indică şi gospodăria de noroi cu silozuri, echipamente de preparare a noroiului, de recirculare şi reciclare, inclusiv pompa care evacuează noroiul din tranşee pe măsura turnării betonului, conducta de refulare de la hidrofreză la instalaţia de reciclare a noroiului şi conducta de recirculare prin care noroiul regenerat se introduce din nou în tranşee.

i) Particularităţi privind execuţia altor tipuri de pereţi mulaţi

i1)Pentru pereţii mulaţi din beton prefabricat, principalii paşi ai execuţiei sunt:

-excavarea, care se face în general sub protecţia unui noroi autoîntăritor, mai rar sub protecţia suspensiei de bentonită;

-curăţarea excavaţiei

- în cazul când la excavare se utilizează o suspensie de bentonită, aceasta este înlocuită de un noroi autoîntăritor

-uneori la baza excavaţiei se introduce mortar sau beton pentru a susţine panoul prefabricat şi încărcările aplicate;

-punerea în operă a elementului prefabricat.

i2) Pentru pereţii mulaţi de etanşare, principalii paşi ai execuţiei sunt:

-excavarea sub un noroi autoîntăritor; la excavări de lungă durată poate fi utilizat un alt fluid stabilizator, care apoi trebuie înlocuit de noroiul autoîntăritor;

-punerea în operă a unor elemente ca membrane, armături sau palplanşe (în unele cazuri)

-decaparea şi protejarea părţii superioare a peretelui.

i3) Pentru pereţii din beton plastic, principalii paşi ai execuţiei sunt:

-excavarea, care se face în general sub protecţia suspensiei de bentonită;

-curăţirea excavaţiei

-betonarea

-decaparea


Fig.V.24-Principalele echipamente utilizate la execuţia pereţilor mulaţi


V_14.2. Echipamente pentru pereţi îngropaţi din panouri şi pentru barete

Pentru săparea tranşeelor necesare pentru executarea pereţilor îngropaţi se utilizează mai multe tipuri de echipamente şi maşini:



  • echipamente cu coloana telescopică (montate pe excavatoare sau macarale) având ca organ de lucru un graifăr

  • echipamente cu graifăr suspendat de un cablu

  • echipamente cu freză (hidrofreză sau hidroforeză)

  • echipamente prevăzute cu cupă specială deplasabilă pe un catarg

  • maşini de forat rotative, ce pot executa pereţi prin tehnologia “piloţi secanţi” sau prin deplasarea maşinii simultan cu rotirea organului de lucru, cu evacuarea materialului dislocat prin intermediul fluidului de foraj

În prezent, pentru săparea tranşeelor pentru pereţi mulaţi se utilizează frecvent primele trei variante.

Alte echipamente specifice pentru executarea pereţilor îngropaţi sunt instalaţiile pentru prepararea, transportul şi regenerarea noroiului bentonitic


A. Echipamente cu coloană telescopică şi graifăr

Aceste echipamente se pot monta pe excavatoare sau macarale. O problemă importantă este asigurarea stabilităţii maşinii în timpul lucrului.

În figura V.2 se indică părţile componente ale maşinii cu coloană telescopică şi graifăr, iar în figura V.26 funţionarea mecanismului de telescopare, care asigură coborârea graifărului la adâncimea maximă, precum şi ridicarea acestuia deasupra nivelului terenului. Ciclul de lucru cuprinde urmatoarele faze:

-Graifarul se introduce în tranşee cu fălcile deschise (fig. V.27, V.28) şi este lăsat să cadă de la o înalţime de 1-3 m. Sub acţiunea greutăţii proprii şi a coloanei telescopice fălcile se înfig în pământul din fundul şanţului.

- Se realizează închiderea graifărului cu ajutorul cilindrilor hidraulici după care echipamentul se ridică şi se scoate din şanţ.

- Rotirea platformei maşinii de bază cu graifărul plin

- Descărcarea graifărului prin deschiderea fălcilor

-Rotirea platformei maşinii de bază cu graifărul gol până ce graifărul ajunge deasupra şanţului

Susţinerea pereţilor se face cu ajutorul noroiului bentonitic.

Astfel de echipamente permit săparea şanţurilor în pământuri slabe şi medii, fără incluziuni tari, executând şanţuri cu adâncimi de câteva zeci de metri şi lăţimi 0,5-1,5 m.

