Melancolii albastre…condens

George PENA profesor Drăgăneşti Vlaşca

DEDICAŢIE

domnului Mihai LEONTE
S-au dus anii, aţi plecat

Din satul unde m-am născut şi eu,

Dar aţi rămas cu gândul apropiat

La Ciofu, celebrul pârău.

Să ştiţi că toate au rămas

Aşa cum le-aţi lăsat

Atunci când copil fiind,

Din sat aţi plecat.

Vă aşteaptă să reveniţi

Şi dealul, şi câmpia,

Să beţi apa din izvor

La Ciofu, în Petia.

Felicia Niculina LĂMĂŞANU
Valeria TAMAŞ poetă dinTimişoara
La mulţi ani , fericire, sănătate şi multă iubire!

Mirajul vieţii strâns-ai în cuvânt,

Iubirea tu o cânţi cu măiestrie
Har ai primit să-l ai în poezie
Aduni mărgăritarele în gând
Iar strânse-n vers le-mparţi cu dărnicie.

Lumini aprinzi în suflete-ntristate

Elogii tu aduci femeii adorate
O viaţă ai trăit ca om cu minte
Ne-ai alintat cu caldele-ţi cuvinte
Tot ce-ti dorim la ceas de-aniversare
E multă fericire şi forţă creatoare.
Data 19 Ianuarie 2008 - 22:13 Comentariu
Mi-ai dat Doamne puterea să-ngân
Inimii cântecul , prin viaţă curgând
Har Tu mi-ai dat, să trec doar visând.
Adunând cu migala florile gândului
Iată, însir pe foi, frumuseţea pământului.

Luceafăr şi stele, lună şi sori

E totul Doamne cum ai lăsat,
Oameni mai buni sau căzând în păcat,
Nuntire de gânduri , fericire , suspin
Toate le-adun frumuseţe, dulceaţă, venin,
E darul meu pentru cei care vin.

La mulţi ani sănătoşi, fericiţi şi cu poftă de scris.

Valeria TAMAŞ Timişoara

CÂND SCRIU ÎNŢELEPŢII

autor Silvia ŞCLADAN inginer Suceava

MOTTO:
Ascultă înţeleptul din tine!

Cine n-are bătrîni …să-i cumpere!

Bătranu-nţelept se gândeşte,

La viaţa ce-n urma aşteaptă,
Se uită pe geam şi priveşte,
La viaţa ce pare nedreaptă.

Bătrâne ia tocul şi scrie,

Transmite încet calde gânduri,
Şi lasă copilul să-nveţe,
Gându-nţelept printre rânduri.

Şi nu te opri iar din gănduri,

Când viaţa îşi cântă arcuşul,
Adună smaralde în rânduri
Şi lasă omenirii prinosul.

Doar tu ştii a lumii durere,

Şi ştii leacul sfânt căutat,
Ia tocul şi scrie-n tăcere,
Al clipei ascuns leac uitat .

PS: dedicaţie pentru domnul Mihai LEONTE...un mare înţelept...

care mă inspiră şi-mi dă încrederea în viaţă.

PRIETEN CU SUFLET DE AUR

Prieten cu suflet de aur,

Trăieşti cu blazonul de faur

Dai lumii ce veşnic rămâne,

Al literei sens să îndrume.

Pecetea ţi-e cinstea, decenţa,

Modest ştii să-nvingi printre jaruri

Mă înveţi să-mi imprim doar blândeţea,

Căci viaţa-i miracol, nu zaruri

Emani iar nobleţe de-agate,

De sfaturi ce-mi sunt semnătură

Eşti darul senin şi un frate,

Ridici din genunchi o faptură.

Sunt puţine cuvinte ce spun,

Nu-s de-ajuns cu stiloul s-adun

E în van să-mpletesc în cuvinte

Ce un suflet de fiică azi simte.

Poezie dedicată lui Mihai LEONTE
Cu aceeaşi preţuire - Luminiţa CIURARU

asistentă medicală Roman

20 decembrie 2004

Dragul şi stimatul meu Mihăiţă LEONTE,

Nu ştiu cum să încep scrisoarea mea după primirea plicului de la tine care m-a dat gata văzând ce conţine. Încep cu cuvântul că ai un suflet blând şi mare, şi repet şi eu din cuvintele dedicate de atâţia oameni de ştiinţă, cu pregătire superioară care te apreciază, spunând că mă bucur de munca ta, de creaţia ta, ea este un lucru excepţional. Nu cred că cineva te poate opri în a crea, a scrie poezia frumos îmbrăcată cu dragoste.

Am citit şi răscitit scrisorile de la tine şi m-au impresionat plăcut. Eu ca un sincer prieten al tău spun, aşa cum am mai spus, că în tine există un rezervor de creaţii, de idei extraordinare şi ele trebuie aşezate pe hârtie, scrise pentru cei care vor să le citească. Nu mai am ce să zic, sunt uluit de ce am văzut în cele trimise de tine care mi-au adus numai bucurie.

Dragul meu Mihăiţă, îţi răspund cu mult drag la dedicaţiile tale pentru mine de pe scrisori şi îţi mulţumesc până la lacrimi şi de câte ori îţi scriu te văd în faţă şi parcă vorbesc cu tine. Nu mai ştiu cum să-ţi mulţumesc pentru atenţia ta şi pentru prietenia care s-a legat între noi. De aici de pe valea Bistrei din micul orăşel de munte, Oţelu Roşu îţi transmit ţie şi întregii tale familii, Sărbători Fericite, Crăciunul cu Naşterea lui Hristos să vă găsească fericiţi cu sănătate şi bucurii, împlinirea tuturor dorinţelor.

Din sufletul meu pleacă spre tine, dragă Mihăiţă cele mai bune gânduri şi odată cu ele stima şi preţuirea, prietenia care nu va dispare niciodată. Îmi place să spun toate acestea pentru un om ca tine. Îţi promit că unde mă voi duce în excursii la Sfintele Mănăstiri, în pomenirea mea scrisă un loc îl are numele tău cu rugăciunea către bunul Dumnezeu să te ajute pe tine şi familia ta şi să vă ferească de rău.

Închei şi îţi doresc numai bine.

Ionel CÂNDREŞ pensionar Oţelu Roşu
Mihai LEONTE despre…

colegii condeieri

Poezia dansului, dansul poeziei...

Nu ştiu câtă poezie aţi citit? Nici eu nu am citit prea multă. Căci este foarte greu să spui că tu ai citit totul, de la Cântarea Cântărilor a Împăratului SOLOMON şi până la ultimul dintre clasici.

Descoperind o poetă necunoscută pentru mine şi desigur pentru mulţi alţi cititori, am constatat că poeyia are încă faţete necunoscute.Citind poeziile Adelei Adriana MOSCU am început să am viziunea unei alte lumi. Lumea dansului transpusa în poezie. O lume mirifică ce dăinuie de milenii, dar netradusă şi în poezii. Plimbările frecvente prin valsuri şi tangouri, sambe sau rock-and-roll-uri, îţi devine dintr-odată în faţă, ca într-un film plin de fapte ce parcă tu însuţi le-ai trăit.Poetele femei au fost puţine până în secolul XX, când emanciparea femeii a devenit mai reală. În mileniul al treilea se pare că femeile vor domina poezia, şi aceste creaturi ale divinităţii vor putea în sfârşit să spună deschis tot ce au de spus.

