Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Utilizarea tehnicilor de dialog judiciar în nediscriminare⁹⁵

Adesea, judecătorii naționali ocolesc prevederile Cartei și utilizează legislația secundară. Atunci când instanțele naționale fac referire la Articolul 21, o fac pentru o interpretare coerentă⁹⁶ sau prin procedura de trimitere preliminară (Articolul 267 TFUE).⁹⁷ Este adevărat, de asemenea, că instanțele naționale vor cita prevederile Cartei în scopul sublinierii, dar fără a fi întotdeauna clare cu privire la valoarea adăugată în raport cu legislația secundară (ad abundantiam).⁹⁸

În câteva cauze, dialogul dintre instanțele naționale și CJUE a avut un impact asupra jurisprudenței ulterioare la nivel național și internațional.⁹⁹ În majoritatea cauzelor, efectul nu este numai intern, ci și extern. Se poate observa că aceeași motivare de la baza unei hotărâri CJUE a fost utilizată pentru decizii cu rezultat opus.¹⁰⁰ Acest rezultat demonstrează câteodată diferite niveluri de colaborare dintre instanțele naționale și CJUE, conducând la conflicte de interpretare ulterioare.

În anumite cauze, dialogul dintre instanțele naționale și CJUE a avut și un impact asupra deciziilor legiuitorului.¹⁰¹ Și aici există efecte de propagare la alte state membre în sensul evitării neaplicării prevederilor naționale considerate neconforme cu legislația UE. Acest rezultat nu este imediat, întrucât depinde de mai mulți factori: în primul rând, de natura hotărârii CJUE, deoarece un asemenea rezultat este mai probabil în cauze în care Curtea asigură o hotărâre finală clară, stabilind nu numai conflictul, ci și soluția pe care o poate adopta judecătorul național; în al doilea rând, depinde de impactul pe care soluția indicată de CJUE o poate avea asupra sistemului național și, în final, de nivelul de reacție al legiuitorului față de deciziile UE.

În general, tehnicile de dialog judiciar se prezintă în cauzele de nediscriminare ca mecanisme transnaționale de învățare reciprocă. Din fișele de caz din Partea a II-a este posibil să se tragă concluzia că această cooperare a contribuit la depășirea conflictelor și îmbunătățirea aplicării constante a cadrului juridic existent la nivel național și internațional, chiar și atunci când Cartea nu este menționată în mod explicit. În câteva cauze, menționarea explicită a Cartei a permis chiar lărgirea domeniului de aplicare a protecției, schimbând astfel statu-quoul.

Partea a II-a – Selecția de cauze

1. Observații introductive

Fișele de caz care urmează se bazează pe cauzele care au fost prevăzute de experții naționali care au participat la grupul de lucru ACTIONES cu privire la nediscriminare.

Selecția a fost efectuată conform următoarelor criterii:

1. 
   Bazată pe probleme: jurisprudența națională reflectă pe cât posibil problemele, întrebările și ambiguitățile cu care se confruntă sistemul judiciar național în relația cu utilizarea Cartei în domeniul nediscriminării.
   
2. 
   Relevanța UE: jurisprudența națională identifică pe cât posibil chestiunile relevante pentru întreaga UE, care ating aplicarea (sau omiterea aplicării) Cartei în legătură cu aplicarea surselor UE primare și secundare în domeniul nediscriminării.
   
3. 
   Carta Drepturilor Fundamentale a UE: Se acordă prioritate cauzelor care citează Carta Drepturilor Fundamentale a UE. În plus, se poate pune accentul pe cauzele care ar fi putut cita Carta, însă nu au făcut-o (și anume, când Carta era aplicabilă), precum și motivele posibile pentru acest fapt.
   
4. 
   Nivelul de protecție al Cartei Drepturilor Fundamentale a UE: se acordă atenție deosebită jurisprudenței naționale în care Carta UE a fost utilizată pentru a extinde domeniul de protecție prin comparație cu protecția asigurată de legislația secundară UE.
   
5. 
   Dialogul judiciar: se acordă atenție deosebită jurisprudenței naționale care a utilizat una sau mai multe din următoarele tehnici de interacțiune judiciară: trimiterea preliminară în temeiul Art. 267 TFUE, trimiterea directă la jurisprudența CJUE sau CEDO, trimiteri la jurisprudența instanțelor naționale străine, neaplicarea legislației naționale care implementa legislația secundară UE.
   
