Proprietatea – un moft?

Proprietatea – un moft?

Nu vom primi bani, ci puncte! (…)

Continuând seria abuzurilor împotriva foştilor proprietari, actualii guvernanţi propun un proiect de lege nerealist, discriminatoriu şi nefuncţional.

Statul a întreţinut de 20 de ani iluzia că proprietarii îşi vor recupera imobilele confiscate, iar noul proiect de lege a fost anunţat de primul ministru în data de 4 martie parcă pentru a marca un nou seism care să cutremure din temelii încrederea propietarilor în acest stat.

Potrivit convingerii boala lunga, moarte sigură, varianta legislativa pentru care Guvernul îşi asumă răspunderea demonstreaza că nu se doreşte rezolvarea problemei, ci amânarea la nesfârşit. O lege de o asemenea importanţă ar fi trebuit să treacă prin Parlament şi să fie supusă unei dezbateri publice.

Să nu uitam ca şi Legea nr. 247 din 2005 (considerată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în mai multe hotărâri de condamnare a României ca fiind neoperaţionala) a urmat aceeaşi procedură accelerată a asumării răspunderii.

Consecinţele acestei măsuri, luate în graba se întind până în zilele noastre. CEDO a obligat România să modifice acest act normativ deoarece l-a considerat nefuncţional (prin hotărârea pronunţată în cauza Atanasiu şi alţii împotriva României la 12 octombrie 2010). Altfel spus, măsura luată în 2005 prin adoptarea pe calea asumării răspunderii guvernului a Legii nr. 247 din 2005 s-a întors ca un bumerang împotriva României.

Autorităţile române au avut la dispoziţie un termen de 2 ani şi jumătate stabilit de CEDO pentru implementarea unui sistem funcţional şi eficient de restituire a proprietăţii. Au aşteptat însă trecerea timpului pentru a elabora acum, în ultimul moment, un proiect de act normativ care nu va fi supus vreunei discuţii publice sau dezbateri în Parlament.

Guvernul îşi asumă răspunderea, iar proprietarii rămân în aşteptarea unor puncte care să le mai rotunjeascî puţin . . . punctul de pensie! Puncte . . . puncte. . . şi multă răbdare! Atât poate promite actuala guvernare.

Se impun termene scurte, de 3 până la 5 luni doar pentru completarea dosarului de către proprietari. Pentru autorităţi însă, termene mai lungi, cu multe amânări şi suspendări.

Guvernanţii nu se dezic nici de aceasta dată de vorba românului: dacă vrei să distrugi ceva, creează o comisie. Vor fi înfiinţate chiar mai multe organisme care să îngreuneze sistemul de retrocedare început după anumite reguli, schimbate în timpul jocului. Printre acestea, va fi şi “comisia locala pentru inventarierea terenurilor disponibile în vederea retrocedării” din care nu va lipsi primarul şi un reprezentant al prefecturii.

Până când se constituie comisiile şi sunt întocmite situaţiile centralizatoare, se suspendă soluţionarea cererilor (emiterea titlurilor, punerea în posesie) şi orice alte proceduri administrative în domeniul retrocedării bunurilor. Dacă membrii comisiilor vor avea opinii diferite, nu vom putea face altceva decât să aşteptăm. Sfidând orice principii constituţionale privind separaţia puterilor în stat, proiectul hotărăşte că va fi suspendată chiar şi punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti în materia fondului funciar.

Proiectul de lege doreşte să limiteze şi accesul la justiţie. Până acum, persoanele ale căror notificări formulate în temeiul Legii nr. 10 din 2001 nu au fost soluţionate, se puteau adresa tribunalului. Guvernanţii propun însă amânarea momentului în care poate să fie sesizată instanţa până la expirarea termenului când ar fi trebuit soluţionată notificarea sau în 30 de zile de la comunicare, dacă soluţia este nefavorabilă.

Dacă însumăm termenele prevăzute în proiectul de lege, ajungem la concluzia că toate notificările ar trebui soluţionate până in iunie 2017 (aceasta dacă suspendările legale nu vor depăşi aşteptările). Ţinând cont de faptul că în România nu a fost definitivat cadastrul general, situaţiile centralizatoare nu vor fi întocmite prea curând.

Proiectul instituie regula soluţionării cererilor în ordinea în care au fost acestea înregistrate la instituţiile competente.

Dacă imobilele pot fi restituite în natură, va avea prioritate acest mod de soluţionare. Şi până acum era la fel, însă realitatea a dovedit că proprietarii au întâmpinat diverse forme de împiedicare a retrocedării.

Situaţia devine şi mai complicată însă pentru cei care nu mai pot obţine bunul în natură.

În mod discriminatoriu faţă de cei cărora li s-au acordat despăgubiri până în prezent, evaluarea proprietăţilor se va face diferit. Nu vor mai fi expertize care să ţină cont de standarde internaţionale de evaluare. Vor fi avute în vedere grilele notarilor publici din acest an. Inechitatea este evidentă dacă vom compara imobile evaluate în perioada 2008-2009 având în vedere preţurile de atunci şi ce s-ar putea obţine acum pentru acelaşi bun, potrivit grilelor notariale.

Dacă unii, fie ei cumpărători de drepturi litigioase sau nu, s-au descurcat să intre în faţă şi au primit deja despăgubiri, ceilalţi mai au încă mult de aşteptat. Vor primi un număr de puncte, în funcţie de valoarea bunului pe care l-au avut şi ar putea participa, cu aceste puncte, la o licitaţie în care să cumpere alt imobil din listele alcătuite de autorităţi. Ne simţim parcă pe tabla de MONOPOLY, în timp ce autorităţile se joacă cu nervii şi răbdarea celor care constată că viaţa nu îi mai aşteaptă să îşi vadă cererile soluţionate.

Asociaţia pentru Proprietate Privată

preşedinte Călin Ispravnic