Cazul Adelei Adrianei MOSCU nu este singular dar iese în prim-plan prin noi interpretări ale gândirii poetice exprimate prin dans, iar dansul devine poezie. Parcurgând doar o mică parte a creaţiei distinsei artiste am rămas impresionat de viziuni şi metafore parcă inexistente până la scrisul Adelei. Citind veţi descoperi în şoc de lămuriri, adevărate labirinturi prin care veţi umbla căutând iubire. Veţi descoperi cuvinte banale care devin epitete şi vă veţi delecta savurând banalităţi devenite în timp astre la care nu veţi ajunge. Cititorule avid de senzaţii ne mai întâlnite caută poezia Adelei Adrianei MOSCU şi nu va regreta.
Sunt surprins plăcut să citesc un altfel de poezie, o poezie ce aduce în faţa cititorului valenţe incredibile, ce par venite direct din Paradis. Asocierile atât de măiestrit interpuse în versuri, încântă printr-o neinventata rimă ce te face să-ţi creezi fără să vrei un nou Univers. Universul acesta este poezia foarte interesantă şi atractivă a poetei Adela Adriana MOSCU. Pentru a înţelege versurile distinsei poete, este absolut necesar să fi trăit anumite stări, iar dacă nu le-ai trăit încă, le vei găsi în versurile acestei mari artiste. Dacă aveţi argumente contraziceţi-mă.

Mihai LEONTE

Scrisoare către Adela-Adriana MOSCU ...
Am stat mult să mă gandesc dacă să-ţi scriu sau nu? M-am hotărât să-ţi scriu. Ştiu că aştepti o scrisoare. Cine să-ţi scrie? Iată eu, pe care mă consideri prieten. Îţi voi scrie ca şi cum aş scrie fiicei mele. Ţie, care eşti ca un avion supersonic ce a zburat deasupra mapamondului, cucerind în totalitate, ceea ce era de cucerit, prin dans şi prin cuvinte.Ţi-ai asumat asemenea bijutierului, răspunderea de transformare a diamantului simplu şi neatrăgător, prin măiestrie, într-un briliant de mare valoare, ce va rămâne pentru nemurire. Da, eşti un adevărat orfevru , ce reuşeşti să filigranezi totul prin cuvintele tale.

Poezia ta e plină de cascade, de înălţimi şi abisuri. Numai cine citeşte cu mare atenţie, ce ai scris tu ADELA , poate să înţeleagă totul , sau nimic. Versurile tale sunt pline de viaţă, de mişcare continuă, strecurând în suflet nostalgii, dar şi avânturi patriotice, mesaje către suflete, mesaje către credinţă, odihnitoare şi latente precum vulcanii adormiţi, izbucnind apoi parcă fără de veste.

Nu asculta cuvintele negre ale unora care încearcă să te oprească din drumul tău impetuos. Du-te fără nici o teamă. Priveşte înainte. Trebuie să fii fericită, aşa cum tu încerci să-i faci pe alţii fericiţi , prin arta dansului, prin arta scrisului. Eşti bună prin arta ta, de ce ar trebui să plângi? De ce să ai îndoieli? Trebuie să fii puternică şi să înfrunţi viaţa aşa cum ai făcut-o şi până acum. Ţelul tău să-ţi fie acel apogeu , spre care tindem toţi, bătrâneţea , de care nu trebuie să ne fie frică, căci aşa cum spunea ilustrul filosof francez VOLTAIRE; ,,Bătrâneţea este un far la care ajung doar cei puternici'', iar ilustrul nostru compatriot filosoful Emil CIORAN spunea că; ,,Rolul nostru este de a întoarce viaţa pe toate părţile, inspirand o ispită veşnica de a exista''.

Aşa cum ai luptat până acum , luptă în continuare, căci lupta cu viaţa trebuie dusă până la epuizarea totală, pentru a demonstra lumii că ai fost o fiinţă puternică. Motivul luptei tale sunt cele doua mlădiţe, ce trebuie să se înalţe cât mai sus, spre piramida vieţii. Ai simţit cât e de greu fără acel sprijin al părinţilor. Merită să lupţi pentru aţi vedea rodul dragostei tale înflorind alte flori, pentru viaţă, pentru veşnicia vieţii pe planeta noastră, supranumită TERRA.

Vorbind despre poezie urmează constatarea poetului francez Baudelaire care a spus; ,,Omul poate trăi fără pâine, dar nici o zi fără poezie''. Tu eşti artista care ,,mananca poezie pe pâine ''.

De ce să arunci bunătăţile creaţiilor tale? Fă tot ce e posibil şi luptă pentru ca noi să ajungem la gândurile tale, deschizându-ţi sufletul prin poezie. Generaţiile care vin, vor afla astfel că a existat o doamnă a poeziei , numită simplu Adela-Adriana MOSCU, care atunci când va fi în eternitate, ne va trimite bezele, pentru ca sufletul ei nobil să danseze printre cei rămaşi să continue lupta vieţii nemuritoare.

CURAJ, FIICĂ A ROMÂNIEI ETERNE, MERGI INAINTE,

TOT MAI DEPARTE …SPRE INFINIT…

Mihai LEONTE – Moldova Veche ROMÂNIA.

Despre romanul CALENDARUL UNUI CERŞETOR,

al scriitoarei reşiţene Camelia TAMAŞ
- Printre scriitorii reşiţeni cunoscuţi personal se numără şi Camelia TAMAŞ. Fiind de aceeaşi vârstă cu fiica mea Amelia, relaţia noastra de prietenie este aceea ca dintre părinte şi fiică.

Camelia TAMAŞ m-a impresionat prin acea voinţă tenace de a învinge într-o, luptă acerbă cu viaţa, suferind de o boală incurabilă, Camelia nu s-a lăsat învinsă, ci a continuat să lupte demonstrand că dorinţa de viaţă este mai puternică decât orice.

După incercari poetice diverse, totuşi prima mare realizare a Cameliei TAMAŞ este volumul de povestiri; CASTELANA -1998, urmat de romanul; UN FAR LA MARGINEA GÂNDULUI - 2005. La întâlnirea personală cu Camelia şi în corespondenţa purtată îmi spunea despre proiectul unui roman despre cerşetori, care se materializează după o muncă de câţiva ani în anul de graţie 2006. Romanul se numeşte; CALENDARUL UNUI CERŞETOR -2006, apărut la editura TIM din Reşiţa sub îngrijirea reputatului critic Gheorghe JURMA, directorul acestei edituri, dar si cu sprijinul domnului doctor inginer Sorin FRUNZAVERDE, binecunoscutul om politic reşiţean.

Camelia mi-a trimis acest roman în ajunul marii sărbători a Crăciunului, voindu-se, şi chiar fiind un dar nepreţuit de Crăciun. Primindu-l nu am rezistat tentaţiei şi nu am făcut nici o pauză în citirea romanului, până nu am ajuns la ultimul cuvânt tipărit din volum. Din chiar primele fraze citite am fost captivat într-o lectura continua descoperind o mulţime de trăiri, evenimente care mă captivau cu fiecare pagină citită. Am asociat acest roman cu scrierile romancierului Petru DUMITRIU cuprinse în acea memorabilă; CRONICĂ DE FAMILIE, apărută în România din 1959, şi pe care am avut ocazia să o citesc până a nu fi retrasă în anul 1960.

CALENDARUL UNUI CERŞETOR, a cărui acţiune este concentrat în 8(opt) zile, adică începe într-o joi şi se termină tot joi. Cele opt zile, sunt opt capitole în care sunt incluse trăirile unui OM, personajul principal, nedefinit ca nume până la final, dar care trece printr-o experienţă de viaţă specifică spaţiului post-decembrist din România.