6. 
   Pozițiile divergente ale sistemului judiciar: se ia ia în calcul jurisprudența națională care subliniază pozițiile divergente ale instanțelor naționale: instanțele de grad inferior versus instanțele superioare/curțile constituționale/alte instanțe naționale specializate.
   
7. 
   Conexiunea cu jurisprudența CJUE: jurisprudența națională care sublinia diferențele sau abordarea comună a chestiunilor juridice cu care s-a confruntat și CJUE.
   

2. Seturile de cauze selectate

Pe baza deciziilor experților naționali, fișele cauzelor de mai jos adresează cele mai interesante cauze în care utilizarea Cartei UE, a tehnicilor de dialog judiciar și a căilor de atac specifice pot furniza perspective interesante pentru evoluții ulterioare în jurisprudența la nivel național.

i. Vârsta

Fișa de caz nr. 1 – (Italia) Tribunal de Milano, 7 ianuarie and 22 iulie 2005; Curtea de Apel Firenze, 27 martie 2006.

Fișa de caz nr. 2 – (Italia) Curtea de Apel din Milano, Lavoro e Previdenza, RG 1044/13 (cauza Abercrombie), 15 aprilie 2014.

ii. Sexul, identitatea de gen

Fișa de caz nr. 3 – (Polonia) Judecătoria din Wrocław, Śródmieście, X P 20/16, 3 august 2016

Fișa de caz nr. 4 – (Grecia) Consiliul de Stat, cauza nr. 1113/2014, Curtea Supremă Administrativă, 20 martie 2014

iii. Naționalitate
Fișa de caz nr. 5 – Dhabhi împotriva Italiei 2014 (CEDO)
iv. Rasă, culoarea pielii, originea etnică sau socială, caracteristici genetice
Fișa de caz nr. 6 – Cauza C-83/14, CHEZ Razpredelenie Bulgaria AD v Komisia za zashtita ot diskriminatsia, hotărârea Curții (Marea Cameră), 16 iulie 2015 [Lilla]
Fișa de caz nr. 7 – Regatul Unit, Curtea de Apel din Anglia și Țara Galilor, [2015] EWCA Civ 33, A2/2013/3062, Benkharbouche & Anor v. Embassy of Sudan (Rev 1), apel, 5 februarie 2015)
v. Dizabilitate
Fișa de caz nr. 8 – Danemarca, Judecătoria din Kolding, Fag og Arbejde (FOA), acționând în numele dlui Karsten Kaltoft împotriva Kommunernes Landsforening (KL), acționând în numele municipalității Billund, instanță de prim grad, 25 iunie 2013 (Definiție)
Fișa de caz nr. 9 – Curtea Constituțională a Republicii Slovenia (2014) (Ustavno sodišče Republike Slovenije, US RS),Decision No. U-I-156/11, Up-861/11, 13 mai 2014 (amenajare corespunzătoare)
vi. Orientare sexuală
Fișa de caz nr. 10 – Curtea Constituțională spaniolă, STC 198/2012, 6 noiembrie 2012
Fișa de caz nr. 11 – Curtea Constituțională austriacă, Cauza B166/2013
vii. Religie și credință
Fișa de caz nr. 12 – Asma Bougnaoui, Association de defense des droits de L’Homme (ADDH) împotriva Micropole Univers SA, C-188-15
Fișa de caz nr. 13 – Samira Achbita, Centrum voor gelihkheid van kansen en voor racismebestrijding v G4S Secure Solutions NV (Cauza C-157/15)
viii. Combaterea rasismului, xenofobiei și intoleranței aferente
Fișa de caz nr. 14 – Curtea Supremă din Ungaria, Kfv.III.37.848/2014/6, 29 octombrie 2014
Fișa de caz nr. 15 – Curtea de Apel București, hotărârea din 12 octombrie 2011 dintre ONG ACCEPT (reclamant) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Fișa de caz nr. 1 (Italia) Trib. Milano, 7 ianuarie și 22 iulie 2005; Curtea de Apel Firenze, 27 martie 2006.¹⁰²

Contractele colective pot prioritiza concedierile angajaților care se apropie de vârsta pensionării?

Instanțele ordinare: Nu, egalitatea prevalează asupra autonomiei contractuale.

