Microsoft Word statutul municipiului timişoara doc
Yüklə 0,75 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- CAPITOLUL I DATE GEOGRAFICE 1. AŞEZARE GEOGRAFICÁ
- 2. SUPRAFAŢA
- Destinaţie Tipul de utilizare Specificţie
- Total 10.857,68 4.157,80 15.015,48
- 5. HIDROGRAFIA
- Apele subterane
- 6. VEGETAŢIA
- 9. RESURSELE DE SUBSOL
|
CUPRINS CAPITOLUL I DATE GEOGRAFICE 3 CAPITOLUL II DATE ISTORICE 9 CAPITOLUL III POPULAŢIA MUNICIPIULUI 12 CAPITOLUL IV AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE 23 Secţiunea 1 Consiliul Local al Municipiului Satu Mare 23 Secţiunea 2 Primarul Municipiului Satu Mare 24 CAPITOLUL V CĂI DE COMUNICAŢIE 25 Secţiunea 1 Rutiere, feroviare, aeriene 25 Secţiunea 2 Transportul în comun 27 CAPITOLUL VI REŢELE TEHNICO-EDILITARE ŞI SERVICII PUBLICE 29 Secţiunea 1 Apă, canal 29 Secţiunea 2 Reţele electrice 34 Secţiunea 3 Reţele de gaze naturale 35 Secţiunea 4 Salubrizare 35 Secţiunea 5 Administrarea domeniului public 36 CAPITOLUL VII SPAŢII VERZI ŞI ZONE DE AGREMENT 38 Secţiunea 1 Spaţii verzi 38 Secţiunea 2 Zone de agrement 40 CAPITOLUL VIII PATRIMONIUL MUNICIPIULUI SATU MARE 42 Secţiunea 1 Componenţă, administrare 42 Secţiunea 2 Atribuirea de denumiri 43 CAPITOLUL IX ECONOMIE ŞI BUGET 45 Secţiunea 1 Date economice 45 Secţiunea 2 Bugetul municipiului 58 CAPITOLUL X COOPERARE INTERNĂ ŞI INTERNAŢIONALĂ 60 Secţiunea 1 Cooperare internă 60 Secţiunea 2 Cooperare internaţională 60 CAPITOLUL XI PROTECŢIE SOCIALĂ 63 CAPITOLUL XII ARTĂ ŞI CULTURĂ 67 Secţiunea 1 Monumente de arhitectură, turism cultural 67 Secţiunea 2 Instituţii de cultură, evenimente 69 CAPITOLUL XIII ÎNVĂŢĂMÂNT ŞI SPORT 73 Secţiunea 1 Învăţământ 73 Secţiunea 2 Sport 74 CAPITOLUL XIV TITLURI ONORIFICE 76 Secţiunea 1 Cetăţeni de onoare 76 Secţiunea 2 Premii şi distincţii conferite municipiului 76 CAPITOLUL XV CONSULTAREA CETĂŢENILOR 78 Secţiunea 1 Comunicare publică 78 Secţiunea 2 Consultare publică 78 CAPITOLUL XVI STEMA MUNICIPIULUI SATU MARE 79 CAPITOLUL XVII PARTIDE POLITICE, SINDICATE ŞI ORGANIZAŢII NEGUVERNAMENTALE 80 Secţiunea 1 Partide politice 80 Secţiunea 2 Sindicate 80 Secţiunea 3 Organizaţii neguvernamentale 80 CAPITOLUL XVIII MASS MEDIA 81
Anexa nr. 2 la Statut Componenţa autorităţii executive şi a autorităţii deliberative la data adoptării Statutului Anexa nr. 3 la Statut Reţeaua şcolară a municipiului Satu Mare în anul şcolar 2015-2016 CAPITOLUL I DATE GEOGRAFICE 1. AŞEZARE GEOGRAFICÁ Municipiul Satu Mare este aşezat la intersecţia paralelei de 47o47'30" latitudine nordică, cu meridianul de 22o52'30" longitudine estică, aflându-se, ca poziţie matematică, în emisfera nordică, la distanţe aproape egale de polul nord şi de ecuator şi în emisfera estică, în fusul orar al Europei Centrale. Este capitala judeţului cu acelaşi nume delimitat de graniţa României cu Ungaria în zona de vest şi de cea cu Ucraina în regiunea de nord, pe celelalte laturi având ca vecini judeţele Bihor şi Sălaj la sud şi judeţul Maramureş la est. M Prin Legea 151/1998 s-au stabilit cadrul insituţional, obiectivele şi competenţele pentru implementarea politicii de dezvoltare a României prin împărţirea pe regiuni pe baza asocierilor voluntare ale administraţiilor publice locale. Ulterior, aceasta a fost abrogată de intrarea în vigoare a Legii 315/2004prin care au fost introduse denumirile şi componenţa regiunilor. Judeţul Satu Mare a fost încadrat în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest alături de judeţele Bihor, Sălaj, Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Cluj, însumând o suprafaţă de 34.159 km2 (14, 32% din suprafaţa ţării) şi o populaţie de 2.744.914. Judeţul Satu Mare are o întindere de 4.418 km2 şi este constituit în cea mai mare parte din terenuri agricole (72%), păduri şi vegetaţie forestieră (18%), ape, bălţi (3%) şi alte suprafeţe (7%). 