Într-o etapă scurtă cu acumulări condensate de evenimente aduse din timpuri memorate din viaţa unui om, dar şi din viaţa cotidiană a unui oraş. Oamenii sunt descrişi aşa cum sunt cu defecte şi calităţi, cu bucurii şi necazuri, cu împliniri şi eşecuri. Natura este surprinsă cu meticulozitate scoţându-se în evidenţă peisaje diverse, iar vremea prin care se scurg evenimentele este descrisa cu exactitatea meteorologului.

Aceasta frumoasă realizare a scriitoarei reşiţene Camelia TAMAŞ, are atracţie la cititor, însă ediţia scurtă nu va ajunge la prea mulţi cititori, ceea ce îi va priva pe mulţi de plăcerea savurării unei lecturi deosebite.
prezentare realizată de poetul Mihai LEONTE,

din Moldova Nouă.

Despre poeta vasluiană Luminiţa SCOTNOTIS
Despre poezie s-a scris mult încercându-se a fi definită cât mai concret. Despre poezia feminină chiar nu pot preciza cât şi ce s-a scris. Internetul a deschis o multitudine de drumuri pentru afirmarea poeţilor de toate vârstele, de la tineri la bătrâni.

Pe Luminiţa SCOTNOTIS am cunoscut-o pe NET, şi m-a cucerit prin acea poezie simplă ruptă din realitate, redând tablouri inedite. Poate nu voi reuşi să realizez un portret complet al tinerei poete. Luminiţa se autodefineşte ca o ,,simplă adiere’’, are dorinţa sinceră de a fi pură şi inocentă, printr-un singur titlu; ,,Aş vrea să fiu un înger”.

Luminiţa SCONOTIS nu este numai poeta internetului, de unde a fost selectată să-şi publice creaţiile în volumele; Spiralele vieţii – 2006 şi; Drumurile vieţii – 2007, tipărite la Editura ANAMAROL Bucureşti, sub îndrumarea doamnei Rodica Elena LUPU, directorul editurii.

Inocenţa scrierilor Luminiţei SCOTNOTIS, este remarcată de acea declaraţie dezarmantă; ,,Ochii mei nu ştiu să mintă’’, din care izbucnesc; ,,Muguri de speranţă’’, cu ,,Nectarul tinereţii’’, pentru aşi construi un ,,regat”.

Poezia acestei tinere creatoare de frumos este o adevărată enciclopedie a vieţii care o înconjoară, şi care o trăim zilnic. Creaţii precum; ,,Crescut în parcul de copii’’, sau; ,,Vai, sărmanul bătrânel!’’, aduc in faţa cititorului aspecte ale vieţii cotidiene văzute prin ochiul sensibil al sufletului de poet, care nu trece nepăsător prin viaţă, ci caută sa contureze aspectele inedite de foarte multe ori neobservate.

Faptul că o persoană destul de tânără, scrie cu pasiune despre tinereţe, viaţă şi mediul care o înconjoară, este cum nu se poate mai frumos pentru orice fiinţă umană.

Dorinţa de a ne transpune pe hârtie scrierile noastre este binevenită şi pentru Luminiţa SCOTNOTIS, fiindcă numai aşa se va apropia şi mai mult de cititor.

A debutat în volumul antologic Spiralele vieţii 2006

Bătrânul tău coleg şi prieten Mihai LEONTE îţi urează;

MULT SUCCES.

GRĂDINARUL ,,FLORILOR DE MINĂ''

Un colecţionar,este un om care se luptă să adune fel şi fel obiecte sau alte lucruri interesante pentru el personal, dar şi pentru semenii săi.

Cazul colecţionarului Constantin GRUESCU din Ocna de Fier, o mică localitate minieră din România este totuşi unul de excepţie. Asta,pentru că acest om, ajuns acum la 84 ani (născut la 12 aprilie 1924), nu este unul obişnuit. Domnul Costică GRUESCU, a adunat de peste 50 ani ,,flori de mină''. Florile de mină sunt creaţii ale naturii care se găsesc în subteranul minelor, ca rezultat a unor procese necunoscute omului, prin care mineralele cristalizează, formând adevărate opere ce încântă şi desfată privirea. Dar nu pot sa merg prea departe cu descrierile, fiindcă vreau să vorbesc despre cel ce a îndraznit să adune aceste ,,minuni'' nebănuite.

Nea Costică a fost mulţi ani tehnician miner, şi datorită meseriei sale a fost în contact permanent cu adâncurile necunoscute de restul lumii. Fiind fascinat de primele cristale ce i-au căzut în mână, a început să adune bucată cu bucată, diversele minerale, şi astfel a pus bazele unui început de muzeu mineralogic propriu.

Zona Banatului Montan este patria minelor diverse; fier, cupru, plumb, cărbune. Deci tema deschisă putea fi mereu îmbogăţită, astfel că temerarul colecţionar şi-a continuat cu asiduitate completarea colecţiei sale. În scurt timp casa a început să devină neîncăpatoare, iar colecţia devenea tot mai cunoscută. Astfel că pasiunea de colecţionar a devenit pasiunea de cercetaş al mineralelor, şi a pus bazele Muzeului de Mineralogie Estetică a Fierului din Ocna de Fier, judeţul Caraş-Severin, România.

Acum în anul 2008 la acest muzeu sunt peste 2000 exponate reprezentând întreaga arie de răspândire din Romania, dar şi alte minerale din diverse tări ale lumii, cu care colecţionarul Gruescu a făcut diverse schimburi.

Muzeul amenajat în casa proprie, este vizitat de foarte multă lume, diversă ca preocupări şi profesii. Bineînteles ca cei mai interesaţi sunt specialiştii în domeniul geologic şi mineralogic, care găsesc aici piesele pe viu, fără prea multe eforturi. După cum se ştie ex-preşedintele României domnul Emil CONSTANTINESCU este de profesie geolog, şi a ,,îndrăznit'' în timpul mandatului său să viziteze muzeul. Nu, să nu credeţi ca a pus să se facă un muzeu adevărat, a trecut, şi muzeul a rămas în aceeaşi căsuţa veche de zeci de ani.

Dar domnul Costică GRUESCU nu este un egoist, şi a donat şi altor muzee din ţară, din preţioasele sale exponate. Astfel că există săli Gruescu la Timişoara, Caransebeş, Iaşi , Bucureşti.

Piesele ,,grele'' ale muzeului sunt în mod special;,,macla japoneză a cuarţului'' îngemănare a doua cristale japonez si brazilian, sub forma de cruce. Despre minunile de la Ocna de Fier se poate vorbi mult, şi cel care ajunge în izolata localitate bănăţeană, are fericita ocazie să vadă cele mai incitante exponate aduse la suprafaţă de scotocitorul adâncurilor în cei peste 84 ani de viaţă, colecţionarul Costică GRUESCU, actualmente pensionar. Domnul GRUESCU este şi un poet, şi scriitor pentru sufletul său şi al semenilor.
Articol scris de; Mihai LEONTE - Banat - ROMANIA.
- articol apărut în; Observatorul -Toronto Canada şi AGERO -Stuttgart -Germania

NESTEMATE ALE BANATULUI MONTAN...

Dragul meu cititor,

Nu ştiu dacă am să-ţi pot transmite emoţia pe care o am citind această carte, a distinsului nea Costică GRUESCU, omul ce şi-a dedicat viaţa colecţionării şi studiului mineralelor, aşa zisele ,,flori de mină''.

