Institutul pentru Drepturile Omului din Moldovaghi d în Domeniul Promovării şi Protecţiei Drepturilor Persoanelor care Trăiesc cu hiv (pthiv) Chişinău 2010
Mecanisme internaţionale şi europene de protecţie a drepturilor PTHIV. Procedurile de urmat
Yüklə 0,74 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Mecanismele internaţionale de protecţie a drepturilor PTHIV sunt reprezentate de următoarele instituţii şi proceduri
- E recomandabil
- Plângerile care conţin
- Plângerile depuse la CDO trebuie să conţină următoarea informaţie: O plângere adresată CDO trebuie trimisă la
- Analiza rapoartelor periodice
- CMTI publică periodic interpretările proprii
- Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CMTI
- Cerinţe: Statul pârât să fi ratificat tratatul la care se face trimitere în plângere
- Încălcările să privească persoane fizice concrete
- Remediile naţionale trebuie epuizate
- Persoana care reprezintă victima trebuie să dispună de autorizaţie
- Cazul să nu fi fost prezentat altor CMTI din cadrul ONU
- Măsuri temporare urgente
- Plângerea individuală prezentată CMTI trebuie să conţină următoarea informaţie
- Atenţie
- Mecanismele europene de protecţie a drepturilor PTHIV sunt reprezentate, printre altele, de următoarele instituţii şi proceduri
- Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CEDS
- Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CtEDO
Mecanisme internaţionale şi europene de protecţie a drepturilor PTHIV. Procedurile de urmat
Consiliul ONU pentru Drepturile Omului Consiliul pentru Drepturile Omului (CDO) reprezintă principala agenţie interguvernamentală din cadrul ONU responsabilă de domeniul DO. Din CDO fac parte 47 de state şi acesta a înlocuit fosta Comisie ONU pentru Drepturile Omului. Consiliul a fost creat de către Adunarea Generală ONU la 15 martie 2006 pentru a aborda diferite situaţii în care DO sunt încălcate şi a face recomandări privind soluţionarea acestora. La un an după desfăşurarea primei sale şedinţe, pe data de 18 iunie 2007, Consiliul a adoptat elementele care îi ghidează activitatea. Printre acestea se numără Evaluarea Periodică Universală – un mecanism nou care urmăreşte evaluarea situaţiei din domeniul drepturilor omului în toate cele 192 de ţări membre a ONU; şi Procedurile revăzute de Depunere a Plângerilor – mecanism care permite persoanelor fizice şi juridice să depună la Consiliu plângeri privind încălcările de drepturi ale omului. De asemenea, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului desfăşoară o activitate distinctă în ceea ce priveşte Procedurile Speciale – mecanisme de abordare fie a situaţiilor specifice din domeniul drepturilor omului dintr-o anumită ţară, fie a problemelor tematice dintr-o anumită parte a lumii, prin delegarea raportorilor speciali, experţilor independenţi sau a grupurilor de lucru, precum şi a reprezentanţilor speciali ai Secretarului General ONU. Toate plângerile adresate CDO trebuie depuse în scris. Nu este suficient să se facă doar trimiteri la cele relatate prin intermediul mijloacelor mass-media sau la diferite rapoarte de respectare a DO într-o anumită ţară. Daca printre acestea se regăseşte şi situaţia deponentului, acest lucru trebuie specificat în conţinutul plângerii cu anexarea documentelor relevante. E recomandabil ca plângerea propriu-zisă să nu depăşească 10-15 pagini. Informaţia adăugătoare poate fi depusă pe parcurs. Plângerea trebuie scrisă în una din următoarele limbi: engleză, franceza, rusa sau spaniola. Documentele scrise în alte limbi trebuie traduse în una din aceste limbi, acceptându-se şi versiunea sumară a acestora. Plângerile care conţin un limbaj necenzurat sau insultător nu sunt examinate. Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CDO Orice persoană sau grup de persoane care pretind că ar fi victime a unei încălcări de DO pot depune o plângere în acest sens la CDO, la fel ca şi orice altă persoană sau grup de persoane care deţin anumite informaţii sau dovezi în legătură cu comiterea anumitor încălcări ale DO. Procedura de depunere a plângerilor la CDO este singura care are un caracter universal, acoperind toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi toate Statele Membre. Mai mult, plângerile pot fi depuse indiferent de ratificarea sau nu de către statul vizat a anumitor convenţii internaţionale sau de statutul pe care îl are statul vizat în cadrul comunităţii internaţionale. În acelaşi timp, procedura de depunere a plângerilor la CDO are în vedere doar plângerile care reflectă încălcări flagrante de DO, ce afectează un număr mare de persoane sau comunităţi şi nu se limitează doar la un singur caz izolat. Procedura nu prevede compensarea victimelor, şi nici nu oferă remedii pentru cazurile particulare supuse atenţiei CDO prin depunerea plângerilor. Plângerea poate fi depusă de victimă personal sau de orice altă persoană în numele acesteia fără a fi nevoie de o autorizare în scris din partea victimei în acest sens. Prin urmare, mecanismul de depunere a plângerilor la CDO este unul mai puţin strict decât în cazul altor mecanisme internaţionale sau regionale. Pe de altă parte, procesul de examinarea a plângerilor depuse la CDO este unul destul de îndelungat din cauza mai multor etape prin care trece fiecare dosar în procesul examinării. De asemenea, persoana care depune plângerea trebuie să facă dovada epuizării tuturor remediilor naţionale disponibile. În fine, cazurile de încălcări flagrante a DO care sunt sau au fost examinate prin intermediul altor mecanisme internaţionale cum ar fi comitetele de monitorizare a tratatelor internaţionale (despre care se va vorbi mai jos) sau procedurile speciale nu sunt admisibile. Plângerile depuse la CDO trebuie să conţină următoarea informaţie:
Comitetele ONU de monitorizare a tratatelor internaţionale din domeniul drepturilor omului (Treaty Bodies) Comitetele de monitorizare a tratatelor internaţionale (CMTI) sunt formate din experţi independenţi care monitorizează implementarea tratatelor ONU din domeniul DO de către Statele Membre. Acest lucru se face prin analiza rapoartelor prezentate periodic de către state privind starea de lucruri în legătură cu implementarea prevederilor unui sau altui tratat internaţional. Majoritatea CMTI au competenţa de a examina şi plângeri individuale, iar unele chiar de a efectua investigaţii proprii. De exemplu, Subcomitetul pentru Prevenirea Torturii are mandatul de a se deplasa în locurile de detenţie pentru a preveni tortura. CMTI sunt nouă la număr, după cum urmează:
Analiza rapoartelor periodice prezentate de Statele Membre la diferite tratate internaţionale de DO se face în prezenţa delegaţiilor naţionale, în baza informaţiilor prezentate atât de autorităţile statului respectiv, în cadrul raportului guvernamental, cât şi de reprezentanţii societăţii civile, în cadrul rapoartelor alternative, precum şi în baza informaţiilor verbale parvenite din partea delegaţiilor naţionale în timpul şedinţelor de audiere a rapoartelor respective. În procesul analizei rapoartelor CMTI, de asemenea, ia în considerare şi opinia agenţiilor ONU care pot furniza informaţii relevante în legătură cu anumite aspecte îngrijorătoare privind respectarea DO în ţara raportul căreia se analizează prin intermediul aşa ziselor „note confidenţiale” (confidential notes). Fiecare CMTI constă din 10-23 membri (experţi independenţi cu o competenţă recunoscută în domeniul DO) care sunt delegaţi şi aleşi de către Statele Părţi pe un termen de 4 ani, termen ce poate fi prelungit o singură dată. Întrunirile CMTI au loc la Geneva sau New York. În urma acestui proces, CMTI adoptă aşa zisele „observaţii finale” (concluding observations) care se referă atât la aspectele pozitive privind respectarea DO într-o anumită ţară, cât şi la aspectele problematice, formulând o serie de recomandări în vederea remedierii situaţiilor care nu corespund standardelor impuse de tratatele internaţionale. CMTI publică periodic interpretările proprii privind prevederile specifice ale tratatelor pe care le monitorizează sub forma aşa numitelor „comentarii generale” (general comments). Acestea sunt menite să aducă claritate în ceea ce priveşte implementarea practică a prevederilor din conţinutul tratatelor. Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CMTI Şapte din cele nouă tratate de bază din domeniul DO permit depunerea plângerilor individuale la comitetele respective. Acestea sunt: 1) PIDCP, în baza Primului său Protocol Opţional; 2) CTPTCID, în baza art.22; 3) CETFDF; 4) CETFDR, în baza art.14; 5) CPDLM, în baza art.77; 6) CDPD; şi 7) PIDESC, în baza Protocolului său Opţional. Moldova a ratificat toate tratatele internaţionale de bază din domeniul DO, cu excepţia CPDLM. Plângerile adresate CMTI pot fi depuse de către persoanele fizice lezate personal sau prin intermediul terţilor autorizaţi, cum ar fi avocaţii, organizaţiile nonguvernamentale sau grupurile profesionale. Cerinţe:
O plângere la unul din CMTI poate fi depusă doar dacă Statul asupra căruia este îndreptată plângerea a ratificat tratatul respectiv şi a recunoscut competenţa comitetului vizat de a examina plângeri individuale. Aceasta pentru că un număr de State Părţi au formulat rezervări substanţiale la momentul ratificării tratatelor, unele din ele privind competenţa comitetelor de a recepţiona şi examina plângeri individuale.
Plângerile la CMTI pot fi depuse numai în cazul încălcărilor care privesc una sau câteva persoane fizice concrete şi nu se referă la încălcări flagrante sistemice care afectează un număr mare de persoane sau comunităţi, greu de identificat de multe ori.
Plângerile individuale la CMTI pot fi depuse numai dacă remediile naţionale relevante administrative şi judiciare au fost epuizate integral. Totuşi, această regulă nu se aplică dacă se demonstrează că instanţele naţionale sunt ineficiente sau durează exagerat de mult. Până la urmă, însă, ceea ce constituie aşa numita „prelungire inechitabilă” (undue prolongation) din partea autorităţilor naţionale nu reprezintă o regulă generală şi se constatată de la caz la caz, în baza circumstanţelor şi argumentelor individuale prezentate în fiecare caz concret.
Persoana fizică sau juridică care depune plângerea în numele altei persoane trebuie să demonstreze că a fost abilitată să facă acest lucru, prin intermediul unei procuri sau a altor documente similare.
Dacă cazul a fost prezentat anterior unui CMTI din cadrul ONU, fiind examinat în cadrul procedurilor de depunere a plângerilor individuale, acesta nu poate fi acceptat spre o nouă examinare de către alt CMTI. În acelaşi timp, dacă cazul a fost anterior examinat şi respins de către CtEDO acesta, în principiu, poate fi prezentat unui CMTI şi, eventual, luat în considerare.
Chiar dacă deponenţii sunt încurajaţi să depună plângeri care respectă forma recomandată de instituţiile abilitate, ONU (vezi secţiunea cu modele de acţiuni, cereri etc. din acest capitol), orice formă de corespondenţă scrisă care include informaţii pertinente este, în principiu, suficientă. Oricum, toată corespondenţa e nevoie să se facă în una din limbile oficiale ale ONU.
CETFDR este singurul tratat internaţional de DO care prevede termene limită de depunere a plângerilor individuale. În cazul acestui tratat, plângerile trebuie depuse în maxim 6 luni de la emiterea deciziei finale de către autorităţile naţionale competente. Cu toate acestea, indiferent de tratatul internaţional la care se referă, plângerile trebuie depuse într-o perioadă cât mai scurtă de la producerea încălcării pretinse şi epuizarea instanţelor naţionale. Orice întârziere în depunerea plângerii poate crea dificultăţi atât în ceea ce priveşte reacţia adecvată din partea Statului Membru vizat, cât şi în ceea ce priveşte posibilităţile de evaluare amănunţită, sprijinită de probe, a faptelor de către CMTI căruia i se adresează plângerea. Plângerile care privesc fapte produse înainte de intrarea în vigoare a tratatului pentru Statul Parte vizat nu sunt examinate, decât daca acele fapte comportă un caracter continuu, respectiv, au loc şi în perioada în care tratatul este în vigoare pentru Statul vizat.
