Ioan PÂnzaru

Slovacia

Comisia de Acreditare slovacă are 21 de membri numiţi de către guvern pe 6 ani. O treime dintre ei se schimbă la fiecare 2 ani. Printre ei sunt şi experţi străini, iar 2/3 dintre membri nu provin din instituţii de învăţămînt superior. Pe lîngă evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţămînt superior, comisia are şi misiunea de a numi profesori, de a-i abilita să conducă doctorate, de a aviza schimbările de structură ale universităţilor (facultăţi noi etc.). Există 27 de universităţi, dintre care 4 private.

Acreditarea programelor de studii este obligatorie. Validitatea ei este de 3 ani (condiţională) sau de 6 ani (completă). La fiecare 6 ani are loc o acreditare „complexă” la nivel instituţional, care include şi evaluarea cercetării, proces care este condus şi asupra institutelor Academiei de Ştiinţe.

Comisia de Acreditare numeşte un grup de lucru, condus de un membru al ei. Grupul evaluează programul sau instituţia şi scrie raportul de evaluare. Plenul comisiei adresează apoi ministrului o recomandare privind acreditarea. Ministrul poate decide în alt sens, dar e obligat să-şi motiveze hotărîrea.

Criteriile de evaluare/acreditare sunt împărţite în două grupuri:

Primul grup:

1. 
   Nivelul cercetării sau al activităţilor artistice;
   
2. 
   Nivelul resurselor materiale, al echipamentelor informatice, al bibliotecilor;
   
3. 
   Structura personalului didactic (număr de profesori etc.);
   
4. 
   Proporţia dintre numărul cadrelor didactice şi acela al lucrărilor finale de diplomă ale studenţilor;
   
5. 
   Structura juriului pentru eamenul de licenţă;
   
6. 
   Persoana răspunzătoare de calitatea prograsmului de studii, rezultatele sale în cercetare şi predare.
   

Al doilea grup:

1. 
   Măsura în care conţinutul programului de studiu corespunde cu standardele în domeniu;
   
2. 
   Măsura în care structura programului de studii şi conţinutul corespund condiţiilor diplomei ce urmează a fi acordată;
   
3. 
   Relevanţa duratei standard a studiilor;
   
4. 
   În caz excepţional, justificarea reunirii nivelului de licenţă şi de master într-o singură calificare;
   
5. 
   Evaluarea calităţii memoriului sau disertaţiei finale;
   
6. 
   În domeniile inginereşti, proporţia practicii şi a proiectelor;
   
7. 
   În domeniile artistice, proporţia activităţilor artistice şi a proiectelor;
   
8. 
   Examenele de admitere şi măsura în care studenţii cei mai competenţi au şansele cele mai bune;
   
9. 
   Nivelul general de exigenţă faţă de studenţi;
   
10. 
    Nivelul tuturor absolvenţilor (incluzînd reacţiile angajatorilor);
    

Universităţile slovace care obţin bune rezultate la evaluările programelor tuturor celor trei cicluri pot fi incluse în categoria universităţi de cercetare, conform unui decret recent.