Pe lângă alte scrieri ca; volumul de poezii ,,SÂNZIENE'', romanul despre viaţa pictorului şi sculptorului Tiberiu BOTLIK, acel baron adevărat ajuns în România comunistă, şi care pentru a exista, scria lozinci. Iată că prietenii îl ajută pe nea Costică să scoată un volum plin de povestiri, despre aceste minunate ,,flori de mină'' pe care le iubeşte, precum a iubit şi pe tanti Maria, soţia ce l-a urmat cu credinţă peste 50 ani de căsnicie. Din colecţia de la Ocna de Fier, fiecare floare de mină îşi are povestea ei. Dar într-o carte câte povesti pot intra? Totuşi cineva din Banat a decis tipărirea unei cărţi de 244 pagini, cu puţin peste 50 povestiri. Acesta fiind directorul Studioului Regional Radio Reşiţa, domnul Doru Dinu GLĂVAN, care pe lângă faptul ca i-a înlesnit transmiterea povestirilor lui nea Costica în eter, s-a gândit că acestea nu trebuie pierdute, şi a decis tipărirea lor.

Iată ce spune domnul D.D.GLĂVAN; ,,Unele bogăţii ale subsolului au trecut pragul materiei neînsufleţite şi au intrat în zona esteticului. Trebuia să se iveasca cineva să le descopere şi să le consacre valoarea. Acest OM s-a gasit aici în inima Banatului, este contemporanul nostru, dând din preaplinul sufletului său viaţă unor pietre pe lângă care noi trecem nepăsători. Acesta este domnul Constantin GRUESCU, cel care a scos la lumină aceste ,,nestemate ale pământului''. Dar ce aflăm din poveştile lui nea Costică?

În decembrie1988 un secretar p.c.r. a solicitat să i se trimită familiei Ceauşescu două flori de mină, un ametist pentru ,,tovarăşul'' şi un cuart roz pentru ,,tovarăşa'', pe care însa aceasta l-a refuzat făcând chiar o criză de isterie, datorită structurii negative a maleficei persoane, dupa remarca lui Ion ŢUGUI şi Dan SERACU. Ametistul dăruit lui Ceauşescu s-a pierdut undeva la o cabană de vânătoare din Călimaneşti. Aflăm că şi marele poet german, Johann Wolfgang GOETHE a fost un mare colecţionar mineralogy, şi a spus despre minerale că sunt ,,lumina, culoare şi vis''. O definiţie ce nu mai poate fi contrazisă. În micuţa carte se regăsesc o mulţime de personaje, începând cu diverşi mineri, şi terminând cu înalte personalităţi precum; regina Beatrice a Olandei, căreia în anul 2001 i-a fost oferit un eşantion de cuarţ galben spre violet rozaliu. Un alt personaj celebru este şi renumitul om de ştiinţă italian Francesco GRISELINI, cel care a informat Curtea Imperiă de la Viena, că minele din Banat sunt o adevărată bogţăie pentru imperiul habsburgic. Mai aflăm că în anul 1971, Universitatea din Timişoara a editat primul album de mineralogie din România, datorat academician profesor dr. Ion CUREA originar din Caraş-Severin.

Cartea domnului Constantin GRUESCU este o lecţie de omenie şi generozitate, spune domnul Stefan NACIU în postfaţa volumului, şi lanseaza un adevărat apel pentru construirea unui adevărat Muzeu de mineralogie estetica, la Ocna de Fier, pentru a se salva ,,comoara'' lui nea Costică GRUESCU, dar şi pentru fericirea României, care este cu adevărat ,,Grădina Maicii Domnului'' cum a definit-o Papa Ioan Paul a II lea. Acesta este nea Costica GRUESCU, aceasta este o parte din ROMÂNIA.

Mihai LEONTE Moldova Nouă - Banat - Romania.

Elena ANDRIEŞ – poeta de la Rădăşeni

S-a vorbit într-o perioadă de timp foarte mult despre poeţii ţărani. Sintagma în sine conţine destul adevăr, căci poetul ţăran nu are întotdeauna la dispoziţie acele mijloace ale scrierii; condeiul şi hârtia. Cu toate acestea ţăranul a reuşit să-şi spună tot ce avea în sufletul său cu acurateţe şi sinceritate, dăruind lumii părţi din inima sa, redând trăirile satului său, în care a inclus peisajul înconjurător; câmpul şi livezile, casa şi grădina.

Unii au reuşit să fie cunoscuţi, având timpul necesar de a scrie la ziare şi reviste, alţii nu au reuşit datorită timpului fizic mereu plin de activitaţile gospodareşti specifice satului.

Au reuşit să-şi adune doar în nişte caiete însemnările fugare, tip jurnal, gândurile transpuse în poezii simple.

Este şi cazul Elenei ANDRIEŞ, născută într-unul dintre cele mai frumoase sate ale Sucevei, satul Rădăşeni, devenit celebru şi prin scrierile marilor povestitori; Ion CREANGĂ şi Mihail SADOVEANU.

Dragă cititorule care vei parcurge scrierile Elenei Andrieş, ţărancă din Rădăşenii Moldovei, te-ai întrebat vreodată cum poate o femeie cu patru copii, care şi-a făcut zilele muncă la colectivă fostul (CAP), care iarna ţesea covoare şi ştergare cu modele integrate, să mai aibă timp şi pentru a scrie versuri? Desigur că poate vi se pare ceva deosebit! Da, e un lucru deosebit, căci Elena Andrieş avea in buzunarul pestelcii un capăt de creion chimic cu care scria pe palmă când ii venea câte un vers in minte. Apoi la odihna de amiază trecea într-un caiet ce scria pe palmă să nu se spele, prin curgerea şiroaielor de sudoare la prăsitul păpuşoiului de pe tarlalale C.A.P.-ului.

Elena ANDRIEŞ, numită poeta de la Rădăşeni, sau pur şi simplu; Bunicuţa de către poeţii de pe Internet, care au cunoscut-o personal sau virtual. Elena ANDRIEŞ este femeia tipică de la sat. A dat viaţă la 4 (patru) copii, pe care i-a ridicat până şi-au creat propriile familii, au terminat studii universitare, şi i-au bucurat inima până acum la cei 79 ani.

Elena ANDRIEŞ este precursoarea altor poete din zona Sucevei precum; Eugenia Aglaia IACOB, născută în 23 iunie 1900 în satul Roşcani, comuna Liteni, judeţul Suceava şi Varvara MUNTEAN, născută în 1905 în Bilca Sucevei, care au reuşit să fie cunoscute cu mult înainte.

Viaţa Elenei ANDRIEŞ nu a fost deloc simplă, ea prăşit şi secerat pe ogoarele proprii până la colectivizare, dar şi în tarlalele colectivizate. Prin poezie a încercat să-şi adune gânduri personale care o frământau în permanenţă, şi care trebuiau să rămână consemnate pentru ca vremurile să nu le şteargă. La o întâlnire cu Elena ANDRIEŞ din anul 1979 mi-a recitat din poeziile sale, dar şi din mulţi poeţi clasici. Drept dovada a memoriei deosebite, după ani, în cadrul lansării volumului; Spiralele vieţii, din 11 august 2006 de la Timişoara, şi-a recitat liber creaţiile incluse în volum, la venerabilă vârstă de 77 ani.

Despre Elena ANDRIEŞ ar trebui să se scrie un adevărat roman în mai multe volume. Personal am reuşit să-i adun parte din poeziile sale într-o plachetă xeroxată, numită simplu; DECLARAŢII.

