Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

5. Riturile liturgice apusene

a) Atat la Roma, cat si in celelalte parti ale Apusului crestin, la inceput a fost intrebuintat ritul primitiv uniform al Liturghiei oficiata in intreaga Biserica crestina. Insa, foarte curand, Roma s-a singularizat d.p.d.v. liturgic, avand in uz o Liturghie cu un caracter aparte, de origine foarte obscura. Incepand cu sec. V, avem in Apus 2 Liturghii deosebite: cea de la Roma (din care s-a dezvoltat ritul roman) si cea din sudul Italiei (care a dat nastere ritului galican).

De fapt, denumirea de rit galican propriu-zis se da ritului liturgic dezvoltat la inceput numai in Galia (sudul Frantei de azi) si raspandit apoi (sec. V-VI) in Bretania (nordul Frantei), Irlanda si Anglia, in diferite variante.

Asadar, sub aceasta denumire se indica Liturghiile localizate in toate celelalte parti ale Bisericii apusene vechi, afara de Roma, adica: Italia de S si N, Galia, Spania si chiar Africa.

Parerile sunt impartite cu privire la originile ritului galican, insa e sigur ca el deriva direct din Liturghia orientala (ritul oriental primitiv si universal a fost adus in Galia de misionari veniti din Asia Mica, de unde era si Sf. Irineu, episcopul de Lugdunum – Lyon, cel mai important centru al Galiei de sud).

Treptat, ritul galican a fost inlocuit de cel roman, mentinandu-se cel mai mult in Spania. El mai supravietuieste astazi in 2 orase: Milano si Toledo. In Milano se utilizeaza Liturghia ambroziana (a Sf. Ambrozie), iar la Toledo Liturghia mozaraba (adica intrebuintata de crestinii de limba araba), numita si goto-hispanica sau isidoriana, pentru ca e pusa, de obicei, sub numele Sf. Isidor de Sevilla, cel mai ilustru Parinte bisericesc al Spaniei.

b) Liturghia ritului roman (missa) este o Liturghie anonima, care se deosebeste de toate Liturghiile celorlalte rituri liturgice crestine, fiind mai indepartata de tipul primitiv uniform al Liturghiei crestine din primele 3 sec.

Nu e cunoscuta data cand incepe izolarea Romei din ecumenicitatea liturgica.

Este posibil ca traducerea din greaca in Latina a ritului primitiv sa pricinuiasca unele dintre deosebiri. Unii cred ca modificarea fizionomiei Liturghiei romane ar fi opera papei Damasus (366-384), pe cand altii o atribuie papei Ghelasie I (492-496).

Insa, e sigur ca modificarea s-a facut in etape, fiind accentuata de revizuirea facuta la sfarsitul sec. VI de Sf. Grigore cel Mare si continuata de papii si sinoadele de mai tarziu, terminand cu sinodul Tridentin (sec. XVI).

Episcopii Romei au incercat, inca de la inceputul sec. V, sa impuna Liturghia lor celorlalte Biserici din restul Italiei si din Apusul crestin, dar incercarile lor au ramas multa vreme fara succes. Insa, treptat, Roma si-a impus Liturghia in tot Apusul (fara Milano si Toledo), dar nu fara opozitie si concesiuni. Totusi, Liturghia romana a primit si ea unele influente din partea celei galicane.

In Evul Mediu s-au format tipuri locale ale aceste Liturghii, avand caractere specifice, fara prea mare insemnatate (precum in unele dioceze mai departate de Roma: Lyon, Paris, York, Salisbury, sau in unele din marile ordine calogaresti: dominicanii, franciscanii, cartusienii).

Asadar, am putea spune ca intreaga crestinatate catolica utilizeaza astazi o singura Liturghie, cea de rit roman, cunoscuta sub numele de Missa (die Messe, la Messe).