an, ani, s.m. (< lat. annus, -um) şi an, adv. (Pop.) “anul trecut, acum un an” (< lat. anno, ablativ singular), luni, s.f. (< lat. lunis /dies/) şi lună, luni, s.f. (< lat. luna).
11 Ceea ce se suprimă din cuvântul de bază nu este un element derivativ, ci o particulă desinenţială, din care cauză socotim exemplele respective ca formând un tip aparte de dublete etimologice. Categoric, ele au circulat la origine în regim de variante, datorită echivalenţei semantice, până când s-au diferenţiat ca sens, specializare susţinută şi de argumente morfologice (încadrarea în genuri diferite etc.).
12 Vezi CDER, s.v. După CDDE, s.v., pl. laturi este moştenit din lat. *latora, clas. latera; în CADE, s.v., sg. lature este moştenit din lat. vulg. *latora, clas. latera.
13 De fapt, forma de singular oală (< *oauă)este refăcută după pl. oale (< lat. ollae).
14 Vezi CADE, s.v.: (Mold., Trans., Ban.) “oală de pământ; (Trans., Oaş) ulcior, oală de lut; (Înv.) canal, ţeavă de scurgere făcută din olane”. În celelalte dicţionare, este trecut în acelaşi articol cu oală.
15 Vezi DEX2, s.v. În DA, s.v., din lat. *falca < lat. falx, -em. În CDDE, s.v., se admit ambele ipoteze.
16 După Vasile Frăţilă, Etimologii. Istoria unor cuvinte. Colecţia Etymologica, 5, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 2000, p. 48,