În anul 2006 a fost inclusă în volumul antologic; Spiralele vieţii, iar în 2007 în volumul; Drumurile vieţii, devenind astfel colegă cu alţi creatori de poezie din ţară dar şi din alte ţări. Prin eforturi personale şi ale familiei sper să reuşească tipărirea unui volum care să-i poarte semnatura; Elena ANDRIEŞ – poeta de la Rădăşeni, cunoscuta drept; Bunicuţa.

A debutat în volumul antologic Spiralele vieţii 2006

Îi doresc nespus de mult să-şi vadă visul împlinit.

La mulţi ani distinsă Elena ANDRIEŞ.

Consemnare de Mihai LEONTE

IMPRESII INOCENTE DESPRE POEZIILE

AMELIEI MAGORI.

Am citit de foarte multe ori poeziile Ameliei MAGORI, aşa cum am citit de foarte multe ori în Biblie. De fiecare dat am descoperit altceva. Citind astfel de poezii, te afli într-o continuă călătorie, vizionând alte şi alte peisaje. Participant la volumul antologic Spiralele vieţii 2006 cu cele 33 poezii incluse în acest volum, Amelia MAGORI a adus o notă inedită de spontaneitate, dar şi o sinceritate dezarmantă .

Pentru mulţi pare o banalitate să citească poezie feminină. Foarte ERONAT. A citi poezie e ca şi cum vizionezi un film bun, sau priveşti un tablou celebru. Citesc poeziile Ameliei cu acea plăcere pe care o savurezi când ai în faţă ta un pocal cu vin bun. Îi studiezi culoarea, te uiţi cu ochii încântaţi la mărgeluţele de oxigen ce se agaţă de sticla aburită, şi cu gura însetată sorbi încet, încet lichidul bahic. Aceasta îmi este sincera mea senzaţie când citesc poeziile acestei distinse colege care este Amelia MAGORI. Citiţi şi vă veţi convinge. Rămân cu primele IMPRESII, când inocent ţi-am citit primele tale creaţii, şi am rămas atât de UIMIT, de frumuseţea versurilor tale Amelia! Realizări poetice, care fără doar şi poate, vor rămâne şi pentru posteritate. Nu pot să te definesc decât ca pe o mare creatoare de frumos... Poeziile, au încorporate în ele o mare parte din FEMINITATEA LUMII. Citesc poezie! Nu pot comenta poezie, fiindcă nu sunt în măsură, DAR?

Când citesc poeziiile Ameliei, mă aplec, şi îngenunchez, deoarece nu am alte explicaţii; E PREA FRUMOS CUM SCRIE ACEASTA POETĂ. Nu vreau să te elogiez, dar mi-a plăcut cum scrii din totdeauna, ASTA E!

A debutat în volumul antologic Spiralele vieţii 2006

Îţi voi preţui creaţiile tale poetice şi te voi recomanda cu sinceritate să te citească cât mai mulţi iubitori de frumos.

Cu sincere gânduri bune,

Mihai LEONTE, Moldova Nouă Banat România
articol inclus în volumul; BUCĂŢI DIN INIMA MEA,

al poetei constănţene Amelia MAGORI

Sorin GÂRJAN, miniportret.

realizat de Mihai LEONTE

Provenind din mediul minier, îl consider pe poetul Sorin GÂRJAN ca fiind unul de al nostru, al minerilor. Poezia lui Sorin GÂRJAN, este o enciclopedie de imagini cu largi viziuni, uneori chiar magice. Versurile au acele cristale ce înţeapă realitatea, traducând-o în cercuri concentrice, care formează gânduri şi vise interdependente unele faţă de altele.

Observaţii rafinate, de fineţe, create de un orfevru ce ştie să taie în diamantul brut, din prima privire, detalii ca în pictura impresionistă. Fin observator al vieţii decente şi indecente, surprinde poetic aspecte din viaţa adevărată. Izvoare de tragism ale unor realităţi trăite, marcate fiind de evenimente simple, cu rezonanţe uneori de un lirism ascuns, dar aduse la un rang superior privirilor umane. Acest portret miniatural despe poetul Sorin GÂRJAN sper să se amplifice în sufletele cititorilor, şi să fie căutat în viitor de către cititorii de poezie.

Mihai LEONTE despre desenele Nynnei VIZIREANU
Se spune că o fotografie face mai mult decât o mie de cuvinte. Privind la desenele distinsei Nynna VIZIREANU, voi spune că ele spun mai mult decât un roman. Adevărul este că orice creaţie artistică poate fi interpretată de cel care se bucură de ea. Privitorul, cititorul, ascultătorul...etc. In cazul desenului şi a picturii, privitorul poate vedea mult mai mult decât chiar însuşi artistul executant. Nynna are un simţ artistic destul de ascuţit, şi desenele ei demonstrează acest lucru.

Sunt sigur că într-un viitor nu prea îndepărtat, va avea un cuvânt important în lumea desenului şi graficii. Cât de frumoasă este asocierea între poezie şi desen? Ce nu se poate spune prin cuvinte, desenul o spune prin linii simple. Continua să desenezi aşa cum ştii tu, iar noi privitorii vom admira creaţiile tale. Atelierul de la malul mării să lucreze intens. Este o mare plăcere să treci cu privirea peste desenele acestei creatoare deosebite, care este Nynna VIZIREANU, care aduce noi desene pline de înţelesuri şi semnificaţii.

Mesajele transmise prin aceste desene sunt adevărate eseuri poetice care încântă ochiul,

dar si sufletul. Este o mare bucurie, şi în acelaşi timp o mare plăcere, să cunoşti o asemenea artistă . Sper sincer, ca vei reuşi să mergi mult mai departe, şi să devii o celebritate.

A debutat în volumul antologic Spiralele vieţii 2006

Draga Nynna din partea mea ai tot respectul şi recunoştinţa care o merită o artistă deosebită.

Lirismul feminin în poeziile doamnei Aneta GEORGESCU
Lirismul feminin a fost întotdeauna mult mai frenetic, din acest motiv creaţiile sunt mult mai delicate, având implicaţii precise, referitoare la dragoste, şi imediat o izvorâre de maternitate.

Citind poeziile distinsei Aneta GEORGESCU poţi constata o permanentă luptă interioara care emană mereu întrebări, la care răspunsul nu vine, neexistând o finalitate a iubirii. Versurile scrise au în ele multe complicaţii, depăşind prin asta toate epopeele de dragoste ale lumii luate la un loc. Scrise cu mult suflet şi inocenţă, devin superbe. Sunt poeme dedicate iubirii, care dacă zeii le-ar citi, desigur s-ar îndrăgosti de poezia acestei doamne. Totuşi noi pământenii care le citim, avem motive să apreciem motivaţiile, şi să credem că viitorul îi va surâde precum cerul senin. Romantismul scrierilor sale este permanent, chiar dacă nu respectă şablonul clasic uneori, au o anumită muzicalitate ascunsă parcă, după perdele invizibile de gânduri inocente. În unele cazuri poate fi asociată cu Veronica MICLE, ca romantică, având multe elemente de sensibilitate comune. Scena pe care evoluează poeziile sale au decoruri naturale şi mai puţin inventate. Mediul natural se interferează pragmatic în creaţii, devenind benefic printre noile tendinţe poluante în ceea ce priveşte limbajul sofistificat. Acea simplitate binefăcătoare curge prin duetul om-izvor, flori-suflet. Îngemănarea pajiştii albastre cu fiinţa umană este o asociere inevitabilă. Viitorul acestei cât se poate de magnifică poetă, îl văd sub un cer mereu senin şi înstelat. Desigur că noi nu putem fi nemuritori, însă creaţiile acestei poete deosebite, pot rămâne nemuritoare. Calităţile sale poetice o vor duce în veşnica amintire a cititorilor de poezie.

