Marco Polo (1254-1324) Născut în Veneţia, într-o familie de negustori
Yüklə
523 b.
tarix
03.01.2019
ölçüsü
523 b.
#89823
Marco Polo (1254-1324)
Născut în Veneţia, într-o
familie de negustori
bogaţi, Marco Polo a pornit cu tatăl şi unchiul
său într-o călătorie spre China, în 1271.
Călătoria prin Asia Centrală a durat patru
ani. În China, ei s-au întâlnit cu hanul mongol
Kubilai, împăratul Chinei , care l-a angajat
pe Marco Polo ca guvernator regional şi
ambasador. După şaptesprezece ani de
călătorii prin Asia, Marco a revenit cu tatăl şi
unchiul său la Veneţia. A adus cu el o avere
formată din pietre preţioase şi s-a stabilit ca
negustor în Veneţia unde a trăit următorii
30 de ani.
Ibn-Battuta (1304-1368)
Născut în Maroc, Ibn-Battuta a fost musulman
devotat. La 21 de ani, a început un pelerinaj
spre Mecca, care s-a dovedit a fi o călătorie
epopeică, în decursul căreia a văzut mai multe
locuri decât oricare alt om din epoca sa.
Călătoriile l-au purtat în întrega lume
musulmană şi nu numai, parcurgând peste
120 000 km prin Orientul Mijlociu, Orientul
Îndepărtat şi Africa, între 1325-1354( Mecca,
Mesopotamia, Asia Mica, India, China,
Sumatra, Spania şi Timbuktu). Revenit acasa,
în 1354, a dictat o relatare a călătoriilor sale,
Rihlah
, una dintre cele mai faimoase cărţi de
călătorii din istorie.
Francisco Pizzaro (1478-1541)
Conchistador spaniol, Pizzaro a slujit sub
Vasco Balboa , când acesta a descoperit
Oceanul Pacific, în 1511. În 1526, a navigat
cu Diego de Almagro spre Peru, în căutarea
incaşilor. După ce i-a descoperit, Pizzaro a
primit ordin de la regele Carol al V-lea al
Spaniei să cucerească acest popor. Pornită
spre Peru, în 1531, mica sa trupa de 159 de
soldaţi a înaintat în interiorul uscatului spre
Cajamarca, unde, în 1532, l-a capturat pe
regele incaş Atahualpa. După ce a primit o
sumă enormă pentru răscumpărarea lui,
Pizzaro l-a executat pe Atahualpa.Pizzaro a
fost asasinat de spaniolii rivali conduşi de
fostul său partener, Diego de Almagro.
Hernan Cortes (1485-1547)
După ce a studiat dreptul în Spania, Hernan
Cortes s-a alăturat, în 1511 ,expediţiei lui
Diego Velazquez de Cuellar spre Cuba. În
1518, Cortes a condus o expediţie
spre Mexic
şi a debarcat în Yucatan. La San Juan de
Ulua, s-a întâlnit cu împăratul aztecilor,
Montezuma al II-lea. După ce a întemeiat
Vera Cruz, a pornit spre Tiaxcala, unde s-a
luptat cu localnicii, dar în scurt timp aceştia
i-au devenit aliaţi.În 1519, armata lui Cortes
şi noii săi aliaţi au ajuns la capitala aztecă
Tenochtitlan, unde l-au luat prizonier pe
Montezuma. Spaniolii i-au tratat cu cruzime
pe azteci şi aceştia s-au răsculat. S-au purtat multe bătălii, iar în una dintre ele
Montezuma a fost ucis. În 1520, Cortes s-a retras din capitală, dar a revenit cu trupe
mai puternice şi a distrus oraşul.Aztecii au fost nimiciţi de forţa militară şi de bolile
europene.Sănătatea şubredă l-a silit pe Cortes să revină în Spania.
Jacques Cartier (1491-1557)
Navigator experimentat, Cartier a fost trimis
de Francisc I al Franţei să caute aur în Lumea
Nouă. În 1534, Cartier a pornit cu un echipaj
format în majoritate din bretoni, ajungând în
Newfoundland.După ce i-a explorat ţărmurile,
a pătruns în golful Sf. Laurenţiu, până la pe-
ninsula Gaspe, pe care a revendicat-o pentru
Franţa.Din cauza curenţilor puternici,n-a pu-
tut continua explorarea şi s-a întors acasă. A
revenit în 1535 şi, ghidat de doi tineri indieni
huroni,a pătruns pe un fluviu lat pe care l-a
botezat Sf. Laurenţiu.Ajungând la insula pe
care a numit-o Ile d’Orleans, a vâslit apoi în
amonte până la Stadacona, care mai târziu
avea să se numească Quebec, şi a ajuns la Hochelaga, locaţia actualului Montreal.S-a
întors la Quebec, unde a petrecut iarna, iar în mai 1536 a revenit în Franţa. A treia
expediţie , întreprinsă în 1541, n-a fost un succes şi s-a retras la St.Malo.
Hernando de Soto (1500-1542)
Spaniolul Hernando de Soto l-a ajutat
pe Pizarro să-i cucerească pe incaşi. În
1536, Carol al V-lea,
regele Spaniei
,
l-a numit guvernator al Cubei şi
Floridei. Căutând aur, a explorat mare
parte din regiunea sudică a actualelor
SUA.În 1541, a fost primul european
care a ajuns la fluviul Mississippi, dar
a murit de friguri în 1542.
Francisco Coronado (1510-1554)
Născut în Salamanca, Spania,Coronado
a condus o expediţie din golful Californiei
spre New Mexico, în 1540.În căutarea
aurului, a ajuns în Arizona (unde a văzut
Marele Canion),Texas, Oklahoma şi
Kansas. Expediţia s-a confruntat cu
indieni ostili cu care a purtat lupte şi a
revenit în Mexic fără să fi găsit aur.
Samuel de Champlain (1567-1635)
Navigatorul francez Samuel de Champlain a
fost trimis în 1603 de regele Henric al IV-lea
pentru a explora fluviul Sf.Laurenţiu din Ca-
nada.În decursul expediţiei, a ajuns la cata-
ractele St.Louis, dar nu le-a putut depăşi şi
s-a întors în Franţa. În 1604 şi 1605, a între-
prins alte două călătorii în Canada, pentru a
explora coasta şi a întemeiat mici colonii
franceze.În 1608,a pornit iarăşi,spre fluviul
St.Laurenţiu şi a înfiinţat o colonie într-un
loc unde albia era îngustă.Acolo s-a dezvoltat
Quebec,centru important al negoţului cu
blănuri. Champlain s-a aliat cu indienii
huroni localnici şi a întreprins împreună
cu ei incursiuni în teritoriile irochezilor.La fortăreaţa Syracuse a irochezilor,Cham-
plain a fost rănit în luptă. În 1628, o flotă engleză a capturat Quebec şi Champlain a
fost dus prizonier în Anglia.În 1633, a fost eliberat şi a revenit în Canada.
Spătarul Nicolae Milescu (1636-1708)
Scriitor, geograf, teolog şi diplomat
moldovean, a fost exilat în urma unui
complot împotriva domnitorului
Ştefăniţă Lupu. A străbătut Germania,
Franţa şi Suedia şi s-a stabilit în Rusia.
În perioada 1675-1678, a întreprins o
misiune diplomatică la Beijing, în urma
căreia a scris
Jurnal de călătorie în
China
şi
Descrierea Chinei.
Rene La Salle (1643-1687)
Născut în Rouen, Franţa, Rene La Salle a
plecat în Canada, unde a devenit negustor
în Montreal.În 1681, a călătorit spre sud,
urmând fluviul Mississippi şi a revendicat
ţinutul pentru Ludovic al XIV-lea. În cele
din urmă, a ajuns în Golful Mexic, unde a
întemeiat o colonie franceză.
A fost ucis
de proprii săi oameni, care s-au răsculat.
Louis Jolliet (1645-1700)
Exploratorul francez Jolliet, împreună cu
Jacques Marquette, a parcurs în canoe o
parte din fluviul Mississippi, despre care
pe atunci se credea că se varsă în Oceanul
Pacific. Amerindienii le-au dovedit însă că
se varsă în Golful Mexic, aşa că Jolliet şi
Marquette au revenit pe râul Illinois, la
lacul Michigan.
Joseph Banks (1744-1820)
Născut la Londra, Joseph Banks a studiat
botanica.În 1766, a echipat şi a însoţit
expediţia în jurul lumii condusă de James
Cook în Endeavour, revenind cu numeroa-
se plante şi specii de animale. A fost ales
preşedintele Societăţii Regale, a întemeiat
Asociaţia Africană şi a înfiinţat colonia
australiana New South Wales.
Alexander Mackenzie (1764-1820)
Exploratorul de origine scoţiană Alexander
Mackenzie a plecat în Canada , unde în 1779
s-a alăturat companiei de blănuri Northwest.
În 1778, a stabilit o bază pentru comerţul cu
blănuri, la Fort Chipewayan, pe lacul Atha-
baska. De acolo, el şi oamenii săi au pornit în
canoe pe un râu, cu intenţia de a ajunge la
Oceanul Pacific. Au ajuns însă la Oceanul
Arctic şi au botezat râul “al Disperării”
(actualul fluviu Mackenzie). Decis să desco-
pere o trecere spre Pacific, Mackenzie a
pornit din nou ,în octombrie 1792, ajungând
în cele din urmă la Oceanul Pacific, în Queen
Charlotte Sound, în iulie 1793, fiind primul
european care a traversat Munţii Stâncoşi .
Alexander von Humboldt (1769-1859)
În 1799, savantul şi exploratorul german
Humboldt şi naturalistul francez Aime Bon-
pland au pornit din Spania spre America de
Sud. Au debarcat la Cumana( în nord-estul
actualei Venezuela) şi timp de cinci ani au în-
treprins cercetări ştiinţifice în pădurile ecua-
toriale de-a lungul
fluviilor Amazon şi Orino-
co.După ce a traversat Anzii, Humboldt a
studiat curenţii oceanici din largul coastei
peruviene- Curentul Humboldt îi poartă
numele- revenind în Europa cu mii de
specimene geologice şi botanice.În 1829, a
explorat Siberia cu naturalistul Christian
Ehrenberg şi mineralogul Gustav Rose.
Mungo Park (1771-1806)
Exploratorul scoţian Mungo Park a studiat
medicina la Edinburgh.În 1795, a fost trimis
de Asociaţia Africană să exploreze fluviul
Niger. A debarcat în Gambia şi a mers căla-
re până la Segou,de unde ,în iunie 1796,a
ajuns la Niger.Din cauza lipsei proviziilor,
a fost nevoit să revină acasă,unde a exercitat
profesia de medic. În 1805, a revenit în
Gambia pornind spre Niger cu o echipă
insuficient echipată , mulţi dintre membrii
ei murind pe drum. Luptându-se cu nume-
roasele primejdii, Park şi supravieţuitorii au
vâslit 1 600 km până la Bussa, unde au
murit fie înecaţi, fie ucişi de triburile locale.
Lewis şi Clark William Clark (1770-1838) Meriwether Lewis(1774-1809)
În 1801, ofiţerul american Meriwether Lewis a fost numit secretar personal al
În 1801, ofiţerul american Meriwether Lewis a fost numit secretar personal al
preşedintelui Thomas Jefferson. Lewis şi prietenul său, locotenentul William
Clark, au fost selectaţi pentru explorarea fluviului Missouri, traversarea Munţilor
Stâncoşi şi găsirea unei rute directe spre Oceanul Pacific.
În 1804, Lewis,Clark şi un grup mic de soldaţi au pornit din St.Louis. După ce
au călătorit cu bărci şi canoe în amonte pe Missouri, au traversat Munţii Stâncoşi
cu ajutorul amerindienilor. În noiembrie 1805, au ajuns la Oceanul Pacific.
Cunoştinţele dobândite în această călătorie au încurajat exodul spre vest al
coloniştilor în anii următori.
Zebulon Pike (1779-1813)
În 1805, locotenentul american Zebulon
Pike a condus fără succes o expediţie
pentru descoperirea izvoarelor fluviului
Mississippi. În 1806, a fost trimis să
exploreze râurile Arkansas şi Red, dar în
1807 a fost arestat de spanioli.
Rapoartele sale asupra sud-vestului i-au
încurajat pe americani să se stabilească
acolo. A fost ucis în războiul împotriva
britanicilor.
Huch Clapperton (1788-1827)
Explorator scoţian, care, în 1821, a fost
trimis de Biroul Colonial Britanic pentru
a găsi izvoarele fluviului Niger.
A traversat deşertul Sahara de la Tripoli
la lacul Ciad, dar n-a găsit Nigerul. În
1825, a pornit din Benin împreună cu
Richard Lander, în altă tentativă de
găsire a izvoarelor Nigerului, dar a murit
de friguri.
George Everest (1790-1866)
Născut în Wales,
George Everest a devenit
inginer militar în India. A fost numit
geodez-şef al Indiei şi cu un grup mic de
asistenţi a încheiat în 11 ani ridicarea
topografică completă a subcontinentului.
