Joint operational programme

Bazine hidrografice

Râurile din zona transfrontalieră aparțin bazinului hidrografic al râului Tisa. Bazinul Tisei este cel mai mare sub-bazin al Dunării. Bazinul hidrografic Tisa înglobează aproape 20% din bazinul hidrografic al Dunării. Se compune dintr-o suprafață de 160 000 kilometri pătrați în Sud-Estul Europei, și este împărțit între cinci țări (Ungaria, România, Serbia, Slovacia și Ucraina), patru dintre acestea făcând parte din aria eligibilă a programului (județele în cauză sunt: Borsod-Abaúj-Zemplén, Szabolcs-Szatmár-Bereg, Satu Mare, Maramureș, regiunile Košický și Prešovský). Tisa începe de lângă Rakhiv (regiunea Zakarpatska) în Ucraina, la confluența dintre Tisa Albă și Tisa Neagră. De aici Tisa curge spre vest, constituind în mare parte granița dintre Ucraina și România, apoi traversează Ungaria, și în final Slovacia. Revine în Ungaria la Tiszabecs. Apoi traversează Ungaria de la nord la sud. Peste 20 de râuri mai mari sunt afluenți ai Tisei în zona transfrontalieră (Sajó, Hernád, Bodrog, Ondava, Latorica, Laborec, Uzh, Cirocha, Crasna, Someș, Tur, Batar, Şugătag, Baia, Şaroş, Săpânţa, Valea Hotarului, Bicu, Sarasău, Valea Iepei, Iza, Vişeu). Bazinul râului Tisa include zona muntoasă a Tisei Superioare și afluenții acesteia din Ucraina, România și partea estică a Slovaciei, și partea de câmpie situată în Ungaria și Slovacia, înconjurată de Câmpia Slovaciei de Est, câmpia Zakarpatska (Ucraina) și câmpiile din extremitatea vestică a României.

Râurile din județul Borsod-Abaúj-Zemplén includ Tisa, care formează granița naturală dintre județele Borsod-Abaúj-Zemplén și Szabolcs-Szatmár-Bereg, Sajó și Bodrog, ambele afluenți ai Tisei, și Hernád (Hornád), afluent al râului Sajó. Râul Tisa, care domină rețeaua de ape curgătoare, intră pe teritoriul județului la Zemplénagárd și îl părăsește la sud în Tiszavalk. Râurile din județ aparțin bazinului hidrografic al Tisei. Apele de suprafață din județ sunt bogate, însă regimul debitelor este dependent de distribuția precipitațiilor, care este mai degrabă inegală, înregistrând mari variații. În ceea ce privește județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, regiunea Tisei Superioare are multe pârâuri și râuri, însă județul are o cantitate mică de ape de suprafață. Cel mai important dintre afluenții Tisei este Someșul, care este de asemenea caracterizat printr-o variație mare a volumului de apă. În zonă există sisteme de irigații, un baraj și o hidrocentrală pe Tisa la Tiszalök. Județul are o rețea de ape curgătoare lungă de 329.5 km, dintre care Tisa reprezintă 250 km, Someșul 49.5 km, iar râul Tur 30.0 km. Alte râuri importante sunt Crasna și Canalul Principal Lónyai (Canalul de Est). Condiția afluenților Tisei este foarte diferită, având un rol deosebit în conservarea naturii, agricultură, recreație, mediu și dezvoltarea rurală. Lipsa apelor de suprafață este caracteristică numai în regiunea Nyírség. Calitatea apelor de suprafață și subterane a crescut în ultimul timp, ceea ce a determinat îmbunătățiri față de media națională, deși calitatea apelor de suprafață este determinată de cursurile de apă care își au originea dincolo de granițele țării. Calitatea apelor afluenților de dincolo de granițele țării – Someș, Crasna, Tur – înregistrează variații considerabile, principalele surse de poluare (industrială, minieră, municipală) situându-se peste graniță.

În regiunea Košický există o rețea de râuri relativ densă. Acestea aparțin bazinelor hidrografice ale râurilor Hornád (Hernád), Bodrog și Slaná. Natura muntoasă ale cursurilor superioare ale Hornád (Hernád), Hnilec, Bodva și Slaná, determină văi abrupte și înguste, cu înclinații de peste 20%. Curgerile plane sunt caracteristice secțiunilor inferioare ale râurilor Latorica, Laborec, Uh, secțiunilor inferioare ale râurilor Topľa și Ondava, întregii secțiuni a râului Bodrog în șesul Východoslovenska, și Hornád (Hernád) și Bodva în cotul Kosicka. Cea mai importantă apă curgătoare din regiunea Košice este reprezentată de râul Hornád (Hernád) și afluenții acestuia. Apele de suprafață sunt poluate de canalizări și efluenții industriali în special din orașul Košice, însă și de poluări provenite din sectorul superior al râului Torysa. Calitatea apei se situează între categoriile II și V în fiecare grup de indicatori. Sursele potențiale de poluare sunt reprezentate de tratarea necorespunzătoare a apelor reziduale în municipalitățile din districtul Košice-okolie, unde doar 8.85% dintre municipalități dispun de sisteme de canalizare dotate cu stații de tratare. Se poate afirma că, în general, toate cursurile de apă importante și un număr mare dintre afluenții acestora sunt foarte contaminate, ceea ce determină și limitări în utilizarea lor. Utilizarea în scopuri de irigații a continuat contaminarea către apele subterane. O problemă specifică bazinelor Hornád (Hernád) și Bodrog este prezența sedimentelor contaminate din acumulările din Palcmanska Maša, Ružín și Zemplínska šírava. Există mai multe râuri care traversează regiunea Prešovský. Torysa, Ondava, Topľa și Laborec colectează apele din părțile centrale și estice ale regiunii, în timp ce râurile Dunajec și Poprad pe cele din părțile nordice și vestice. Barajele Domaša de pe râul Ondava și Stariná de pe râul Cirocha își aduc o contribuție importantă la economia regiunii. Districtul Prešov este bogat și în ape minerale. Cele mai cunoscute sunt Bardejov, bogată în izvoare alcaline și Vyšné Ružbachy cu ape acidulate. Acestea sunt și destinații balneare populare.

