Istoria fractalilor nu este lungă. A început brusc, în 1975, cu lucrarea revoluţionară a matematicianului Benoit Mandelbrot, "O teorie a seriilor fractale", care mai târziu a devenit cartea sa manifest "Geometria fractală a naturii"

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 456 b.
tarix30.10.2017
ölçüsü456 b.





Istoria fractalilor nu este lungă. A început brusc, în 1975, cu lucrarea revoluţionară a matematicianului Benoit Mandelbrot, "O teorie a seriilor fractale", care mai târziu a devenit cartea sa manifest "Geometria fractală a naturii".

  • Istoria fractalilor nu este lungă. A început brusc, în 1975, cu lucrarea revoluţionară a matematicianului Benoit Mandelbrot, "O teorie a seriilor fractale", care mai târziu a devenit cartea sa manifest "Geometria fractală a naturii".

  • Mandelbrot a inventat cuvântul "fractal" pentru a reuni munca multora dinaintea sa.

  • Matematicieni ca Waclaw Sierpinski, David Hilbert, George Cantor şi Helge von Koch au creat primii fractali, în general ca exerciţii abstracte, neavînd nici o idee despre semnificaţia lor

  • Ei au simţit că descoperiseră ceva ce sfida şi ameninţa câteva din convingerile cele mai preţioase.





În 1982, Mandelbrot şi-a extins două eseuri anterioare, creînd lucrarea deschizătoare de drumuri "Geometria fractală a naturii". El a inventat cuvântul "fractal" (din latinescul "frangere" care înseamnă "a sparge în fragmente neregulate"), astfel încât inversele forme au putut fi unificate sub un singur nume.

  • În 1982, Mandelbrot şi-a extins două eseuri anterioare, creînd lucrarea deschizătoare de drumuri "Geometria fractală a naturii". El a inventat cuvântul "fractal" (din latinescul "frangere" care înseamnă "a sparge în fragmente neregulate"), astfel încât inversele forme au putut fi unificate sub un singur nume.

  • Pentru a fi clasificată oficial ca fractal, o formă trebuie să aibă dimensiunea Hausdorff-Besicovitch mai mare decât dimensiunea sa topologică tradiţională. Pe scurt, fractalii sunt toate acele ciudăţenii care umplu spaţiul şi pe care matematicienii le abandonaseră ca fiind dezarmant de complexe.

  • Mandelbrot nota patetic: "deoarece cuvântul algebra derivă din cuvântul arab jabara (a lega împreună), între cuvintele fractal şi algebră este o contradicţie etimologică



Benoit Mandelbrot şi-a întemeiat geometria fractală bazându-se în principal pe simularea sa încununată de succes a tendinţei preţurilor bunurilor de consum, iar analiza pieţii rămâne una din cele mai atrăgătoare aplicaţii ale geometriei fractale.

  • Benoit Mandelbrot şi-a întemeiat geometria fractală bazându-se în principal pe simularea sa încununată de succes a tendinţei preţurilor bunurilor de consum, iar analiza pieţii rămâne una din cele mai atrăgătoare aplicaţii ale geometriei fractale.

  • Piatra Filosofică a oricărui analist al pieţii este, desigur, să precizeze comportarea preţurilor cu destulă exactitate pentru a se umple de bani cât mai repede. Dacă cineva a pus mâna pe aceasta Piatră, probabil că îşi foloseşte câteva din miliardele sale pentru a-şi apăra secretul.

  • În domeniul pieţii, ca şi în alte domenii în care fractalii şi haosul dau rezultatele, rareori se dovedesc atât de folositori pentru prezicere, pe cât sunt pentru simulare.



Simularea fractală poate modela şi prezice natura general statistică a unui sistem, fără să-i prevadă comportarea specifică într-un anumit moment.

  • Simularea fractală poate modela şi prezice natura general statistică a unui sistem, fără să-i prevadă comportarea specifică într-un anumit moment.

  • De exemplu, simulările din 1953 ale lui Mandelbrot asupra preţului bumbacului continuau sa prezică cu exactitate cantitatea de variaţie din preţul bumbacului, atât lunară cât şi anuală.

  • Totuşi, ele nici măcar nu pot pretinde cât ne indică preţul bumbacului în 2002.



Prin anii 1980, grafica pe calculator a progresat într-atât încât forme ca "Linia de coastă Koch" şi "Covorul lui Sierpinski" puteau fi reprezentate cu detalii explicite.

