Ip/09/1486 Bruxelles, 8 octombrie 2009 Mediu: România la tribunal pentru neocrotirea păsărilor sălbatice

IP/09/1486

Bruxelles, 8 octombrie 2009

Mediu: România la tribunal pentru neocrotirea păsărilor sălbatice

Comisia Europeană a dat în judecată România la Curtea Europeană de Justiție pentru omisiuni repetate de a se conforma legislației comunitare de protecție a păsărilor sălbatice. În urma aderării sale la Uniunea Europeană în 2007, România avea obligația de a desemna mai multe zone de protecție a păsărilor, însă procesul legislativ a fost lent și, deși s-au făcut unele progrese, țara nu și-a onorat încă toate angajamentele asumate în domeniul conservării naturii. În România, unde trăiesc 12 specii amenințate cu dispariția la nivel mondial, o suprafață totală de peste un milion de hectare așteaptă încă să primească statutul juridic de protecție prevăzut inițial. Deoarece scrisorile de avertizare adresate României nu au avut efectul dorit, Comisia a decis să ia măsuri mai energice și a chemat țara în instanță.

„Păsările sunt un barometru al biodiversității. Protejarea habitatelor lor are deci o importanță vitală”, a declarat comisarul european pentru mediu Stavros Dimas. „Biodiversitatea este o resursă prețioasă iar irosirea ei este în detrimentul nostru. De aceea cer cu insistență României să corecteze aceste deficiențe și să instituie imediat protecția necesară.”

Avertismentele nu au fost luate în seamă

Teritoriul României adăpostește numeroase specii de păsări, dintre care numai în Delta Dunării trăiesc peste 320. Țara nu și-a îndeplinit însă obligația de a desemna, pentru păsările sălbatice, un număr suficient de zone protejate (așa-numitele „arii de protecție specială”, „APS”), obligație prevăzută în Directiva Păsări, una din pietrele de temelie ale legislației europene în domeniul ocrotirii naturii. Conform tratatului european, statele membre pot ajunge în instanță pentru omisiuni repetate de a se conforma legislației comunitare.

Bucureștiul a primit un prim avertisment scris în octombrie 2007, moment până la care nu fusese desemnată nicio arie de protecție specială. Ulterior, România a desemnat 108 APS, dar alte 21 au fost omise, deși fuseseră inițial prevăzute pentru acordarea acestui statut. În plus, unele APS desemnate sunt mult mai mici decât ar trebui să fie și o suprafață de peste un milion de hectare, reprezentând circa 30% din zonele identificate inițial ca arii importante pentru păsări, nu beneficiază de protecție la ora actuală.

În septembrie 2008, Comisia a transmis României un al doilea și ultim avertisment scris. România nu a răspuns prin niciun angajament oficial și nici nu a terminat de desemnat zonele protejate, motiv pentru care este acum citată în fața Curții Europene de Justiție.

Arii de protecție specială și arii speciale de conservare

Natura Europei este ocrotită prin două acte legislative fundamentale – Directiva Păsări și Directiva Habitate. Prima obligă statele membre să desemneze o serie de situri adecvate ca „arii de protecție specială” (APS) pentru conservarea păsărilor sălbatice. Desemnarea APS trebuie să se bazeze pe criterii științifice obiective și verificabile.

Conform Directivei Habitate, fiecare stat membru trebuie să întocmească o listă a siturilor de importanță comunitară (SIC) de pe teritoriul său, siturile care pot contribui semnificativ la conservarea speciilor și a tipurilor de habitate valoroase ale continentului. Din momentul includerii acestor situri pe lista Comunității, statele membre au la dispoziție șase ani pentru a introduce legislația internă necesară transformării lor în arii speciale de conservare (ASC), administrate corespunzător. La un loc, APS și ASC alcătuiesc rețeaua de zone protejate Natura 2000, cel mai important instrument al UE pentru conservarea habitatelor naturale și a speciilor de plante și de animale care trăiesc în perimetrul acestora.

Procedura juridică

În temeiul articolului 226 din tratat, Comisia are competența de a intenta acțiuni în justiție împotriva statelor membre care nu-și respectă obligațiile.

Atunci când consideră că s-a produs o încălcare a legislației UE care justifică inițierea procedurii privind încălcarea dreptului comunitar, Comisia transmite statului membru respectiv o scrisoare de somare (primul avertisment scris), solicitându-i să și prezinte observațiile într-un anumit termen, de obicei de două luni.

În funcție de răspunsul sau lipsa unui răspuns din partea statului membru, Comisia poate hotărî să-i transmită acestuia un aviz motivat (ultimul avertisment scris), în care se enunță clar și definitiv motivele care au condus la concluzia unei încălcări a legislației UE și se solicită statului membru să se conformeze într-o anumită perioadă de timp – de regulă, două luni.

Dacă statul membru nu se conformează avizului motivat, Comisia poate decide să înainteze cazul Curții Europene de Justiție, iar dacă aceasta stabilește că a avut loc o încălcare a tratatului, statul membru în culpă trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma.

Articolul 228 din tratat conferă Comisiei competența de a lua măsuri împotriva unui stat membru care nu respectă o hotărâre a Curții Europene de Justiție. Conform aceluiași articol, Comisia poate cere Curții să sancționeze financiar statul membru în cauză.

Statisticile actualizate privind încălcările legislației comunitare în general pot fi consultate la adresa:

http://ec.europa.eu/environment/legal/implementation_en.htm