Ioan lăCĂTUŞU

IV. Discurs şi comportament public la liderii “minorităţii majoritare” maghiare faţă de alteritatea românească
Vom prezenta câteva aspecte ale discursului şi comportamentului public al unor lideri ai “minorităţii majoritare” din judeţele Covasna şi Harghita faţă de alteritate, în primul rând faţă de concetăţenii de naţionalitate română. Precizăm, de la început, că acest discurs este diferenţiat, în funcţie de structura etnică a populaţiei din localităţile zonei: într-un fel în localităţile monoetnice româneşti, situate în cele două bazine – al Topliţei şi al Întorsurii Buzăului; în altfel în localităţile etnic mixte, în care ponderea populaţiei de etnie română şi maghiară este relativ echilibrată; şi în altfel în localităţile locuite majoritar de populaţie maghiară şi în care sunt comunităţi mici de români (de regulă sub 100 de persoane).

Poziţia faţă de alteritate (în cazul nostru, faţă de români) exprimată în discursurile şi comportamentul unor lideri ai populaţiei maghiare şi concretizată în acceptarea celuilalt o vom prezenta diferenţiat, urmărind raportarea acestora faţă de: valorile culturale româneşti; instituţiile identitare specifice şi instituţiile fundamentale ale statului; limba română, însemnele oficiale ale statului, persoanele de etnie română, aşa cum rezultă din observaţia participativă, analiza discursurilor şi acţiunilor unor lideri locali ai UDMR, exprimate în: programe politice, hotărâri ale unor consilii locale, presa scrisă şi electronică ş.a.

Pe fondul disputei între instituţiile descentralizate ale guvernului în teritoriu şi instituţiile alese locale se înregistrează frecvente cazuri de: contestarea rolului prefectului ca reprezentant al Guvernului; pretenţia ca la numirea conducerilor instituţiilor judeţene descentralizate, în afara criteriilor de competenţă, să aibă loc şi “negocieri cu comunitatea locală”; raportarea negativă la instituţii precum Armata, Poliţia, Jandarmeria, S.R.I., denumite în media locală “forţe de ocupaţie”.