  • Prin anii 1980, grafica pe calculator a progresat într-atât încât forme ca "Linia de coastă Koch" şi "Covorul lui Sierpinski" puteau fi reprezentate cu detalii explicite.

  • "Geometria fractală a naturii" era o galerie a acestora şi a altor forme geometrice, dintre care multe nu fuseseră văzute niciodată. Multe dintre ele erau simple automate celulare în care fiecare linie era transformată repetat în linii mai mici.

  • După ce a lucrat o perioadă cu fractalii "naturali" auto-reflectivi, Mandelbrot a descoperit că procesele iterative similare pot produce construcţii matematice abstracte cum ar fi faimoasa "serie Mandelbrot" şi "seria Julia".

  • Ca şi alţi fractali, aceste serii au fost descoperite cu mult înainte de Mandelbrot, dar erau atât de complexe încât necesitau calculatoare puternice pentru a le cerceta şi vizualiza.







Unul dintre primii şi cei mai faimoşi fractali matematici a fost inventat de un astronom.

  • Unul dintre primii şi cei mai faimoşi fractali matematici a fost inventat de un astronom.

  • La începutul anilor 1960, Michel Hanon de la Observatorul din Nisa, în Franţa, a observat o comportare tulburătoare într-un simplu model al stelelor care orbitează într-o galaxie.

  • Câteva dintre orbite erau line şi stabile, în timp ce altele păreau aproape aleatoare. La început, el şi colegii lui au ignorat pur şi simplu orbitele anormale presupunînd că ele apar datorită unor erori de calcul inexplicabile. În cele din urmă, Henon a descoperit că acest tip de comportare haotică era o parte esenţială a dinamicii orbitelor stelare.



Chiar înainte ca fractalii să fie larg acceptaţi ca matematică adevărată, imaginile pe care ei le produceau au devenit foarte populare.

  • Chiar înainte ca fractalii să fie larg acceptaţi ca matematică adevărată, imaginile pe care ei le produceau au devenit foarte populare.

  • Matematicienii artişti, cum ar fi Richard Voss, Greg Turk şi Alan Norton au perfecţionat procedurile de bază ale lui Mandelbrot pentru a creea peisaje uimitoare, atât realiste cât şi abstracte. Brusca revenire a matematicii ca artă a fost mult întârziată. Ştiinţa şi matematicile secolelor al XIX-lea şi al XX-lea pierduseră legătura cu vizualul şi intuitivul.

  • Teoriile moderne, ca relativitatea şi mecanica cuantică, sunt frumoase şi elegante dar trebuie să fii un Albert Einstein sau Erwin Schrodiger pentru a le aprecia frumuseţea. Pe de altă parte, atât nespecialiştii cât şi matematicienii pot aprecia chiar şi cea mai abstractă imagine fractală



În timp ce fractalii câştigau toate premiile la expoziţiile de grafică pe calculator, aproape toate disciplinele ştiinţifice descopereau frumoasele lor modele haotice.

  • În timp ce fractalii câştigau toate premiile la expoziţiile de grafică pe calculator, aproape toate disciplinele ştiinţifice descopereau frumoasele lor modele haotice.

  • Fizicienii, trasînd grafic starea particulelor, găseau tulburătoare opere de artă apărînd pe imprimantele lor. Biologii şi psihologii diagnostichează "boli dinamice", care apar când ritmurile fractale devin desincronizate. Seismologii chiar au descoperit valuri fractale care străbat scoarţa terestră.

  • Meteorologii, economiştii, chimiştii, hidrologii şi aproape toate ramurile inginereşti se întâlneau cu forme care erau mult mai frumoase decat previzibile.



În anii 1980, fractalii răsăreau din fiecare ecuaţie sau procedură binecunoscută, de la metoda lui Newton până la banala funcţie cosinus.

  • În anii 1980, fractalii răsăreau din fiecare ecuaţie sau procedură binecunoscută, de la metoda lui Newton până la banala funcţie cosinus.

  • La începutul anilor 1980, matematicianul Michel Barsley s-a alăturat rândurilor mereu crescînde de "fractalieri". Când era copil, Michel a fost fascinat în mod deosebit de anumite ferigi. Nu a putut stabili exact ce conferea ferigilor frumuseţea lor magică decât mulţi ani mai târziu.