Rețeaua hidrografică a județului Satu Mare și a zonelor înconjurătoare este dominată de bazinele hidrografice ale râurilor Tisa, Someș, Criș, Crasna, Tur și Barcău. Izvoarele de ape minerale (Sâgeorz, Anieș, Leghea, Someșeni, Bixad, etc.) și de apă termală (Acâș) au un rol special. Sursele de apă din regiune sunt, în general, de calitate bună, însă într-un proces continuu de degradare. În mod similar, situația este pe un trend negativ și în ceea ce privește calitatea apelor de suprafață din regiune, având în vedere că niciuna dintre sursele de apă nu a fost clasificată la categoria I (foarte bună) în anul 2011, față de 725 km clasificați în categoria foarte bună în 2006. Râurile principale din județul Maramureș sunt: Tisa, Bistrița, Someș, Lăpuș, Vișeu, Iza, Săsar, Firiza, Suciu. Câteva duzini de mici râuri și pârâuri de munte se scurg în râul Tisa. În nordul județului, râul Tisa și crestele munților Maramureș formează granița naturală a județului cu Ucraina. Climatul ploios alimentează sistemul dens de râuri care totalizează 3000 km. Două sisteme - Tisa și Someș – colectează apele de pe cuprinsul județului. Râul Tisa colectează apele care curg de pe versanții munților înconjurători și din bazinul Maramureș: Vișeu, Ruscova și Iza cu afluenții acestora, cum ar fi râurile Mara și Cosău. Someșul colectează râurile din sud-estul județului: Sălaj și Lăpuș cu afluenții acestora, Cavnic și Săsar. Principalele râuri care traversează județul Suceava sunt: Siret și afluenții acestuia, Suceava, Șomuzu Mare, Moldova și Bistrița (curgând din nord-vest către sud-est). Toate râurile de pe teritoriul județului Suceava sunt afluenți ai Siretului. Cea mai mare cantitate de apă este transportată de râurile ale căror bazine sunt situate în zonele montane. Râul Moldova are cel mai mare bazin hidrografic, fiind urmat de râurile Bistrița și Suceava. Apele stătătoare se compun din lacuri naturale de dimensiuni reduse și din lacuri artificiale amenajate cu scopuri multiple: rezerve de apă potabilă și industrială, protecție împotriva inundațiilor, pescuit, etc. Cele mai numeroase lacuri artificiale sunt cele 6 de pe râul Șomuzu Mare.

Râurile localizate geografic în regiunea Zakarpatska aparțin bazinului unuia dintre cei mai mari afluenți ai Dunării – râul Tisa, care reprezintă cel mai important curs de apă din regiune. Lungimea totală a râului Tisa este de 967 km, partea ucrainiană reprezentând 262 km. Râul începe din Ucraina, regiunea Zakarpatska, și curge aproximativ de-a lungul frontierei cu România până intră în Ungaria. După ce traversează Ungaria, se scurge în Dunăre pe teritoriul Serbiei. La începutul anilor 2000 au existat o serie de incidente de poluare foarte serioasă, cauzate de descărcări industriale accidentale în România. Aceste incidente au fost descrise la vremea respectivă ca fiind cel mai important dezastru ecologic întâlnit în Europa Centrală de la dezastrul de la Chernobyl. Utilizarea în orice scop a apei râului a fost sistată temporar și toate instalațiile care ar fi putut determina poluări suplimentare au fost închise.

În bazinul Tisei de pe teritoriul Ucrainei inundațiile care afectează zonele împrejmuitoare ating intensități mari, cauzând inundarea unor suprafețe extinse. Instituirea unor măsuri eficiente pentru protejarea regiunii Zakarpatska reprezintă o provocare de importanță națională. Pentru rezolvarea eficientă a acestor probleme este nevoie de cooperarea țărilor din regiunea transfrontalieră, având în vedere că inundațiile nu iau în considerare granițele și pot afecta toate teritoriile și râurile din regiune. Râul Prut curge pe teritoriile regiunilor Ivano-Frankivska_și_Cernăuți'>Ivano-Frankivska și Cernăuți. Râul izvorăște din Ucraina, curge de-a lungul frontierei cu Moldova și România, până ajunge la Marea Neagră, în regiunea Odessa. Există o hidrocentrală la Snyatyn (Ucraina). Inundațiile de pe râul Prut sunt periculoase nu numai pentru regiunile din Ucraina, dar și pentru cele din România și Moldova. În anul 2008, 65 de unități administrative au fost inundate, râul ieșind din matcă până la o distanță de 150 de metri. Însă inundațiile din 2010 au fost de o scară mult mai mare: nivelul apei a crescut cu aproximativ 6-7 metri. Din acest motiv este foarte important să se ia măsuri de prevenire a unor asemenea dezastre ecologice. Starea ecologică a apelor de suprafață de pe râul Prut în zona de frontieră corespunde standardelor generale de utilizare a apei. Apa râului din zona de graniță este caracterizată ca fiind ”poluată moderat”.

Păduri

Regiunea transfrontalieră (regiunile din Slovacia nu au fost incluse datorită lipsei datelor) deține 594.460 de hectare (5.945 km2) de arii naturale protejate de importanță națională, ceea ce reprezintă 7.2% din întreaga suprafață a zonei transfrontaliere. În cadrul regiunii, cele mai mari suprafețe de arii naturale protejate se găsesc în județul Maramureș (24,5% din teritoriul județului) Borsod-Abaúj-Zemplén (15% din teritoriul județului) și Zakarpatska (11.5% din teritoriul regiunii). Distribuția proporțională a ariilor naturale protejate între cele 3 țări: regiunile ucrainiene 48.5%, județele românești 27.9%, județele maghiare 23.6%.⁴²

Potrivit hărții care prezintă proporția de împădurire în regiunea transfrontalieră, pădurile depășesc 35% din teritoriile a 6, și 45% a 3 din cele 10 unități administrative din aria programului. Dintre cele 4 țări, Slovacia este considerată ca fiind țara cu cele mai multe zone împădurite. În baza datelor din 2012, proporția de zone împădurite din ambele regiuni slovace au depășit 40% (Košický 40%, Prešovský 49%). Ucraina are caracteristici favorabile similare: 51% din suprafața regiunii Zakarpatska și 41% din regiunea Ivano-Frankivska sunt reprezentate de păduri, însă în regiunea Cernăuți această proporție este de abia 30%. Două dintre județele din România au de asemenea mai mult de 40% suprafețe împădurite (42% în Maramureş, Suceava 51%); cu toate acestea, județul Satu Mare este acoperit de păduri într-o proporție de abia 16%. Județele maghiare sunt împădurite în proporție de 20-30% (Borsod-Abaúj-Zemplén: 30%; Szabolcs-Szatmár-Bereg: 22%).



