Efectul Coandă. Efectul Coandă

Proiectul Comenius continuă……
Elevii selectaţi în proiectul multinaţional Comenius continuă să desfăşoare activităţile propuse de acesta. Una dintre ele îşi propune să evidenţieze Efectul Coandă.

Efectul Coandă, fenomen aero sau hidrodinamic, descoperit de savantul român Henri Coandă manifestat prin tendința unui jet fluid de a se atașa la un perete convex aflat în imediata sa apropiere, având următoarele caracteristici: apariția unei depresiuni pe suprafața peretelui învecinat, accelerarea fluidului în orificiul de accelerare a jetului și amestecarea prin antrenare a fluidului din jet cu cel din mediul ambiant, putându-se obține efecte de: depresiune, ejecție, amestec, deplasare, amplificare etc..

Prima aplicație practică a efectului coandă a fost dotarea aripilor de avion cu fante la bordul de atac și cu voleți articulați la bordul de scurgere pentru mărirea portanței la viteze reduse și la unghiuri de incidență mari. Pe acest principiu se bazează funcţionarea avionului cu reacţie.

În toamna anului 1910, tânărul Henri Coandă prezenta la Salonul Aeronautic de la Paris un aparat de zbor cu totul inedit, care nu avea elice (toate avioanele cu motor realizate până la acea dată puteau zbura datorită elicelor). Aparatul prezentat atunci nu a fost însă testat ci doar studiat şi descris, motivul fiind acela că nu era 100% finalizat.Experimentul, după finisarea prototipului, a avut loc în luna decembrie a aceluiaşi an, la Issy-les-Moulineaux.Avionul pilotat chiar de către Henri Coandă s-a comportat surprinzător. Până să se ridice de la sol, flăcările ce ieşeau din ajutaj au provocat un incendiu, fiind orientate către fuselajul aparatului şi nu în exterior aşa cum se aştepta inginerul. Pericolul enorm, cauzat de faptul că fuselajul fusese fabricat din lemn, iar habitaclul era şi el expus focului, l-a forţat pe Coandă să abandoneze aparatul şi să se salveze. Acest eşec (inclusiv de ordin financiar) nu l-a descurajat ci, dimpotrivă, l-a ambiţionat. Au urmat 20 de ani de studii asupra misteriosului fenomen, până când savantul nostru a reuşit să înţeleagă tot ce se petrece şi, mai mult, să găsească aplicaţii pe baza acestui efect.

Alte aplicații ale efectului coandă se întâlnesc la turbinele cu gaze, vehicule cu pernă de aer, rachete etc. Experimental efectul coandă se aplică la farfuriile zburătoare, prin realizarea unei depresiuni pe suprafața unui profil curb pe care se deplasează o peliculă de fluid cu viteză mare, obținându-se o forță portantă care nu necesită deplasarea profilului ca în cazul aripii de avion.

Efectul Coandă se aplică la: amplificarea forțelor de reacție, atenuarea zgomotelor gazodinamice, reglarea curgerii pe suprafața unor corpuri (avioane), ventilație, românul fiind considerat şi părintele mecanicii fluidelor.

Dintre atât de multele sale invenţii mai consemnăm realizarea unui nou material de construcţie (beton-lemnul) pentru decoraţiuni, folosit la Palatul culturii din Iaşi. Tot în România, pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor din sol, folosit în prospectarea petrolieră. În Golful Persic, a construit un rezervor subacvatic din beton pentru depozitarea petrolului. Şi am putea continua. Cu certitudine, a avut vocaţia unui genial deschizător de drumuri, deoarece, cum însuşi spunea: „Domeniile ştiinţei sunt atât de vaste şi atrăgătoare, că nu m-am putut abţine de a le atinge pe toate. Dacă în aerodinamică am un oarecare renume, aceasta nu înseamnă că nu am găsit în alte branşe lucruri interesante... în biologie, electronică, cristalografie, studiile spaţiale, hidrodinamică, studiul apei în general, optică, termodinamică, energie nucleară ş.a.m.d.“.

După ce au aflat cine este Henri Coandă şi care este locul lui în istoria aviaţiei şi nu numai, elevii au trecut la evidenţierea efectului coandă prin mici experimente.

Pentru realizarea experimentelor, elevii au folosit materiale la îndemâna oricui: baloane, tuburi de plastic, doze de sucuri, tuburi de la hârtia igienică, minge de ping-pong, uscător de păr….şi aparatul de fotografiat cu care au încercat să surprindă deplasarea corpurilor la mişcare straturilor de aer prin suflare.

Profesor, Nicoleta Marin