Lumina lumii
Yüklə 1,01 Mb.
|
Şi totuşi, Crăciun!
60 - Atunci trebuie să vă povestesc o mică întâmplare. Aveţi timp cinci minute? Femeia face un semn şi îşi şterge din nou lacrimile pe care nu şi le poate stăpâni. - Ştiţi că am trăit tot războiul aici, în regiunea Ruhr- ului. A venit atunci Crăciunul anului 1944. Locuinţa noastră arăta jalnic. Ferestrele erau astupate precar cu carton şi vată de sticlă. Vântul bătea a jale prin ele. Ei bi- ne, cu toate acestea am vrut să sărbătoresc Crăciunul cu copiii mei. Brazi de Crăciun nu se găseau de cumpărat; aşa că dimineaţa am plecat cu bicicleta în pădure să-mi iau singur un brăduleţ. Din păcate, acest lucru era interzis. A apărut un pădurar care mi-a spus acest lucru şi m-a tre- cut pe o listă. Am plecat trist acasă. Dar am avut noroc. Căci după- amiază a trecut pe la noi un polonez - ştiţi, un poştaş - şi mi-a oferit un brad spre vânzare. Nu l-am întrebat de un- de-1 are. Şi atunci, în locuinţa noastră rece ca gheaţa, am im- provizat ceva. A fost destul de jalnic, căci nu se mai putea cumpăra nimic. Dar aşa, câteva mărunţişuri, tot am reuşit să adunăm. Şi am aprins şi vreo două, trei lumânări. Totuşi, a fost destul de festiv. Dar tocmai când am vrut să începem să ne bucurăm, au urlat sirenele. Totul a mers extrem de rapid. Curând a urlat deja atac aerian grav! Copiii mei au luat-o la fugă spre buncăr. Eu am mai reuşit numai să sting lumânările. Apoi am fugit şi eu afară, în noapte. Deasupra mea zbu- rau deja avioanele inamice. Am fugit ca să-mi scap viaţa. Dar apoi m-am oprit. Căci am observat că atacul era destinat oraşului vecin. Atunci, pomii de Crăciun au venit direct din cer. Aşa numeam noi rachetele trasoare, cu care aviatorii îşi marcau ţinta. Am fost singur, singurel pe stra- da pustie. Pământul se cutremura şi se zguduia de lovitu- 61 rile bombelor. Şi pe cer, de jur împrejur, se vedeau acei groaznici pomi de Crăciun, care însemnau moartea. A- tunci m-a copleşit toată jalea acestei sărmane omeniri. M- am simţit atât de părăsit şi de pierdut. îmi venea să urlu de atâta suferinţă. Deodată -, da, deodată s-a întâmplat că am auzit înge- rul lui Dumnezeu strigând pe câmpia Betleemului: Astăzi vi s-a născut un Mântuitor! - Este adevărat! m-am gândit. Da, acest lucru mai este şi azi adevărat! Şi apoi nu mi-a fost ruşine că mi-au dat lacrimile de bucurie. Mie! Mie mi s-a născut un Mântui- tor, Cristos, Salvatorul a venit! striga inima mea neînce- tat. Şi m-am înveselit şi m-am bucurat atât de mult de aceasta, că nici nu am cuvinte să vă spun. După ce a trecut atacul, ai mei au ieşit din buncăr. Şi atunci ne-am adunat şi am cântat împreună: ... lumea era pierdută, Cristos S-a născut! Bucură-te, creştine! Am cân- tat de au răsunat pereţii. Vedeţi dumneavoastră, de Crăciun nu avem nevoie decât de Mântuitorul. Toate celelalte sunt adausuri. Şi da- că acestea lipsesc - cui îi pasă? Lucrul principal este ca lucrul principal să rămână principal! spune întotdeauna prietenul meu... Aşa că vă spun totuşi: Vă doresc un Crăciun binecu- vântat! Yüklə 1,01 Mb. Dostları ilə paylaş:
|