Figura : Procentul de acoperire cu păduri în regiunea programului (2012)

Sursa: HCSO, SOSR, NIS, SSSU

Tratarea apelor reziduale

Datele referitoare la proporția de ape reziduale municipale tratate sunt insuficiente, însă se poate afirma că proporția acestora atinge 100% numai în județele din Ungaria, în timp ce în România aceasta este de 75-80%. În ceea ce privește regiunile ucrainiene, în regiunea Ivano-Frankivska proporția apelor reziduale municipale tratate este de 92%, în celelalte două regiuni fiind de numai 43-53%. În regiunea Prešovský proporția apelor reziduale municipale tratate este de puțin peste 60%.⁴³

Potrivit datelor din 2011, proporția gospodăriilor conectate la sisteme regulate de colectare a deșeurilor a fost de cel puțin 90% în regiunile din Ungaria și România. În comparație cu acestea, regiunile din Slovacia prezintă procente semnificativ mai reduse, de aproximativ 60%. Date referitoare la acest domeniu nu au fost disponibile pentru Ucraina.⁴⁴

În județul Borsod-Abaúj-Zemplén emisiile industriale majore sunt semnificative comparativ cu media națională. Apele reziduale nu sunt deversate fără a fi purificate; rata apelor reziduale tratate numai prin procese mecanice este mult mai scăzută decât media națională. Numărul gospodăriilor conectate la rețelele de canalizare a fost de 287336 unități în 2011. 65,8% din totalul unităților au fost conectate la un sistem de canalizare, proporție care este sub media națională de 72,5% (sursa: Biroul Central de Statistică T-Star, 2011). Proporția proprietăților conectate la o rețea de canalizare este de aproximativ 55-60%. Această valoare variază în funcție de tipul localităților: în orașele mari - precum Miskolc, Kazincbarcika, Tiszaújváros rata de conectare este în general egală sau mai mare de 80-90%, în timp ce în celelalte tipuri de localități rata variază între 15-85%, ceea ce indică diferențe semnificative. Comparativ cu 2010, cantitatea de apă reziduală tratată a scăzut în județ cu 37%, valoare ce depășește cu mult media națională.⁴⁵ În județul Szabolcs-Szatmár-Bereg 112 din 222 de localități sunt echipate – parțial sau integral – cu servicii publice de canalizare în 2012. Aglomerări de sisteme de canalizare (pe arii restrânse) au luat naștere între localități, și ca urmare apele reziduale colectate sunt tratate în aproximativ 50 stații de tratare a apelor reziduale. Proporția gospodăriilor conectate la sistemele de canalizare este de 52% (2012). Localitățile principale ale județului – cu excepția Nagyecsed – au rețele parțiale sau integrale de canalizare. În marea majoritate a municipalităților rețelele au fost construite pe baza sistemului de colectare gravitațională. Sisteme de presiune scăzută operează în patru localități, în timp ce combinația celor două sisteme este utilizată în 10% din localități. Sisteme de canalizare pe bază de vacuum nu funcționează în județ.⁴⁶

O problemă care persistă în toate regiunile, în special în zonele rurale, este reprezentată de sub-dezvoltarea sistemelor rețelelor de canalizare și a stațiilor de tratare a apelor reziduale, ceea ce cauzează un nivel mai ridicat al poluării pe cursurile de apă. Proporția locuitorilor conectați la sisteme de canalizare cu stații de tratare a apelor reziduale din Slovacia crescut în ultima perioadă, însă disparitățile regionale semnificative persistă în zonă. Dezvoltarea sistemelor de alimentare cu apă potabilă din regiunile Košický și Prešovský se situează sub media națională. ⁴⁷

În regiunile din România sistemele regionale de alimentare cu apă necesită îmbunătățiri și extinderi, în același timp fiind nevoie de investiții în gestionarea deșeurilor. Calitatea mediului înconjurător trebuie îmbunătățită; reabilitatea siturilor contaminate și protecția biodiversității este sprijinită prin intermediul strategiilor sectoriale pe termen lung. În anul 2012, nivelul de conectare a populației la sistemele centralizate de alimentare cu apă a fost de numai 56,7%. Regiunea Nord-Est din România (care include județul Suceava) dispune de o proporție redusă a localităților și populației conectată la rețeaua de alimentare cu apă potabilă - 62,13% dintre localități (73,18% la nivel național în 2012), 45,25% din populație (60,15% la nivel național), o proporție redusă a localităților și populației conectată la rețeaua de canalizare - 28,44% dintre localități (în 2012); 35,36% din populație (46,78% la nivel național). Regiunea Nord-Vest a României (care include județele Maramureș și Satu Mare) poate fi caracterizată prin existența unor factori poluatori, prin depozitarea necontrolată a deșeurilor, și existența siturilor industriale contaminate. Infrastructura de utilități publice este în stare critică, în special în zonele rurale și în orașele mici. Majoritatea orașelor românești din aria eligibilă se confruntă cu probleme precum calitatea apei și managementul necorespunzător al deșeurilor. În județul Satu Mare proporția gospodăriilor conectate la sistemul de alimentare cu apă atinge în medie 52% (90% în zonele urbane și numai 21% în zonele rurale). Infrastructura de utilități publice și de management al deșeurilor este insuficient dezvoltată, deși începând cu anul 2011 deșeurile colectate pe cuprinsul județului sunt transportate într-un depozit regional de deșeuri, reducând astfel semnificativ impactul asupra mediului înconjurător. În județul Maramureș problemele legate de apele reziduale afectează în special orașele și localitățile care nu dețin sisteme de tratare a acestora. Pe de altă parte, multe probleme sunt legate de apele miniere neepurate sau insuficient epurate în urma închiderii minelor și a faptului că stoparea activităților de extracție nu au fost urmate de construcția de stații de tratate pentru apele miniere.⁴⁸

