Masajul general

MASAJUL
Definitie – Masajul reprezinta prelucrarea părţilor moi ale corpului prin procedee manuale, mecanice, executate metodic, cu scopul de a produce efecte fiziologice, profilactice şi terapeutice utile organismului.

• 
  Procedeele manuale
  

Sunt cunoscute şi sub numele de manevre sau manipulări de masaj şi constau din mişcări variate de alunecare a mâinilor pe suprafaţa corpului şi de presiune în profunzime, de strângere şi stoarcere a ţesuturilor, de lovire ritmică pe părţi cărnoase, de scuturare a segmentelor.

• 
  Procedeele mecanice
  

Se execută cu instrumente sau aparate mişcate fie cu mâna, fie cu ajutorul unor surse diverse de energie.
Procedeele de masaj se execută cu o anumită tehnică, după reguli metodice bine stabilite, respectând toate condiţiile de igienă şi urmând cu stricteţe indicaţiile sau contraindicaţiile fixate de medic. Aceste procedee sunt importante, ele referindu-se la anumite ţesuturi.
Tehnica şi metodele de masaj

Variază în raport cu forma şi structura ţesuturilor şi organelor pe care dorim să le masăm şi cu scopul pe care-l urmărim.

Masajul poate fi:

• 
  superficial sau profund,
  
• 
  parţial sau general,
  
• 
  local sau general,
  
• 
  de durată mai lungă sau mai scurtă,
  
• 
  calmant sau stimulant.
  

Prin masaj se prelucrează :

• 
  pielea,
  
• 
  ţesutul adipos,
  
• 
  tendoanele,
  
• 
  nervii,
  
• 
  vasele de sânge.
  

Efectele masajului

• 
  fiziologice - apare imediat înroşirea, încălzirea pielii
  
• 
  profilactice
  
• 
  terapeutice - are efect de vindecare, folosit în recuperarea după anumite boli.
  

PRODUSE FOLOSITE PENTRU MASAJ

• 
  pudra de talc - se foloseşte pentru persoanele cu ten sensibil sau ten acneic
  
• 
  creme sau loţiuni de corp - se folosesc în automasaj sau în masajul igienic pentru că se absorb foarte bine in piele
  
• 
  ulei pentru copii - este foarte bun pentru că nu produce alergii
  
• 
  ulei de măsline - este foarte hidratant
  
• 
  unguente medicale - se folosesc în tratarea sechelelor posttraumatice şi postoperatorii
  

PRACTICA MASAJULUI
Masajul nu poate fi practicat de oricine şi oriunde trebuie să se ţină cont de indicaţiile şi contraindicaţiile masajului.

Orice abatere înseamnă nu numai ineficienta tratamentului, dar poate chiar înrăutăţi starea pacientului.

Pentru reuşita tratamentului este nevoie de:

• 
  un mediu ambiant plăcut, bine aerisit
  
• 
  maseorul trebuie să fie sănătos atât fizic cât şi psihic, viguros, să aibă mâinile calde, sănătoase, curate, cu unghiile tăiate, iar ţinuta vestimentară trebuie să fie curată si lejeră pentru a nu-i împiedica mişcările.
  
• 
  pacientul va sta complet dezbrăcat pe o masă speciala, tare, pe care se va aşeza un cearceaf curat care se va schimba pentru fiecare pacient.
  
• 
  masa de masaj este înalta în funcţie de talia maseorului şi cu lungimea de 180 cm maseorul va trebui să se mişte în voie în jurul mesei şi să poată executa uşor orice manevră sub ceafă, genunchi, glezne se vor aşeza prosoape curate împăturite
  
• 
  ordinea regiunilor anatomice ce urmează a fi masate diferă; unii specialişti încep cu membrele inferioare, alţii cu spatele; indiferent de segmentul abordat la început, manevrele se execută întotdeauna în sensul circulaţiei de întoarcere a sângelui (circulaţia venoasă), adică de la periferie spre inima.
  

• 
  în timpul masajului, atât maseorul cât şi pacientul trebuie să se concentreze numai asupra acestei activităţi, evitând orice fel de discuţii
  
• 
  între maseor şi pacient trebuie să existe relaţii de cordialitate şi încredere deplină.
  

