Societatea de consum a adus, pe lânga binefacerile sale, si multiple probleme dificile, printre care cele de ordin tehnic, economic si juridic privind existenta deseurilor si cerinta eliminarii (diminuarii) acestora.
Una dintre numeroasele probleme ale vietii moderne o constituie cea a stocarii, neutralizarii ori eliminarii deseurilor. Din punct de vedere al provenientei lor, acestea pot fi: deseuri menajere, deseuri industriale, deseuri agroalimentare si deseuri nucleare.
Managementul deseurilor
Deseurile menajere
Aceasta categorie de deseuri cuprinde în special gunoaiele menajere propriu-zise, gramezile de deseuri, deseurile legate de folosirea automobilelor (epave, pneuri, bidoane) etc.
Se constata în ultimele decenii cresterea ponderii, în cadrul deseurilor menajere, a hârtiei si a cartonului, a materialelor putrescibile etc.
Tratamentul deseurilor menajere:
Principala cale o constituie în acest sens reciclarea, pentru care sunt folosite curent trei metode: compostajul, incinerarea, depozitarea.
Fiecare procedeu de tratare are avantajele si dezavantajele sale:
a).compostajul: priveste mai ales partea fermentabila (cca 50% din total) a gunoaielor (deseuri alimentare, hârtie, etc.) Din punct de vedere tehnic, compostajul consta în lasarea deseurilor mai multe luni în aer liber, sa fermenteze. Apoi, în uzine, are loc operatia de compostare, care da nastere la asa-numitele „humus-uri” ori elemente chimice în cantitate slaba, precum magneziu, cupru, zinc etc.
incinerarea
b).incinerarea : vizeaza partea combustibila a deseurilor menajere. Contrar uzinelor de compostaj, care reclama spatii întinse, incinerarea este o solutie „compacta” utilizata cu precadere în cazul marilor aglomeratii urbane. Din pacate, deseurile menajere sunt un combustibil destul de sarac – de cca cinci ori mai putin caloric decât carbunele - si, în afara de aceasta, foarte eterogen. În interiorul cuptorului este necesara o buna aerare si un amestec al deseurilor, în conditiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea consta în epurarea fumului.
depozitarea
c).depozitarea: ramâne procedeul cel mai frecvent în tarile dezvoltate. Depozitarile brute, sunt în general interzise prin lege. Ca atare acestea sunt supuse unui control si unor reguli speciale de realizat. „Depozitarea controlata” consta în a nivela la intervale scurte de timp ( la o zi sau doua) si a separa straturile de gunoaie de cele de nisip ori pamânt. Aceasta tehnica evita mirosurile si risipirea, dar nu rezolva toate problemele delicate. Apele de ploaie care se infiltreaza si polueaza trebuie sa fie recuperate si tratate în scopul de a se evita orice contaminare a apelor subterane. „Biogazul” care rezulta din fermentarea interna a gunoaielor depozitate trebuie captat si împrastiat (existând riscul de mirosuri si de explozie). În sfârsit, trebuie prevazuta reamenajarea sitului dupa exploatare.
Reciclarea deseurilor
d).reciclarea si colectarea selectiva a unor deseuri menajere. Reciclarea textilelor, hârtiilor vechi, sticlei, plasticului, metalelor, ori a altor asemenea materiale are deja o lunga istorie. Recuperarea deseurilor se face în functie de natura acestora si de conditiile socioeconomice concrete din fiecare tara. Referitor la deseurile de fier, gradul de recuperare este la nivel european de cca 25-30 %, cifra considerata scazuta, pentru ca fierul vechi este usor recuperabil în uzinele de tratare. În sfârsit, ponderi reduse cunoaste recuperarea hârtiei (3-5%) ori a sticlelor din PVC (1-3%).
Gestionarea deseurilor
Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul deșeurilor, se referă la educația privind colectarea, transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De obicei, termenul se referă la materialele rezultate din activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile. Deșeurile gestionate pot fi atât solide cât și lichide sau gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.
Europubelă de 120 l.
Colectarea și transportul deșeurilor “omul ordonat “ simbol al civilizatiei
Precolectarea deseurilor
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente: coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru deșeurile stradale și cele produse de agenții economici). Pentru a permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile se face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor disponibile sunt: galben, verde/alb, albastru. Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de deșeuri sunt:
Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de deșeuri se pot pune în recipientul respectiv.
Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă cosuri de gunoi
Pubele in Timisoara
Etichete pe recipientele de precolectare selectivă pentru materiale plastice
Pentru metale
Pentru carton si hartie
Precolectarea deseurilor stradale
Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere tipizate de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari. Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată sau din plastic. Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din construcții sunt folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari
Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale Container de 1,1 m³ din plastic
Container de tip Abroll
Utilaje pentru colectarea deșeurilor autogunoiera tipica
Legea 132/2010, instituie obligativitatea colectarii selective a deseurilor in institutiile publice. Constituie o masura de sprijinire a aplicarii in Romania a Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European privind deseurile.