Tratarea apelor reziduale reprezintă un aspect mai puțin dezvoltat al serviciului de alimentare cu apă în regiunile ucrainiene; regiunea este rămasă încă semnificativ în urma altor părți a Europei în domeniul tratării apelor reziduale. Ucraina aplică în continuare standarde tehnice și de construcții (solide din punct de vedere tehnologic însă de foarte multe ori fără a analiza aspectele economice ale operării).⁴⁹
Colectarea deșeurilor solide

În județul Borsod-Abaúj-Zemplén proporția deșeurilor comunale din totalul deșeurilor este peste media națională – în ciuda caracterului industrial al județului. Cantitatea transportată de deșeuri pe cap de locuitor este aproximativ egală cu media națională. O proporție semnificativă a gospodăriilor este implicată în colectarea deșeurilor, de asemenea peste media națională, în timp ce o proporție mai mare din gospodării este inclusă în sistemul de colectare selectivă. Cu toate acestea, media cantității de deșeuri colectate selectiv raportată la numărul de locuitori este semnificativ mai scăzută decât media națională. Începând cu 2010, cantitatea de deșeuri produsă în județ a scăzut în mod continuu. Sistemul de management al deșeurilor din județ s-a dezvoltat prin intermediul a trei proiecte separate de management regional al deșeurilor. Depozitele de deșeuri solide (Sajókaza, Bodrogkeresztúr, Hejőpapi) pot gestiona întreaga cantitate de deșeuri municipale a județului. În concluzie, județul nu înregistrează nevoi urgente de dezvoltare în ceea ce privește managementul deșeurilor; performanța depozitelor de deșeuri din județ este corespunzătoare. Cu toate acestea, luând în considerare principiile moderne ale managementului deșeurilor (reciclare, eficiență energetică), sistemele pot fi dezvoltate și modernizate.⁵⁰ În județul Szabolcs-Szatmár-Bereg cantitatea de deșeuri municipale solide transportate a scăzut în ultimii ani de la 267663 tone la 150626 tone. Nivelul deșeurilor colectate selectiv raportat la totalul deșeurilor municipale solide este de 4% (fiind pe locul șase la nivel național). Sistemul de colectarea selectivă a deșeurilor include aproape 81 de mii de gospodării (41.4% din totalul gospodăriilor). Un număr de 96 de localități sunt implicate în colectarea selectivă a deșeurilor.⁵¹

Regiunea Košický aparține regiunilor cu producție redusă de deșeuri la nivelul Slovaciei. În anul 2007 producția de deșeuri a regiunii a crescut (189.5 mii de tone) iar regiunea a atins un nivel scăzut de utilizare a deșeurilor (4.8%). Procentajul locuitorilor conectați la sistemul de alimentare cu apă (76.3%), este sub media națională din Slovacia, însă crește continuu începând cu 2004. Pe de altă parte, numai 57% din populație este conectată la rețele de canalizare publică, acest procent fiind de asemenea mai scăzut decât media națională. Regiunea a raportat o scădere a cantităților de ape reziduale deversate. Nivelul tratării acestora este de 75%, care este cu 20% mai scăzut decât în regiunea Prešovský.⁵² În anul 2003 regiunea Prešovský a avut cel mai scăzut nivel de generare de deșeuri municipale din Slovacia. În 2007 producția de deșeuri a crescut (187.9 mii de tone), însă regiunea Prešovský a atins al doilea cel mai ridicat nivel de utilizare a acestora (13.4%).⁵³
În general, România dispune de echipamente tehnice depășite pentru managementul deșeurilor, care nu corespund cerințelor activităților moderne din acest domeniu. Cu toate acestea, prin intermediul sprijinului asigurat din fonduri UE au fost implementate sisteme integrate de management al deșeurilor solide. Comparativ cu 2003, în 2008 cantitatea de deșeuri generate și necolectate a crescut. Consiliul Județean Maramureș implementează în prezent proiectul intitulat „Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în județul Maramureș”, care urmărește îmbunătățirea serviciilor și reducerea numărului de locuri de depozitare neconforme pe teritoriul județului. Proiectul este cofinanțat de către Programul Operațional Sectorial de Mediu și va fi finalizat până la 31.12.2015. Pentru populația care dispune de servicii de colectare a deșeurilor în județul Suceava, accesul este limitat la servicii de curățenie publică (numai 61-69%).⁵⁴
Datorită accesibilității limitate a zonelor montane, în regiunea Zakarpatska problemele existente legate de colectarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor sunt mai acute în comparație cu alte regiuni. Problemele de acces la anumite zone determină probleme în managementul deșeurilor, în special legate de depozitarea ilegală a acestora. Pe lângă acest aspect, râul Tisa și afluenții săi care curg în Ucraina și în țările învecinate – Slovacia și Ungaria, indică nevoia unei abordări de ansamblu în rezolvarea problemei managementului deșeurilor în această zonă. Problema consistă din lipsa echipamentului pentru colectarea și transportarea deșeurilor, a stațiilor de reciclare, precum și din lipsa de educație a populației, în special din zonele montane, în ceea ce privește colectarea și reciclarea deșeurilor. Este nevoie de construcția unei stații de reciclare a deșeurilor; de modernizarea tehnică, reabilitarea și construcția de depozite pentru deșeuri; de achiziționarea de echipamente pentru colectarea și transportul deșeurilor (vehicule și containere de depozitare); crearea unei rețele de puncte de colectare a deșeurilor solide; instalarea de unități pentru producția de biogaz, etc. În regiunea Ivano-Frankivska depozitele de deșeuri sunt pline; construcția de noi depozite se confruntă cu opoziția cetățenilor care vor să protejeze mediul și zonele de recreație. Din acest motiv este nevoie de construcția de stații de reciclare a deșeurilor. Potrivit statisticilor, niciunul dintre cele 27 de depozite de deșeuri din regiune nu au fost construite și nu operează corespunzător. În cele mai multe cazuri, depozitele nu sunt împrejmuite, nu toate intrările sunt asfaltate, cele mai multe depozite lucrează în condiții de supraîncărcare; procedura de depozitare a deșeurilor nu este respectată în toate situațiile. Depozitele de deșeuri reprezintă o sursă de poluare intensă a atmosferei și a apelor subterane. În regiunea Cernăuți există un depozit de deșeuri, localizat în Cernăuți, 10 puncte de depozitare localizate în orașe și 305 de puncte de depozitare localizate la sate. Din punct de vedere tehnic, depozitul nu corespunde reglementărilor de securitate din domeniul depozitării deșeurilor și necesită acțiuni de reconstrucție. Multe probleme sunt cauzate de o parte a populației care deseori depozitează ilegal deșeurile. Există nevoia de a construi o stație de reciclare a deșeurilor; de modernizarea tehnică, reabilitarea și construcția de depozite pentru deșeuri; de achiziționarea de echipamente pentru colectarea și transportul deșeurilor (vehicule și containere de depozitare); crearea unei rețele de puncte de colectare a deșeurilor solide; instalarea de unități pentru producția de biogaz, etc.⁵⁵

