Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Actori: dialog între instanțele naționale și organismele pentru egalitate.

Dezvoltările progresive în domeniul nediscriminării sunt explicate prin tendințele deciziilor judiciare, dezvoltărilor legislative - la care a contribuit aplicarea Cartei - dar și prin referire la acțiunile individuale sau concertate ale diferiților actori – cum ar fi instanțele, organismele pentru egalitate, ombudsmanii, ONG-urile și autoritățile de poliție. ²⁹

Articolul 7 al Directivei privind Egalitatea Rasială prevede următoarele:

“Statele membre trebuie să asigure punerea la dispoziția tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite prin nerespectarea principiului egalității de tratament, a procedurilor judiciare și/sau administrative, inclusiv a procedurilor de conciliere acolo unde consideră necesar, în vederea respectării obligațiilor care decurg din prezenta directivă, chiar și după ce relația din care se presupune că a rezultat discriminarea a luat sfârșit.”

Directiva privind Egalitatea în Muncă, Directiva privind Egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și Directiva privind Egalitatea de tratament între bărbați și femei (încadrare în muncă și condiții de muncă), reformă, conțin prevederi similare.

În plus, Directiva privind Egalitatea Rasială, Directiva privind Egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și Directiva privind Egalitatea de tratament între bărbați și femei obligă statele membre ale UE să desemneze un organism (sau mai multe organisme) care:

• 
  oferă asistență independentă victimelor discriminării în plângerea depusă de acestea;
  
• 
  efectuează sondaje independente cu privire la discriminare;
  
• 
  publică rapoarte independente și face recomandări cu privire la orice chestiune legată de discriminare.
  

Organismul sau organismele desemnate pe baza prevederilor acestor trei directive sunt în general menționate ca organisme pentru egalitate. Organismele pentru egalitate pot, în practică, să fie împărțite în două tipuri de bază, promoționale sau cvasi-judiciare. Statele membre ale UE dispun de unul dintre aceste tipuri, sau ambele – formând trei categorii de sisteme.³⁰³¹

Directivele UE privind tratamentul egal nu specifică felul în care trebuie să fie structurate organismele pentru egalitate. Organismele pentru Egalitate pot fi: Instituția Națională pentru Drepturile Omului (INDO) în cazul în care aceasta respectă cerințele Principiilor de la Paris, Ombudsmanul sau o parte din Organismele pentru egalitate în diferite domenii. Normele Națiunilor Unite pentru instituțiile pentru drepturile omului, Principiile de la Paris, și Comisia Europeană a Consiliului European împotriva Recomandărilor Generale ale Rasismului și Intoleranței (CERI) Nr. 2 și Nr. 7 privind „organismele specializate” oferă îndrumare cu privire la stabilirea și funcționarea lor.

Specificitățile la nivel național determină existența diferitelor tipuri de relații dintre Organismele pentru egalitate și instanțele naționale, precum și dacă acestea acționează în calitate de organisme de decizie, în calitate de părți ale unui litigiu sau în calitate de consilieri/sursă de informații pentru legislatori.

A APĂRUT O VARIETATE LARGĂ DE PRACTICI ÎN DIALOGUL ȘI COOPERAREA CU INSTANȚELE NAȚIONALE, ORGANISMELE LEGISLATIVE – ȘI SPECIALIȘTI ÎN GENERAL. CUNOAȘTEȚI FELUL ÎN CARE ORGANISMELE PENTRU EGALITATE DIN STATUL DVS. MEMBRU SUNT STRUCTURATE ȘI CARE ESTE RELAȚIA ACESTORA CU INSTANȚELE NAȚIONALE? MAI JOS SUNT CÂTEVA EXEMPLE PENTRU FELUL ÎN CARE COOPERAREA DINTRE INSTANȚELE NAȚIONALE ȘI ORGANISMELE PENTRU EGALITATE POATE DUCE LA UN NIVEL RIDICAT DE PROTECȚIE A DREPTURILOR FUNDAMENTALE.