Fiecare CMTI ar putea dispune anumite măsuri temporare urgente (urgent interim measures), atunci când există dovezi clare că pe parcursul examinării cazului în procedură obişnuită se poate produce o daună ireparabile la adresa unei sau mai multor persoane. În mod obişnuit, asemenea măsuri se dispun pentru a preveni acţiuni care pot avea efecte fatale imediate asupra persoanelor, cum ar fi aplicarea pedepsei cu moartea la adresa unei persoane sau deportarea unei persoane într-o ţară în care ar putea fi supusă torturii. În acest sens, persoanele fizice sau juridice care depun plângeri la CMTI sunt rugate să specifice expres necesitatea dispunerii unei măsuri temporare urgente, dacă acest lucru este necesar.
În cazul în care plângerea comportă anumite aspecte sensibile ce ţin de viaţa personală a persoanelor vizate, e posibil să se solicite expres CMTI ca numele persoanelor respective să nu fie menţionate în decizia finală a CMTI, aşa încât datele personale ale acestora să nu devină publice. Plângerea individuală prezentată CMTI trebuie să conţină următoarea informaţie:
Atenţie: plângerile care conţin un limbaj necenzurat sau insultător, de regulă, nu sunt examinate. O plângere adresată CMTI trebuie trimisă la: Petitions Team Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights Palais des Nations 8–14, avenue de la Paix CH–1211 Geneva 10 - Switzerland
Dacă plângerea conţine elementele esenţiale menţionate mai sus, cazul este înregistrat pentru a fi procesat de către CMTI sesizat. Ulterior, cazul este transmis Statului Parte vizat pentru a-şi prezenta comentariile sale pe marginea problemelor invocate în plângere. După ce Statul trimite răspunsul, deponentului i se oferă posibilitatea să comenteze asupra răspunsului parvenit din partea Statului. Dacă Statul Parte nu oferă un răspuns CMTI pe marginea plângerii de câteva ori consecutiv, acesta din urmă este în drept să-şi pronunţe decizia bazându-se în exclusivitate pe cele relatate de deponent. Fiecare caz în parte este discutat de către membrii CMTI în şedinţe închisă. De îndată ce decizia este pronunţată, aceasta este transmisă deponentului şi Statului Parte în mod simultan. Dacă în decizie se constată că plângerea este întemeiată şi că într-adevăr a avut loc o încălcare a DO din partea Statului Parte în condiţiile tratatului invocat, CMTI identifică remediul care trebuie oferit victimei de către acesta din urma şi îl obligă la prezentarea informaţiilor periodice, de obicei o dată la şase luni, privind paşii întreprinşi în vederea îndeplinirii obligaţiilor impuse de CMTI. Deciziile finale adoptate de CMTI, la fel ca şi cele de inadmisibilitate a plângerilor, sunt plasate pe pagina web al OÎCDO ca parte a jurisprudenţei CMTI.