Resurse de apă care necesită protecție

În județul Borsod-Abaúj-Zemplén apele subterane și de suprafață din munții Bükk și din Carstul Aggtelek sunt foarte sensibile, fiind protejate prin lege. Alte zone protejate sunt: Rezervorul de Apă din Lázbérc, bazinul hidrografic al râurilor Bódva și Hernád, regiunea localităților conectate la Lacul Tisa. O sarcină importantă este reprezentată de completarea rețelei de canalizare din localitățile din bazinul hidrografic și asigurarea tratării eficiente și corespunzătoare a apelor reziduale municipale. Izvoarele de ape medicale certificate din Bogács, Mezőkövesd și Tiszaújváros. Izvoare de ape minerale se întâlnesc în Bogács, Gönc, Miskolc, Sárospatak și Tiszaújváros. Resursele de ape din pânza freatică sunt mai mult sau mai puțin contaminate; solul și apele subterane trebuie curățate aproape în toate zonele. Apele subterane sunt contaminate în special cu fier, mangan, nitrați, amoniac și bacterii, existând și probleme de duritate a apei. Contaminările sunt cauzate în principal de surse de poluare municipale și agricole. Resursele de apă din carstul natural sunt curate, însă probleme locale de poluare pot apărea oricând.⁵⁶Județul Szabolcs-Szatmár-Bereg are o rețea de râuri lungă de 329,5 km din care râul Tisa reprezintă 250 km (intră pe teritoriul Ungariei la Tiszabecs și părăsește județul la Tiszadob), Someșul 49,5 km iar râul Tur 30 km. Alte râuri importante sunt Crasna și Canalul Principal Lónyai (Canalul Principal de Est). În ceea ce privește managementul apelor, râurile dispun de caracteristici favorabile, existând resurse disponibile de apă de-a lungul tuturor râurilor din județ. Calitatea apelor subterane și de suprafață este mai bună decât media națională, deși este important de menționat că aceasta depinde în foarte mare măsură de calitatea apelor din râurile care traversează frontiera din statele din care provin. Calitatea apelor afluenților care izvorăsc de dincolo de frontieră – Someș, Crasna, Tur – are mari variații, în funcție de cantitatea și sursele de poluare (industrială, minieră, municipală) din cealaltă țară. Suprafața resurselor de apă asigură cantitatea de apă necesară industriei și agriculturii locale. În județ sunt localizate 32 de izvoare termale, unele având conținut ridicat de iodați, bromuri și fluoruri.⁵⁷

În regiunile din Slovacia cea mai mare bogăție o reprezintă natura, în special Parcul Național Tatra fiind un important centru turistic. Rezervoarele de ape minerale din câteva stațiuni sunt de asemenea extrem de importante pentru turismul regional din regiunea Prešovský. Toate râurile și afluenții acestora, inclusiv întreaga suprafață a bazinelor hidrografice, trebuie protejate pentru a asigura un mediu natural sănătos și resurse de apă pentru localnici. Principalul cursul de apă din regiunea Košice este reprezentat de râul Hornad și afluenții acestuia. Apele de suprafață sunt poluate de sistemele de canalizare și efluenții industriali, în special în orașul Košice, însă poluarea este generată și pe secțiunea superioară a cursului Torysa. Calitatea apei se situează în intervalul de categorii II. - V. pentru fiecare dintre grupele de indicatori. Cea mai proastă categorie de indicatori al calității apei indică în grupa de parametri microbiologici prezența de bacterii coliforme, ceea ce sugerează faptul că tratarea apelor reziduale municipale nu este corespunzătoare în zonele rurale. Principalele surse de poluare sunt reprezentate de sistemul public de canalizare a orașului Košice și al US Steel, s.r.o. Košice. În ceea ce privește sursele potențiale de poluare, acestea sunt reprezentate de modalitatea necorespunzătoare de deversare a apelor reziduale din municipalitățile din districtul Košice-okolie, unde numai 8.85% dintre municipalități dispun de sisteme de canalizare dotate cu stații de tratare a apelor reziduale.⁵⁸

Râul Tisa și afluenții acestuia din județul Satu Mare (Someş, Crasna și Tur), izvoarele de ape minerale (Sângeorz, Anieș, Leghia, Someșeni, Bixad, etc.) și de ape termale (Acâș) sunt incluse în categoria resurselor de apă care necesită protecție, având în vedere că acestea sunt, în general, de calitate bună, însă într-o continuă degradare. În ceea ce privește calitatea apelor de suprafață din regiune, niciuna dintre acestea nu a fost clasificată în categoria I (foarte bună) în 2011, comparativ cu 725 de km de ape de calitate foarte bună în 2006. Calitatea apelor de suprafață din județul Maramureș (în 2010) a fost în general bună și moderată din punct de vedere biologic, cu excepția următoarelor suprafețe de apă: Cisla, Cavnic, Firiza și Ilba – care au avut o stare proastă, caracterizate prin lipsuri biologice (lipsa peștilor și slabă reprezentare a speciilor nevertebrate). Cele mai mari cantități de ape din județul Suceava sunt transportate de râuri al căror bazine hidrografice sunt situate în regiuni montane, astfel încât protejarea apelor poate fi atinsă numai prin prezervarea calității mediului în zonele montane. Râul Moldova dispune de cel mai mare bazin hidrografic, fiind urmat de râurile Bistrița și Suceava. Apele stătătoare sunt compuse din lacuri naturale de mici dimensiuni și din lacuri artificiale amenajate pentru a servi un obiective complexe: rezerve de apă industrială și potabilă, protecția împotriva inundațiilor, pescuit, etc. Cele mai numeroase lacuri artificiale sunt cele 6 de pe râul Șomuzu Mare.⁵⁹