Directiva 2008/98/CE ce prevede ca statele membre sa isi organizeze sisteme de colectre selectiva a deseurilor obiectivul fiind atingerea tintei de minimum 50% reciclare a deseurilor fixata statelor membre pana in 2020.
Legea 211/2011 privind regimul deseurilor
Colectarea deseurilor
Autoritatile administratiei publice locale au obligatia conform Legii 211/15.11.2011,sa asigure colectarea separata pentru cel putin urmatoarele tipuri de deseuri: hartie, metal, plastic si sticla.
Producatorii de deseuri si autoritatile publice locale au urmatoarele indatoriri:
a) sa atinga pana in anul 2020, un nivel de pregatire pentru reutilizare si reciclare de minim 50% din masa totala a cantitatii de deseuri cum ar fi hartie, metal, plastic si sticla
b) sa atinga pana in anul 2020 un nivel de pregatire pentru reutilizare, reciclare si alte operatiuni de valorificare materiala, inclusiv operatiuni de umplere, rambleiere,care utilizeaza deseuri pentru a inlocui alte materiale, de minimum 70% din masa deseurilor nepericuloase provenite din activitati de constructie si demolari
Metode de eliminare a deseurilor
Metode de eliminare
Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
depozite
În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în depozite pentru deșeuri periculoase , depozite pentru deșeuri nepericuloase , depozite pentru materiale inerte și depozite pentru un singur fel de deșeuri . Depozitele trebuie să dispună de sisteme de pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză, instalații de recuperare a gazului de depozit și de tratare a levigatului, de utilaje (buldozere încărcătoare compactoare, excavatoare) și de servicii de întreținere a acestor utilaje.
Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este actual o practică ce nu mai este acceptată.
Depozitarea in rampe de gunoi
Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârșit închiderea depozitului prin acoperire cu pământ (îngropare) și este o practică curentă în multe țări. O rampă de gunoi realizată și exploatată corect este o metodă relativ ieftină și care satisface criteriile ecologice de eliminare ale deșeurilor. Vechile rampe, necorespunzătoare, au efecte negative asupra mediului, cum ar fi împrăștierea de gunoaie, atragerea dăunătorilor (insecte, rozătoare) și poluarea aerului, a apelor și a solului. Poluarea aerului se produce prin miasme și prin degajarea unor gaze rezultate în urma fermentării cum ar fi dioxidul de carbon și metanul, care produc efect de seră și contribuie la incalzirea globala.
Rampe pentru deseuri oganice
Rampele pentru deșeuri organice au instalații de recuperare a gazului de depozit. Principalele componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) și dioxidul de carbon (45 %), la care se adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți compuși organici. El poate fi valorificat prin ardere.
incinerarea
Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin arderea lor. Este una din metodele de tratare termică a deșeurilor. În urma incinerării se obțin căldură, gaze, abur și cenușă.
Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau la scară industrială. Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde nu se dispune de teren pentru rampe și la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele biologice provenite din activități medicale, însă la nivel industrial este controversată, din cauza poluanților gazoși, în special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD și benzofurani policlorinați — PCDF) produși prin ardere.
Instalaţia de incinerare Spittelau, la Viena
Metode de recuperare simbolul international al reciclarii
recuperare
Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi recuperată atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în energie electrică. Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
Materiale recuperabile
Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din dozele de bere, polietilena de înaltă densitate și ambalajele de polietilentereftalat
( Polyethylene terephthalate -PET), sticlele și borcanele, hârtia din ziare și reviste, cartonul din ambalaje. Pot fi recuperate mase plastice ca policlorura de vinil
( Polyvinyl chloride - PVC), polietilena de joasă densitate ( Low-density polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), deși acestea nu sunt colectate în mod curent. Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei omogene, conținând câte o singură componentă, ceea ce ușurează reciclarea. Prin comparație, reciclarea echipamentelor electrice și electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii de separare a diferitelor materiale care le compun.
Amenajare de compostare
Deseuri periculoase
Exemple de deșeuri periculoase: deșeuri de spital, componente farmaceutice, medicinale și veterinare, solvenți, substanțe organice halogenate folosite ca solvenți, cianuri, emulsii de hidrocarburi / apă, dibenzofurani policlorurați, dibenzo-para-dioxine policlorurate, gudroane, vopsele, rășini, plastifianți, adezivi, substanțe chimice neidentificate și ale căror efecte asupra omului sau mediului înconjurător nu sunt cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator), explozibili etc. Stocarea deșeurilor periculoase necesită depozite speciale.
Simbol de avertizare pentru substanţe radioactive depozitate.
Gestionarea integrată a deșeurilor Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a deşeurilor conform principiului prevenirii