A debutat în volumul antologic Drumurile vieţii 2007.
comentariu al poetului Mihai LEONTE

Ciclul

RECENZII

CLISURA DUNĂRII – file din istoria ocrotirii sănătăţii.

autor medic primar ftiziolog Ioan NISTORAN
Atunci când ajungi undeva, la o vârsta inaintată, începi să-ţi pui tot felul de întrebări. Oare ce am făcut eu în viaţa asta?

Aşa a gândit şi medicul primar ftiziolog Ioan NISTORAN. Domnia-sa a muncit peste 50 ani în slujba sănătăţii dintr-o zonă nu prea primitoare, şi totuşi a rămas aici unde s-a născut la 12 aprilie 1932, în Moldova Nouă, oraşul fără prea multe perspective, când a terminat Facultatea de Medicină Generală în anul 1957.A hotărât să rămână aici în Clisura Dunării. Şi-a dorit să spună lumii ce a văzut şi ce a făcut timp de aproape 50 ani aici în Alaska României.

A reuşit cu fonduri proprii să-si adune amintiri şi documente, pe care le-a tipărit într-o carte destul de cuprinzătoare, dar nu suficientă pentru a cuprinde multiplele aspecte trăite alături de multitudinea de colegi pe care i-a convins să rămână aici unde nimeni nu avea să mai audă de ei. Aşa a convins-o şi pe soţia sa Lia NISTORAN, şi dumneaei medic pediatru, să vină din Arad aici pe malul Dunării.

Cartea domnului dr. Ioan NISTORAN este o mică enciclopedie a Clisurii Dunării, căci are şi multe date istorice şi geografice despre această zonă. Pentru a înţelege mai bine ce înseamnă această zonă trebuie spus că ea cuprinde loclităţile riverane Dunării de la Baziaş şi până la Berzasca, după unii sau până la Orşova după alţii. Lucrarea vorbeşte despre medici şi cadrele medicaledin localităţile; Zlatiţa, Socol,Câmpia,Divici,Şuşca,Pojejena,Radimna,Măceşti, Moldova Veche, Moldova Nouă, Moldoviţa, Cărbunari, Gârnic, Sfânta Elena, Coronini(fost Pescari), Sicheviţa, Gornea, Liubcova, Berzasca, Cozla şi Bigăr.

Acest areal destul de întins pentru vremuri când cele mai moderne mijloace de transport erau caii şi căruţele, să ai grijă de circa 30.000 suflete nu era tocmai uşor. Voi încerca în câteva episoade să aduc în faţa cititorului şi biografii ale celor ce merită să fie cunoscuţi de cât mai multa lume, medicii şi cadrele medicale din această zonă.
INCURSIUNE ÎN ISTORIE
Oraşul Moldova Noua a devenit din anii 1960 un centru minier al cuprului ceea ce a făcut ca dezvoltarea zonei să ia amploare până în anii 1990 când producţia de cupru a început să scadă vertiginos.

Autorul lucrării mai sus menţionate arată că în anul 1927 se construieşte primul spital, strict necesar pentru această parte de ţară foarte izolată. Dar acesta nu va mai face faţă cerinţelor din anii amintiţi (1960-1975) avându-se în vedere dezvoltarea vertiginoasă a întreprinderii miniere, cât şi ale şantierelor din oraş, ajungându-se în perioadele de vârf la circa 15.000 salariaţi.

În anul 1969 începe construcţia unui spital orăşenesc cu o capacitate de 200-300 paturi, ce va fi dat în folosinţă la 9 iulie 1976, primul director fiind numit însuşi autorul acestei cărţi, dr. Ioan NISTORAN, funcţie ce a deţinut-o peste 25 ani.

La Spitalul din Moldova Nouă au funcţionat de a lungul anilor mulţi medici care nu erau din Clisura Dunării. În 1939 venea aici medicul chirurg militar Pius BRÂNZEU cunoscut şi ca un reputat şahist. Lista medicilor veniţi în zonă este destul de consistentă voi enumera câţiva; dr. Martin SLOVENSKI şi dr. Veronica POPOV internişti. Dr. Gheorghe GAMBER, dr. Mircea BUTNARU, dr. Emil CABA, dr. Iosif SZUCSIK şi dr. Romeo DUMITRESCU medici chirurgi. Dr. Nicolae CRIŞAN psihiatru, dr. Constantin PĂTRUCĂ ginecolog, dr. Eugen POŞIAR nutriţionist.

Aceşti medici indiferent de specialitatea avută şi-au adus contruibuţia la menţinerea stării de sănătate a populaţiei din zonă urcând pe treptele ierarhice ale specialităţilor respective.

De remarcat rămânerea în Moldova Nouă prin adopţie a medicilor: dr. Victor MIHALCA specialitatea chirurgie împreună cu soţia sa farmacista Eugenia MIHALCA. Dr. Erich GION radiolog cu soţia sa Graţiana GION, farmacistă, veniţi din judeţul Timiş. Dr. Elisabeta MOZA născută Moţiu, dr. Maria CÂMPIAN născută Puşcaşiu şi dr. Lia Mariana NISTORAN, medici pediatri. Dr. Ioan GUGA ginecolog şi dr. Ioan LOOR internist, veniţi din Oraviţa; Dr. Octavian CENDA medicina muncii venit din Bucureşti. Dr. Maria NISTORAN născută Alexandriuc, medicină generală venită din judeţul Suceava.

Astfel într-o zonă izolată, la 100 km. De Orşova şi 110 km. de Reşiţa reşedinţa judeţului Caraş-Severin aceşti medici şi-au sacrificat multe vise, şi au rămas pentru ca sănătatea din Clisura Dunării să aibă standarde mai ridicate.
MEDICII DIN CLISURA DUNĂRII
Din Clisura Dunării s-au ridicat peste 30 cadre medicale medici pentru diferite domenii. Dintre aceştia jumătate au rămas, jumătate au plecat. Nu trebuie să credem că numai cei buni au plecat. Spitalul din Moldova Nouă a beneficiat de serviciul unor medici de elită un lung şir de ani. Specialişti ce ulterior au urcat pe trepte mai înalte în ierarhia medicală. Prima categorie va fi cei născuţi în zonă şi rămaşi aici. Începem cu însuşi autorul acestei lucrări binevenite, cel puţin pentru lămurirea a câtorva aspecte.

Dintre cei născuţi în Moldova Nouă şi rămaşi în zonă, au fost nominalizaţi în lucrare următorii; dr .Ioan NISTORAN, medic primar pneumoftiziologie; dr. Ion MUTAŞCU medic stomatolog; dr. Maria GEORGEVICI medicină internă; dr. Viorel VIZITIU medicină generală şi dr. Sorina NEŞCOVICI medicină generală.

Dr. Nica STANCOVICI -internist (n.1950-d.2000) şi dr. Slăgean Apostolovici medic stomatolog, născuţi în Moldova Veche. Dr.Ion DUMITRU şi Emilia MAGERIU internişti, născuţi în Liubcova. Dr. Ioan POPA internist (n.1928-d.2002) născut în satul Gornea. În comuna Pojejena s-au născut; dr. Slaviţa RADOSAVLEVICI, dr. Cătuţa şi Mărioara VERDEŢ, medici medicină generală.