În regiunea Zakarpatska sursa de apă pentru populație este reprezentată de apa râurilor, respectiv de apele subterane. Având în vedere localizarea geografică a regiunii, râurile au caracter transfrontalier, astfel protecția lor împotriva contaminării este deosebit de importantă. Rețeaua hidrografică a regiunii se compune din 152 de râuri, fiecare cu o lungime mai mare de 10 km. Toate aparțin bazinului hidrografic al râului Tisa. Pentru protecția apelor acestui bazin, a fost creat un organism special – Departamentul de management al apelor din bazinul Tisa, responsabil pentru asigurarea implementării politicilor de stat în domeniul managementului, conservării și restaurării resurselor de apă din bazinul hidrografic. Cu toate acestea, râurile sunt poluate în special datorită depozitării ilegale a deșeurilor, și în consecință este nevoie de protecția acestora. Asemenea poluări afectează calitatea apei potabile (stațiile de tratare a apei sunt depășite tehnologic și au nevoie de lucrări de reconstrucție). În regiunea Ivano-Frankivska există 132 de râuri cu lungimea mai mare de 10 km. Acestea aparțin de două bazine hidrografice – Nistru și Prut. Pentru a atinge o calitate bună a apelor, pentru a asigura utilizarea în condiții de siguranță și de eficiență a apei, dar și pentru a susține conservarea biodiversității și durabilitatea situației ecologice, în anul 2008 s-a încheiat un acord de cooperare pentru utilizarea și protecția resurselor de apă din bazinul râului Nistru, semnat de către orașele Lviv, Ivano-Frankivsk, Ternopil, Khmelnytsky, Chernivtsi, Vinnytsia și Odesa. Acest acord se aplică resurselor de apă și ecosistemelor de apă din bazinul râului Nistru din Ucraina, incluzând apele de suprafață și cele subterane. În 2012 a fost semnat și un acord internațional între Ucraina și Moldova, destinat protejării bazinului râului Nistru. În regiunea Cernăuți există 75 de râuri cu o lungime mai mare de 10 km. Toate râurile din regiune curg în Marea Neagră. Cele mai importante râuri sunt Prut și Siret (ambii afluenți ai Dunării) și Nistru (care se scurge în Marea Neagră). Protecția râurilor este reglementată de programe regionale și naționale, dar și de acorduri naționale și internaționale. Astfel, în 2008 a fost încheiat acordul de cooperare pentru utilizarea și protecția resurselor de apă din bazinul râului Nistru, la care participă 7 orașe ucrainiene. În 2012 a fost semnat acordul internațional dintre Ucraina și Moldova pentru protejarea bazinului Nistru. Cu toate acestea, râurile necesită o protecție mai intensă pentru a putea asigura o calitate bună a apei potabile. Aceasta va putea fi atinsă numai printr-un management corespunzător al deșeurilor, prin tratarea apelor reziduale, și prin măsuri cuprinzătoare de educare a populației, etc. ⁶⁰

Specii amenințate, specii invazive

Cea mai mare parte a ariei eligibile se situează în Carpați; cu o suprafață de aproximativ 206,000 de km pătrați, Carpații reprezintă unul dintre lanțuri muntoase cele mai mari din Europa. Datorită habitatelor rămase relativ intacte, și în special datorită extinselor complexe de păduri, Carpații reprezintă una dintre cele mai valoroase refugii pentru fauna de pădure virgină. Foarte probabil, acesta este ultimul loc din Europa unde se mai pot întâlni specii de vânat mare. De asemenea, populațiile din Carpați de urs brun, lup și râs, sunt de ordinul miilor de indivizi, ceea ce reprezintă cele mai mare populații montane ale acestor specii din întreaga Europă.

În județul Borsod-Abaúj-Zemplén zonele de sud și sud-vest, mai puțin împădurite, sunt caracterizate de dominația speciilor ne-native. O pierdere importantă este reprezentată de reducerea marii diversități de păduri de lemn de esență tare (cu capacitate de reproducere ridicată) din câmpiile inundabile. Protejarea zonelor de-a lungul Tisei, a brațelor acesteia și a lacurilor din zonă a crescut după regularizarea Tisei, iar vegetația naturală a câmpiilor inundabile caracteristică zonelor umede a devenit de interes național. Județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, nu dispune de parcuri naționale; cu toate acestea, dimensiunea ariilor de protejare a naturii și a rezervațiilor naturale se situează pe locul trei între județele din Ungaria. Cele trei rezervații de pădure (Bockerek, Déda și Bakta) situate în județ includ și mai multe situri Natura 2000.⁶¹

În Republica Slovacia peste o treime din speciile indigene de plante se află într-un anumit nivel de amenințare. În Slovacia au fost descrise peste 28,800 de specii de animale (inclusiv nevertebrate), iar nivelul de amenințare al unor specii de faună este foarte important (există specii incluse pe Listele Roșii). Numărul total de specii protejate din Slovacia este de 769. În acest sens, trebuie menționați endemiții, dintre care o specie rară de animale care trăiește numai aici, și o specie de melci denumită sorbestrea sau unele nevertebrate. Capra de munte din Tatra, marmota și râsul Eurasian aparțin speciilor de animale sălbatice endemice care trăiesc în Slovacia. Dropia este cea mai mare pasăre care trăiește în Europa. În total există peste 50 de specii amenințate care trăiesc și sunt protejate în partea slovacă a regiunii transfrontaliere. ⁶²

Datorită faptului că unele specii ale florei sunt amenințate, vulnerabile și rare, în județele românești acestea au fost incluse pe lista speciilor protejate. Dintre acestea, pot fi menționate următoarele: specii de floră sălbatică: Cochlearia pyrenaica, Campanula alpina, Leontopodium alpinum, Gentiana lutea, Gentiana punctata, Fritillaria meleagris, Trollius europaeus, Rhododendron kotscyi, Lychnis nivalis, Cypripedium calceolus, Pinus cembra (reprezentând aproximativ 4,26% din totalul speciilor de floră din județul Maramureș). Specii de faună sălbatică: Rupicapra rupicapra carpatica, Marmota marmota, Lynx lynx, Tetrao urogallus, Lyrurus tetri, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina, Corvus corax, Bubo bubo, Tyto alba gutata, Athene noctua, Asiootus, Stryx uralensis, Accipiter gentilis, Accipiter nisus, Hucho hucho (reprezentând aproximativ 4,52% din totalul de specii de faună din județul Maramureș). Principalele amenințări și presiuni asupra habitatelor de floră și faună sălbatică: dezvoltarea infrastructurii, extinderea și dezvoltarea așezărilor umane, exploatarea excesivă a pădurilor naturale care conduc la dezechilibre în bazinele hidrografice montane, vânătoarea unor specii de interes economic sau de vânătoare.⁶³