PROCEDEELE DE MASAJ
Inainte de a începe orice procedură de masaj, trebuie ca maseorul să-şi "încălzească " mâinile si articulaţiile.
Procedeele de masaj sunt:

• 
  PRINCIPALE (FUNDAMENTALE)
  
• 
  SECUNDARE (AJUTĂTOARE SAU DE COMPLETARE A CELOR PRINCIPALE)
  

1. 
   PROCEDEE DE MASAJ PRINCIPALE
   

Se numesc procedee de masaj principale sau fundamentale deoarece nu pot să lipsească din aplicaţiile practice mai importante ale masajului;

Acestea sunt:

• 
  NETEZIREA (EFLEURAJUL)
  
• 
  FRICŢIUNEA
  
• 
  FRĂMÂNTATUL (PETRISAJUL)
  
• 
  TAPOTAMENTUL (BATEREA)
  
• 
  VIBRAŢIILE
  
• 
  TEHNICA MÂINII CALDE
  

2. 
   PROCEDEE DE MASAJ SECUNDARE
   

Intre procedee principale de masaj sau după efectuarea lor se intercalează sau se adaugă o serie de alte manevre numite ajutătoare sau secundare, care completează acţiunea procedeelor principale.

Cele mai importante procedee secundare sunt:

• 
  CERNUT ŞI RULAT
  
• 
  PRESIUNI
  
• 
  TRACŢIUNI ŞI TENSIUNI
  
• 
  SCUTURĂRI
  
• 
  CIUPIT ŞI PENSAT
  
• 
  RIDICĂRI DE MUŞCHI
  

1. PROCEDEE DE MASAJ PRINCIPALE

NETEZIREA

• 
  se adresează în special pielii făcându-se la nivelul acesteia
  
• 
  este o manevră introductivă pentru orice tip de masaj, putându-se intercala şi atunci când se trece de la o manevră la alta
  
• 
  procedeul constă în alunecarea mâinilor pe piele cu scopul de a pregăti zona pentru următoarea etapă
  
• 
  această manevră se începe în sensul circulaţiei sanguine
  
• 
  netezirea se poate executa:
  
  • 
    cu o mână - pe suprafeţe mici
    
  • 
    cu amândouă mâiniie - pe suprafeţe mari
    
  • 
    mişcările şi sensul netezirii sunt:
    
  • 
    în linie dreaptă
    
  • 
    în cerc
    
  • 
    in opt (8)
    

• 
  variante de netezire :
  
• 
  ÎNTINDEREA CREMEI, ULEIULUI, PUDREI
  
• 
  ÎNCĂLZIREA ÎN LUNG ŞI ÎN LAT
  
• 
  ÎN OPT
  
• 
  CU TOATĂ PALMA
  
• 
  VÂRFUL DEGETELOR
  
• 
  PODUL PALMEI
  
• 
  PARTEA CUBITALĂ
  
• 
  PARTEA DORSALĂ 1,2
  
• 
  CU PUMNII
  
• 
  ÎN GREBLĂ
  
• 
  CERCURI MARI MÂNĂ PESTE MÂNĂ
  
• 
  CERCURI MICI
  
• 
  EVANTAI ÎNCHIS-DESCHIS
  
• 
  ÎN OPT (8)
  
• 
  DEGETUL MIC ŞI MARE
  
• 
  intensitatea :
  

• 
  la început uşor, crescând treptat
  
• 
  în funcţie de natura şi consistenţa ţesuturilor masate în funcţie de dorinţa clientului.
  

NOTĂ: Nu trebuie executate toate variantele, ci se vor selecta în funcţie de tipul masajului şi consistenţa ţesuturilor.

FRICŢIUNEA

• 
  urmează după netezire
  
• 
  se adresează în special ţesutului conjunctiv
  
• 
  se deplasează ţesutul în sens circular atât cât permite elasticitatea pielii şi a ţesuturilor (într-un sens şi într-altul)
  
• 
  fricţiunea se execută :
  
  • 
    cu o mână
    
  • 
    cu amândouă mâinile
    
  • 
    mişcările de fricţiune pot fi:
    
  • 
    circulare
    
  • 
    liniare
    
  • 
    zig-zag
    
  • 
    spirala
    
  • 
    combinată cu frământat
    

• 
  variante de FRICŢIUNE :
  
  • 
    CIRCULARE
    

CU TOATĂ PALMA

CU VÂRFUL DEGETELOR 1

CU PARTEA CUBITALĂ 2

CU PODUL PALMEI 3

COMBINAŢI, 2, 3

CU PUMNII

• 
  LINIARE
  

CU NODOZITĂŢILE

CU PARTEA DORSALĂ 1, 2 * / V GREBLĂ

• 
  ZIGZAG - CU VÂRFUL DEGETELOR
  
• 
  SPIRALĂ - CU PODUL PALMEI
  
• 
  intensitatea :
  

la început uşor, crescând treptat

în funcţie de natura şi consistenţa ţesuturilor masate

în funcţie de dorinţa clientului

• 
  efectele fricţiunii:
  

• 
  se vor mobiliza ţesuturile moi, cărora le mărim supleţea şi le exersăm elasticitatea
  
• 
  se activează circulaţia sanguină locală şi schimburile nutritive din ţesuturi
  
• 
  prelungita în ritm lent, diminuează sensibilitatea locală, scade contractura musculară şi reduce încordarea nervoasă
  
• 
  recomandată în: tratamentul sechelelor postoperatorii şi posttraumatice pentru a stimula procesele de vindecare
  

FRĂMÂNTATUL

• 
  Acţiunea frământatului este mai pătrunzătoare decât celelalte tehnici de masaj, fiind considerat ca cel mai bun pentru masajul ţesuturilor profunde, în special al muşchilor.
  
• 
  Frământatul se poate executa: cu o mână, cu ambele mâini.
  
• 
  Frământatul constă în: stoarceri şi presiuni prinderi şi ridicări, apucări de muşchi şi a altor ţesuturi profunde.
  
• 
  Mişcările frământatului sunt ondulatorii şi ritmice, legate între ele.
  

• 
  Variante de FRĂMÂNTAT:
  
  • 
    ÎN VAL ÎN CUTĂ
    
  • 
    RIDICĂRI DE MUŞCHI ÎN TRIUNGHI CU PUMNII
    
  • 
    DUCERI, ADUCERI, DUCERI ŞI ADUCERI CU NODOZITAŢILE DEGETELOR STOARCERI ÎN OPT (8) ÎN BRĂŢARĂ
    
  • 
    APĂSAT ŞI RIDICAT CU DEGETELE UNUL DUPĂ ALTUL ŞI APOI CIRCULAR ÎN CLEŞTE
    

• 
  intensitatea :
  
  • 
    La început uşor, crescând treptat
    
  • 
    în funcţie de natura şi consistenţa ţesuturilor masate
    
  • 
    în funcţie de dorinţa clientului
    
• 
  frământatul dezvoltă:
  
  • 
    elasticitatea muşchilor
    
  • 
    contractibilitatea muşchilor
    
  • 
    excitabilitatea muşchilor
    
• 
  efectele frământatului:
  
  • 
    prin procedeul de stoarcere, se comprimă vasele profunde de sânge şi de limfă ceea ce duce la îmbunătăţirea schimburilor şi eliminărilor
    
  • 
    se activează circulaţia din muşchi - sunt mai rmari când se masează muşchii obosiţi
    
• 
  recomandat pentru tratarea stărilor de:
  
  • 
    atonie musculară
    
  • 
    atrofie musculară
    
  • 
    insuficienţă musculară datorate imobilizării traumatismelor
    
  • 
    altor afecţiuni ale aparatului de susţinere, mişcare
    

TAPOTAMENTUL

• 
  este cea mai intensă manevră de masaj constând în baterea cu:
  
  • 
    pumnii
    
  • 
    palmele
    
  • 
    degetele
    
• 
  variante de TAPOTAMENT:
  
  • 
    CU PUMNII
    
  • 
    CU PALMELE
    
  • 
    ÎN CĂUŞ
    
  • 
    CU DEGETELE RELAXATE, ÎNCORDATE
    
  • 
    ÎN PLOAIE
    
  • 
    CIUPIT, PENSAT
    
  • 
    ÎN X
    
• 
  mod de execuţie :
  
  • 
    din articulaţia pumnului
    
  • 
    dacă execuţia are loc din coate şi umeri, tapotamentul este dureros şi obositor atât pentru client cât şi pentru maseor
    
• 
  efectele tapotamentului:
  
  • 
    se va produce un aflux crescut de sânge în regiunea masată
    
• 
  intensitatea execuţiei tapotamentului:
  
  • 
    mică pentru ţesuturi mici, sensibile
    
  • 
    mare şi medie pe ţesuturile mari şi mai puţin sensibile
    

VIBRAŢIILE

• 
  constau în mişcări oscilatorii ritmice şi din presiuni intermitente - se deplasează foarte puţin pielea şi ţesuturile
  
• 
  se executa:
  
  • 
    cu o mână
    
  • 
    cu ambele mâini
    
• 
  variante de VIBRAŢII:
  
  • 
    CU TOATĂ PALMA
    
  • 
    CU VÂRFUL DEGETELOR
    
  • 
    CU PODUL PALMEI
    
  • 
    CU PODUL PALMEI SI VÂRFUL DEGETELOR
    
  • 
    MÂNĂ PESTE MÂNĂ
    
  • 
    CU DEGETUL MARE ŞI ARĂTĂTOR
    
• 
  efectele vibraţiilor:
  
  • 
    calmante
    
  • 
    relaxante
    
  • 
    reductoare de sensibilitate ale: pielii, ţesuturilor superficiale
    

TEHNICA MÂINII CALDE
Constă în fricţionarea palmelor după care acestea se aşează pe regiunea masat.


PROCEDEE DE MASAJ SECUNDARE
CERNUT Şl RULAT

• 
  se aplică pe membrele superioare şi inferioare
  
• 
  se pot aplica : după frământat şi tapotament după netezire şi fricţiune într-un masaj relaxator
  

CERNUTUL

• 
  se execută cu ambele mâini de-o parte şi de alta a segmentului masat, asemănător cernutului cu o sită
  
• 
  pe segmentul masat se aşează doar podul palmei şi vârful degetelor, degetele fiind despărţite
  

RULATUL

• 
  se face în acelaşi mod ca şi cernutul, dar degetele sunt mai rigide, apropiate, iar palma se mulează pe regiunea masată
  

PRESIUNI

• 
  se execută după frământat, pe tot corpul, fără mişcări bruşte de intensitate, cu:
  
  • 
    degetul / degetele
    
  • 
    podul palmei
    
  • 
    toată palma
    
  • 
    se aplică pe :
    
  • 
    periost
    
  • 
    pe un nerv
    
  • 
    pe muşchi
    

TRACŢIUNI Şl TENSIUNI

• 
  se execută la sfârşitul şedinţei de masaj sau la sfârşitul masajului unui segment
  
• 
  se adresează în special articulaţiilor
  
• 
  tipuri:
  
  • 
    active: depăşesc limita normală a mobilităţii articulaţiei
    
  • 
    pasive: în limita mobilităţii normale a articulaţiei
    

SCUTURĂRI
se execută la sfârşitul şedinţei de masaj sau la sfârşitul masajului unui segment
ALTE PROCEDEE
CIUPIT Şl PENSAT - se execută în cadrul tapotamentului

RIDICĂRI DE MUŞCHI - se execută în cadrul frământatului

REFLEXOLOGIA
Ramură a medicinei orientale, REFLEXOLOGIA este ştiinţa zonelor reflexogene ale organismului, situate pe suprafaţa corpului. în general la distanţă faţă de organele pe care le reprezintă.

Organele sunt componente inseparabile în ansamblul organismului uman, având legături vasculare şi energetice directe cu zonele corespunzătoare reflexogene. Astfel, se cunosc zone de proiecţie la nivelul: picioareior mâinilor, coloanei vertebrale, limbii, urechii, intestinului gros.

ELEXUL = activitatea fundamentală a sistemului nervos, cu ajutorul căruia se reglează relaţiile dintre organe şi se stabilesc relaţiile dintre organism şi mediul înconjurător

Componentele principale ale REFLEXOLOGIEI sunt:

• 
  REFLEXODIAGNOSTICUL
  
• 
  REFLEXOTERAPIA
  

1. REFLEXODIAGNOSTICUL
Constă în reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene.

există anumite puncte nervoase - punctele reflexogene - care se află în interdependenţă cu părţi şi organe din corp şi care sunt în măsură să transmită impulsuri, să trezească organele sau părţile din corp din amorţire; se poate descoperi o suferinţă morfo-funcţională a organului corespondent, palpând zona lui reflexogenă - zona foarte bogată în terminaţii nervoase şi vasculare.

In caz de suferinţă sau dereglări, punctele devin dureroase, respectiv sensibile la palpare, durerea fiind direct proporţională cu gravitatea şi vechimea afecţiunii organului corespondent

De regulă se folosesc punctele reflexogene din talpă; se mai practică şi diagnosticarea punctelor reflexogene din palmă sau din celelalte zone atunci când sunt amputate membrele inferioare sau dacă la nivelul acestora sunt afecţiuni: bătături, tumori, traumatisme, malformaţii, afecţiuni dermatologice, etc.

Diagnosticarea în palmă e mai greoaie şi mai puţin precisă deoarece activitatea zilnică la care sunt supuse palmele duce la scăderea sensibilităţii

Apăsând o zonă reflexogenă sesizăm prezenţa unor depozite de acid uric si de alte substanţe catabolice care sunt TOXINE şi care se depun din cauză că majoritatea oamenilor petrec ziua în picioare sau şezând. Deci toxinele au tendinţa de a coborî spre zonele inferioare ale corpului, localizându-se în punctele reflexe din tălpi.

2. REFLEXOTERAPIA
Se ocupă cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile sau dureroase

Prin masajul punctelor reflexe se facilitează circulaţia sanguină, impunând accelerarea transportului toxinelor catre organele de eliminare sau de detoxifiere.

CAUZELE DEPUNERILOR TOXICE ÎN ZONELE REFLEXE

aceste cauze sunt multiple şi depind de specificul biologic al fiecărui individ factorii comuni şi semnificativi, insă, sunt următorii:

• 
  modul de viaţa greşit:
  
  • 
    alimentaţie greşită
    
  • 
    stare mentală negativă
    
  • 
    stare psihică negativă
    
• 
  circulaţie sanguină insuficientă într-un anumit organ sau segment de corp;
  
• 
  staza circulatorie zonală la nivelul mâinilor sau picioarelor, datorată bătăturilor;
  
• 
  fracturi consolidate greşit, care antrenează presiuni anormale pe vasele de sânge şi pe nervi, implicând perturbări circulatorii zonale şi care, în timp, afectează organele corespondente prin insuficienţă circulatorie sau nervoasă;
  
• 
  folosirea încălţămintei strâmte, incomode.
  

EXECUTAREA MASAJULUI REFLEXOGEN

In corp, nu este doar un singur organ afectat, datorită faptului că organele nu funcţionează separat ci interacţioneazâ între ele.

Se efectuează masajul punctelor reflexogene cu buricele degetelui sau cu o nodozitate, nu cu degetul perpendicular pe talpă (caz în care se produce durere).

Durata masării unui punct reflexogen nu este mai lungă de 5 minute, iar în cazul unei dereglări acute nu va fi mai lungă de 10 - 15 minute pe fiecare punct.

Când se masează zone întinse ca de exemplu traseul renal (vezică urinară, uretre, rinichi) se lucrează de la călcâi spre degete pentru a nu frâna curentul limfatic, apoi urmează intestinul gros (valva iliocecală, colon ascendent, colon transvers, colon descendent, colon sigmoid, rect, anus) care se masează în sensul evacuării. Celelalte trasee lungi se masează pe întreaga lor distanţă apăsând pe traiectul lor cu un deget, deget după deget fără a conta sensul lor.

Pacientul va sta în poziţia culcat dorsal cu o pernă sub picioare, iar maseorul va sta pe un scăunel.

Se va începe masajul cu :

După ce am terminat FRĂMÂNTATUL, picioarele sunt încălzite şi sângele circulă prin tălpi , iar la persoanele care sunt hipersensibile se poate lucra

• 
  NETEZIRE ,
  
• 
  FRICŢIUNE Şl
  
• 
  FRĂMÂNTAT, pentru a activa circulaţia sanguină.
  

I etapă

Se va face REFLEXODIAGNOSTICARE - se va masa fiecare punct reflexogen până la depistarea cristalelor formate pentru organul respectiv.

După depistarea cristalului format în punctul reflexogen se va masa de la uşor la

profund.

• 
  Dacă durerea este în profunzime - avem de a face cu o dereglare.
  
• 
  Dacă durerea este la doar o uşoară presare - avem de a face cu un organ afectat.
  

II etapă

Se tratează punctele dureroase depistate; până la dispariţia durerii (cristalelor).

Urmează apoi:

• 
  TAPOTAMENTUL
  
• 
  VIBRAŢIILE
  
• 
  TEHNICA MÂINII CALDE
  

De obicei, REFLEXODIAGNOSTICAREA se face la prima şedinţă, dacă pacientul nu spune (nu ştie) ce probleme are. La a doua şedinţă se va merge pe tratamentul punctelor reflexogene - REFLEXOTERAPIE.

Dacă pacientul ştie şi spune ce probleme are sau ce organ îl afectează, se va merge pe masarea punctelor corespondente organului sau se va consulta cartea „INCURSIUNE ÎN REFLEXOTERAPIE”.

Durata masajului reflexogen este de obicei în funcţie de gravitatea bolii (poate să se facă pe o perioadă de 1 săptămână până la 6 luni).

MASAJUL SPORTIV
Pentru sportivi, unul dintre cele mai importante efecte ale masajului este:

• 
  prevenirea şi combaterea oboselii care influenţează întotdeauna în sens negativ capacitatea funcţională a organismului,
  
• 
  îmbunătăţirea circulaţiei locale a limfei şi şangelui,
  
• 
  combaterea contracturii muşchilor obosiţi,
  
• 
  accelerarea eliminării prin piele şi rinichi a produşilor toxici rezultaţi în timpul efortului fizic.
  

Ca rezultat al masajului se produc un număr de modificări funcţionale în muşchi, în ţesuturi şi în organele învecinate zonei masate. Sub influenţa masajului se produc în piele şi în ţesuturile subcutanate o serie de substanţe biochimice foarte active, care pătrund în sânge şi în limfă şi se răspândesc în tot organismul producând efecte locale şi generale.

In cazul când muşchii obosiţi sunt sensibili sau contractaţi se recomandă masarea maselor musculare mari, chiar daca acestea nu au fost solicitate deloc în timpul efortului.

Masajul sportivilor nu trebuie să dureze prea mult ; iar după masajul pregătitor trebuie începute imediat exerciţiile fizice, altfel efectele masajului scad treptat, după 15 min acestea fiind ca şi dispărute.

Pentru proprietăţile sale terapeutice, masajul sportiv poate fi incadrat foarte bine în categoria masajului medical.

Procedeele variază în funcţie de sport
Astfel în probele grele, de mare efort se folosesc manevre energice, pentru cei care folosesc mai mult membrele inferioare se aplică masaj numai pentru acea regiune.

La gimnaşti:

- masaj de 5 - 6 min pe fiecare dintre membrele superioare şi/sau inferioare sau de 10 min numai unul dintre ele;

- deseori este mai eficace un masaj de 10 min pe un membru decât de 5 min pe fiecare

- masajul spatelui, regiunii fesiere şi al cefei trebuie să completeze masajul membrelor

La halterofili:

- masaj de 10 min aplicat pe spate şi pe muşchii voluminoşi ai braţelor şi coapselor

La înotători:

- masaj general sau parţial de 2, 3 ori pe săptămână la câteva ore după antrenament sau în zilele de odihnă

La boxeuri:

- atât în perioada de antrenament cât şi în cea competiţională se recomandă NETEZIREA şi FRICŢIUNEA pe articulaţii.

- FRĂMÂNTATUL muşchilor pe membre şi spate

- în pauzele dintre reprize se va executa un masaj rapid, stimulant şi recuperator

La schiori:

masaj profund al întregului corp, seara înainte de culcare, după o baie caldă sau de abur, cu cel puţin una, doua zile înainte de concurs.

La ciclişti:

şedinţe de masaj lungi şi liniştitoare care constau în masajul membrelor inferioare, insistând asupra articulaţiilor gleznei şi genunchiului, asupra tendonului lui Achileas, asupra muşchilor memebrelor inferioare şi superioare, a spatelui şi cefei.

Evident masajul este indicat în orice sport, fie ca masaj de relaxare, fie ca masaj încălzire, fie ca masaj de întreţinere.

In antrenamnetul sportiv sunt indicate:

• 
  două şedinţe de masaj parţial de 20 - 30 minute şi
  
• 
  doua şedinţe de masaj general de 40 - 60 min pe săptămână.
  

Masajul se practică în mai multe situaţii:

• 
  în perioada necompetiţională: masaj igienic
  
• 
  în perioada de refacere şi recuperare - seara şi dimineaţa - masaj pentru combaterea oboselii: mai multe NETEZIRI uşoare, FRICŢIUNI, FRĂMÂNTĂRI, VIBRAŢII, TEHNICA MÂINII CALDE
  
• 
  în perioada de pregătire a concursului: masaj igienic
  
• 
  în perioada concursului :
  

• 
  înainte de concurs - masaj de încălzire: NETEZIRI, FRICŢIUNI energice, FRĂMÂNTĂRI, TAPOTAMENT
  
• 
  între probele de concurs - masaj pentru înlăturarea oboselii şi menţinerea formei fizice pentru proba următoare: NETEZIRI, FRICŢIUNI, FRĂMÂNTĂRI
  
• 
  după concurs - masaj pentru înlăturarea oboselii şi pentru refacere : NETEZIRI
  

cât mai multe
In cazul oboselii cronice (surmenaj) activitatea sportivă se întrerupe, iar masajul se va executa după 40-48 ore.

INFLUENŢELE MASAJULUI

ASUPRA ORGANISMULUI
Masajul exercită asupra organismului influenţe multiple; acţiunea masajului se exercită asupra pielii, ţesuturilor

Influiente directe: se produc sub acţiunea mecanică a procedeelor de masaj şi se datorează mai mult unor acţiuni reflexe, umorale sau nervoase.

Efectele mecanice: constau în schimbările fizice de tensiune din ţesuturi ca urmare a presiunilor şi tracţiunilor variate, a lovirilor cu intensitate diferită şi a modificărilor în concentraţia umorilor care rezultă din aceste acţiuni mecanice.

Efectele reflexe: rezultă din influenţele fiziologice ale masajului şi din schimbările produse de acestea în special asupra sistemului hormonal şi a celui nervos.

Influenţe parţiale: corespund unei acţiuni simple locale, reduse ca întindere şi intensitate.

Influenţe generale: se produc în urma unor acţiuni complexe, întinse ca suprafaţă şi profunzime

Influenţe imediate: sunt strâns legate de natura, tehnica şi intensitatea procedeului de masaj folosit şi de natura, sensibilitatea şi întinderea ţesuturilor masate, se produc rapid şi ţin tot timpul cât durează acţiunea masajului, dar scad şi dispar destul de repede.

Influenţe tardive: sunt reacţii lente, ce se produc încet. în mod secundar, fie în regiunea masată, fie în profunzime sau la distanţă, ele apar după ce acţiunea mecanică s-a încheiat, se menţin timp mai îndelungat şi dispar mai încet.

Influenţele masajului asupra pielii
Prin acţiunea sa mecanică, masajul îmbunătăţeşte calităţile fizice ale pielii, consistenţa şi legăturile cu straturile profunde, elasticitatea şi supleţea.

Prin masaj se îndepărtează de pe piele celulele cornoase epidermice, care se descuamează mai repede, se deschid canalele de excreţie ale glandelor, favorizând astfel eliminarea sudorii si secreţiilor sebacee, se curăţă pielea de cruste şi impurităţi.

Sub acţiunea masajului se schimbă dinamica circulatorie a sângelui în întregul corp, masajul având un rol importanta in balanţa dintre circulaţia periferică şi cea profundă a sângelui, intesificându-se astfel schimburile nutritive, mărindu-se vitalitatea şi capacitatea de funcţionare a acestui ţesut.

Deasemenea sub acţiunea masajului, pielea produce unele substanţe biochimice care au o puternică acţiune vasomotoare şi trofica.

Influenţele masajului asupra ţesutului conjunctiv
Masajul exercită asupra ţesuturilor conjunctive o acţiune mecanică directă, prin care se întreţine sau se măreşte elasticitatea fibrelor, se desfac aderenţele patologice, se dezagregă formaţiunile patologice, celulitele, nodulii fibroşi sau scleroşi, cicatricele, precum şi lobulii grososşi, se activează circulaţia sângelui si a schimburilor prin golirea şi umplerea alternativă a vaselor de sânge.

Influenţele cele mai importante sunt cele reflexe, care se exercită asupra circulaţiei sângelui . limfei şi asupra metabolismului, asupra secreţiilor hormonale şi reacţiilor neurovegetative.

Masajul ţesuturilor subcutanate întreţine si măreşte rezistenţa fibrelor conjuctive şi elastice asigurând astfel funcţiile de protecţie, mişcare, vasculare şi hormonale, stimulează funcţiile regeneratoare ale celulelor conjuctive influenţând favorabil procesele de vindecare şi formare a cicatricelor, activează resorbţia infiltratelor sau depozitelor patologice, combate refracţiile şi nodozităţile care se produc uneori în aceste ţesuturi.

Influenţele masajului asupra elementelor aparatului de susţinere şi mişcare
Masajul influenţează muşchii fie prin acţiunea mecanică a manipulărilor, fie prin acţiuni reflexe declanşate de această acţiune mecanică.

Prin presiune si relaxare, cu manevre rapide, intense, executate în ritm viu excitant se influenţează tonusul, elasticitate, contractibilitatea şi excitabilitatea fibrelor musculare, iar pentru punerea muşchilor în repaos şi relaxare 3e aplică manevre executate lent, uşor liniştitor.

Stoarcerile au asupra muşchilor efecte benefice indirecte cu aceste manevre activându-se de fapt circulaţia sanguină şi limfatică, acţiunea de durată se explică prin influenţele reflexe, hormonale sau nervoase.

Masajul accelerează procesele metabolice din muşchii supuşi la efort, curăţindu-i de produsele reziduale şi alimentandu-i cu sânge proaspăt, nutritiv şi energizant

Pe tendoane mai ales la nivelul unde se face legătura dintre fibrele tendinoase şi cele musculare se aplică manevre uşoare de masaj pentru a combate stazele şi infiltraţiile locale.

Masajul articular ajută la resorbţia revărsărilor de lichide seroase sau sanguine din cavitatea articulară sau din pungile sroase periarticulare, la împrăştierea infiltratelor patologice periarticulare, la degajarea articulaţiei şi la păstrarea sau recăpătarea mobilităţii normale.

Prin masaj se combat aderenţele, refracţiile, depozitele patologice periarticulae. cicatricele şi toate sechelele de artrită şi perioartrită, inflamaţiile şi traumatismele ligamentelor, capsulei şi cartilajului articular după entorse, luxaţii şi fracturi articulare.

Masajul periostic se bazează pe producerea unor reacţii reflexe în organism - calmante şi hipermiante - folosite în scop terapeutic.

Influenţele masajului asupra circulaţiei sângelui şi limfei
Masajul contribuie la activarea circulaţiei în întrergul corp. Manevrele de masaj au o acţiune comparabilă cu aceea a unei pompe aspiratoare – fulante, ceea ce duce la o mai buna circulaţie si evident la un schimb mai bun de substanţe nutritive.

Prin masaj numărul globulelor roşii şi albe sporeşte, iar cantitatea de hemoglobina creşte - datorită stimulării ţiganelor hematopoetice şi mobilizării rezervelor de sânge din organism.

Masajul are efecte de durată asupra circulaţiei sanguine datorită unor mecanisme reflexe de natură complexă, umorală şi nervoasă şi reacţiilor în sistemul de reglare chimică şi nervoasă a circulaţiei sanguine.

Acelaşi efect benefic îl are şi asupra circulaţiei limfatice.

Influenţele masajului asupra sistemului nervos
Reacţiile organismului la acţiunea manevrelor de masaj se produc prin intermediul sistemului nervos.

Masajul acţionează în mod diferit asupra terminaţiilor nervoase periferice :

• 
  excitaţii stimulatoare - dacă se execută un masaj într-un ritm viu şi sunt folosite pentru activarea funcţiilor
  
• 
  organice - măresc sensibilitatea, conductibilitatea si reactivitatea elementelor nervoase - se crează o senzaţie
  
• 
  de bună dispoziţie şi de creştere a energiei
  
• 
  efecte calmante, liniştitoare - dacă manevrele de masaj sunt uşoare, lente şi sunt indicate împotriva încordărilor excesive, durerilor şi neliniştii - scad sensibilitatea, conductibilitatea si reactivitatea elementelor nervoase - se creează o stare de destinedere nervoasa, de relaxare musculară şi odihnă.
  

Influenţele masajului asupra ţesuturilor şi organelor profunde
Ţesuturile si organele profunde nu pot fi influenţate direct prin procedele obişnuite de masaj ci prin procedee tehnice speciale, cu acţiune în profunzime sau la distanţă, sau să ne bazăm pe acţiunea sinergetică a manevrelor de masaj.

Efectele sinergice se obţin prin masajul ţesuturilor care acoperă cavităţile mai importante ale corpului: craniană, toracică, şi abdominală.

Masajul capului are rol decongestionant şi liniştitor asupra centrilor şi căilor nervoase superioare.
Masajul spatelui, pieptului şi abdomenului duce la formarea unei sinergii funcţionale între circulaţia sanguină şi respiraţie, intre schimburile gazoase din plămâni şi ţesuturi, favorizând buna funcţionalitate a tuturor organelor, în special având efect asupra funcţiunilor aparatului digestiv -creşterea apetitului, îmbunătăţirea digestiei, absorbţiei evacuării, activarea tranzitului prin tubul digestiv şi pe căile biliare.

Masajul influenţează mecanic şi reflex procesele de producere a căldurii animale şi de reglare a temperaturii corpului, de asemenea are efect benefic asupra funcţiunilor hormonale în special a celor endocrine.

CONTRAINDICAŢIILE MASAJULUI

• 
  Boli de piele
  

Datorită faptului că pielea este un organ întins pe o suprafaţă mare, ea este supusă la diverse agresiuni mecanice, fizice, microbiene şi micologice (ciuperci)

• 
  Leziuni de piele:
  

elementare primitive - apar pe o piele sănătoasă

maculele - pete roşii , nereliefate, care dispar la presiunea digitală

papule - pete mici roşii de forme diferite

exanteme - pete roşii nereliefate mai mari decât maculele

băşici ,

mici tumori elementare secundare

crustele , ulceraţiile

crăpăturile , cicatricile

alte suferinţe : erizipel

pete vasculare pete galbene sau brune

angioame ,negi (nevi)

tumori , furuncule , băşici mici

In unele situaţii leziunile amintite apar la nivelul unui segment, caz în care masajul se va efectua numai pe segmentele sănătoase ale pielii pentru masaj este bine să existe avizul medicului dermatolog

• 
  Boli infecto-contagioase
  
• 
  Boli acute de plamani, etc.
  
• 
  Boli febrile, Casecsie
  
• 
  Boli grave de inima, rinichi, stomac, intestine, pancreas, etc.
  
• 
  Cancer de orice fel
  
• 
  HTA, Anevrisme
  
• 
  Boli ale sistemului circulator : varice, ulce varicos, flebite, periflebite
  
• 
  Boli psihice grave
  
• 
  Stari hemoragice
  
• 
  Muscaturi de animale
  
• 
  Osteita, Tuberculoza, Stare de ebrietate
  

- -