A calculat cu precizie altitudinile munţilor
Himalaya, inclusiv a Everestului, care îi
poartă numele.
Charles Sturt (1795-1869)
Sturt a fost militar britanic, trimis în
Australia pentru a-i păzi pe condamnaţi.
Între 1828 şi 1830, a traversat Munţii
Albaştri şi a explorat râurile Darling şi
Murrumbidgee. Afectat de orbire, a
revenit în Anglia. Călătoriile sale au
reprezentat o contribuţie majoră la
explorarea sud-vestului Australiei.
Rene Caillie (1799-1838)
În 1827, exploratorul francez Rene
Caillie a pornit de pe coasta Africii
de Vest spre Timbuktu. După ce a
străbătut peste 1600 km, a sosit la
destinaţie şi a pornit spre Tanger cu o
caravană de cămile, traversând estul
deşertului Sahara. Pentru realizarea
sa, a fost răsplătit cu 10 000 de franci
de Societatea Geografică din Paris.
Richard Lander (1804-1834)
Născut în Cornwall, Anglia, Lander a
călătorit în 1825 cu exploratorul Hugh
Clapperton pe fluviul Niger, până la
Sokoto, unde Clapperton a murit. În
1830, Biroul Colonial Britanic l-a trimis
din nou pe Lander în Africa, împreună
cu fratele său, cu scopul de a urma cursul
Nigerului.Au ajuns la ocean, în golful
Benin, şi au stabilit cursul fluviului.
Lander a murit în cursul unei
a treia
expediţii care se îndrepta spre Niger.
Friedrich Leichhardt (1813-1848)
Născut în Prusia, Leichhardt a emigrat
în Australia, în 1841.În 1844, a pornit
din Brisbane, cu călauze aborigene, spre
Ţinutul Arnhem din nord-vest. După
mai bine de un an, a ajuns la golful
Carpentaria. După ce a revenit în
Sydney, în 1846, a încercat să traverseze
nordul Australiei, dar a fost silit să se
întoarcă. În 1848, a pornit în a treia
expediţie, însă a dispărut.
David Livingstone (1813-1873)
Născut în Scoţia, Livingstone a părăsit
la 24 de ani munca într-o fabrică de
bumbac pentru a studia medicina la
Londra. În 1840, Societatea Misionară
londoneză l-a trimis în Africa.
Livingstone a sosit în Cape Town în
1841 şi a parcurs 1600 km până la baza
misionară a lui Robert Moffat, în
actuala Botswana. S-a însurat cu fiica
lui Moffat în 1844.
În 1853, a început prima sa expediţie, căutând posibile rute comerciale prin Africa.
În 1853, a început prima sa expediţie, căutând posibile rute comerciale prin Africa.
A pornit spre coasta atlantică , s-a întors spre est şi a mers până la Oceanul Indian.
În această expediţie , a descoperit cascada Victoria şi a devenit primul european care a
traversat Africa de la coasta de vest la cea de est.În 1856, s-a întors în Marea Britanie,
unde a fost primit ca un erou naţional şi a scris o carte despre expediţia sa-
Călătoriile
misionarului
. A doua expediţie a lui Livingstone, începută în 1858 cu vaporul cu aburi
pe fluviul Zambezi n-a avut acelaşi succes.Autorităţile portugheze i-au limitat
deplasările , iar soţia lui, Mary,a murit de friguri.A treia expediţie, de explorare a
cumpenei apelor din Africa Centrală şi pentru descoperirea izvoarelor Nilului, a fost
subvenţionată de Societatea Geografică Regală în 1866. Livingstone n-a reuşit să
găsească Nilul, s-a îmbolnăvit şi a dispărut. Jurnalistul american de origine galeză
Henry Morton Stanley a fost trimis de ziarul
New York Herald
să-l caute. În noiembrie
1871, Stanley l-a găsit pe Livingstone la Ujiji, Tanganyika.În 1872, Livingstone a
condus încă o expediţie în căutarea izvoarelor Nilului, dar a murit în anul următor
fără să-şi atingă ţelul. A întocmit hărţi şi a ţinut rapoarte detaliate ale tuturor
expediţiilor sale, sporind astfel mult cunoştinţele europenilor despre interiorul Africii.