Flora din regiunea Zakarpatska include peste 2000 de specii. Dintre acestea, 237 de specii sunt incluse în Convenția Europeană privind Conservarea Vieții Sălbatice și a Habitatelor Naturale, 22 de specii sunt incluse în Convenția privind Comerțul Internațional de Specii de Faună și Floră Sălbatică pe Cale de Dispariție (CITES). Numărul de specii incluse în Cartea Roșie a Ucrainei este de 263. În regiune există un număr de aproximativ 600 de specii invazive. Cea mai mare diversitate de specii amenințate este concentrată în bazinul Tisei, 145 dintre speciile de plante fiind incluse în Cartea Roșie. Numărul total al speciilor de faună din regiune este de 30 428, ceea ce reprezintă 68% din totalul speciilor care trăiesc în Ucraina. 163 dintre acestea sunt incluse în Cartea Roșie a Ucrainei. În ultimele decenii au fost semnalate în regiune mai multe specii invazive de mamifere și pești. Flora din regiunea Ivano-Frankivska este compusă din peste 1500 de specii de plante, mai mult de jumătate din totalul speciilor din Ucraina. Aproape o treime din flora naturală din Ivano-Frankivsk (418 de specii), necesită protecția parțială sau totală. 162 de specii sunt incluse în Cartea Roșie a Ucrainei și pe Lista Europeană Roșie, iar 211 în Lista Roșie Regională. În regiune există 3 specii de plante invazive. Fauna: dintre vertebrate există 435 de specii, mamifere - 74 de specii, păsări - 280 de specii. Aproximativ 200 de specii necesită protecție. Exemplele de specii invazive din regiunea Ivano-Frankivsk sunt binecunoscute: gândacul de Colorado, nutria, bizamul, șobolanul și altele. Dintre cele 1,600 de specii de floră din regiunea Cernăuți 2 specii sunt incluse în Convenția Europeană privind Conservarea Vieții Sălbatice și a Habitatelor Naturale și 34 de specii în Convenția privind Comerțul Internațional de Specii de Faună și Floră Sălbatică pe Cale de Dispariție (CITES). În general, numărul de specii amenințate de plantele vasculare, alge, ciuperci și licheni este de 108. Fauna din regiunea Cernăuți este diversă, și include 118 specii incluse în Cartea Roșie, 16 dintre acestea fiind incluse și în CITES iar 69 în Convenția Europeană privind Conservarea Vieții Sălbatice și a Habitatelor Naturale. În regiune nu există specii de animale invazive.⁶⁴

Eficiența energetică și energia regenerabilă

În județul Borsod-Abaúj-Zemplén obiectivul este reducerea pe cât posibil a costurilor cu energia, în paralel cu reducerea emisiilor de CO2 și cu utilizarea surselor de energie regenerabilă disponibile pe plan local. Programul "Mikrovirka" a urmărit utilizarea forței de muncă locale și a surselor de energie regenerabilă pentru a crea așa-numitele sisteme ”de distribuție inteligentă”. De asemenea, utilizarea biomasei pentru încălzire este un aspect deosebit de important, care poate asigura necesarul de energie termică pentru instituțiile și gospodăriile locale. În județ, stațiile noi de generare a energiei din biomasă pot contribui semnificativ la reducerea dependenței județului de sursele de energie bazate pe hidrocarburi. Utilizarea biomasei nu numai că reduce cantitatea de energie importată, dar și contribuie la creșterea numărului de angajați. Energie geotermală este o sursă importantă de energie regenerabilă în județ, care poate fi utilizată pentru producerea de energie termică și electrică. Utilizarea energiei solare pentru producerea energiei electrice și termice se realizează în prezent la scară redusă. Sursa de energie solară este ecologică și ar putea constitui o resursă de energie semnificativă care ar determina reduceri ale costurilor pe plan local. Combinarea echipamentelor de producere a energiei solare cu tehnologiile specifice stațiilor pe bază de biomasă, ar putea genera schimbări măsurabile.⁶⁵ În structura energetică curentă, resursele regenerabile joacă încă un rol minimal în județul Szabolcs-Szatmár-Bereg. Cu toate acestea, datorită prețurilor de piața de energie și a progreselor tehnologice, utilizarea acestor surse de energie este în creștere. În ultimii ani, sursele regenerabile au fost reprezentate de utilizarea lemnului de foc și a producției hidrocentralei de la Tiszalök. În ultimul timp au apărut tot mai multe panouri solare. Creșteri deosebite pot fi observate în utilizarea biomasei, spre exemplu la centrala termică din Mátészalka. Una dintre cele mai mari unități de producere a biogazului din Europa s-a înființat la Nyírbátor. Județul Szabolcs-Szatmár-Bereg deține un potențial semnificativ în utilizarea biomasei datorită proporției de zone rurale (cu toate acestea, materiile prime pentru producerea de bioenergie nu provin din surse locale din județ). Având în vedere structura geografică și hidrogeologică a județului, caracteristicile pentru explorarea energiei geotermale sunt deosebit de favorabile în special în zona Tiszavasvari-Nagyhalász-Kisvárda-Fehérgyarmat-Nagyecsed-Nagykálló.⁶⁶