Organismele pentru Egalitate în calitate de Organisme de Decizie

Înalta autoritate pentru lupta împotriva discriminării și pentru egalitate din Franța – HALDE (în prezent Defenseur des droits) – a amintit faptul că principiul tratamentului egal în ocuparea forței de muncă referitor la persoanele cu dizabilități determină instalarea facilităților de către angajatori pentru a permite accesul la ocuparea forței de muncă. Înalta autoritate a menționat că obligația privind amenajările corespunzătoare nu este destinată pentru a favoriza o persoană în detrimentul unei alte persoane, pe baza dizabilității acesteia, ci mai degrabă pentru a compensa inegalitatea prin punerea la dispoziție a acelor facilități necesare pentru a garanta tratamentul egal. Procedând astfel, s-a făcut referire la Articolul 21.³²

Consultați graficul de mai jos pentru o prezentare generală a relației dintre organismele pentru egalitate și instanțele naționale în Franța.³³

Organismele pentru Egalitate în calitate de Parte a unui Litigiu

Cauza Feryn: ca urmare a unor declarații publice ale directorului societății Feryn în sensul că obligația sa era de a recruta instalatori, dar că nu putea să angajeze „imigranți” deoarece clienții acestuia erau reticenți atunci când trebuia să asigure accesul acestora în locuințe, Centrul s-a adresat tribunalului pentru litigii de muncă din Belgia pentru a afla dacă societatea Feryn a aplicat o politică discriminatorie de recrutare. După ce cererea a fost inițial respinsă de către Voorzitter van de arbeidsrechtbank te Brussel (Președintele Tribunalului pentru Litigii de Muncă, Bruxelles), Centrul pentru șanse egale și combaterea rasismului (CEOOR) s-a adresat l’Arbeidshof te Brussel (Tribunalul pentru Litigii de Muncă, Bruxelles), care a decis să adreseze întrebări Curții de Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare cu referire la termenii „discriminare”, „prezumție de discriminare” și „sancțiuni” în sensul Directivei 2000/43/CE. S-a constatat că firma are intenția de a discrimina imigranții în cadrul procedurii de recrutare. În plus, CJUE a constatat că printre căile de atac corespunzătoare s-ar putea număra acordarea de despăgubiri organismului care a introdus procedura, fără a ține seama de faptul că organismul respectiv nu este „victimă directă”. Pentru mai multe informații cu privire la cauzele care au urmat cauzei Feryn, consultați fișele de caz 14 și 15.

Acest lucru ar putea servi drept exemplu pentru Organismele pentru egalitate, promovând egalitatea de șanse în contextul dizabilităților.
Consultați Graficul de mai jos pentru o prezentare generală a relației dintre Organismele pentru egalitate și instanțele naționale din Belgia.³⁴

În cauzele Benkharbouche c Sudanului și Janah c Libiei³⁵, Comisia pentru Egalitate și Drepturile Omului din Regatul Unit a intervenit în favoarea reclamanților, lucrători domestici străini de la ambasadele din Londra ale țărilor terțe, care au depus plângeri cu privire la concedierea nedreaptă, neplata salariului minim, hărțuire și discriminare rasială, despre care s-a susținut că au încălcat Normele privind Timpul de Lucru din 1998 și, inter alia, Articolele 6 și 13 ale Convenției și Articolul 47 al Cartei UE. S-a susținut că Legea privind Imunitatea de Stat din Regatul Unit încalcă dreptul la un proces echitabil și la o cale de atac eficientă al lucrătorilor domestici din ambasadele din Londra ale țărilor terțe, așa cum se înscrie atât în Convenție, cât și în Carta UE. În acest caz, Carta a asigurat un domeniu mai vast de aplicare a protecției din perspectiva căilor de atac.

Această cauză arată felul în care relația dintre Convenție și Cartă reflectă complementaritatea cadrului juridic european existent care are ca rezultat un domeniu mai vast de aplicare a protecției persoanelor. Pentru mai multe informații cu privire la această cauză, consultați Partea II, fișa de caz 7.

Consultați Graficul de mai jos pentru o prezentare generală a relației dintre Organismele pentru egalitate și instanțele naționale din Regatul Unit.³⁶

Organismele pentru Egalitate în calitate de Consilier/Sursă de Informații pentru Legislator