Peter Warburton (1813-1889)
Născut în Anglia, Wartburton s-a stabilit
în Australia,în 1853,şi a devenit comisar
de poliţie. În 1873, însoţit de fiul său a
pornit să traverseze Australia de la coasta
sudică , spre nord, până la Alice Springs,
şi apoi peste Marele Deşert de Nisip până
la coasta vestică. Cei doi au reuşit ,
parcurgând peste 3200 km prin una
dintre cele mai dificile regiuni din lume.
John Fremont (1813-1890)
În anii 1840, topograful american John
Fremont a fost însărcinat de guvernul SUA
să exploreze şi să cartografieze traseele
care străbăteau Munţii Stâncoşi. El a mai
condus 4 expediţii în Vestul american.
Hărţile realizate au fost utilizate de
convoaiele de căruţe ale pionierilor.
Ulterior, a candidat pentru preşedenţia
SUA şi a
devenit guvernatorul Arizonei
între 1878-1882.
Burke şi Wills Robert O’Hara Burke (1820-1861) William Wills (1834-1861)
Robert O’Hara Burke s-a născut în Galway, Irlanda. După ce a servit în armata
Robert O’Hara Burke s-a născut în Galway, Irlanda. După ce a servit în armata
austriacă şi în poliţia irlandeză , a emigrat în Australia. A devenit inspector de poliţie
şi a fost solicitat să conducă expediţia de traversare a continentului de la sud la nord.
William Wills s-a născut în Devon, Anglia, şi a devenit topograf. În 1852, a emigrat în
Australia şi s-a alăturat expediţiei lui Burke. În 1860, ei au pornit din Melbourne cu
alţi doi bărbaţi şi au stabilit o bază intermediară de aprovizionare la jumătatea
drumului, în Cooper’s Creek, actualul Queensland. Burke şi Wills au continuat cu
John King, ajungând în cele din urmă la gura râului Flinders, în golful Carpentaria,
devenind astfel primii albi care au traversat Australia de la sud la nord. Pe drumul de
întoarcere, proviziile li s-au terminat şi ambii au murit de foame
Richard Burton (1821-1890)
Născut în Torquay, Anglia, Richard Burton
a învăţat să vorbească mai multe limbi, inclusiv
araba. În 1842, s-a alăturat armatei Indiei şi a
căpătat gustul călătoriilor. În 1853, a întreprins
un pelerinaj în oraşul sfânt Mecca, deghizat în
arab. În 1856, Societatea Geografică Regală
britanică i-a solicitat pe Burton şi pe tovarăşul
său, ofiţerul John Hanning Speke ,să conducă o
expediţie în Africa, pentru a găsi izvoarele Ni-
lului. Cei doi au descoperit lacul Tanganyika în
1857,dar s-au îmbolnăvit şi n-au mai putut continua.După ce s-a însănătoşit , Speke a
pornit din nou şi a descoperit un lac întins pe care l-a numit
Victoria
şi l-a declarat
sursa Nilului. Burton decisese însă că lacul Tanganyika era sursa şi astfel s-a declanşat
celebra lor dispută. Burton a efectuat apoi călătorii prin America de Sud. A intrat în
Ministerul de Externe, iar între 1861 şi 1872, a deţinut postul de consul în Brazilia,
Siria şi Italia. A scris de asemenea numeroase cărţi de călătorii, dar a rămas celebru
pentru traducerea celor
O mie şi una de nopţi
.
Isabella Bird (1832-1904)
Suferind de dureri ale spatelui , Isabella
Bird a fost trimisă în 1854 într-un voiaj de
convalescenţă pe ocean, din Anglia spre
America de Nord. Voiajul i-a deschis gustul
pentru călătorii, dar abia peste douăzeci de
ani a pornit din nou la drum. În 1872, a mers
în Australia, Noua Zeelandă, Hawaii şi Mun-
ţii Stâncoşi din SUA, iar în 1877 a străbătut
Japonia şi Malaysia.În 1899,a urmat un curs
intensiv pentru infirmiere şi a plecat spre
India şi Tibet.În anul următor, şi-a extins
aria călătoriilor, ajungând în Persia,
Kurdistan şi Armenia. În 1894, a revenit în
Orientul Îndepărtat. A parcurs 13 000 km în
China, a fondat spitale în
Coreea şi China şi
un orfelinat în Japonia.
Ernest Giles (1835-1897)
Născut în Anglia, Giles a emigrat în
Australia în 1850. În 1872, a pornit să tra-
verseze continentul de la linia telegrafică
Overland până la fluviul Murchison, 1 600
km spre vest. Nu a reuşit, dar a descoperit
lacul Amedeus. În 1874, împreună cu
Albert Gibson, a pornit din nou la drum,
dar s-a rătăcit în deşertul Gibson, ce poartă
numele tovarăşului său care a murit acolo.
Giles a încercat încă o dată , în 1875, şi în
cinci luni a străbătut 4 000 km de la Port
Augusta la Perth.Călătoria s-a încheiat în
1876, când s-a întors pe altă rută,realizând
astfel prima traversare a continentului
australian în ambele direcţii.
Robert Peary (1856-1920)
Între 1886 şi 1909, comandantul ameri-
can de marină Robert Peary a condus o
serie de expediţii spre Arctica, dovedind
că Groenlanda este o insulă. Ambiţia lui
a fost să ajungă primul la Polul Nord. Pe
6 aprilie 1909,însoţit de eschimoşi, Peary
a ajuns în regiunea Polului Nord, dar
relatarea sa n-a fost crezută de mulţi.
Exploratorul american Frederick Cook
a pretins că el a ajuns primul la Pol, în
1908.În acel moment, opinia ştiinţifică a
fost de partea lui Peary, pe care l-a
susţinut.
Fridtjof Nansen (1861-1930)
Exploratorul norvegian Fridtjof Nansen a
navigat la bordul navei
Viking
în 1882,
pentru a explora regiunea arctică.În 1888,
echipajul său de şase oameni a efectuat pri-
ma traversare a Groenlandei.După cinci
ani, Nansen a pornit pe nava
Fram
, special
ranforsată , încercând să ajungă la Polul
Nord. Prinsă de gheţuri, nava a plutit în
derivă la nord de insulele Noua Siberie,
până în 1895, când Nansen a putut porni
spre Pol, în săniile trase de cânii husky. În
luna aprilie a aceluiaşi an, a atins latitudinea
cea mai nordică la care se ajunsese vreodată,
dar s-a întors fără a-şi atinge ţinta. Ulterior a devenit profesor de zoologie şi oceanogra-
fie,fiind primul ambasador norvegian la Londra. În 1922, a primit premiul Nobel
pentru pace, care răsplătea munca sa în colaborare cu Liga Naţiunilor
Unite pentru
ajutorarea refugiaţilor din Rusia revoluţionară.
Mary Kingsley (1862-1900)
Născută la Londra, Mary Kingsley a fost o
cititoare avidă a bibliotecii ştiinţifice a
tatălui său. După moartea părinţilor, în
1893, a călătorit în Africa de Vest, unde a
trăit printre băştinaşi, revenind acasă cu
informaţii preţioase despre cultura acesto-
ra.În 1895,s-a întors în Africa şi a explorat
în canoe părţi din Congo, anterior necunos-
cute. Graţie cunoştinţelor despre Africa de
Vest, a fost frecvent consultată de guverna-
torii britanici.Kingsley a lucrat ca infirmie-
ră în războiul anglo-bur, dar a murit de
febră tifoidă.
Tenzing Norgay (1914-1986)
Născut în Nepal, Tenzing Norgay
a fost hamal montan, adica şerpaş.
Ca şerpaş, a urcat prima dată pe
Everest în 1935. În 1953, a făcut parte
din expediţia britanică
Everest
condusă de John Hunt. Tenzing şi
Edmund Hillary au fost primii
oameni care au ajuns pe vârful înalt
de 8850 m.
Edmund Hillary (1919-2008)
BIBLIOGRAFIE:
1. www.wikipedia.org.
2. xxx,
Oameni celebri
, Editura Teora, Bucureşti,2005
3. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.Din Antichitate până în
Evul Mediu
,
1800 î.Hr.-1492
, Ed. Rao, Buc.,2003
4. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la Renaştere până la
Iluminism
,1492-1789,Editura Rao, Bucureşti,2003
5. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la Revoluţia
Franceză până la începutul secolului XX, 1789-1914
, Editura Rao,
Bucureşti,2003
6. Larousse,
Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la primul război
mondial până în prezent
, Editura Rao, Bucureşti,2003
SFÂRŞIT
Yüklə
523 b.
Dostları ilə paylaş:
Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət
gir
|
qeydiyyatdan keç
Ana səhifə
Dərs
Dərslik
Guide
Kompozisiya
Mücərrəd
Mühazirə
Qaydalar
Referat
Report
Request
Review
yükləyin