Energia solară are cu siguranță cel mai mare potențial pe teritoriul clusterului transfrontalier (Regiunea de Autoguvernare Košice în Slovacia și județul Borsod-Abaúj-Zemplén în Ungaria). Energia solară este utilizată prin intermediul sistemelor solare active în vederea generării de energie termică și electrică. Energia geotermală are de asemenea un potențial ridicat. Apele geotermale din regiune au o temperatură cuprinsă între 45°C și 130°C, fiind astfel corespunzătoare pentru încălzire. Cea mai importantă dintre centralele care produc energie pe bază geotermală este centrala din bazinul Košice (Ďurkov) cu un potențial de aproximativ 300 MW. Sunt în curs activități de pregătire a utilizării energiei de la această centrală pentru încălzirea orașului Košice, prin realizarea unei conexiuni la sistemul centralizat al orașului de furnizare a energiei termice. Biomasa are un potențial foarte important în ambele regiuni. Acesta se compune din materiale de origine vegetală sau animală, care se pliază pe utilizarea în scop energetic. Biomasa este considerată un combustibil neutru din punctul de vedere al emisiilor de CO2, având în vedere că dioxidul de carbon eliberat la ardere este utilizat de plante în procesul de creștere. Atât regiunea Košický cât și județul Borsod-Abaúj-Zemplén dețin un potențial moderat de producere a energiei eoliene (600 GWH/y) în comparație cu țările de la malul mării. Există un număr limitat de locații care se pretează la instalarea de turbine de vânt, unde viteza medie a vântului să fie de cel puțin 5 m/sec.⁶⁷

Reducerea consumului de energie și creșterea utilizării resurselor energetice regenerabile constituie provocări importante și pentru regiunea Prešovský. În regiune se înregistrează un interes crescut în domeniul resurselor energetice regenerabile, al tehnologiilor verzi și al eficienței energetice. Regiunea joacă un rol activ în încurajarea municipalităților să participe la Convenția Primarilor, în scopul implementării de politici energetice de lungă durată și sustenabile. Importanța unor asemenea alianțe energetice/climatice are o relevanță tot mai mare, în special luând în considerare dezvoltarea tehnologică tot mai rapidă și răspândirea tehnologiilor bazate pe emisii scăzute de carbon. În anul 2014, Banca Europeană de Investiții (BEI) a acordat un împrumut de 25 de milioane de euro pentru a finanța dezvoltarea infrastructurii publice în regiunea Prešov. Finanțarea BEI va sprijini implementarea Strategiei de Dezvoltare Regională Prešov; BEI va sprijini pregătirea investițiilor de eficientizare energetică și a utilizării energiilor regenerabile în clădirile publice din regiune, care urmează a fi derulate prin facilitatea ELENA finanțată de Uniunea Europeană. Proiectele care urmează a fi finanțate vor avea ca și obiectiv modernizarea rețelei regionale de drumuri, dezvoltarea facilităților de educație, sociale și culturale, încurajarea măsurilor de economisire a energiei, dar și a măsurilor de prevenire a inundațiilor. Cu ajutorul sprijinului financiar oferit prin facilitatea ELENA (1.09 milioane de euro) regiunea Prešov va putea pregăti investițiile prin utilizarea de aranjamente contractuale inovative, precum ”contractarea pe baza performanței energetice”, care va contribui la refinanțarea investițiilor prin economisirea de energie. Sprijinul va ajuta municipalitățile din regiune să îmbunătățească performanța energetică a clădirilor (școli, etc.) și a iluminatului public.⁶⁸

Potrivit studiului intitulat „Studiu de evaluare a potențialului energetic la surselor de energie regenerabilă din România” realizat de către Ministerul Economiei, potențialul energetic al județului Satu Mare este mare, în special în ceea ce privește resursele hidroenergetice, geotermale și de biomasă. Un important rezervor al județului se găsește în subteran, acesta putând fi exploatat în special prin foraje. Potrivit aceluiași studiu, în ceea ce privește identificarea celor mai bune locații pentru dezvoltarea de unități de producție de energie electrică neconvențională, localitățile din județul Satu Mare au fost incluse în zona III, iar în ceea ce privește radiațiile solare în zona IV, ceea ce reprezintă potențiale bune și moderate, cu intensități ale radiațiilor solare care variază între 1200 și 1300 kWh/m2/an. Proiectele pentru dezvoltarea utilizării acestui timp de resursă energetică pot include crearea de parcuri fotovoltaice pe terenurile agricole, sau instalarea de panouri fotovoltaice pe clădiri, în scop individual.⁶⁹

Regiunea Zakarpatska s-a situat pe primul loc în ceea ce privește eficiența energetică în Ucraina (Indexul Energetic al Ucrainei 2013), rezultat prezentat cu ocazia Forumului Energiilor Regenerabile și al Eficienței Energetice. Eficiența per ansamblu al consumului energetic în Zakarpatska a atins 64.3% din nivelul UE. Zakarpatska reprezintă de asemenea una dintre cele 6 regiuni din Ucraina în care se implementează un proiect pilot pentru dezvoltarea unei strategii asupra eficienței energetice. Acesta cuprinde patru zone - Mukachevo, Svalyava, Uzhhorod, Khust. În cadrul proiectului va fi elaborată o Strategie (Program) de eficiență energetică pentru perioada 2015-2020 la nivelul regiunii și al celor patru zone pilot, la care se va adăuga și documentația tehnică. Cu toate acestea, regiunea este una dintre puținele din Ucraina care obține energia din surse de generare localizate pe teritoriul altor regiuni. Astfel, peste 90% din necesarul de energie al regiunii este produs la Burshtynska TPS, localizată în regiunea Ivano-Frankivska. În clasamentul eficienței energetice și a resurselor regenerabile de energie Indexul Energetic al Ucrainei din 2013, regiunea Ivano-Frankivska a fost clasificată ca fiind o regiune cu rata eficienței energetice medie (regiunea se situează pe poziția, atingând 58% din nivelul UE). Indicatorul de eficiență energetică al regiunii este cu 3.8% mai mare decât media la nivelul întregii țări. În urma analizei a patru sectoare – industrie, agricultură, servicii și sectorul rezidențial – s-a constatat că în privința consumului de energie, cele mai mari valori se înregistrează în gospodării. Potrivit clasificării potrivit eficienței energetice și a resurselor regenerabile de energie Indexul Energetic al Ucrainei din 2013, regiunea Cernăuți este una dintre regiunile cu cele mai bune rezultate în ceea ce privește consumul eficient de energie (regiunea se situează pe poziția a cincea). Indicatorul de eficiență energetică al regiunii este cu 8.5 % mai mare decât media de la nivel național, și reprezintă 62.7% din media UE.⁷⁰