Ca urmare a anchetei din 2011 a Comisiei pentru Egalitate și Drepturile Omului (CEDO) cu referire la hărțuirea bazată pe dizabilități, care a demonstrat nivelul ridicat de hărțuire și violență împotriva persoanelor cu dizabilități, guvernul din Regatul Unit a luat măsuri pentru a aborda într-un mod mai eficient infracțiunile motivate de ură față de persoanele cu dizabilități. Un raport de evaluare a fost publicat la sfârșitul anului 2013, care evidențiază acțiunea care a fost deja întreprinsă, precum și cea planificată pentru viitor. Una dintre modificări a fost amendamentul Legii privind Justiția Penală prin care s-a mărit pedeapsa pentru crimele motivate de prejudecăți în care victime sunt persoanele cu dizabilități la același nivel cu pedepsele pentru crimele rasiale. Comisia de Drept a examinat și alte infracțiuni, cum ar fi instigarea la ură pe motiv de dizabilitate, pentru care a susținut consultații cu câteva organizații sociale civile. Codul de Practică pentru Victimele Criminalității a fost evaluat în vederea îmbunătățirii serviciilor pentru victime hărțuite în mod repetat, iar Serviciul de Urmărire Penală al Coroanei și-a actualizat planul de acțiune cu referire la infracțiunile motivate de ură față de persoanele cu dizabilități. În domeniul educației, inspectoratul școlar a investigat cazurile de hărțuire și consecințele acesteia.³⁷

În Italia, organismul pentru egalitate care se ocupă cu discriminarea pe motiv de origine rasială sau etnică – Oficiul Național pentru Combaterea Discriminării Rasiale – a înființat oficii anti-discriminare și puncte de lucru în câteva locații, în cooperare cu autoritățile locale și ONG-urile. În plus, există consilieri pentru egalitate, care abordează disciminarea sexuală, la nivel național și regional; aceștia sunt autorizați să primească plângeri, să furnizeze servicii de consiliere și de mediere. Aceștia cooperează cu inspectoratele muncii care sunt autorizate pentru a stabili faptele în cazurile de discriminare. Aceștia au jurisdicție și în instanță în cazurile de impact colectiv atunci când nu se poate identifica o victimă individuală.³⁸

Consultați graficul de mai jos pentru o prezentare generală a relației dintre organismele pentru egalitate și instanțele naționale din Italia.³⁹

Organismele pentru Egalitate și Instanțele Naționale: Evoluția Relației

În cauza Belov (C-394/11) CJUE a considerat că nu are jurisdicție pentru a răspunde întrebărilor care i-au fost adresate în acest caz, din cauza faptului că nu s-a considerat că organismul care a prezentat cazul este instanță sau tribunal. Doar instanțele și tribunalele naționale sunt autorizate să solicite o hotărâre preliminară din partea CJUE, iar CJUE a considerat că organismul din cauza menționată nu avea jurisdicție obligatorie și nici „garanții suficiente cu privire la independența sa”, iar procedurile pe rolul acesteia „nu aveau ca scop o decizie de natură judiciară”.

În opinia sa, Avocatul General a examinat elementele jurisprudenței care definesc „o instanță sau un tribunal” național autorizat să prezinte cauze Curții pentru acest gen de hotărâri, și a ajuns la concluzia că trebuie să se considere că acest organism pentru egalitate îndeplinește condițiile jurisprudenței.

Criteriile care au fost puse sub semnul întrebării de către inculpați cu privire la admisibilitatea unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare de către un organism cvasi-judiciar pentru egalitate au fost independența, caracterul obligatoriu al jurisdicției și natura judiciară a deciziilor. Acestea au fost examinate în detaliu de către Avocatul General cu referire la jurisprudența stabilită a Curții, și s-a constatat că singurul element care poate fi pus sub semnul întrebării este caracterul obligatoriu al jurisdicției organismului pentru egalitate, luând în considerare faptul că există o cale de atac juridică pentru a lua măsuri împotriva discriminării în fața unei instanțe civile. Cu toate acestea, interpretând termenul „obligatoriu” ca fiind un caracter imperios al deciziilor luate de organismul pentru egalitate și nu al exclusivității acestuia, Avocatul General a propus Curții să folosească ocazia prezentată de această cauză pentru a-și clarifica jurisprudența în această privință și să ia în considerare faptul că Comisia pentru Protecție împotriva Discriminării este „o instanță sau un tribunal”.

În plus, și pe fondul cauzei, Avocatul General Kokott a luat în considerare, pe lângă Directiva privind Egalitatea Rasială, Articolul 21 al Cartei. Avocatul General a motivat faptul că interdicția din Articolul 21 este un principiu general al legislației UE și astfel, în cazul în care legislația din Bulgaria nu poate fi interpretată pentru a duce la îndeplinire Directiva, Articolul 21 ar impune ca legislația națională să nu fie aplicată pentru a asigura faptul că interdicția privind discriminarea rasială este disponibilă pentru cauza Belov.⁴⁰

3.