Comitetul European pentru Drepturile Sociale Comitetul European pentru Drepturile Sociale (CEDS) este compus din 15 experţi independenţi aleşi de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei (CoE) şi pentru un mandat de 6 ani, termen ce poate fi prelungit o singură dată. Statele prezintă rapoarte anuale privind implementarea de către acestea a prevederilor şi standardelor prevăzute în CSE. Aceste rapoarte ale Statelor Membre sunt analizate de către CEDS care, ulterior, emite şi publică deciziile sale, aşa zisele „Concluzii” (Conclusions), pe marginea celor relatate în rapoarte. Statele Membre sunt obligate să ia act de Concluziile formulate de CEDS şi să întreprindă măsurile necesare pentru redresarea eventualelor probleme privind respectarea drepturilor sociale constatate. În cazul în care Statul nu ia atitudine faţă de cele constatate în Concluziile CEDS, intervine Comitetul de Miniştri al CoE pentru a impune Statul să soluţioneze problemele identificate şi să introducă modificările necesare în legislaţie sau practica, după caz, sau în ambele. Moldova, deşi parte la CSE revizuită, deocamdată nu s-a pronunţat în privinţa acceptării procedurii de depunere a plângerilor colective. Prin Protocolul adiţional la CSE, care a intrat în vigoare în 1998, se prevede posibilitatea pentru grupurile de angajaţi sau organizaţiile nonguvernamentale de a depune plângeri colective. Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CEDS CEDS examinează plângerile colective pe care le consideră admisibile. Pentru a fi considerate ca atare, plângerile trebuie să conţină următoare informaţie:
La etapa următoare, de obicei, are loc un schimb de corespondenţă dintre CEDS şi statele vizate, iar uneori chiar şi o audiere publică la tema încălcărilor pretinse formulate în plângere. Ulterior, CEDS adoptă decizia pe marginea cazului descris în plângerea depusă, pe care o trimite simultan celor două părţi implicate – Statul şi deponentul. Decizia se publică în termen de 4 luni de la pronunţarea acesteia. În final, CEDS adoptă o rezoluţie în baza deciziei, care conţine recomandări pentru Statul Parte vizat. Curtea Europeana a Drepturilor Omului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a fost înfiinţată la data de 3 septembrie 1953. Avându-şi sediul la Strasbourg, Franţa, CtEDO îşi exercită jurisdicţia asupra Statelor Membre ale CoE care au acceptat această jurisdicţie opţională. O dată ce Statul a făcut acest lucru, toate deciziile CtEDO privind Statul respectiv devin obligatorii pentru acesta. Judecătorii Curţii sunt aleşi de către Adunarea Parlamentară a CoE. Structura iniţială a CtDEO şi mecanismul de examinare a cazurilor erau bazate pe un sistem bicefal de protecţie a DO, care includea Comisia Europeană pentru Drepturile Omului (inexistentă în prezent), pe de o parte, şi Curtea în sine, pe de altă parte. Această bifurcaţie funcţională mergea foarte bine iniţial, atât timp cât numărul de cazuri parvenite la CtEDO era unul relativ mic. Însă, în condiţiile în care numărul de cazuri a crescut dramatic în următorii ani, de la 16 cazuri între anii 1960 şi 1975 la 119 cazuri doar în 1997, s-a luat decizia reformării sistemului existent la acel moment. În aşa fel, la data de 1 noiembrie 1998 a intrat în vigoare Protocolul nr.11 al CEDO care a eliminat Comisia pentru Drepturile Omului şi a reorganizat sistemul existent până atunci. În prezent, CtEDO acceptă cereri privind încălcări ale DO depuse atât de persoanele fizice, personal sau prin reprezentant, cât şi de Statele Membre. Totuşi, cazurile când un Stat Membru depune cerere împotriva altui Stat sunt foarte rare şi acestea privesc încălcări deosebit de grave. Procedura de urmat în cazul plângerilor individuale depuse la CtEDO CtEDO examinează cererile parvenite pe adresa sa pe care le consideră admisibile. Pentru a fi considerate ca atare, cererile trebuie să respecte următoarele condiţii:
După depunerea cererii, cu respectarea condiţiilor de mai sus, şi după declararea acesteia ca fiind admisibilă, CtEDO se întruneşte în şedinţă publică pentru a judeca cauza în fond şi a costata dacă cererea reflectă o încălcare a prevederilor CEDO. La şedinţa Camerei participă 9 judecători, unul din aceştia fiind judecătorul la CtEDO din partea Statului vizat în cerere. Dacă încălcarea se constată, CtEDO îşi pronunţă hotărârea. Cererile adresate CtEDO urmează să fie trimise prin poştă la următoarea adresă: The Registrar European Court of Human Rights Council of Europe 67075 Strasbourg-Cedex France Fax: +33 (0)3 88 41 27 30 Yüklə 0,74 Mb. Dostları ilə paylaş:
|