Curtea Supremă: Da, criteriu rezonabil (analiza proporționalității)

1. 
   Reprezentarea pe axa temporală
   

2. 
   Descrierea jurisprudenței
   

Reclamanții au solicitat instanțelor ordinare italiene (Tribunalul din Milano și Curtea de Apel din Florența) să declare ilegalitatea concedierii lor pe motivul pretins al discriminării pe motiv de vârstă. În ambele cazuri, reclamanții fuseseră selectați pentru concediere în conformitate cu îndrumările stipulate în contractul colectiv încheiat de angajator, care identifica atingerea vârstei minime de pensionare drept criteriu prioritar la concedierea în cazul procedurilor de concediere colectivă. ¹⁰³

Aceste clauze, care erau de obicei incluse în contractele colective încheiate de reprezentanții sindicali și asociațiile patronale, au fost considerate legale de-a lungul timpului. În special, Curtea Supremă din Italia a susținut în mod repetat că apropierea de vârsta pensionării reprezintă o justificare rezonabilă a tratamentului diferențiat. Chiar dacă această reglementare ar putea avea, de fapt, un impact negativ asupra angajaților mai în vârstă, impactul social ar fi mai mic decât dacă ar fi afectați angajații tineri și, în orice caz, criteriul obiectiv era legitim în măsura în care nu era lăsat la discreția angajatorului.¹⁰⁴

Chestiunea discriminării pe motiv de vârstă în domeniul relațiilor de muncă este reglementată de Directiva 2000/78, transpusă în legislația italiană prin Decretul legislativ nr. 216/2003. La interpretarea acestei surse, judecătorii ordinari din cauzele analizate au susținut că criteriul apropierii de vârsta pensionării este indirect discriminatoriu, deoarece dezavantajează clar angajații mai în vârstă. La evaluarea justificărilor rezonabile formulate pentru susținerea acestei discriminări, instanțele au considerat că efectul discriminatoriu este ilegal în acele situații în care numărul de angajați care vor fi concediați pe motiv de surplus de personal este stabilit fără o trimitere la nevoile organizatorice ale firmei. În acele situații, nu este posibilă revizuirea legăturii logice dintre ajustările industriale necesare implementării programului de disponibilizare și concedierea unică.¹⁰⁵

Totuși, Curtea Supremă a confirmat faptul că contractele colective trebuie să respecte principiul nediscriminării, deși este încă dispusă să accepte clauze care permit angajatorului să rezilieze relația pe motiv că angajatul a atins vârsta de pensionare. În special, Curtea Supremă a anulat¹⁰⁶ o altă hotărâre a Curții de Apel din Florența, considerând că alegerea apropierii de vârsta de pensionare în baza vechimii în muncă mai degrabă decât a vârstei nu reprezenta o situație de discriminare pe motiv de vârstă și, în orice caz, constituia un criteriu absolut rezonabil conform căruia să se întocmească un program de disponibilizare.¹⁰⁷ Curtea Supremă, reamintind jurisprudența sa anterioară, a oferit asigurări că această abordare este compatibilă cu obligațiile care rezultă din angajamentele Italiei față de UE.

3. 
   Analiză
   

1. 
   Rolul Cartei
   

Altfel spus, instanțele ordinare, făcând trimitere la motivarea CJUE în cauza Mangold,¹⁰⁸ au subliniat aplicarea orizontală a principiului general al nediscriminării pe motiv de vârstă și au revizuit compatibilitatea anumitor clauze tipice ale contractelor colective în raport cu interzicerea discriminării din Decretul legislativ nr. 216/2003, interpretat în conformitate cu obligațiile din legislația UE. Concluziile lor priveau în special argumentarea justificării politicilor discriminatorii: apropierea de vârsta de pensionare nu poate, în sine, să constituie o justificare rezonabilă, cu excepția cazului în care programul de disponibilizare clarifică obiectivul organizațional care ar putea fi atins prin concedierile planificate. Deși principiul general al nediscriminării nu era bazat pe Articolul 21 din Cartă în acel moment, în prezent se bazează pe acesta.

2. 
   Dialog judiciar
   

vertical (instanța națională – CJUE)

Judecătorii ordinari se confruntă cu precedentele CJUE și se pot inspira pentru interpretarea prevederilor naționale, chiar distanțându-și interpretarea de cea adoptată de curțile supreme.