  • Observând modul în care fiecare frunză se aseamană cu întreagul, el a scris un program simplu pe calculator pentru a modela aceste caracteristici. Imaginea rezultată era mult mai reală decât s-a aşteptat şi a devenit în curând unul dintre cei mai faimoşi fractali in lume



Prima aplicaţie majoră a muncii lor era comprimarea imaginii. Prin trasformarea lor în fractali, Barnsley era capabil să comprime imagini foarte mari în coduri foarte mici, obţinînd un raport de comprimare de peste zece mii la unu. Comprimarea fractală a imaginii creează noi posibilităţi captivante, cum ar fi transmiterea in timp real a imaginilor video în mişcare prin liniile telefonice normale.

  • Prima aplicaţie majoră a muncii lor era comprimarea imaginii. Prin trasformarea lor în fractali, Barnsley era capabil să comprime imagini foarte mari în coduri foarte mici, obţinînd un raport de comprimare de peste zece mii la unu. Comprimarea fractală a imaginii creează noi posibilităţi captivante, cum ar fi transmiterea in timp real a imaginilor video în mişcare prin liniile telefonice normale.

  • Din anii 1990, fractalii sunt larg folosiţi. Producţii cinematografice importante îi folosesc pentru efecte speciale, sistemele de redare grafică pe calculator îi folosesc pentru a creea structuri naturale, oamenii de ştiinţă şi matematicienii i-au transformat într-o unealtă indispensabilă pentru munca lor. Pe măsură ce potenţialul acestei noi geometrii este recunoscut din ce în ce mai mult şi calculatoarele din ce în ce mai rapide fac interacţiunea mai uşoară, instrumentelele de desenare fractală vor deveni parte a majorităţii sistemelor de grafică pe calculator.



Fractalii se află peste tot în jurul nostru, luând forma unui lanţ muntos sau se regăsesc în unduirea liniei de ţărm.

  • Fractalii se află peste tot în jurul nostru, luând forma unui lanţ muntos sau se regăsesc în unduirea liniei de ţărm.

  • Ca şi formaţiunile noroase şi focurile licărind, unii fractali suferă schimbări continue, în timp ce alţii, cum ar fi copacii sau sistemul vascular omenesc, reţin structura pe care au căpătat-o în evoluţia lor.

  • Conceptul matematic de "fractal" caracterizează obiecte cu o diversă gamă de structură şi care astfel reflectă principiul ierarhic de organizare.

  • Obiectele fractale nu îşi schimbă forma în mod semnificativ când sunt observate la microscop. În 1980, Mandelbrot a găsit un principiu ce organizează un întreg univers de structuri asemănătoare cu întregul într-o manieră neaşteptată.









Nimeni nu ştie cu siguranţă cum răsar spiralele şi ramurile din seriile Manderlbot şi Julia din simple ecuaţii neliniare şi nici de ce urmăresc ele atât de aproape modelele arhetipale ale naturii. Aceste teme sunt în prim-planul cercetării matematice şi ştiinţifice actuale.

  • Nimeni nu ştie cu siguranţă cum răsar spiralele şi ramurile din seriile Manderlbot şi Julia din simple ecuaţii neliniare şi nici de ce urmăresc ele atât de aproape modelele arhetipale ale naturii. Aceste teme sunt în prim-planul cercetării matematice şi ştiinţifice actuale.

  • Când o serie de ecuaţii este lăsată în seama propriilor sale iteraţii întortocheate, matematica însăşi pare să găsească plăcere în poezia vizuală naturalistă. Încă din cele mai vechi timpuri, ordinea clară a matematicii a fost într-o poziţie făţişă faţă de haosul care nu ţine cont de nici o regulă a naturii.







Metode de evaluare canitativa, complementare celor statistice utilizabile in studiul formelor cu aspect neregulat (analiza fractala)

  • Metode de evaluare canitativa, complementare celor statistice utilizabile in studiul formelor cu aspect neregulat (analiza fractala)











„O singură mişcare există în univers. Viaţa individului nu este decât o fracţiune a acelei unităţi. Dar dacă într-o serie de necunoscute o fracţiune ne e cunoscută, atunci şi restul de termeni se rezolvă. E evident dar că cel dintâi lucru al omenirii s-a concentrat asupra acestei fracţiuni, că legile înnăscute ale matematicii şi logicii, legile raportului fracţiunii către întreg au fost cele dintâi cercetate cu multă exactitate. Şi fiindcă luând această fracţiune ca unitate s-a ajuns a se confirma prin experienţă tot ce ea calculase apriori – de aceea Pitagora şi egiptenii erau ameţiţi şi atribuiau numărului o putere divină.”

  • „O singură mişcare există în univers. Viaţa individului nu este decât o fracţiune a acelei unităţi. Dar dacă într-o serie de necunoscute o fracţiune ne e cunoscută, atunci şi restul de termeni se rezolvă. E evident dar că cel dintâi lucru al omenirii s-a concentrat asupra acestei fracţiuni, că legile înnăscute ale matematicii şi logicii, legile raportului fracţiunii către întreg au fost cele dintâi cercetate cu multă exactitate. Şi fiindcă luând această fracţiune ca unitate s-a ajuns a se confirma prin experienţă tot ce ea calculase apriori – de aceea Pitagora şi egiptenii erau ameţiţi şi atribuiau numărului o putere divină.”





Şirul lui Fibonacci:

  • Şirul lui Fibonacci:

  • 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, ...



Botaniştii au arătat că plantele cresc din grupuri mici aflate chiar în vârful lor, numite primordii.

  • Botaniştii au arătat că plantele cresc din grupuri mici aflate chiar în vârful lor, numite primordii.



Secţiunea divină poate fi văzută la: frunză, floare, floarea soarelui, pană de păun, dungi, culori pe păsări, fluturi de noapte, flori, insecte.

  • Secţiunea divină poate fi văzută la: frunză, floare, floarea soarelui, pană de păun, dungi, culori pe păsări, fluturi de noapte, flori, insecte.



De ce natura preferă folosirea

  • De ce natura preferă folosirea

  • acestei proporţii atât de des?

  • Răspunsul constă în paching adică aranjarea obiectelor într-o formă optimă.

  • Obiectele pătrate s-ar „împacheta” mai bine într-o formă dreptunghiulară; obiectele rotunde – într-un aranjament hexazecimal.



S-a constatat, de asemenea, că ombilicul, împarte corpul uman în aceeaşi proporţie, cu mici diferenţe, că braţul şi antebraţul respectă proporţia de aur.

  • S-a constatat, de asemenea, că ombilicul, împarte corpul uman în aceeaşi proporţie, cu mici diferenţe, că braţul şi antebraţul respectă proporţia de aur.

  • În formele de undă ale electrocardiogramelor se poate întâlni acelaşi raport.

  • De asemenea, în caracteristicile scrisului de mână.



Fără a elimina rolul întâmplării, studiile arată existenţa raportului de aur în toate domeniile, pornind de la astrofizică şi până la nivel cuantic, de la formele anorganice la cele organice. Cert este că proporţia la care ne referim este întâlnită în geometria orbitelor planetare, în evoluţia cutiei craniene, a mutaţiilor cromozomiale, etc.

  • Fără a elimina rolul întâmplării, studiile arată existenţa raportului de aur în toate domeniile, pornind de la astrofizică şi până la nivel cuantic, de la formele anorganice la cele organice. Cert este că proporţia la care ne referim este întâlnită în geometria orbitelor planetare, în evoluţia cutiei craniene, a mutaţiilor cromozomiale, etc.

  • S-a observat existenţa unor concordanţe în:

  • aplicarea legii a doua a lui Kepler

  • expansiunea unor nebuloase

  • evaluarea semiaxelor orbitelor planetare

  • aproximarea masei, a diametrului ecuatorial şi a acceleraţiei gravitaţionale a unor planete şi a sateliţilor acestora

  • legătura dintre temperatura de fierbere şi de congelare a unor elemente chimice (He–H, N–O)

  • reacţiile halogenilor

  • raportul capacităţii craniene la Australopitecus, Homo erectus şi Homo sapiens şi în raportul altor oase ale scheletului

  • volumul şi ritmul respirator, cardiac sau al undelor alfa

  • apariţia unor boli cum ar fi cancerul

  • densitatea populaţiei pe continente

  • constatări psihologice (puseurile de violenţă socială)

  • recorduri sportive

  • domeniul muzicii, etc.