Cea mai mare parte din medicii născuţi în Clisura Dunării s-au stabilit în Timişoara capitala Banatului istoric. Aceştia fiind; dr. Nicolae DRĂGHICI,dr. Ilie ARCAN, dr. Viorel RANGA, dr. Radu GOLUMBA, dr. Nicolae URSUŢA, dr. Afrodita BENDARIU şi Veriţa NICOLICI- PETEANU.

În reşedinţa judeţului Caras Severin,Reşiţa s-au stabilit medicii;dr.Gheorghe MUNTEANU şi Ana COSTESCU, iar în alte oraşe au plecat; dr.Gheorghe BUGARIU în municipiul Lugoj, iar dr. Nicolae ILICI în municipiul Braşov. Medicul chirurg dr. Mihai TISMĂNARU s-a stabilit în Germania. Altfel se poate spune că cei plecaţi din Clisura Dunării au împânzit ţara şi Europa.

Aprecierile autorului acestei lucrări, dr. Ioan NISTORAN, despre toţi colegii şi colaboratorii săi sunt edificatoare, are cuvinte dintre cele mai elogioase şi pline de omenie. Datorită acestei caracteristici umane a fost iubit şi apreciat, toţi cei care l-au cunoscut şi care mai lucrează cu dumnealui, purtându-i un bine meritat respect. Activitatea medicală şi cea pusă în slujba comunităţii, nu sunt scoase în evidenţă suficient datorită modestiei autorului.Dacă altcineva ar fi scris această carte despre medicul primar pneumoftiziolog dr. Ioan NISTORAN ar fi trebuit să scrie foarte multe pagini. Poate cineva în viitor o va face?

CADRELE MEDICALE MEDII
Un aşezământ sanitar nu poate funcţiona fără cadrele sanitare medii;oficianţi sanitari pentru sate, surori şi asistente medicale pentru spitale. Desigur că sănătatea din Clisura Dunării a fost asigurată în primul rând cu personal autohton. Aceşti oameni din satele izolate ale Clisurii, prin priceperea lor proprie, dar şi printr-o pregătire de specialitate, au făcut ca starea de sănătate din aceasta zonă izolată să fie la un standard mulţumitor.

De remarcat prestaţia unor agenţi sanitari din satele Clisurii; Ilie BOBOIESCU - pentru comuna Coronini( fostă Pescarii); Ion CRAIOVAN, Ion IZVĂNAR şi Maria TURCIN din Moldova Nouă. Deasemeni din Moldova Noua s-a ridicat şi Ana MĂRAN fostă asistentă medicală şefă la secţia interne a spitalului, actualmente pensionară. Tot pensionară este şi fosta soră medicală Misirca SORESCU, născuta în comuna Sicheviţa

Autorul volumului ,,CLISURA DUNĂRII - file din istoria ocrotirii sănătăţii'' distinsul pensionar dr. Ioan NISTORAN, a apelat pentru definitivarea acestei lucrări şi la surse cuprinzând autori dintre cei mai diverşi precum; V.L.BLAGA; G. BRĂTESCU, V. HENDERSON, C. MAXIMILIAN, Ştefan MILCU, R. OZUN, E. POENARU, GH. SCRIPCARU,T.CIORNEA, M. VOICULESCU pentru partea medicală.

Mircea ELIADE, Nicolae IORGA, Timotei JURJICĂ, I.LOTREANU, V. TREBICI, I. MEAŞNICOV, HRISTACHE, Alexandru MOISI, cât şi foarte multe documente de arhivă pentru partea istorică.

Această scurtă prezentare a mai sus amintitei lucrări îşi doreşte să aducă în faţa cititorilor o zonă de care nu s-a prea auzit în trecut, dar va trebui să se audă cel puţin în viitor.

Volumul a fost tipărit le editura Promarketing Reşiţa

recenzie realizată de poetul Mihai LEONTE

REPERE ISTORICE DACO-ROMANE ÎN CLISURA DUNĂRII

Clisura Dunării un teritoriu plin de famec natural dar şi de istorie se întinde oficial de la intrarea Dunării pe teritoriul României la Baziaş până la Gura Văii după unii sau până la ieşirea Dunării din aşa-zisele Cazane. Însuşi marele istoric grec Herodot descrie că aici trăiau albocensii una din cele 15 seminţii ale dacilor.

Acesta ar defileul Dunării, cunoscut în scrierile geografice ca un complex de bazinete şi alte defilee în sectorul transversal al văii Dunării. Clisura devenită toponim, se subînţelege Valea Dunării începând de la vărsarea râului Nera în Dunăre până la Orşova.

Având caractere geografice distincte în defileul Dunării dar şi o importanţă strategică deosebită, oamenii de ştiinţă au fost atraşi în mod insistent şi variat în cercetarea acestei zone. Întâmplător sau nu, zona a fost denumită ,,mina de aur'' a arheologiei.

Descoperirile arheologice de statuete antropomorfe în localitatea Liubcova cu înălţimi de 4cm. la 8cm. sau alte statuete stilizate. Vase cu picioare zoomorfe, diverse capace stilizate cu diverse incizii curbilinii sau în mănunchi.

Toate aceste descoperiri arată că în zonă au locuit din cele mai vechi timpuri oameni şi se poate demonstra cu certitudine că aceştia au fost strămoşii noştri geto-dacii.

Comunităţile geto-dacice s-au stabilit aici datorită bogăţiilor din zonă, dar şi însemnătăţii strategice. În localităţile riverane începând cu Baziaşul, Divici, Pojejena, Coronini, Gornea şi Liubcova au fost găsite urmele unor aşezări dacice.

Dovada cea mai certă sunt aşezarea dacică de la Berzasca şi o aşezare dacică întărită la Coronini, pe fundamentul căreia ulterior s-au clădit altă cetate medievală.

Într-o lucrare de prezentare a Dunării se spune: Lângă localitatea Dubova unde există peştera Veterani, aceasta are o importanţă religioasă pentru dacii liberi, deoarece a ajuns până la noi legenda şi o tradiţie precum că aici ar fi fost sanctuarul lui Zamolxis, zeul naţional al dacilor (Gino Lupi) .

Cercetări despre Clisura Dunării s-au făcut din cele mai vechi timpuri. Însuşi marele istoric grec Herodot descrie că aici trăiau albocensii una din cele 15 seminţii ale dacilor.

Unul din cei mai apropiaţi cercetători ai Clisurii trebuie amintit învăţătorul Alexandru MOISI, care în ,,Monografia ţinutului Clisura" tipărită la Oraviţa în 1934 aduce unele argumente prin care menţionează continuitatea dacilor în acest spaţiu dunărean. Domnia sa arată că în Clisură au rămas urmele multor cetăţi dacice, dar numeroasele cuceriri ce au survenit de a lungul timpului, au făcut ca istoria adevărată să fie deturnată în favoarea noilor cuceritori. Exemplifică vechea cetate dacică de la Coronini, un punct strategic foarte important pentru daci cât şi pentru viitorii cuceritori romani, dar şi alte cetăţi din zonă, cărora li s-au atribuit numele unor sfinţi inexistenţi la acea vreme. Descoperirile arheologice arată că au fost găsite armamente, obiecte casnice, monede care atestă că aceste locuri au fost locuite cu peste 700 ani î.d.Cr. şi chiar mai mult. Aceste monede fiind emise pe timpul lui Filip şi Alexandru cel Mare. Distinsul nostru înaintaş arată că piesele ce atestă istoria noastră, se regăsesc în muzee din Europa şi nu în cele româneşti unde ar trebui să le fie locul.