Instanțele ordinare naționale pot exclude (neaplicare) normele domestice (inclusiv cele cuprinse în contractele colective) în temeiul unui conflict cu legislația UE. Instanțele ordinare au obiectat la o abordare consacrată urmată de Curtea Supremă, invocând obligațiile din legislația UE și doctrina Mangold cu privire la aplicarea orizontală a principiului general al nediscriminării pe motiv de vârstă. În viziunea instanțelor ordinare, aceste elemente implicau o interpretare coerentă a statutelor domestice, ducând la ilegalitatea prevederilor relevante din contractele colective. Totuși, Curtea Supremă a contestat această interpretare, pretinzând că utilizarea vechimii drept condiție indispensabilă preferată pentru concediere este perfect rezonabilă și nu are neapărat legătură cu vârsta angajatorului.

Cu justificare, instanțele supreme pot anula interpretările coerente efectuate de instanțele inferioare. Interpretarea lor rămâne un precedent valabil cu excepția cazului în care CJUE emite o hotărâre cu efect opus (posibil ca urmare a unei cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare). O hotărâre preliminară ar putea clarifica domeniul de aplicare real al prevederilor relevante ale Directivei 2000/78 și Art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE și ar putea reconcilia părerile divergente care au apărut în sistemul judiciar italian.

Fișa de caz nr. 2 (Italia) Corte d’Appello di Milano – sezione Lavoro e Previdenza RG 1044/13 (cauza Abercrombie)

Contractele speciale de angajare pentru muncitori tineri și în vârstă – Concedierea unui angajat doar din cauza împlinirii unei vârste date (25 ani) – Incompatibilitate cu legislația UE și cu principiul general al nediscriminării.

1. 
   Reprezentarea pe axa temporală
   

2. 
   Descrierea jurisprudenței
   

Muncitorul a fost angajat cu contract de muncă ocazională în temeiul unei legi naționale care permitea încheierea unui asemenea contract pentru o persoană cu vârsta sub 25 de ani sau peste 45 de ani (dacă persoana este șomeră). Muncitorul a reclamat că a fost concediat la împlinirea vârstei de 25 de ani, pretinzând că acesta este un caz discriminare pe motiv de vârstă, și solicita încetarea discriminării prin reluarea relației de muncă și despăgubiri.

Ca urmare a respingerii de către Tribunalul din Milano, care a declarat că decizia companiei era conformă legii, discriminarea fiind proporțională crizei actuale de pe piața muncii, Curtea de Apel din Milano a anulat hotărârea, neaplicând legea națională contrară legislației și principiilor UE, și a dispus încetarea comportamentului discriminatoriu al angajatorului prin reangajarea muncitorului în funcția deținută anterior.

3. 
   Analiza
   

1. 
   Rolul Cartei
   

Curtea de Apel din Milano, ca urmare a motivării din procedura specială prevăzută de Decretul legislativ nr. 216/2003, care implementa Directiva 2000/78/CE, a observat că reglementările pentru activitatea ocazională stipulate de art. 34 din Decretul legislativ nr. 276/2003, care se refereau doar la vârstă, sunt contrare art. 6 din Directiva 2000/78/CE, care solicită justificarea obiectivă și rezonabilă printr-un obiectiv legitim, inclusiv o politică de angajare legitimă, obiectivele legate de piața muncii și pregătire profesională, și mai solicită ca mijloacele de atingere a respectivului obiectiv să fie adecvate și necesare.

Curtea reamintește hotărârile CJE din cauzele Mangold (22.05.2005, cauza C-144/04) și Kucukvedeci (19.01.2010, cauza C-555/07).

Curtea ajunge la concluzia că legislația națională, care nu solicita justificarea obiectivă și rezonabilă a discriminării pe motiv de vârstă, nu era proporțională cu obiectivul favorizării angajării tinerilor muncitori, în special atunci când permitea concedierea automată la împlinirea vârstei de 25 de ani, prin urmare trebuia neaplicată.

Curtea afirmă că principiul nediscriminării este un principiu general al legislației UE, consacrat în art. 21 CDFUE, care are aceeași valoare juridică cu Tratatele UE în baza art. 6 TUE, și se aplică și în relații private.

3. 
   Dialog judiciar
   

Cooperarea verticală (instanțele naționale – CJUE)

Instanțele naționale aplică o interpretare a legislației naționale conformă cu jurisprudența CJUE pentru a soluționa conflictele de interpretare juridică care implică drepturi fundamentale consacrate în Carta UE. Prin excluderea (neaplicarea) prevederii naționale care exclude relevanța concediului fără plată, Tribunalul a ajustat regimul național fără a trebui să recurgă la o instanță superioară.