Lista acronimelor şi abrevierilor

3.2.1 Axa Prioritară 1: Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor – poli urbani de creştere

Obiectiv
Această axă prioritară are ca scop creşterea calităţii vieţii şi crearea de noi locuri de muncă în oraşe şi zone lor înconjurătoare, prin reabilitarea infrastructurii urbane, îmbunătăţirea serviciilor urbane, inclusiv a serviciilor sociale, precum şi prin dezvoltarea structurilor de sprijinire a afacerilor şi a antreprenoriatului.
Pentru a contribui la o dezvoltare teritorială echilibrată a ţării şi pentru a evita creşterea disparităţilor interne, investiţiile se vor concentra în acele oraşe care acţionează ca poli urbani de creştere regionali şi/ sau locali, iradiază dezvoltare în zonele adiacente şi generează un impact regional important, acordând prioritate polilor de creştere localizaţi în regiunile cu un nivel de dezvoltare, în termeni de PIB şi şomaj, mai scăzut.
Fundamentare
Concentrarea populaţiei, a activităţilor economice şi culturale în oraşe şi rolul acestora ca noduri de transport, justifică concentrarea investiţiilor în regenerarea fizică, îmbunătăţirea mediului antreprenorial, a calităţii mediului şi a serviciilor sociale în zonele urbane.
De aceea, este esenţială sprijinirea oraşelor – poli urbani de creştere locali pentru ca acestea să-şi poată îndeplini funcţiile urbane, mai ales în cazul acelor oraşe polarizatoare, care au legături intense cu şi influenţează dezvoltarea arealelor rurale înconjurătoare. În acelaşi timp, nivelul de dezvoltare al unei regiuni este direct influenţat de nivelul de dezvoltare al oraşelor mari, care îndeplinesc o multitudine de funcţii de grad superior şi au conexiuni importante şi interdependenţe cu localităţile urbane şi rurale înconjurătoare, acţionând împreună cu aceste zone ca poli urbani de creştere regionali.

Schimbările economice care au survenit în România după 1990, s-au reflectat, între altele, într-un proces de restructurare a industriei ţării, care a avut ca efect reducerea activităţilor economice din oraşele afectate şi, în consecinţă, la disponibilizarea unui număr important de salariaţi. Ca urmare, s-a înregistrat scăderea veniturilor populaţiei, reducerea investiţiilor publice în infrastructura de bază şi deteriorarea situaţiei sociale din oraşe. Toate acestea s-au reflectat în scăderea calităţii vieţii locuitorilor din oraşe.

Cele mai afectate de acest fenomen sunt oraşele mici şi mijlocii, adesea monoindustriale, în care declinul întreprinderii principale a generat o diminuare a funcţiilor urbane şi chiar tendinţe de ruralizare. În cazul oraşelor mari sau cu structură economică mai diversificată, închiderea unei întreprinderi a determinat creşterea disparităţilor (din punct de vedere socio-economic) dintre arealul în care era localizată aceasta şi celelalte areale ale oraşului. Acest areal s-a adăugat astfel celorlalte areale ale oraşului, caracterizate de degradare fizică, economică şi socială, sporind disparităţile din interiorul oraşului respectiv şi având consecinţe negative asupra atractivităţii şi competitivităţii acestora.
Având în vedere situaţia actuală a oraşelor României, se preconizează ca fondurile alocate dezvoltării urbane să fie cheltuite, după cum urmează: 60% pentru infrastructura publică urbană, 25% pentru infrastructura socială şi 15% pentru mediul de afaceri.
În acest context, planurile integrate de dezvoltare şi regenerare urbană vor contribui la atingerea obiectivului specific al POR, anume creşterea rolului economic şi social al oraşelor, printr-o abordare policentrică, pentru o dezvoltare mai echilibrată a regiunilor, în concordanţă cu obiectivele Strategiei Naţionale de Dezvoltare Regională integrată Cadrului Strategic Naţional de Referinţă, precum şi cu Orientările Strategice Comunitare privind Coeziunea pentru actuala perioadă de programare 2007-2013.