2. SUPRAFAŢA Suprafaţa municipiului Satu Mare constituie 3,40% din cea a judeţului şi este de 150,3 km2. Bilanţul teritorial în teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare potrivit PUG existent este următorul:
Din suprafaţa totală de 1091,40 ha a păşunilor de pe raza municipiului Satu Mare, 307,99 ha reprezentând 28% sunt în proprietatea minicipiului, diferenţa aflându-se în proprietatea gospodăriilor individuale şi în administrarea unor instituţii. Suprafaţa de 307,99 ha păşune se întinde în trei zone ale municipiului, acestea fiind: zona Balta Blondă (19,5 ha), zona Sătmărel (280,49 ha) şi zona Râtul Mare (8 ha).
Având la bază un material aluvionar cu o stratificaţie haotică câmpia Someşului prezintă un relief monoton, caracteristic regiunilor de acumulare. Forma de relief pe întreg teritoriul administrativ al oraşului este de câmpie – Câmpia Someşului, înclinată uşor de la sud-est la nord-vest – având o altitudine între 124 m la Grădina Romei, 128 m pe Dâmbul Bixadului şi 130 m la Aeroportul vechi. Terenul este slab înclinat de la sud-est la nord-vest, aspect care a determinat caracterul divagant al râurilor, de care trebuie să se ţină seama la efectuarea lucrărilor hidrotehnice, inclusiv a canalizării. Denivelările de teren sunt foarte reduse (max. 5-6 m), iar albiile actuale sunt abia schiţate (0,5 – 2 m) necesitând îndiguiri pentru a preveni revărsările. În ultimul secol s-a produs o antropizare a peisajului datorată activităţii economice. Puţine locuri mai amintesc de înfăţişarea de odinioară a peisajului, locuri care ar trebui conservate şi protejate. Ca urmare a vastelor lucrări de hidroamelioraţii au dispărut considerabile terenuri înmlăştinate cu vegetaţia lor caracteristică, s-a redus excesul de umiditate din sol şi s-au limitat suprafeţele inundabile. În general, municipiul Satu Mare nu este delimitat de forme de relief conturate. Predomină formele de relief minore, aproape uniformizate prin extinderea zonei construite. Se poate concluziona că în teritoriul oraşului nu se găsesc “accidente geomorfologice” care să provoace procese active de pantă, ca: alunecări, torenţi sau eroziune deosebită. În schimb teritoriul municipiului este traversat de foste albii ale râului Someş (umplute), foste canale de desecare şi foste cariere de argilă. Acestea totalizează cca. 85 ha din care 76,3 ha în intravilan şi prezintă riscuri din punct de vedere a stabilităţii terenului de fundare. Analiza multianuală a seismicităţii relevă faptul că în municipiul Satu Mare au loc cutremure cu o frecvenţă neregulată, de intensitate mică şi numai cu totul excepţional de intensitate mijlocie. Nu au fost semnalate cutremure care să depăşească 4° pe scara Richter şi în general acestea abia au fost resimţite de oameni. Cutremurele din această zonă sunt de origine tectonică. Municipiul Satu Mare se află între două zone epicentrale de putere redusă: prima şi cea mai activă este situată pe culoarul tectonic al Văii Ierului, la 50 km, iar a doua de intensitate mai redusă pe aliniamentul Halmeu-Livada, la o depărtare de 20 km.
Perioadele de iarnă, datorită aşezării nordice, sunt mai lungi şi mai reci la Satu Mare, valoarea termică medie a anotimpului rece fiind mai scăzută decât valorile înregistrate în celelalte oraşe din vest (Oradea sau Timişoara). Media anuală a temperaturii este de 9,6°C, având la bază următoarele valori termice: primăvara 10,2°C, vara 19,6°C, toamna 10,8°C iarna -1,7°C, luna cea mai caldă fiind iulie, cu 20.3°C, iar luna cea mai rece fiind ianuarie, cu -3.3°C. Alimentată în permanenţă de către masele de aer oceanic încărcate cu vapori de apă, umiditatea atmosferică este destul de ridicată tot timpul anului (vara 64%, iarna 83%, iar media anuală de 71%), asigurând în general o activitate vegetativă normală pentru toate plantele cultivate şi spontane. Nebulozitatea relativ redusă (5,5) condiţionează un număr însemnat de zile însorite (70-75), însumând cca. 2000 ore pe an. Cantitatea anuală a precipitaţiilor variază în jur de 600 mm, din care aproape jumătate cade la sfârşitul primăverii şi vara.Precipitaţiile pot oscila între 400 mm în anii secetoşi şi peste 1000 mm în cei cu precipiţii abundente.Cantitatea anuală maximă de precipitaţii înregistrate a fost de 1045 mm, iar cea minimă de 378,2 mm. Regimul vânturilor se caracterizează prin predominanţa curenţilor din sectorul nord-vestic, care aduc precipitaţii primăvara şi vara. Circulaţia maselor de aer dinspre vest şi nord constituie o caracteristică pentru această zonă. Circulaţia aerului din vest are o frecvenţă de cca. 20%, iar a celei din nord de 11%. Vitezele medii anuale se menţin la valori între 3 şi 3,8 m/s. Dată fiind altitudinea mică, presiunea atmosferică înregistrează valori ridicate, în jur de 1000 mbar, cu mici oscilaţii de la un anotimp la altul. Observaţiile meteorologice din ultimii ani arată variaţii mari, de la an la an, în ceea ce priveşte cantitatea de precipitaţii şi frecvenţa şi intensitatea vânturilor.
Râul Someş traversează judeţul şi municipiul Satu Mare de la est la vest şi îşi colectează apele de pe o suprafaţă de peste 14.500 km2 din judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud, Sălaj şi Maramureş. Acest fapt determină o mare variabilitate a nivelelor, mai ales prin suprapunerea undelor de viitură ale diferiţilor afluenţi ai săi. Râul Someş străbate oraşul pe direcţia est-vest având o curgere lină datorită pantei cu înclinaţie redusă specifică zonei de câmpie. Acesta a avut o influenţă semnificativă în constituirea şi dezvoltarea oraşului încă din Evul Mediu timpuriu, favorizând legăturile comerciale cu zone din apropiere, dar şi practicarea morăritului şi a pescuitului. Astfel, sectorul nordic al oraşului de astăzi s-a format în jurul vechii cetăţi existente, pe când sectorul sudic s-a dezvoltat în ultimii 50-60 ani Someşul se formează din confluenţa Someşului Mare şi Someşului Mic în apropierea localităţii Dej (judeţul Cluj), adunându-şi afluenţii pe o suprafaţă de 14.500 km2 de pe teritoriul a încă patru din cele şase judeţe ce formează regiunea nord-vest: Cluj, Bistriţa-Năsăud, Sălaj şi Maramureş. Teritoriul judeţului Satu Mare este străbătut de râu pe o lungime de 61 de km până la graniţă,acesta continuându-şi cursul pe teritoriul Ungariei unde se varsă în Tisa. Constituirea şi evoluţia municipiului Satu Mare a fost strâns legată de râul Someş, care, în afară de condiţiile prielnice de aşezare a unei comunităţi umane în preajma lui, a oferit, începând cu evul mediu timpuriu, posibilitatea unor intense legături comerciale cu regiunile riverane ale acestei ape, a favorizat practicarea morăritului, pescuitului, etc. Datorită pantelor cu înclinaţie redusă ale reliefului din zona oraşului, Someşul a creat numeroase braţe şi meandre, (înainte de 1777, în perimetrul oraşului existau 25 de meandre în aval şi 14 în amonte. După lucrările de regularizare efectuate în 1777, în zona oraşului Satu Mare numărul de meandre s-a redus la 5 în amonte şi 9 în aval, lungimea cursului Someşului în hotarul oraşului având 36,5 km lungime. În secolele XVI-XVII, Someşul înconjura prin braţele sale cetatea şi oraşul Satu Mare, despărţindu-le, în partea nordică, de oraşul medieval Mintiu. Datorită acţiunilor de sistematizare, care au decurs până la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a reuşit a se configura albia de astăzi a Someşului, construindu-se diguri lungi de 17,3 km pe malul drept şi de 11 km pe malul stâng. În 1970 digurile au fost înălţate cu 2-3 m, ferind de furia apelor 52000 ha în hotarele oraşului şi întroducând în circuitul agricol aproape 800 ha din zona inundabilă. Panta relativ redusă (0,2-0,5 la mie) favorizează un curs liniştit (0,4-0,9 m/s). Debitul mediu anual este de 119 m3/s asigură scurgerea într-un an a cca. 3750 milioane de m3 de apă, dar debitele sunt foarte fluctuante, de la mai puţin de 5 m3/s la peste 3342 m3/s (în mai 1970 cu ocazia inundaţiilor) corespunzător unei variaţii de nivel de 816 cm. Din această cauză digurile de apărare au o înălţime de 6 m peste cota terenului oraşului. Scurgerea solidă atinge o valoare de 135,64 kg/s. Temperatura medie a apei este de obicei cu 3-4°C mai ridicată decât a aerului. astfel în timpul iernii nu coboară sub 0°C. Fenomenele de îngheţ ce apar pe Someş la Satu Mare pot forma un pod de gheaţă cu durata maximă de 28 zile. Datorită varietăţii formaţiunilor geologice pe care le străbat, apele Someşului au un caracter chimic complex, având un grad de mineralizare relativ ridicat (514 mg/l), tipul hidrochimic fiind carbonatat cu mineralizare mijlocie, imprimându-i o duritate de 9,8 grade germane. Apele subterane Principalele sisteme acvifere existente în subsolul regiunii sunt următoarele: acviferul holocen, acviferul pleistocen, acviferul pliocenului superior, acviferul ponţianului inferior şi acviferul triasicului; primele două sisteme au ape reci în timp ce ultimele trei, ape hipertermale. În ceea ce priveşte acviferul ponţianului inferior şi acviferul triasicului acestea sunt plasate la adâncimi de cca. 2000 m şi sunt ape geotermale. Cu tendinţe ascensionale şi chiar arteziene, având temperaturi la gura sondei de 55-65°C şi debite de peste 100 mc/zi. Sunt patru foraje valorificate pentru tratament şi turism balnear.
Pădurile şi pajiştile, principalele asociaţii de silvostepă ale peisajului geografic local au dispărut ca urmare a defrişărilor şi desţelenirilor pentru obţinerea de terenuri agricole şi pentru necesităţi edilitar-gospodăreşti. Nici măcar vegetaţia din lunca Someşului nu şi-a păstrat regimul natural odată cu sistematizarea râului şi lucrările de îndiguire mai ales de după 1970. În prezent extravilanul municipiului Satu Mare se află în plină zonă de culturi agricole care ocupă locul vegetaţiei forestiere şi a celei de luncă, iar intravilanul cuprinde doar ecosisteme antropizate (spaţii verzi, grădini de legume, lunca Someşului “amenajată”, etc.). Antropizarea ecosistemelor din zona oraşului are efecte negative din punct de vedere ecologic, cu o mare labilitate anuală, fiind total dependente de om. În ecosistemele antropice pot apare înmulţiri bruşte, explozive ale unor dăunători vegetali sau animali. În cazul în care acţiunea de îngrijire a acestor ecosisteme încetează, vegetaţia sălbatică recâştigă teritoriul pierdut. Terenurile arabile, care domină în proporţie de 98% extravilanul municipiului, sunt ocupate de culturi agricole (cereale, plante tehnice, fâneţe şi pajişti cultivate). Dintre zonele cu vegetaţie forestieră cea mai importantă este Pădurea Noroieni cu o suprafaţă de 1198,5 ha, situată în nord-estul municipiului Satu Mare, la cca. 7 km de oraş. Terenul acesteia este plan, practic fără înclinare, fiind traversată de două pârâuri cu debit permanent: Canalul Noroios şi Canalul Aninului. Datorită terenului plan locul este cu exces de umezeală, fiindu-i caracteristice formaţiunile de plopişuri şi aninişuri, precum şi asociaţiile de stejereto-plopişuri. Pe teritoriul municipiului, lunca Someşului este presărată de pâlcuri de arbori de esenţă slabă: sălcii, anini, plopi, etc. Aceste pâlcuri sunt rămăşiţele unor păduri întinse de luncă, care au fost tăiate. Pe teritoriul municipiului Satu Mare, mai exact pe malul drept al Someşului (Bd. Transilvania, în apropierea Palatului administrativ) este un monument al naturii, şi anume un Salcâm Japonez.
Pădurea Noroieni se constituie ca un areal deosebit ce găzduieşte o faună bogată, reprezentate fiind atât mamiferele mari: cerb, căprioară, mistreţ, specii de păsări pentru vânat (fazani), cât şi alte grupe de animale. Prezintă un interes deosebit privind entomofauna deosebit de variată, din care se remarcă specii rare de fluturi ca: endromis versicolora, plusia caureum, cathephia alchimista; speciile de Catocala, precum şi o specie rară de microlepidopter fluture: Deuterogonia pudorina – care nu se regăseşte nicăieri în altă parte, în bazinul Carpatin. Din reptile, se remarcă prezenţa viperelor. Mamiferele sunt mai puţin reprezentative, în schimb avifauna este caracteristică. Majoritatea păsărilor din zonă aparţin familiei corvidelor (cioara, stăncuţa, coţofana), dar mai apare grangurele, privighetoarea, pupăza, sitarul, potârnichea. În lunca Someşului se găsesc o serie de animale: scoici (de ex.: scoica de râu), gasteropode, păianjeni, insecte (rusalia, căluşul, etc.), precum şi o serie de peşti, păsări şi mamifere. În sectorul Satu Mare al râului Someş au fost identificate cca. 35 specii de peşti osoşi, dintre care se pot menţiona: ştiuca, cleanul, porcuşorul, mreana, somnul, bibanul, şalăul. Ca avifaună, sunt prezente specii de raţe, gâşte, egrete în timpul pasajelor sistematice şi al peregrinărilor ocazionale. 8. SOLURILE Rocile de solificare de pe câmpia şi lunca Someşului, care ocupă partea centrală a teritoriului, sunt depozite fluviatile, iar câmpiile limitrofe luncii Someşului sunt argile, luturi şi nisipuri pe malul drept şi argile şi luturi pe malul stâng. Solurile în zona Satu Mare sunt foarte diversificate fiind reprezentate de lăcoviştile din zona câmpiei joase dintre Satu Mare şi Carei, cele gleice şi amfigleice, cu potenţial de producţie bun dar cu influenţe negative datorită stagnărilor temporare de ape şi caracterului lor argilos care face ca pământul să se lucreze greu, cu un mare efort energetic. Predominant se găsesc solurile silvestre brune şi solurile brune-gălbui. În Câmpia Eriului se află soluri nisipoase. În lunca Someşului întâlnim soluri aluviale cu protosoluri – sunt soluri tinere, cu profil slab dezvoltat, cu textură variabilă atât pe orizontală cât şi pe verticală şi cu conţinut mic de humus, având însuşiri fizice variabile în funcţie de textura şi variaţia acesteia pe profil, iar reacţia lor este de la alcalină la neutră. În zona de margine a luncii Someşului, pe maluri, se găsesc vertisolurile. Acestea sunt soluri tinere provenite din soluri aluviale. Vertisolurile amfigleice cu colorit negricios si salinizate se găsesc in adâncime, fiind evoluate din luturi argiloase şi argile gonflante, cu textură lut argilos sau argilă. Acestea au permeabilitate foarte mică. Solurile destinate agriculturii de pe teritoriul administrativ al municipiului Satu Mare se încadrează în clasa de mijloc de fertilitate. 9. RESURSELE DE SUBSOL Ca urmare a structurii geologice complexe, în subsolul municipiului Satu Mare şi-a împrejurimilor acestuia se găsesc numeroase resurse de substanţe minerale utile dezvoltării economiei. Pe albia Someşului se găsesc pietrişuri, nisipuri şi argile. Sursa de alimentare cu apă a municipiului Satu Mare este subterană prin frontul de captare Mărtineşti-Micula prin 46 de foraje de medie adâncime (120 m) Romei, asigurând alimentarea cu apă a unui procent de 96% din populaţia municipiului. Apele geotermale sunt plasate la adâncimi de cca. 2000 m, acestea sunt cu tendinţe ascensionale şi chiar arteziene, având temperaturi la gura sondei de 55-65°C şi debite de peste 100 mc/zi. Sunt patru foraje valorificate pentru tratament şi turism balnear. Yüklə 0,75 Mb. Dostları ilə paylaş:
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
unicipiul Satu Mare este situat în partea de nord-vest a judeţului la aproximativ 10 km de graniţa cu Ungaria şi 35 de km de graniţa cu Ucraina, la o distanţă medie de aproximativ 600 km faţă de capitala României - Bucureşti şi cca. 880 km faţă de Kiev şi 340 km faţă de Budapesta, capitalele celor două ţări învecinate.