Dacă toate acestea sunt coincidenţe considerate ca evenimente în accepţiunea lor fizică sau temporală între care, aparent logic, nu poate fi stabilită vreo relaţie de determinare, sau reprezintă doar dorinţa asiduă a omului de a găsi corelaţii matematice, de a pune sub formă de formulă lumea în care trăim rămâne să hotărască alţii.

  • Dacă toate acestea sunt coincidenţe considerate ca evenimente în accepţiunea lor fizică sau temporală între care, aparent logic, nu poate fi stabilită vreo relaţie de determinare, sau reprezintă doar dorinţa asiduă a omului de a găsi corelaţii matematice, de a pune sub formă de formulă lumea în care trăim rămâne să hotărască alţii.



Numărul de aur (secţiunea de aur) reprezintă, în viziunea multora, o filosofie a naturii, a universului în general. Această proporţie încearcă să găsească o legătură, o unitate în natură, să postuleze, printr-o legitate matematică, o teoremă unică a lumii. Chiar dacă legile fizicii enunţate în ultimii 60 de ani conduc spre idea hazardului total, nu trebuie neglijat efortul tuturor generaţiilor anterioare de a ordona tot ce se întâmplă în jurul nostru sub un număr. În decursul istoriei s-au căutat numeroase proporţii, numere iraţionale sau complexe dar nici unul nu a reuşit să se impună în totalitate.

  • Numărul de aur (secţiunea de aur) reprezintă, în viziunea multora, o filosofie a naturii, a universului în general. Această proporţie încearcă să găsească o legătură, o unitate în natură, să postuleze, printr-o legitate matematică, o teoremă unică a lumii. Chiar dacă legile fizicii enunţate în ultimii 60 de ani conduc spre idea hazardului total, nu trebuie neglijat efortul tuturor generaţiilor anterioare de a ordona tot ce se întâmplă în jurul nostru sub un număr. În decursul istoriei s-au căutat numeroase proporţii, numere iraţionale sau complexe dar nici unul nu a reuşit să se impună în totalitate.

  • Unul dintre cei mai importanţi cercetători moderni (care a studiat „numărul de aur”) a fost în deceniile III – IV ale secolului trecut românul Matyla Ghica, nepot al ultimului domnitor al Moldovei.



„Dar nu este posibil ca doi termeni să formeze singuri o compoziţie frumoasă fără un al treilea. Căci trebuie să se afle între ei o legătură care să-i apropie pe amândoi. Ori, dintre toate legăturile, cea mai frumoasă este aceea care îşi dă sieşi şi termenilor pe care îi leagă, unitatea cea mai completă. Şi aceasta este proporţia care o realizează, fireşte în modul cel mai frumos”.

  • „Dar nu este posibil ca doi termeni să formeze singuri o compoziţie frumoasă fără un al treilea. Căci trebuie să se afle între ei o legătură care să-i apropie pe amândoi. Ori, dintre toate legăturile, cea mai frumoasă este aceea care îşi dă sieşi şi termenilor pe care îi leagă, unitatea cea mai completă. Şi aceasta este proporţia care o realizează, fireşte în modul cel mai frumos”.

  • Platon - Timeus

  • Proporţia apare ca o consonanţă între părţi şi întreg, consonanţă ce conferă ansamblului armonie (stabilitate, funcţionalitate şi fiabilitate ridicată?). Dintre proporţiile analizate de antici, proporţia economică rămâne şi azi în atenţia oamenilor de ştiinţă şi artă, căci determină: Secţiunea şi Numărul de AUR.



  • Fie a, bR .

  • Proporţia economică:

  • Notând

  • rezultă

  • cu soluţiile:

  • Numărul de aur:

  • Proprietăţi:



De ce s-au oprit anticii la o materializare a proporţiei continue doar pentru spaţiul bidimensional?

  • De ce s-au oprit anticii la o materializare a proporţiei continue doar pentru spaţiul bidimensional?

  • Obiectele reale sunt tridimensionale şi ar fi poate mai nimerit ca ele să fi constituit o primă sursă de inspiraţie pentru spiritul cercetător.

  • Există oare şi un număr de aur ataşat spaţiului 3D?

  • Dacă numărul poate fi utilizat la construcţia unui dreptunghi de excepţie numit dreptunghiul de aur ce are atâtea proprietăţi matematice nebănuite, atunci nu există oare şi un paralelipiped de aur?

  • Şi, pentru că la facultate se lucrează, din primul an de studiu, într-un spaţiu matematic n-dimensional, atunci nu există în fiecare spaţiu câte un volum de aur descris de un număr de aur specific?

  • Şi dacă da, atunci care este acea serie de numere de aur?



Florin Munteanu şi Cristian Ioana

  • Florin Munteanu şi Cristian Ioana

  • Centrul pentru Studii Complexe Bucureşti

  • Marile descoperiri în geometrie ale anticilor constituiau chiar blocajul mental al învăţaţilor vremii. Ei considerau că Planul este esenţial (puteau opera cu unelte cunoscute de ei: rigla şi compasul) în timp ce Spaţiul era redus la o simplă dinamică a planului, o simplă extensie de aceeaşi calitate. Paradigma lor şi bunul lor simţ spunea că ceea ce putea fi important pentru spaţiu era de descoperit în esenţa figurilor din plan, aşa că doar planul este important.

  • Fiecare epocă este limitată de tehnologia de care dispune. De fapt chiar şi marii învăţaţi ai vremii nu ştiau să rezolve probleme de algebră banale azi pentru un elev din clasa a VIII-a. Ei rezolvau problemele prin metode grafice, utilizând pentru aceasta doar rigla şi compasul. Aceste unelte şi metodologia de construcţie geometrică stăpânită cu măiestrie, nu erau suficiente însă pentru a aborda complexitatea ecuaţiilor de gradul 3, specifice formalizării problemelor în spaţiu şi cu atât mai puţin a generalizării conceptelor pentru un spaţiu geometric abstract n-dimenional.



O proporţie continuă, definită prin trei numere a, b, c, poate sta la baza construcţiei unui corp în spaţiu (un paralelipiped).

  • O proporţie continuă, definită prin trei numere a, b, c, poate sta la baza construcţiei unui corp în spaţiu (un paralelipiped).

  • Idea este materializată de Hippocrate în rezolvarea problemei privind dublarea volumului unui cub dat:







  • Construcţia unui corp de aur în spaţiul n-dimensional, implică utilizarea proporţiei continue drept relaţie de legătură între laturile succesive ale acestuia. Considerând un paralelipiped de aur n-dimensional, divizarea sa conduce, la limită, la identificarea unui punct de convergenţă Ag. Exprimarea coordonatelor centrului de convergenţă în raport cu baza n-dimensională în care s-a construit corpul, implică utilizarea unui invariant notat:

    • unde verifică ecuaţia caracteristică:
  • Pe măsură ce dimensiunea spaţiului de construcţie a structurii de aur creşte, valoarea numărului de aur corespunzător scade de la 1,618034... spre 1.



Între dorinţă şi putinţă, între natural şi artificial, între descoperire şi invenţie, între a fi şi a nu mai fi, Omul trebuie să DISCEARNĂ şi SĂ ALEAGĂ. Şi pentru a discerne şi alege în cunoştinţă de cauză, într-o situaţie de o asemenea complexitate, nu are decât o soluţie: „ ... să facă o scurtă pauză în zbuciumul zilnic pentru a redescoperi sensurile profunde ale Naturii, a simţi din nou ritmurile Cosmice pentru ca apoi, să continue să construiască în consonanţă cu acestea.”

  • Între dorinţă şi putinţă, între natural şi artificial, între descoperire şi invenţie, între a fi şi a nu mai fi, Omul trebuie să DISCEARNĂ şi SĂ ALEAGĂ. Şi pentru a discerne şi alege în cunoştinţă de cauză, într-o situaţie de o asemenea complexitate, nu are decât o soluţie: „ ... să facă o scurtă pauză în zbuciumul zilnic pentru a redescoperi sensurile profunde ale Naturii, a simţi din nou ritmurile Cosmice pentru ca apoi, să continue să construiască în consonanţă cu acestea.”







Rezultatele privind tratarea neliniară a fenomenelor din natură, constituirea unor discipline de sinteză (precum: Sinergetica, Fizica complexităţii, Teoria catastrofelor), apariţia unor modele matematice mai convenabile pentru descrierea realităţii înconjurătoare (Fractali, Teoria tranziţiei la haos, precum şi a Automatelor celulare şi a Calculatoarelor neuronale), a permis abordarea dintr-o perspectivă nouă a viului şi a raportului acestuia cu natura anorganică, precum şi locul şi rolul omului în acest context.

