Lista acronimelor şi abrevierilor

Situaţia şcolilor pe regiuni de dezvoltare¹⁷, pe regiuni, in 2004

- număr -

Regiune	Total şcoli^18	Din care:		Necesar reabilitare	Necesar mobilier clasă	Lipsa sistem încălzire modern	Necesar echipamente pentru ateliere	Sala calculatoare	Necesar mobilier laborator	Necesar dotare laborator
		Rural	Urban
Nord Est	2198	1769	429	1996	2037	1932	533	753	949	959
Sud Est	1745	1262	483	1383	1441	1259	197	602	733	736
Sud	1934	1463	471	1573	1733	1495	390	607	959	970
Sud Vest	2052	1500	552	1449	1764	1603	299	323	835	724
Vest	1884	1285	609	1370	1540	1400	340	485	630	692
Nord Vest	2739	2109	630	2228	2308	2253	544	845	1160	1172
Centru	1551	1551	592	1057	1238	945	307	517	626	634
Bucuresti Ilfov	738	198	540	243	280	357	169	287	301	324
Total	14841	11137	4306	11299	12341	11244	2779	4419	6193	6211

Sursa: Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, 2004
Ponderea şcolilor din mediul rural este foarte mare, iar aceste şcoli, de regulă nu corespund unor standarde moderne şi europene. Această situaţie afectează atât calitatea învăţământului, cât şi sănătatea elevilor şi cadrelor care îşi desfăşoară activitatea în respectivele unităţi.
Dotările de bază pentru dezvoltarea unui învăţământ bazat pe sistemul informatic sunt extrem de modeste: 3 calculatoare / 100 elevi de gimnaziu (39.983 calculatoare pentru 1.229.449 elevi) si 5 calculatoare / elevi de liceu (34.396 calculatoare pentru 697.919 elevi). Aproximativ 57% din unităţile şcolare erau conectate la Internet. Accesul la Internet era de 1 calculator conectat la internet / 100 elevi gimnaziu şi 3,5 calculatoare conectate la internet / 100 elevi liceu.
În anul 2001 s-a lansat ca parte a strategiei Guvernului României privind informatizarea si educaţia asistată pe calculator – programul Sistemul Educaţional Informatizat (SEI). Programul s-a derulat pe etape, 3 până în prezent, etapa a IV-a fiind prevăzută a se desfăşura în intervalul 2005-2008. Până în anul 2004, din punct de vedere al dotărilor privind tehnologia informaţiei au fost realizate următoarele: au fost alocate 37.150 calculatoare, 1.510 servere şi au fost create 1.510 reţele informatice, totodată au fost conectate la internet 600 de şcoli.
Se preconizează că în ultima fază de implementare a SEI să se doteze 3.228 de laboratoare, ceea ce va însemna un număr suplimentar de aproximativ 80.000 calculatoare (3228 lab x 25 staţii). 55,26% din aceste calculatoare vor fi repartizate în unităţile şcolare din mediul rural, iar restul de 44,74% în unităţile şcolare din mediul urban.
Având în vedere nivelul mediu de dotări cu echipamente privind tehnologia informaţiei la nivel UE, 10,8 calculatoare / învăţământ secundar inferior şi 12,5 calculatoare/ învăţământ secundar superior, 10 calculatoare conectate la internet /100 elevi (învăţământ primar, secundar, vocaţional) şi 93% din şcoli conectate la internet, este necesară continuarea dotării învăţământului pre-universitar cu echipamente privind tehnologia informaţiei.
Campusuri educaţionale
Campusuri preuniversitare
În anul 2003, nivelul învăţământului obligatoriu a fost extins de la 8 la 10 ani. În acest context, elevii din mediul rural vor întâmpina dificultăţi în a absolvi învăţământul obligatoriu, ca urmare a existenţei la nivel rural numai a şcolilor gimnaziale care au predare până la nivelul clasei a opta.
Pentru contracararea acestui fenomen, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului a iniţiat un proiect de comasare a activităţilor educaţionale în centre şcolare care să deservească o zonă mai mare, denumite campusuri educaţionale. Aceste campusuri reunesc în acelaşi perimetru toate activităţile procesului educaţional (predare, practică, activităţi sociale, activităţi recreative, etc.) prin concentrarea clădirilor educaţionale şi a serviciilor (gruparea activităţilor educaţionale şi de suport în anumite zone). Un campus preuniversitar include, aşadar: şcoala, facilităţi de cazare, cantină, bibliotecă, ateliere speciale pentru dezvoltarea capacităţilor practice, săli de sport; aceste facilităţi pot fi folosite atât pentru formare iniţială, cât şi pentru formare continuă şi pot fi adaptate nevoilor locale.
Scopul urmărit prin înfiinţarea acestor campusuri este de a facilita accesul elevilor din zonele rurale la educaţie şi instruire, precum şi asigurarea accesului egal la învăţământ. În momentul acordării statutului de campus, se va ţine seama de cerinţele dezvoltării economice a zonei respective, aceste unităţi şcolare fiind înfiinţate /dotate în funcţie de specificul zonei respective şi de cererea pieţei muncii.
S-a identificat necesitatea unui număr de 458 campusuri. Acestea vor fi reabilitate / construite în perioada următoare din diferite surse: bugetul de stat, împrumuturi externe, POR. Necesarul de campusuri şcolare estimat, se prezintă astfel pe regiuni de dezvoltare:
Tabel 21

Necesarul estimat de campusuri şcolare, pe Regiune (2005)

Regiunea