Precizările istorice despre romani arată că aceştia au cucerit unele zone temporar, dar la primele contacte cu băştinaşii au avut surpriza să constate că se înţelegeau ca şi cum ar fi vorbit aceeaşi limbă. Încet şi ordonat romanii au început să construiască pe malul stâng al Dunării drumul încă de pe vremea împăratului Tiberius anul 33 d.Cr. terminat de Traian în anii 101-103. Se poate constata că la terminarea drumului romanii nu deţineau controlul asupra malului stâng al Dunării şi din acest motiv nu s-a putut monta acea faimoasă TABULA TRAIANA pe malul stâng, pentru a consemna evenimentul, destul de important pentru pretenţiile împăratului Traian. După cucerirea Daciei s-au mai construit şi numeroasele cetăţi la; Şviniţa, Liubcova, Drencova, Coronini şi Baziaş, cetăţi ce au fost dărâmate după cucerirea zonei de către turci.

Dunărea era legată cu interiorul ţării prin alte drumuri secundare construite în timpul domniei lui Septimiu Severus 193-211.

Construcţiile din epoca romană sunt evidenţiate şi prin impunătorul castru roman de la Pojejena (Sitarniţa), villa rustica de la Gornea (Căuniţa de sus).

Despre istoria zonei voi continua şi cu alte articole, prezentând alţi cercetători şi invit pe alţii mai avizaţi să vină cu noi precizări, descoperiri şi documente necesare multor lămuriri privind istoria vechii Dacii.

Zona Clisurii Dunării a fost cercetată în timp de mai mulţi istorici, mai mari sau mai mici. Voi aminti pe istoricul veneţian Francesco GRISELINI(1717-1783) care a făcut între anii 1774-1777 o călătorie în Banatul Montan, descriind amănunţit foarte multe aspecte istorice ignorate până atunci, fiind primul se pare, ce a atras atenţia asupra plecării vestigiilor descoperite în zonă, către alte muzee ale Europei.

Profesorul de istorie Voin STANCOVICI, din Pojejena, pasionat cercetător a istoriei locale, a publicat o mică Hartă arheologică a Clisurii Dunării în anul 1999. Anterior acestei publicări domnia-sa având contribuţii în conservarea unor vestigii descoperite pe plan local în localitatea Pojejena, cum ar fi un relief în marmură a CAVALERULUI TRAC, emblemă istorică a acestor locuri, dar şi predarea către Muzeul Banatului Montan din Reşiţa a multor cărămizi purtând inscripţia legiunilor romane: a-I-a-MINERVA; a-IV-a-FLAVIA FELIX; a-VII-a-CLAUDIA PIA FIDELIS, cât şi monede diverse descoperite în zonă. De prin anii 1985 cercetările din Clisura Dunării s-au sistat din motive lesne de înţeles, lipsa fondurilor alocate cercetărilor istorice oficiale.

Un mare istoric şi arheolog recunoscut a fost şi va rămâne distinsul profesor Vasile BORONEANŢ (n.28-decembrie 1930), a avut mari contribuţii la cercetările efectuate în Clisura Dunării în perioada anilor 1970 şi chiar mai târziu, făcând diverse comunicări despre această zonă. Voi încerca în continuare să prezint mai multe date despre acest ierarh al arheologiei româneşti, pe care am avut onoarea să-l cunosc personal în anii când, cu bastonul în mână, cerceta peşterile din zona Coronini.
Recenzie realizată de Mihai LEONTE
*
ZIUA DUNĂRII… LA MOLDOVA NOUĂ.

Dunărea fluviul care ne-a însoţit de a lungul istoriei apărându-ne de furia multor duşmani este omagiat de către cei ce trăiesc pe malurile sale. La Moldova Nouă membrii cercului de arheologie şi istorie clasele V-VIII au iniţiat mai multe manifestări dedicate Zilei Dunării. Astfel în luna mai au participat la o excursie pe traseul Moldova Nouă – Drobeta Turnu Severin. La clubul elevilor va avea loc în 22 iunie 2005 un simpozion cu tema ,,Vechimea aşezărilor din Clisura Dunării’’.

Manifestări dedicate acestei simbolice zile au avut loc şi la sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Moldova Nouă, unde membrii acestei organizaţii şi invitaţii acestora au putut discuta despre; ,,Repere istorice daco-romane în Clisura Dunării’’ prezentate de domnul Mihai LEONTE, preşedintele acestei organizaţii. Articolul mai sus menţionat este prezentat în revista virtuala ,,ZAMOLXIS’’ unde este foarte apreciat. Fiind vorba totuşi de Ziua Dunării au fost prezentate şi unele cărţi, ce au ca tematică bătrânul Danubiu. Astfel s-au prezentat lucrarea soţilor Ştefan şi Alexandrina NEGREA ,,Din defileul Dunării în Cheile Nerei’’o lucrare de referinţă turistică dar şi ştiinţifică. S-a făcut referiri şi la ,,România pitorească’’ a lui Alexandru Vlahuţă ajungându-se şi la Jules VERNE cu al său ,,Pilot de pe Dunăre’’.
Din discuţiile purtate, vorbitorii au lăsat să se înţeleagă că o influenţă negativă, în privinţa ecologiei a avut-o barajul de la Porţile de Fier, prin dispariţia faunei specifice din zona Ostrovului de lângă Moldova Veche. Influenţă negativă, este şi faptul că au dispărut celebra scrumbie de Dunăre, afectându-se perpetuarea acestei specii. În concluzie s-a arătat că pentru Europa, Dunărea a reprezentat un adevărat miracol, iar pentru poporul român cel mai de nădejde paznic din Sud. Bătrânii pensionari au luat hotărârea de a căuta şi alte lucrări despre Dunăre, tema fiind foarte interesantă şi mereu de actualitate.
articol de Mihai LEONTE Moldova Veche - România

MESAJE COLEGIALE PRIMITE DE LA NET-işti

Stimate domnule Mihai,

Mă onorează faptul că mi-aţi trimis materialele care vă creionează personalitatea sensibilă, dar totodată dinamică, cât şi firea altruistă. Eu nu mă pot lăuda cu astfel de performanţe... Scriu pe site doar din luna aprilie, şi nu am publicat niciodată în volum. Sunt un biet dascăl , lipsit de posibilitatea de a-mi suporta eventualele cheltuieli necesare pentru editare. Mă bucură faptul că dumneavoastră aţi reuşit! Îmi place cum scrieţi şi deîndata ce mă voi întoarce din vacanţă (pentru că poimâine voi pleca din localitate), abia aştept să citesc integral toate materialele pe care mi le-aţi oferit cu atâta generozitate.

Dorina URCAN, profesoară Sibiu

*

Salutări calde!

Mulţumesc de toate gândurile bune şi încurajările primite! Mi-a plăcut extrem de mult ,,Alb-Negru". De cele mai multe ori nu ne dăm seama de ceea ce avem decât dupa ce am pierdut.... Niciodată nu apreciem ceea ce avem în prezent. Întotdeauna ne gândim la ce ar putea fi mâine sau trăim cu nostalgia a ceea ce a fost! ,,Carpe diem, quam minimum credula postero!"

Cu stimă şi respect, Andreea Zaharie!

*