  • Rezultatele privind tratarea neliniară a fenomenelor din natură, constituirea unor discipline de sinteză (precum: Sinergetica, Fizica complexităţii, Teoria catastrofelor), apariţia unor modele matematice mai convenabile pentru descrierea realităţii înconjurătoare (Fractali, Teoria tranziţiei la haos, precum şi a Automatelor celulare şi a Calculatoarelor neuronale), a permis abordarea dintr-o perspectivă nouă a viului şi a raportului acestuia cu natura anorganică, precum şi locul şi rolul omului în acest context.

  • Dacă până în prezent, omul de ştiinţă s-a „inspirat” în activitatea sa de creaţie din natura vie, încercând să o imite în sens funcţional, se poate spune că în prezent asistăm la tentativa acestuia de a înţelege mai profund şi unitar, viul. Implicaţiile acestui mod de abordare se fac resimţite pornind de la definirea Ştiinţei Cogniţiei şi până la restructurarea tehnologiei în sens fenomenologic (ortotehnologic).

  • De fiecare dată forma şi numărul au constituit un punct important, justificând parcă afirmaţia lui Bernard Russel: „poate cea mai curioasă tendinţă manifestată în ştiinţa modernă este întoarcerea ei la Pitagorism”.



Numărul şi magia pe care a exercitat-o asupra spiritului uman revine în fizica modernă pe multe coordonate, de la constanta universală a haosului descoperită de Feigenbam la seria de numere de aur.

  • Numărul şi magia pe care a exercitat-o asupra spiritului uman revine în fizica modernă pe multe coordonate, de la constanta universală a haosului descoperită de Feigenbam la seria de numere de aur.

  • Se pare că omul a fost şocat de diversitatea celor văzute în jur şi a căutat instinctiv ceva constant, ceva stabil. Fizicianul caută şi azi, prin activitatea sa de cercetare, un nou invariant în această lume fluctuantă. Sigur caută cu metode specifice secolului prezent dar în principiu, scopul căutării nu se deosebeşte prea mult de cel al anticilor. Azi se caută într-o lume abstractă, cea a modelelor, caracterizată printr-un spaţiu cu mai multe dimeniuni „umplut” cu „stringuri” şi „străbătut de găuri de vierme”.



„Legătura care se stabileşte prin unul şi acelaşi raport geometric între segmente sau forme ale unor obiecte sau entităţi organice total diferite ca grad de dezvoltare, de complexitate structurală, de regn, funcţie individuală sau colectivă nu poate fi acceptată în toate cazurile ca fiind întâmplătoare.” (Ioan Ciofu – „Numărul de aur - matrice a evoluţiei?)

  • „Legătura care se stabileşte prin unul şi acelaşi raport geometric între segmente sau forme ale unor obiecte sau entităţi organice total diferite ca grad de dezvoltare, de complexitate structurală, de regn, funcţie individuală sau colectivă nu poate fi acceptată în toate cazurile ca fiind întâmplătoare.” (Ioan Ciofu – „Numărul de aur - matrice a evoluţiei?)

  • „Cunoaşterea umană constă în bună măsură în descoperirea simplităţii în complexitate.” (acad. Solomon Marcus)

  • „Gândirea, luată în sensul ei cel mai general, pentru a cuprinde arta, filozofia, ştiinţa, luate şi acestea în cea mai generală accepţie a lor, este căutarea invarianţei într-o lume în fluctuaţie." (C. J. Keyser – „Mathematical Philosophy”)



Există o unică proporţie ce stă la baza a tot ce este în natură sau fiecare lucru are „proporţia” sa?

  • Există o unică proporţie ce stă la baza a tot ce este în natură sau fiecare lucru are „proporţia” sa?

  • Această proporţie, dacă există, este Numărul de aur despre care am vorbit?

  • Faptul că trunchiem acest număr raţional la primele lui zecimale are vreo influenţă asupra proprietăţilor „magice” ale valorii?

  • Are vreo influenţă asupra metabolismului fiinţelor vii sau este doar o chestiune de estetică şi eficacitate acest Număr de aur?

  • Suferim pentru faptul că nu cunoaştem şi nu suntem în permanenţă înconjuraţi de astfel de proporţii?

  • Dorinţa noastră de a pune ordine în toate nu este cumva cea care a generat această idee şi se încăpăţânează să o promoveze?




Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə