Medicină socială Şi management sanitar

Tabelul 2

Repartizarea bolnavilor după localizarea procesului patologic şi sex (abs., %)

Localizarea procesului patologic	Băiţei	Fetiţe	Total
Femurul	44	25	69 (54,8%)
Tibia	21	12	33 (26,2%)
Humerus	3	-	3 (2,4%)
Fibula	3	-	3 (2,4%)
Ulna	2	-	2 (1,5%)
Oase tubulare scurte (metatarsiene, falange)	1	3	4 (3,2%)
Oase plate ( iliac, ischiadic, calcaneu, talus, stern, omoplat)	8	4	12 (9,5%)
Total	82 (65,08)	44 (34,92)	126 (100%)

În perioada analizată nu s-a înregistrat nici un caz de localizare a procesului patologic la nivelul oaselor craniene, vertebre..

Afectarea mai frecventă a oaselor tubulare lungi se explică prin prezenţa zonei mai mari de creştere în oasele acestea.

Forma monoostică a OHA a fost la 92 (73,014,6 %, p < 0,001) bolnavi, forma poliostică la 34 (26,99 7,6 %, p < 0,01) copii.

Mai frecvent afecţiunea s-a declanşat în lunile toamnă – iarnă – 36 (28,6%) cazuri şi în lunile de vară (perioada vacanţei) – 42 (33,3%) cazuri, cea ce poate fi explicat prin micşorarea rezistenţei organismului la infecţii în perioada toamnă – iarnă şi rolul favorizant al traumatismelor minore în etiologia OHA la copil în perioada vacanţei de vară

Poarta de intrare a infecţiei a fost determinată doar la 23 (18,25%) copii: furuncule, microabcese – 11 (8,7%), plăgi infectate, excoriaţii – 12 (9,5%).

Traumatismele închise minore au precedat debutul afecţiunii la 69 (54,7 % ) copii. Alţi factori favorizanţi ai afecţiunii au fost: IRVA - 8 , varicela - 2, scarlatina - 1 bolnav.

Repartizarea bolnavilor la internare în corespundere cu durata de la debutul bolii: în primele 3 zile de la debutul bolii au fost internaţi doar 19 (15,1%) copii, în a 3 – 5 zi - 21 (16,7%); 5-7 - 39 (30,9%), 7-10 – 21 (16,7%), 10 – 14 - 18 (14,3%), mai târziu de 14 zile – 8 (6,3%). Astfel majoritatea bolnavilor au fost internaţi după 5 –7 şi mai multe zile de la debutul bolii în faza avansată a afecţiunii.

Analiza cauzelor internării tardive a copiilor a evidenţiat: adresarea tardivă a bolnavilor la medic în 20 (15,8%) cazuri, erori de diagnostic 59 (46,8 %) , erori de tratament 37 (29,4%) bolnavi.

În stare extrem de gravă au fost internaţi 112 (88,9%) copii, în stare gravă – 14 (11,1%), cea ce demonsrează gravitatea procesului patologic. Au predominat copiii în stare extrem de gravă. Toţi copiii iniţial au fost înternaţi în secţia reanimare şi TI.

Conform datelor din fişele medicale analizate la bolnavii internaţi sau diagnosticat următoarele forme clinice a OHA: Forma septico - pioemică a afecţiunii a fost la 98 (77,8%), forma locală - 28 (22,2%) pacienţi, forma toxică nu s-a înregistrat în perioada analizată.

Deci au predominat bolnavii cu forma septico - pioemică a OHA.

La bolnavii cu OHA în perioada de stare s-au înregistrat complicaţii grave. Artrite a articulaţiilor învecinate 102: reactive – 54 (42,8%), purulente – 48 (38,1%);

Metastaze piogene: osoase – 37 (29,4%), viscerale – 67 (53,2%);

Insuficienţă poliorganică s-a diagnosticat la 112 (88,9%) copii.

Durata medie de spitalizare a copiilor cu osteomielită hematogenă acută a constituit: forma locală a OHA – 17,9 zile – pat, forma septico - pioemică 32,26 zile pat, durata medie 25,08 zile – pat.

Conform standardelor costul mediu al unei zile pat (într-o zi) a bolnavului cu OHA în staţionar este 414,06 lei, astfel costul total al tratamentului unui bolnav cu OHA a alcătuit (în staţionar) 10 384, 65 lei (Sunt incluse doar costul examinărilor şi al tratamentului medical – chirurgical)

În perioada analizată decese nu s-au înregistrat.

Toţi copiii au fost externaţi din staţionar în stare satisfăcătoare cu dinamică pozitivă locală, dar conform datelor din fişele medicale 53 (42, 06 %) copii au constituit grupa de risc pentru complicaţii la distanţă (scurtime de segment osos, fractură pe os patologic, luxaţii patologice, cronicizarea procesului inflamator).

Conform extraselor copiilor li s-a indicat tratament medical şi ortopedic cu evidenţă de dispensar. Toţi copiii necesitau îngrijiri individuale şi imposibilitatea frecventării colectivelor pentru copii .

Rezultatele obţinute demonstrează severitatea afecţiunii, necesitatea cunoaşterii aspectelor medico – sociale a.OHA, pentru diagnostic precoce şi tratament adecvat în scopul ameliorării evoluţiei, prognozării, profilaxiei şi reducerii complicaţiilor, micşorării duratei tratamentului.

Concluzii

Studiul complex al aspectelor medico – sociale analizate comparat cu datele înregistrate din literatură ne-a permis să cocluzionăm:

1. OHA are o incidenţă ascendentă, mai frecvent sunt afectaţi copiii din mediul rural, predomină bolnavii de sex masculin şi grupa de vârstă 8 – 14 ani şi 5 –7 ani (perioada de creştere intensă a copilului), localizarea de elecţie - oasele tubulare lungi, tratamentul este costisitor şi de durată

2. Iincidenţa în creştere a OHA ar putea fi redusă prin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, sanarea focarelor cronice de infecţie, tratamentul precoce al focarelor piogene acute, reducerea traumatismelor minore; cunoaşterea afecţiunii.

3. Diagnosticul precoce şi tratamentul adecvat în perioada incipientă preîntâmpină complicaţiile, scurtează durata tratamentului, reduc procentul cronicizării

Bibliografie

1. Белобородова Н. В., Попов Д. А. В поисках “идеального” биомаркера бактериальных инфекций. Вторая Московская городская конференция: “Гнойно – септические заболевания у детей” c участием российских регионов. Сборник материалов. Москва, 2006, стр. 3 – 20.