La capătul coloanei se pot monta pe lângă graifăre de diferite dimensiuni şi alte organe de lucru (de exemplu burghiu, cupă rotativă )






Fig.V.25 –Schema maşinii cu coloană telescopică şi graifăr

1- maşina de baza; 2 – braţ; 3 – cablu de susţinere a braţului; 4 – cablul mecanismului de telescopare; 5 – tije telescopică; 6 – echipament cu coloană telescopică; 7 – graifăr; 8 – calaje




Fig. V.26– Schema mecanismului de

telescopare a coloanei



  1. Tronson fixat la braţul maşinii de bază

  2. Tronson exterior al coloanei telescopice

  3. Tronsonul interior al coloanei telescopice

4,5. Cabluri pentru telescopare

6. Graifăr acţionat hidraulic

7. Cilindri hidraulici





Fig. V.27. Maşină cu coloană telescopică Fig. V.28– Graifăr cu fălcile

şi graifăr deschise
B.Hidrofreza

Pentru executarea şanţurilor înguste şi adânci în pământuri tari şi roci graifărul nu mai corespunde, pentru că se poate distruge graifărul, iar adâncimea de înfigere este insuficientă pentru a se asigura umplerea graifărului prin închiderea fălcilor, ceea ce determină o reducere importantă a productivităţii. Ca urmare în pământuri tari şi roci se recomandă hidrofreza (fig.V.29). Acest echipament poate fi manevrat de macarale (fig. V.30) sau de maşini de fundaţii cu catarg.





1.Grup de acţionare

2.Macara


3.Returul noroiului după tratament

4.Cilindru hidraulic de avans

5.Ghidajul echipamentului

6.Inclinometru

7.Pompă de noroi

8.Freză

Fig.V.29 –Schema

hidrofrezei Fig. V.30 – Hidrofreză manevrată cu macara


Principalele componente ale hidrofrezei sunt indicate în schema din figura V.29 şi anume:

  1. Cadru (asigură ghidarea echipamentului în şanţ)

  2. Freză (2 roţi cu dinţi cu rezistenţă mare la uzură) care realizează dislocarea materialului

  3. Motoare hidraulice pentru acţionarea frezei şi a pompei de noroi

  4. Pompă de noroi (acţionată hidraulic)

  5. Furtunuri hidraulice

  1. Role pentru ghidarea furtunelor, montate pe braţul maşinii de bază

  2. Cablu pentru manevrarea echipamentului

Materialul dislocat de dinţii frezei se evacuează prin intermediul noroiului de foraj, a cărui circulaţie este realizată de către pompa de noroi plasată deasupra frezei. După regenerare (filtrare) noroiul este readus în şanţ. Suspendarea cadrului de cablul troliului se poate face prin intermediul unui cilindru hidraulic, care poate asigura ori o viteză de avans constantă, ori să menţină o forţă de apăsare constantă.

Se menţionează şi alte avantaje ale hidrofrezei:

-cu ajutorul dinţilor frezei se poate realiza prelucrarea panoului adiacent, obţinându-se, după turnarea betonului, rosturi care asigură îndeplinirea cerinţei de asigurare a continuitaţii şi etanşeităţii peretelui;

-noroiul de foraj este în permanenţă regenerat prin sortare pe ciur şi denisipare, ceea ce permite ca imediat după atingerea adâncimii stabilite să se treacă la introducerea armăturii şi apoi la turnarea betonului, evitându-se necesitatea înlocuirii noroiului de foraj după terminarea operaţiei de excavare;

-poate realiza pereţi mulaţi şi barete în diferite terenuri, de la pământuri slab coezive până la roci dure;

-elimină utilizarea trepanului pentru distrugerea prin percuţie a unor elemente dure din zona tranşeei şi reduce vibraţiile şi şocurile în timpul lucrului;

-abaterile de la verticalitate sunt mai reduse ca la alte sisteme;

-se poate reduce înălţimea maşinii prin utilizarea unui cadru de ghidare telescopic



Fig. V.31 - Hidrofreză Fig. V.32– Organul de lucru al hidrofrezei

În figura V.31 se prezintă echipamentul de lucru al unei hidrofreze, iar în figura V.32 se indică construcţia organului de lucru.


Yüklə 448,26 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin