Multiplicatorul pe termen lung are interpretarea schimbării în venit provocată de creşterea cu o unitate a cheltuielilor guvernamentale nu doar în perioada curentă, ci şi în oricare perioadă trecută, extinderea fiind infinită înapoi în timp. El este deci răspunsul la un nou nivel sustenabil al cheltuielilor guvernamentale. În mod alternativ, el poate fi interpretat ca schimbare în venitul viitor indusă de o creştere permanentă în volumul cheltuielilor guvernamentale. Dacă 1, 2 şi 2 sunt toţi pozitivi, impactul multiplicator (26) sau (34) şi multiplicatorul pe termen lung (39) vor defini limita inferioară şi respectiv limita superioară pentru toţi multiplicatorii cheltuielilor guvernamentale, măsurând efectul modificării cu o unitate a volumului cheltuielilor guvernamentale asupra venitului, anume o valoare plasată între 1 / (1 - 1 - 2) şi 1 / (1 - 1 - 2 - 2) (40) în funcţie de numărul de ani pentru care modificarea a fost implementată. Cu ajutorul parametrilor estimaţi este posibilă obţinerea valorilor numerice pentru diverşi multiplicatori, această procedură făcând parte şi din aşa-numita analiză structurală (structural analysis). De asemenea, cu ajutorul acestor estimări este posibilă generarea unor variante de prognoză (forecast), cum este de exemplu prognozarea venitului naţional pentru anul viitor. Totodată, pe baza modelului se pot realiza studii privind evaluarea politicilor (policy evaluation), cum sunt de exemplu cele de comparare a unor niveluri alternative ale cheltuielilor guvernamentale prin prisma impactului asupra venitului naţional, consumului şi investiţiilor.
Experimentul aplicării modelului pentru economia românească în perioada 1998-2005 a condus la următoarele rezultate: Experimentul aplicării modelului pentru economia românească în perioada 1998-2005 a condus la următoarele rezultate:1 = 0.6884137417 1 = 51588.399 2 = 0.1658331431 2 = 0.0560204040 3 = -17764.519 short-term multiplier 2 = 6.8609168224 ( 2 = 1 / (1 - 1 - 2) ) 1 = 0.3843513323 ( 1 = 22 şi 0 1 < 1)3 = 232062.830 ( 3 = (1 + 3)2 ) 2 1 = 2.6370025213 2 / (1 - 1) = 11.1442080233 long-term multiplier 1 / (1 - g1 - g2 - b2) = 11.1442080233In figurile de mai jos sunt redate rezultatele estimărilor: a) în cazul ecuaţiei consumului (figurile 4a şi 4b) R^2 (Coefficient of Determination) = 0.9996042414 R (Correlation Coefficient) = 0.9998021011 R*^2 (Adjusted R^2) = 0.9995382816 Durbin-Watson Ratio = 2.173958585 b) în cazul ecuaţiei investiţiilor (figurile 5a şi 5b) R^2 (Coefficient of Determination) = 0.9990132439 R (Multiple Correlation Coefficient) = 0.9995065002 R*^2 (Adjusted R^2) = 0.9985198658 Durbin-Watson Ratio = 1.98391621
Modelele macroeconometrice reprezintă una dintre aplicaţiile principale ale estimării ecuaţiilor simultane. Acest tip de modele folosesc în general teoria Keynesiană pentru determinarea venitului naţional (în mod uzual măsurat ca PIB sau PNB) şi a componentelor sale, consumul şi investiţiile, precum şi a altor variabile macroeconomice. Modelele macroeconometrice reprezintă una dintre aplicaţiile principale ale estimării ecuaţiilor simultane. Acest tip de modele folosesc în general teoria Keynesiană pentru determinarea venitului naţional (în mod uzual măsurat ca PIB sau PNB) şi a componentelor sale, consumul şi investiţiile, precum şi a altor variabile macroeconomice. Toate modelele macroeconometrice conţin aceleaşi elemente de bază ca modelul prototip: o funcţie de consum or un grup de astfel de funcţii, o funcţie de investiţii sau un grup de astfel de funcţii şi o condiţie de echilibru al venitului naţional sau un grup de astfel de condiţii.Modelele macroeconometrice folosite de diverşi autori în cazul concret al unor economii naţionale implică de regulă un grad mai mare de dezagregare. Modelul prototip dezagregă venitul naţional doar în trei componente, dintre care două sunt determinate endogen în model. Numeroase modele macroeconomice extind dezagregarea în interiorul celor două componente ale venitului naţional. Astfel, consumul poate fi dezagregat în consum de bunuri şi consum de servicii, iar prima categorie de consum poate ea însăşi să fie mai departe dezagregată în bunuri durabile (de exemplu, automobile) şi bunuri non-durabile (de exemplu, alimente). Investiţiile pot fi dezagregate în capital fix productiv, acumularea de inventar şi construcţii ale rezidenţilor. Venitul poate fi dezagregat in diferite componente: venit din muncă şi venit din capital, în vreme ce outputul poate fi dezagregat pe sectoare de producţie. De asemenea, modelele macroeconomice pot include mai multe ecuaţii şi variabile prin luarea în considerare a altor factori, care sunt focalizaţi exclusiv asupra variabilelor venitului naţional. Printre aceştia se numără preţurile, salariile, ratele dobânzilor, forţa de muncă şi şomajul etc.
Tendinţele, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, au fost, pe de o parte, de creştere a numărului modelelor macroeconometrice aplicate pe cazul a unui număr tot mai mare de ţări, şi, pe de altă parte, de utilizare a unui număr tot mai mare de variabile şi ecuaţii. Tendinţele, pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre, au fost, pe de o parte, de creştere a numărului modelelor macroeconometrice aplicate pe cazul a unui număr tot mai mare de ţări, şi, pe de altă parte, de utilizare a unui număr tot mai mare de variabile şi ecuaţii.
Dostları ilə paylaş:
|
