Ministerul educaţiei al republicii moldova conferinţa republicană a elevilor,,Spre viitor,, Tema: Potenţialul turistic al Spaniei

Sizin üçün oyun:

Google Play'də əldə edin


Yüklə 112.5 Kb.
tarix26.07.2018
ölçüsü112.5 Kb.

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Conferinţa republicană a elevilor ,,Spre viitor,,

Tema: Potenţialul turistic al Spaniei

Domeniul - turism



A realizat:

GUŞTIUC Alina, clasa a XI-a,,A,,



Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu”

Conducătorul ştiinţific:

BEREGOI Elena

Grad didactic I

Chişinău – 2010

CUPRINS

Introducere

1.Definirea fenomenului turistic al Spaniei

2. Potenţialul turistic natural a Spaniei

3. Potenţialul antropic al Spaniei

4. Locuri de pelerinaj

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE
Poate nici o altă ţară europeană nu este atît de vie şi de frumoasă precum Spania. Totul aici denota pasiune, nimic nu se intamplă în linişte, fară să răstoarne pamîntul. Ibericii au sangele ca vinul, iubesc muzica, dansul şi femeile. Aici barbatii luptă cu taurii, creează opere nemuritoare sau contrariază întregul continent cu teoriile lor nonconformiste, în timp ce doamnele lor ating nemurirea prin intermediul artei pe care o inspiră. Dincolo de Spania istorică, a carei poveste ar necesita mii de pagini scrise sau nesfârsite balade orale, există statul contemporan, în care monarhia şi-a păstrat un rol important, deşi foarte discret. Ibericii din zilele noastre nu sunt cu nimic mai prejos decît predecesorii lor. Arhitectura spaniolă este mai la modă ca oricînd, cinematografia locală ocupă un capitol special în arhivele genului, iar bogaţia culturală a acestei ţări complexe nu pare să aibă de gînd sa pălească. Împarţita în mai multe provincii cu trasături specifice, Spania este un paradis turistic, oferind mai multe civilizatii la preţul uneia singure şi necesitînd săptamîni întregi, dacă nu chiar luni, pentru a fi descoperită aşa cum se cuvine.

Valoarea fondului turistic antropic se află într-o dependenţă directă de suma şi însemnatatea evenimentelor ce au avut loc pe teritoriu ţării în decursul istoriei sale sau a celor contemporane. Spre deosebire de resursele turistice naturale care sunt un dar al naturii ‚,zestrea turistică’’ antropică reprezintă o însumare de elemente cu funcţie recreativă creată de omul însuşi. Apariţia lor ca obiective turistice nu portă întotdeauna receta premeditarii, adica nu au fost edificate în acest scop, ci dimpotriva, în majoritatea cazurilor, au îndeplinit alte atribuţii (economice, strategice, culturale etc.)



Spania reprezintă ţărîmul unde creşteau merele de aur ale lui Hercule şi de asemenea ţărîmul care era considerat Raiul pe Pamant de arabi, iar de scriitorii George Orwell şi Ernest Hemingway, Spania era o arenă în care istoria se situa la hotarul între faptele eroice şi tragice, cînd toreadorii sfidau moartea.

Din toate timpurile, Spania a rămas în ochii necunoscatorilor o ţară plină de mistere. Diversitatea culturală, amestecul de civilizaţii care şi-au găsit aici un loc ideal, au lăsat în urma lor o cultură originală unică, un experiment admirabil. Spania, atît de des cucerită, dar în final o cuceritoare, a reuşit să-şi adune dispersatele vestigii într-o ţară modernă, ai cărei locuitorii mîndri de trecutul lor, s-au decis să accepte şi provocările viitorului.

Cunoscută în lumea întreagă pentru muzica şi dansul Flamenco, pentru luptele cu tauri, plajele fantastice şi mult soare, Spania oferă mult mai mult decît atît. Este şi a fost timp de secole unul dintre cele mai importante centre culturale ale Europei.

Reeşind din aceste considerente scopul meu a fost să apreciez potenţialul turistic al Spaniei, delimitând totodată nivel de dezvoltare a infrastructurii turistice, altfel spus am cautat raspuns întrebării- Prin ce atrage Spania turiştii?

Obiectivele trasate au urmărit:


  • Caracterizarea aspectelor cadrului natural şi specificului antropic – ca potenţiale resurse turistice;

  • Prezentarea obiectivelor turistice de pionierat în Spania;


DEFINIREA FENOMENUL TURISMULUI ÎN ASPECTUL SPANIEI

1.1 Potenţialul turistic al Spaniei

Spania este o ţara în Europa de Sud şi una dintre cele mai populare destinaţii turistice din Europa. Renumele Spaniei ca o destinaţie turistica excelentă este bine meritat, fiindcă Spania nu numai ofera turism pentru toate gusturile (de la istorie şi artă pînă la soare, mare şi viată de noapte şi chiar şi mîncare cum nu gaseşti în multe locuri din lume), dar şi oferă atît de văzut că ai vrea întotdeauna să îţi prelungeşti cu mult vizita în ţara lui Gaudí, a coridei şi a lui Don Quijote.

Definiţie după Nicolae Ceanga: Potenţialul turistic ar putea fi definit astfel: totalitatea factorilor de atracţie aparţinînd cadrului natural sau antropic. La care adaugă valorificat prin intermediul amenajărilor turistice şi care generează fluxuri turistice cu arii de provenienţă interne şi internaţionale ce se deplasează către arii de destinaţie unde consumă într-o manieră turistică produsele turistice, rezultate dintr-un potenţial şi amenajarea acestuia.

Potenţialul turistic are două componente:



  • 1.componenta naturală

  • 2.componenta antropică (social-culturală)

Componentele cadrului natural sunt:

  • substratul geologic

  • relieful

  • hidrografia

  • vegetaţia

  • fauna

  • clima

Spania oferă mult mai mult decît atît. Este şi a fost timp de secole unul dintre cele mai importante centre culturale ale Europei. Oraşele îmbină arhitectura veche cu cea modernă, deşi fiecare regiune este diferita in felul sau prin aşezare geografică, clima şi chiar personalitate. Este o ţară a carei cunoaştere trebuie aprofundată. Spaniolii spun ca Spania este diferită , dar nu specifică nici un alt termen de comparaţie.

Spania a fost în 2007 principala atracţie turistică din UE, cu 272,8 milioane de înnoptări în hoteluri, cu 2,3% mai mult decît în 2006, urmată de Italia, care nu şi-a atins estimările, însă a înregistrat 249,9 mil. înnoptări, conform datelor Eurostat.

Spania merită de a fi cercetată şi analizată ca obiect de destinaţie turistică, concret este că Spania a avut un success deosebit ceea ce a determinat a fi prima destinaţie pentru vacanţe a “clientelei europene”. Succesul acestei dezvoltări spectaculoase este determinat de: proximitatea zonelor de provenienta a turiştilor, peizajele, râurile, atractivitatea climatică factori istorici şi culturali, politici, sociali şi economici.
2 Potenţialul natural al Spaniei

Îl regăsim împreună cu substratul geologic, apele, vegetaţia, fauna, clima. Este componenta de bază a peisajului de interes turistic. Relieful reprezintă cea mai bogată şi mai variată resursă atractivă a globului terestru. Importanţa reliefului pentru turism derivă, pe de o parte din faptul că el constituie cadrul natural general în care acesta se desfasoara. Relieful reprezintă unul din cei mai importanţi factori naturali de atracţie care genereaza mai multe tipuri de motivaţii turistice, adică tipuri de turism.

Atracţia pe care o exercita relieful asupra turismului potenţial se află în strînsă legatură cu formele acestuia. Relieful Spaniei deasemenea întruneşte în sine elemente care prin frumuseţea sa atrag turistii şi anume, ocupînd cea mai mare parte din Peninsula Iberică, precum şi Insulele Baleare şi Pityuse din Marea Mediterană şi Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Are ieşire la Oceanul Atlantic şi Marea Mediterană, Stâmtoarea Gibraltar (14 km) care o desparte de Africa, teritoriul Gibraltar fiind încă o posesiune a Marii Britanii (în luna ianuarie 2002, Tony Blair-primul ministru britanic, a anunţat deschiderea de negocieri cu Guvernul Spaniei, în vederea retrocedării teritoriului Gibraltar către Spania)

Relieful de podiş şi muntos, devin obiective turistice de mare rezonanţă în psihologia turiştilor prin vederea fizionomica dupa formă şi înfaţişare, le atribuie un bazar morfologic pitoresc şi de spectaculozitate.

Cîmpia care nu prea predomină Spania, dar în schimb şi cea a 10 parte pe care o are peisajul său de cîmpie cu importantă recreativă, cîmpii mai întinse există dea lungul fluviului Guadalquivir (cîmpia Andaluziei) şi Ebru (cîmpia Aragonului), care oferă o privelişte şi o combinaţe de peisaje de neuitat.

Partea centrală a Spaniei este formată de Podişul Meseta, care este înconjurat de lanţuri muntoase, după cum urmează:

a) la nord Munţii Cantabrici, paraleli cu golful Biscaya; la sud Cordiliera Betică cu Munţii Sierra Nevada;

b) spre S-E Sierra Morena; în interior Cordiliera Centrală (Sierra de Gata. Sierra de Gredos şi Sierra de Guadarrama);

c)în marginea N-E se află lanţul Pirineilor (3478 m în Vârful Pic d’Aneto),

Aceste lanţuri montane devin obiective turistice de o enormă importanţă şi anume prin etajarea pe vertical a versanţilor, măreţia şi grandoarea lor. Ele formează aşa peisaje precum creste şi piscuri muntoase care impune vizitarea lor prin individualizarea şi posibilitatea unor priviri panoramice cu o reală satisfacţie sufletească asupra regiunilor înconjurate, însuflînd omului sentimente înălţătoare.

Un rol important în relieful muntos îl constă şi pasurile, trecătorile care are un rol decisiv în concentrarea fluxurilor de turişti, pe anumite directii preferenţiale.

Alaturi de relief, hidrografia se înstituie în principala sursă de atracţie turistică aparţinînd cadrului natural. Elementul hidrografic posedă atribute pitoreşti înmagazinate în sistemul lor de organizare, particularităţile fizico-chimice sau dimensiunea acumulărilor acvatice. Principalele forme prezentate a hidrografiei în turism sunt: reţelele fluvial (de pe suprafaţă şi subterane), lacurile, apa mărilor şi oceanelor etc.

Reţeaua hidrografică a Spaniei este relativ deasă deacea are şi un rol major în practicare diferitor tipuri de turism, peisajul specific reprezintă o fîşie vizitată turistului la sfîrşit de saptămînă. Dealtfel rolul turistic al hidrografiei nu se rezumă numai la atracţia în sine ci şi la raportul său ca element indispensabil funcţionării infrastructurii, inclusiv al transporturilor. Majoritatea rîurilor (Duero, Tajo, Guadiana, Guadalquivir) aparţin bazinului Atlantic. La est drenează Campia Aragonului şi se varsă în Marea Mediterană rîul Ebro.

În general, rîurile Spaniei au vai bine dezvoltate, cu multe terase, dar, din cauza variaţiilor de debit şi a condiţiilor de relief, nu prezintă importanţă pentru irigaţie. În schimb ele sunt amenajate pentru obţinerea energiei electrice şi pentru irigaţii.

Toate reţelele hidrografice ale Spaniei oferă şi o deosebită importanţă turistică şi anume prin faptul că ele devin la un moment dat o sursă turistică de prim ordin prin geneza efectului de margine ,posibilitaţile oferite agrementului prin înot sau pescuit ,diversificarea valentelor peisagistice.

Vegetaţia, alături de relief şi climă ,joacă unul din principalele roluri în atracţia turistică, ea devine un obiectiv turistic de prim ordin prin plante endemice şi relicte pe care le conservă. Rolul turistic al vegetaţiei este conţinut în mai multli factori:prezenta vegetaţiei ca ecotop,element de ordin spiritual legat de existentă, compoziţia asociaţiilor vegetale etc.

Spania admite aproape toate tipurile de vegetaţie proprii climei mediterane, deşi se pot distinge clar doua arii în funcţie de climă, tip de sol şi relief.

Astfel, muntele şi piemontul au un tip de vegetaţie diferit de cel din Depresiunea Tajo, care caracterizează un peisaj de vedere diferit de celelalte. În ceea ce priveşte vegetaţia de la munte se întalnesc pini sălbatici, stejari, goruni, fagi, fraşini şi salcii. Trebuie să se ţină seama de faptul că vegetaţia de la munte a fost modificată de om prin reîmpaduriri, culturi, tăieri etc. În Depresiunea Tajo, clima predominantă este cea mediterană continentală, de aceea domină stejarul înconjurat de arbuşti ca: malaiorul, rozmarinul, cimbrul de cultură şi stejarul de piatră. Deasemenea o funcţie turistica o au şi pădurile care sunt formate din vegetaţia de munte, dar totodată cu participarea omului, acestea favorizează drumeţii şi oferă un grad de ozonificare a aerului. Fauna sub aspect turistic prezintă importanţă prin valoarea sa cinegenetică estetică şi ştiinţifică.

Fauna acvatică este un element de mare atractivitate constituind o componentă principală de potential. În ceea ce priveşte fauna Spaniei are mai mult de 350 de specii diferite proprii, padurii mediteraneene, mai ales mici fiare şi rozătoare, alături de o mare varietate de pasări, mai ales acvatice, deşi există de asemenea o varietate de rapitoare şi pasări de stepă. Unele specii ca lupul au disparut înca în anii '50, cerbul, cerbul lopătar, capriorul, mistreţul, vulpea, iepurele, pisica salbatică sunt cîteva din animalele pe care le putem întîlni.

Între păsari există o mare varietate cum este lebăda, vulturul roşcat, şoimul calător, vulturul, raţa, etc. Toată această bogaţie naturală este în mod serios ameninţată de intervenţia presiunii omului. Rezidurile industriale şi urbane au provocat contaminarea apelor, a solului şi a cerului. Construirea de case, industriile şi caile de comunicaţie constituie una din problemele principale ambiente ale Spaniei. Fauna susţine turismul de recreere şi de cunoaştere, de informare, indiferent de regiunea în care se desfăşoară formele prin care fauna îşi atrage vizitatorii sunt diferite şi extrem de variate. Spania adaposteşte cel mai mare numar de specii africane din peninsula mediteraniană. Între zonele ocrotite se remarcă cele 9 Parcuri naţionale,care încîntă vizitatorii şi turiştii cu privelişti remarcabile şi spectaculoase, ca exemplu putem remarca cîteva parcuri mai jos descriese.



Parcul naţional Ordesa-Monte Perdido- sau Parcul Naţional Ordesa este situat în regiunea Pirineilor provincia Huesca. El a fost declarat parc naţional la data de 16 august 1918, fiind cel mai vechi parc din zona Pirinei. Pe teritoriul parcului se află muntele Monte Perdido ( 3.355 m), regiunea muntelui fiind declarat în anul 1997 patrimoniu modial UNESCO. Parcul Naţional Ordesa a fost mărit la data de 13 iulie 1982, întinzîndu-se azi pe o suprafaţă de 15.608 ha. cuprinzînd teritoriile comunale Torla (2.315 ha), Fanlo (8.265 ha), Tella-Sin (731 ha), Puértolas (2.473 ha) şi Bielsa (1.824 ha). Anual parcul este vizitat de circa 600.000 de turişti.

Parcul Naţional din Monfragüe se află în provincia Caceres şi a fost primul parc din Extremadura, declarat în 2007. Suprafaţa sa este de 17.853 hectare. Este locul perfect pentru pescari, deoarece prin mijlocul sau trece rîul Tajo, dar şi pentru iubitorii de natură, care vor să aibă cateva zile în linişte.

Parcul Güell (nume inaugurat “Park Güell” şi oficial “Parc Güell”) este o gradină cu elemente arhitectonice situată în partea superioară a colinei El Carmel în districtul Gracia al Barcelonei, Catalonia. A fost designat de arhitectul Antonio Gaudí şi construit între anii 1900 -1914 şi se află printre locurile din patrimoniul mondial UNESCO.

În regiunea lui se pot găsi o floră şi faună bogată, cu un relief accidentat cu forme bizare, defileele adînci care amintesc de Gran Canyon. Printre animalele care trăiesc aici se pot întîlni ursul brun (Ursus arctos), sau vulturul (Neophron percnopterus).

Clima are o importanţă considerabilă pentru turism. Ea determină ambianţa necesară desfăşurării turismului, în general o serie de indici bioclimatici(de confort termic de stress, climatic, cutanar şi pulmonar).Clima influentează în funcţie de sezon şi pe zonele staţiunii sau trepte de relief, întreaga activitate turistică precum şi deplasarea turiştilor spre destinaţiile solicitate.

Climato-terapia a aparut recent în domeniul turistic al Spaniei, or, Spania se află într-o zonă cu climă temperată, mediterană, în centrul ţării în zona capitalei Madrid climatul fiind mediteran-continental, fapt care a determinat apariţia staţiunilor balneare de litoral. Între climatul dintre regiunile muntoase, cel de pe malul mării şi cel din centrul ţării se pot constata diferenţe importante, în regiunile de pe malul mării climatul fiind mai puţin extrem, în timp ce zonele limitate de Oceanul Atlantic au un climat mai polios. Sudul Spaniei are o clima mediteraneană, cu veri calde şi însorite şi ierni blînde şi umede. Nord-vestul Spaniei are o climă blîndă şi umedă. Partea interioară are caracter continental, cu veri calde şi ierni reci. Oraşul La Coruna din nord-vest are o temperatură medie de 10°C în ianuarie şi 19°C în iulie, cantitatea de precipitaţii fiind de peste 90 cm. Madrid aflată la o altitudine de 660 m , are o temperatură medie de 5°C în ianuarie şi 24°C în iulie, cantitatea de precipitaţii fiind aici de 45 cm. În oraşul Almeria, pe coasta Mediterană, temperatura medie este de 12°C în ianuarie, 25°C în iulie, iar cantitatea de precipitaţii aproximativ de 25 cm,ceea ce permite orientarea tursitilor spre opţiuni de practicarea a mai multor tipuri de turism în perioda estivală a trăsăturii recreative spre cea mixtă (curativ-recreativă),ceea ce nu putem spune în perioada hibernală în anumite zone ale Spaniei, deoarece temperaturile sunt joase (8 C), dar sunt şi ierni reci şi înourate, blînde şi calduţe.

Fiecare component din cadrul natural deţine după specificul sau un anumit potenţial turistic. Consider că în teritoriu aceste componente se împletesc în mod armonios, realizînd peisaje geografice de inters turistic, ceea ce face ca posibilităţile lor să se integreze, completîndu-se şi conducînd la o complexitate mai mică sau mai mare a potenţialului turistic.

De aici şi varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu restrîns, ceea ce dă caracteristica de bază a turismului spaniol.



2. Potenţialul antropic

Spania este o destinaţie din Sudul Europei ce se remarcă prin Barcelona-capitala Cataloniei ,cu numeroase catedrale medievale, muzee de arta, complexe sportive de mari dimensiuni şi o atracţie deosebită constituie oraşele vechi cu o mare importanţă turistică cum ar fi:

Madrid capitala Spaniei, Sevilia, Cordoba, Granada, Castilia, Segovia, Salamanca, Toledo, etc.

Principalele atribute recreative ale obiectivelor de provinieţnă antropică au la origine următoarele însuşiri:



  • Vechimea obiectivului

  • Unicitatea

  • Ineditul

  • Dimensiunea

  • Funcţia

Unul din centrele turistice ale Spaniei este capitala sa Madrid .

Madrid

Frumuseţea acestui oraş este greu de descris în cuvinte pentru ca provine în mare masură din pofta de viată a locuitorilor săi. Prima dată Madridul împresionează prin arhitectură, armonie, urbanism. Dupa cîteva zile însă, atmosfera devine mai puternică decît decorul, tonul mai important decît muzica, iar sufletul mai plin decît buzunarul. Prieteniile se leagă usor, iar viaţa adevărată începe o data cu lăsarea serii, cînd madrilienii pornesc în mars să cucerească cluburile şi discotecile, restaurantele se umple de oameni hotărîţi să golească atît bucătaria, cît şi pivniţa, iar străzile se iluminează feeric. Rezistenţa la somn a spaniolilor este încredibilă, ca şi dorinţa lor de a se bucura de fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. Menţionat pentru prima oara în 932 ca cetate maura, dar avînd o existenţă anterioară sub numele de Matricia, Madridul a devenit abia în 1561 capitala Spaniei. Oraşul se află în inima regatului, la o înalţime de circa 650 de metri, fiind cel mai înalt centru administrativ al Europei. Scena a nenumarate conflicte armate, teatru al dictaturii şi al razboaielor civile, Madridul a suferit nenumarate modificări de-a lungul timpului, pierzîndu-şi complet zidurile de apărare şi 13 din cele 16 porţi. Oraş universitar începînd cu 1508, Madridul este unul din principalele centre cultural-ştiinţifice din Europa şi din lume, avînd în patrimoniu nenumarate opere de artă. Doua zile sunt necesare pentru a vizita principalele sale puncte de reper, însa macar o saptămîna pentru a-i da de gust. Un tur de forţă madrilien poate începe din sud-estul oraşului, de la Centro de arte Reina Sofia spre Grădina botanică, apoi pe la Muzeul Prado, prin piaţa Cnovas del Castillo, muzeul Thyssen-Bornemisza, în sus, spre fantana Cibelei, apoi spre vest, pe Calle de Alcal, cu trecere pe la Academia San Fernando, Puerta del Sol, apoi pe Calle Mayor, cu trecere prin Plaza Mayor, pîna la Plaza de la Villa.





Foto 1 Madrid – oraş universitar

Aşezat în centrul peninsulei Iberice, la o altitudine de mai mult de 650 m , Madridul de pe platoul Castilian este cea mai înaltă capitală a Europei. Combinaţia de altitudine înalta şi briză Montană generează o atmosferă unică.


Oraşul este plin de viaţă şi lumină, soarele strecurîndu-se pe cerul palid, pe care cîte un nor îndrazneţ de abia reuseşte să se menţină plutind. Madridul este un oraş ospitalier (foto 1), plin de cafenele şi restaurante, teatre şi cluburi de noapte. Aceasta este capitala lumii în luptele cu tauri. Magazinele sunt printre cele mai selecte din Europa. Atît oraşul, cît şi oamenii, se remarcă prin extreme, ca şi vremea care de obicei este prea caldă, sau prea rece. Madrilenii pot fi deosebit de politicoşi în acelaşi timp cîteodată politeţea sărutului de maîni învinge legea junglei, care în alta zona (ca de exemplu, în mijloacele de transport comun, la orele de vîrf) este singura care îsi impune supremaţia.Ei se pot plînge de costurile mari ale traiului, dar în acelaşi timp se pot lăuda cu o contribuţie importantă în prosperitatea unui numar mic al comunitaţilor cerşetorilor de strada.

Madridul are destule muzee pentru a ţine un turist ocupat pe toată perioada sejurului, dar nu trebuie trecute cu vederea nici regiunile din împrejurimi, cu privelişti magnifice.



METROPOLA UNIVERSITARĂ ŞI CULTURAL - ŞTIIŢIFICĂ

a)11 universitaţi de stat şi pariculare( între care Universidad Completense de Madrid, cea mai mare din Spania),

b)academii,

c)50 de societăţi ştiinţifice

d) numeroase institute de cercetare,

e) 20 de biblioteci

f)30 de muzee mai importante la care se adauga peste 20 de teatre.

MONUMENTE

a)cele 3 porti vechi ale cetăţii (Puerta de Alcade, Puerta de Toledo,

b) Portillo de san vicente),

c)Primăria (sec.17) ,

d) Palatul regal (sec. 18) ,

e)Museo del Prado( sfarsitul sec. 18),

f) Arcul de Triumf (1778),

g)casa Cervantes,

h)numeroase biserici şi manastiri(San Pedro el Real,San Isidro,San Placido).

i)Monumentul închinat lui Cervantes,

k)statuile regilor Filip III şi Filip IV,

l) Fantana zeiţei Cibele (sec.18),

m) Puente de Toledo (sec.18) s.a.

Toledo

Altă destinaţie capitala anterioară a Spaniei,situată în apropiere de Madrid, pentru a permite o vizită de o zi. Întreaga Spanie – tradiţie, grandoare şi artă –sunt acumulate în acest mic oraşel aflat pe vîrful dealului Castiliei. Dacă întenţionaţi să vizitaţi o singură biserică din Spania, fie ca aceasta sa fie catedrala din Toledo, cu suprebul sau cor, cele 750 de ferestre cu vitralii, cupola sa transparentă , camera comorilor şi altarul. Labirintul de stradute pare a veni chiar din Evul Mediu şi este foarte usor să te pierzi printre ele.Dar nu omiteţi să vizitaţi istoricul Alcazar- un castel incomparabil şi totodată o catedrală minunată-, Plaza de Zocodover, biserica parohială Santo Tome , printre alte obiective la fel de atractive.

Sevilia

Alt oraş la fel de important cum s-a spus în perioada de aur a Spaniei, cînd comorile Lumii Noi au fost cărate pe rîul Guadalquivir, "Madridul poate fi capitala Spaniei, dar Sevilla este capitala lumii". Cînd mulţimi impresionante de oameni se adunau pentru ceremoniile de sarbătorire a Săptămînii Sfinte a Paştelui sau pentru parade, lupte cu tauri şi artificii cu ocazia Targului din Aprilie ( La Feria de Abril), puteţi trăi acelaşi sentiment cu privire la acest oraş. Cei mai multi vizitatori sunt preocupaţi de trecutul său romantic: formarea în stil maur, magnifică catedrala, palatele, fantanile şi grădinile.

Clădirile sale cele mai renumite sunt concentrate la o distanţă mică în centrul istoric pe malul estic al rîului Guadalquivir. Caruţe trase de cai, vezi imaginea (foto 3), aşteaptă în Plaza de Triunfo lînga Catedrală pentru a face un tur prin oraş. Autobuze fara acoperiş dau altă alternativă vizitatorilor care vor să vadă în linişte atracţiile oraşului, principalul punct de preluare se află pe partea opusă a rîului, Torre del Oro.

Cordoba

Capitala provinciei romane a Hispaniei ulterior, Cordoba a cunoscut mai mare glorie în perioada maură, ca unul dintre cele mai principalele oraşe ale lumii medievale. În secolul 10, a fost declarat un califat îndependent al Imperiului Musulman de vest, cu capitala la Cordoba. Cei mai eminenti filozofi, oameni de ştiinţă şi fizicieni ai timpului, s-au adunat aici. Atît creştinii, cît şi evreii, au fost la fel de bine veniţi. Aici, califul Al-Hakam a reuşit sa

Foto 4 Cordoba, podul de peste râu

adune cea mai mare bibiliotecă din acele timpuri; cei mai pricepuţi artizani au fost angajaţi pentru a construi şi înfrumuseţa palate şi moschee.

Principalele obiective turistice sunt concentrate în vechiul oraş, chiar la nord de Guadalquivir. Podul de peste rîu (foto 4) , înca aflat în folosinţă este construit pe fundaţii romane.Pîna în Evul Mediu, acesta marca cel mai îndepartat punct pe care îl puteau atinge corabiile care mergeau pe mare.La capătul sudic al podului, un turn datînd din secolul al-XIV-lea gazduieşte un minunat muzeu al istoriei maure din Andalusia, unul dintre cele mai bune din regiune.

Granada

Ultimul "popas" al islamului în Spania a fost în Granada, cu peste 250 de ani dupa căderea Cordobei şi Sevilei către recucerirea crestină, Aceasta reminişcenţă a teritoriului maur a supravieţuit atît de mult timp prin diplomaţie şi plătind tribute regilor Castiliei, dar zilele sale au fost numerate atunci cînd Spania crestină s-a unit în final sub domnia regilor Ferdinand şi Isabella. Istoria a pastrat vie imaginea învinsului rege maur, Boabdil, care în momentul în care a fost obligat sa predea cheile oraşului monarhilor catolici înainte de a pleca în exil, a plîns uitandu-se în urmă la ceea ce a pierdut.Această ultima imagine a Granadei este pentru multi vizitatori prima, cunoscuta ca Poarta Suspinelor Maurului ( El Puerto del Suspiro del Moro).



Cadiz

Acest oraş port a atins culmi de faimă şi bogaţie ca rezultat al comerţului cu posesiunile spaniole din America. Datorită acestor bogaţii, piraţii barbari din Africa de Nord, cît şi atacătorii englezi, printre care şi renumitul Sir Francis Drake, au fost atraşi sa atace aceste teritorii. De numele Cadizului este legată şi Batalia de la Trafalgar, purtată pe coasta de la sud de Cadiz, între flota spaniolă şi cea franceză, în timpul razboaielor napoleoniene. Aproape în întregime înconjurată de apă.

Cadiz este asezat la capătul unei fâşii formate din mlaştini nisipoase mărginite de plaje cu nisip. Portul care stă cu faţa la golful adăpostit gazduieste flota pentru pescuit, iar ferry-boat-urile navighează către Insulele Canare şi Maroc. Partea mai noua a oraşului s-a raspîndit de-a lungul peninsulei, lăsînd încîntatorul centru vechi mai putin atins de modernism.

Barcelona.

Deşi este al doilea oraş ca mărime din Spania, dupa Madrid, Barcelona nu se consideră pe locul secund dupa nici un fel de criterii demne de consideraţie.Mai mult,Barcelona nu se recunoaşte nici că aparţinînd Spaniei, decît tangenţial.Pentru asta este capitala Cataloniei, o regiune autonomă – locuitorii acesteia ar considera ca este vorba de un stat în cadrul Spaniei, cu puteri extensive date de Madrid. Barcelona îşi are propria sa limbă, catalană, care se aseamană mai mult dialectelor de pe coasta sudica a Franţei decît castilianei spaniole.

Este departe de ţara flamenco-ului şi siestei; ca cel mai mare port al Spaniei, un important centru industrial şi commercial, Barcelona înseamnă business. Aspectul este mai cosmopolitan, arhitectură mai imaginativă, dar viaţa este încă împletită cu stilul mediteranean pasional.

Puţine oraşe din Europa au aşa multe cladiri datînd integral din secolele al XIII-lea–al-XV-lea. Acestea au supravieţuit deoarece Barcelona a intrat într-un declin cînd s-a descoperit pe coasta “greşita” pentru comerţ cu imperiul spaniol din Noua Americă. A reuşit să-şi revină cu ocazia revoluţieii industriale din



Foto 5 Sagrada Familia

secolul al XIX-lea, extinzîndu-şi graniţele oraşului medieval prin construirea unui nou cartier, Eixample, cu dimensiuni de zece ori mai mari.

Oraşul a "produs" artişti renumiţi în întreaga lume : pictorul şi sculptorul Joan Mir, cîntareţi de opera ca Jose Carreras şi Montserrat Caballe. O persoană care şi-a pus o amprentă unică asupra Barcelonei moderne este geniul excentric Antoni Gaudi, arhitectul catedralei Sagrada Familia (foto 5), înca departe de a fi terminate dupa mai mult de un secol. Această catedrală şi alte clădiri originale, atrag pelerinaje pe teme arhitecturale din întreaga lume.

Oraşul adoptiv al lui El Greco, Segovia, se poate lauda cu un apeduct roman superb, aflat chiar în centrul acestuia, o operă de artă şi un real triumf al ingineriei.


Barcelona are farmecul sau, chiar dacă turismul în Catalunia a luat amploare abia dupa Jocurile Olimpice, atunci cand a început şi dezvoltarea portului turistic şi a plajelor din împrejurimi. Orasul are doua obiective de importanta uriasa ce nu pot fi ratate: arhitectura lui Gaudi, în oraş existand mai multe cladiri concepute de acesta, şi catedrala Sagrada Familia (la ridicarea careia a contribuit acelasi Antonio Gaudi), una dintre cele mai impresionante constructii de acest gen din lume. Este o biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Îmensa clădire în stilul neo-catalon, bogată în ornamente, este încă neterminată şi se lucrează la ea din 1882. Aceasta este finanţată din bani publici, cum se obişnuia in Evul Mediu. Se aşteaptă să fie terminată pană în 2020.

Muzeul Picasso, portul, bulevardul principal al orasului, Rambla, Nou Camp, stadionul echipei FC Barcelona, sunt alte puncte de interes. Plajele din regiune sunt excelent îngrijite, iar atmosfera micilor localitati-statiuni este inconfundabila. Cea mai apropiată plajă de capitala Cataloniei este Barceloneta, la cateva minute de mers cu autobuzul, şi este frecventată inclusiv de localnici. Ceva mai departe se afla Icaria şi Mar Bella (ultima destinată nudistilor). La o distantă ceva mai mare, aproximativ o ora de mers cu masina, se afla plajele denumite generic Costa Brava, o suta de statiuni în care gasesti hoteluri de 3, 4 si 5 stele, foarte apropiate de plaja, cu servicii înreprosabile, magazine de tip bazar şi o viaţă de noapte intensă. Tot pe malul Mediteranei se află Tarragona, un orasel cu un aer aparte, cu vestigii romane, dar şi Port Aventură, unul dintre cele mai mari parcuri de distracţii din Europa.

Regiunea centrală a Spaniei, cunoscută sub numele de Castilia, reuneşte unele din cele mai importante monumente ale tarii. Aici se gaseşte stravechiul Toledo, fosta capitala a imperiului, şi tot aici se inalta Escorialul, splendida manastire-palat.În Castilia dainuie apeductul roman de la Segovia, cetatea Alczar, zidurile medievale de aparare ale Avilei, precum şi universitatea legendara din Salamanca. Toate acestea se regasesc relativ aproape de Madrid, fiecare dintre ele meritînd macar un scurt popas. Acesta se va prelungi însa odata ajunşi în labirintul drumurilor medievale ale Castiliei, unde fiecare zid spune o poveste, iar timpul pare să incremenească între incredibelele castele.

Salamanca
Salamanca, oraşul de pe Tormes, a devenit celebra prin universitatea sa, la fel de valoroasă pentru spanioli ca Oxfordul pentru englezi. Înfiinţată de Alfonso al IX-lea în 1218, aceasta se poate lauda cu o bibliotecă ce conţine circa 50.000 de pergamente şi volume legate în piele. Oraşul se mai poate mîndri cu două catedrale: cea noua (Catedral Nueva) şi cea veche (Catedral Vieja). Aceasta din urmă posedă un spectaculos altar din 53 de panouri pictate, precum şi o bogată colectie de obiecte de cult, reunite în Capela Santa Barbara.

Alte oraşe învecinate sunt populare pentru călătoriile de o zi din Madrid, incluzând Toledo, Segovia, Ávila, Aranjuez, Alcalá de Henares, mănăstirea şi complexul de palate de la El Escorial, şi Santa Cruz del Valle de los Caídos.



Foto 6. Santa Maria del Mar

Cea mai simetrica biserica a Barcelonei şi cu siguranţă cel mai bun exemplu de structură gotica mediteraneana din localitate (poza 6) , Santa Maria del Mar a fost construita între 1329 şi 1383, urmare a unui juramant facut cu un secol în urma de Jaume I, privind ridicarea unui lacaş de cult dedicat protectoarei marinarilor. Biserica îşi datoreaza actualul aspect graţios furiei anticlericale a anarhistilor din 1936, care au distrus în mare masura cladirea veche. Bazilica, avand multe capele şi strîne din lemn, a ars 11 zile la rînd, aproape prabusindu-se din cauza caldurii degajate de flacari. A fost restaurata dupa încheierea razboiului civil din Spania (in 1939) de mai multi arhitecti apartinand scolii post-Bauhaus, care au încercat sa-i pastreze puritatea formala iniţială.



Catedrala din Toledo

A fost ridicată în secolul al XIII-lea, fiind una din cele mai frumoase din Spania şi sediul cardinalului primat. Sub aparenta unei cladiri sobre se ascund nenumarate comori, precum vase liturgice batute în pietre preţioase, bogate vesminte ecleziastice, tapiserii istorice şi multe vitralii viu colorate. Adevărata avere a catedralei consta însa în picturile adunate aici, care poarta semnaturile unor artisti precum Tintoretto, Tiziano, Murillo, El Greco, Velzquez şi Goya. Surprinzatoare este Capela mozarabică, unde se ţin încă slujbe în zilele de duminica, în conformitate cu stravechiul rit mozarabic.



Mănăstirea San Lorenzo del Escorial - Foto 7

La 50 km nord-vest de Madrid, pe dealurile de la poalele muntilor Guadarrama, se înalţă , loc tradiţional de ingropaciune pentru monarhii Spaniei. Cladirea a fost ridicată de fanaticul religios Filip al II-lea, în onoarea augustului sau tata, Carol Quintul. Foto 7 vedere Mănăstire

Proiectat de Juan de Herrera, cel mai mare arhitect renascentist al Spaniei, edificiul este extrem de amplu, avand o structură retrangulara şi o sobrietate demna de o necropolă regală. De altfel, toţi monarhii Spaniei, începand de la Carlos I (cu doar trei exceptii), sunt îngropaţi aici, în Pantheonul regal, împreună cu reginele care au nascut viitori suverani. Cele mai putin norocoase, împreună cu odraslele lor neîncoronate, se odihnesc în Pantheonul infantilor. Manastirea mai pastrează biblioteca lui Filip al II-lea, conţinînd 4.000 de volume rare şi circa 2.700 de manuscrise extrem de valoroase, printre care se numara şi un jurnal al Sfintei Teresa.

Catedrala din Plaa de la Seu

Este o structură gotică elaborată, construită între 1298 şi 1450. Turla şi faţada gotică au fost adăugate însă mai tarziu, abia în 1892. Interiorul bisericii este foarte bogat, remarcandu-se stranele minutios sculptate, mormantul Sfintei Eullia (careia i este dedicată) şi galeriile ample. Pe treptele catedralei se adună din pacate turme de cerşetori, cu un aspect prea putin catalan. Piaţa din jur este foarte animată, aici reunindu-se frecvent mimii si artistii ambulanţi. Duminica dimineata în acest loc se danseaza sardana, un dans traditional catalan.



Mezquita-moschee
Ridicată din ordinul lui Abd ar-Rahman I (756-788), superba moschee din Cardoba a fost finalizată de Al Mansur (976-1002) în jurul anului 987. Interiorul este opulent, dupa tipicul arab, cu nenumaraţi stîlpi de sustinere sculptati din marmura scumpa sau din diverse varietăţi de cuart şi onix, care se ridică spre arcele alb-rosii în forma de potcoava, specifice arhitecturii maure. Odinioara, moscheea a detinut un exemplar original din Coran, precum şi un os din bratul profetului Mohammed, relicva ce a atras mii de pelerini pîna la cucerirea orasului de catre Ferdinand al III-lea.

Mănăstirea calugaritelor desculţe de sorginte regala, manastire ridicata la dorinţa Juanei de Austria, sora regelui Filip al II-lea, care a trait aici pana la sfarsitul zilelor. Lacasul de cult nu şi-a schimbat nici astazi destinatia iniţiala, cateva maicuţe (nu neaparat cu sange albastru, ducandu-şi înca traiul aici, cultivandu-şi singure legume în gradina manastirii. În interiorul sau sunt expuse, prin urmare, superbe picturi de Zurbaran, Tiziano şi Peter Brueghel cel Batrîn. Intrarea în palat este strajuită de două statui din piatră, reprezentandu-i pe prinţul incas Atahualpa şi pe regele aztec Montezuma. În interior exista nu mai putin de 2.800 de încaperi de un lux orbitor, cu bogate decoraţii în stil rococo, covoare şi porţelanuri scumpe, oglinzi, candelabre imense.


4. LOCURI DE PELERINAJ

Mănăstirea de la Encarnation

Mănastire de maici intemeiată în 1611 de Regina Margareta a Austriei, a fost menită a fi un refugiu pentru femeile din familia regala, motiv pentru care comunică printr-un pasaj subteran cu Palatul Regal. Manastirea este important loc de pelerinaj pentru credinciosii romano-catolici pentru că adaposteste aproximativ 1500 de relicve, printre care o fiola cu sangele Sf. Pantaleon, care se lichefiază în fiecare an la 27 iulie.



Santiago de Compostela

Celebrul loc de pelerinaj, situat în nord-vestul Spaniei, în provincia Galitia, mai pastreaza înca celebrele rute de pelerinaj medievale care aduceau pelerini din toate directiile: fostul drum cantabric de pe coasta asturiana, drumul francez din Pirinei, drumul englez din A Coruna, drumul portughez şi drumul dinspre Spania Centrala. Localitatea a devenit loc de pelrinaj în secolul IX, cand a fost descoperit mormantul Sf. Apostol Iacob . Acesta descoperire i-a împresionat pe spanioli să infaptuiască Reconquista care avea sa-i alunge pe musulmani din Peninsula Iberica. Luptatorii crestini şi-au numit patronul Matamoros (Ucigatorul de mauri). Santiago de Compostela a devenit cel mai important loc de pelerinaj crestin dupa Roma şi Ierusalim, adunand şi astazi peste 3 milioane de pelerini în Anii Sfinti – cand ziua sfantului se sarbatoreste duminica.

 Mănăstirea Montserrat

Situata nu departe de Barcelona, este o construcţie impresionantă situată într-un cadru natural extraordinar. Manastirea îşi are originea în prima asezare construită de calugrii benedictini în secolul IX, dar cladirile actuale dateaza din secolelel XIX–XX. Biserica manastirii adaposteşte La Moreneta – iubita Fecioara Neagra a Cataloniei. Tradiţia spune ca statuia din lemn a fost gasita de niste păstori într-o pestera, în secolul XII şi de atunci este venerata ca patron spiritual al Cataloniei.



San Juan de los Reyes

Această frumoasă biserică în stil gotic, strabatută de galerii elegante, a început sa fie construita în 1476, din dorinta cuplului regal format din Ferdinand şi Isabela. Catuşele de fier de pe peretii exteriori ai lacasului de cult au fost lasate acolo pentru posteritate de catre crestinii eliberaţi de sub jugul maur. Iniţial, monarhii catolici au intentionat sa folosească această biserică drept loc de îngropaciune pentru membrii familiilor regale, însa şi-au schimbat parerea dupa marele triumf înregistrat la Granada, în 1492. Mormintul lui Columbo.Mormantul este aurit şi este susţinut de trei statui care reprezinta 4 regi. Se spune ca dacă atingi pantofii unuia din cei patru regi, peste cativa ani te vei intoarce la Sevilla.



Deasemenea palate cu importanţă turistică ca:

Palatul Guell

A fost construit între anii 1886 - 1888 de acelasi arhidect care a construit şi Biserica Sagrada Familia, Antoni Gaudi.Aceasta constructie a fost destinata familiei magnatului catalan Eusebio de Guell,face parte din patrimoniul mondial UNESCO.



Palatul Real

Fosta resedinta regala, realizata de arhitectul italian Sabatini la iniţiativa regelui Filip V, adaposteşte o importanta colectie de tablouri de Velasquez, Caravaggio şi Goya, dar şi piese de sculptura, mobilă, tapiserie, sticlă, orfevrarie, medalii, portelan şi instrumente muzicale. Fiţi atenţi şi la splendidele camere decorate de Gasparini.



Castelul Bellver

Este situat pe un deal în apropiere de Palma de Mallorca, la zece minute de mers cu masina de la catedrala Seu. Este o cetate-muzeu în stil gotic construită pe dealul din apropierea centrului istoric al orasului.A fost construit în sec. al XIV-lea de catre regele James II al Aragonului. Constructia a durat mai bine de 40 de ani şi este operă arhitectului pedro Salva. Castelul este un exemplu aproape perfect al arhitecturii militare a acelor vremuri. Folosit ca o închisoare militară pe parcusul secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea, în zilele noastre reprezinta una dintre principalele atractii ale insulei Mallorca.Castelul adaposteşte Muzeul Provincial de arheologie, şi pictură.In anii ‘50, în timpul dictaturii lui Franco, obiectivul a deservit înca o data ca inchisoare; unul dintre cei mai celebri prizonieri ai edificiului fiind intelectualul şi scriitorul Gaspar Melchor de Jovellanos.



Casa Mila

Casa Mila este una dintre realizările arhitectului Antoni Gaudi în Barcelona care figurează pe lista de locuri din patrimoniul mondial UNESCO. Se află pe bulevardul Passeig, la numărul 92, în cartierul Eixample.

Acest imobil a fost contruit pentru Roger Segimon de Mila intre 1905 şi 1907. Este de asemenea denumit de către barcelonezi La Pedrera, care înseamnă carieră în catalană, pe motivul că faţada prezintă anumite ondulări înspirate din valurile oceanului şi crestele muntilor.

Atributele atractive ale edificiilor cultural sau sportive provin din arhitectura lor ,adesea însolita cît şi din exercitarea functiei lor iniţiala,din aceasta grupa fac parte:muzee,stadioane,biblioteci, case ,memorial,etc. Madrid are muzee importante, printre care şi o multime de pinacoteci, care reprezintă una dintre atractii turistice majore ale oraşului. Aşa-numitul Triunghi al Artei concentrează unul în apropierea celuilalt, trei puncte de referinta: Muzeul Prado, Thyssen-Bornemisza şi Muzeul Reina Sofia.



Casa-Batll Tot creatia lui Gaud este şi aceasta spectaculoasă casă cu acoperisul ondulat şi solzos, reprezentand balaurul ucis de Sfantul Gheorghe, şi balcoane ornate cu motive de oase şi cranii, sugerand victimele monstrului. Temele sunt imprumutate din istoria medievala a Cataloniei, caracterizată de fervoarea religioasa.

Casa de la Ciutat Ajuntament de Barcelona

(Primaria) Situata în Plaa Sant Jaume inima cartierului gotic barcelonez ,la numarul 1, primaria a fost construita în secolul al XV-lea. Peste drum se înalta Palau de la Generalitat, candva un forum roman, astazi sediul guvernului autonom catalan. Primaria se distinge prin superbele sale sali interioare, dintre care iese în evidenta Salde Cent, sediul primului parlament european, de unde Consiliul celor 1.000 a condus Barcelona între 1372 si 1714. Deosebit de frumoasa este şi Sal de Croniques, decorata de imensele picturi murale negre cu auriu ale lui Josep Maria Sert, realizate în 1928 şi ilustrand campania catalana organizata în secolul al XIV-lea în Bizant şi Grecia.



Muzee:

Muzeul Prado

Considerat unul dintre cele mai importante muzee din lume, Prado adaposteste picturi de Goya, Velasquez, Murillo, Zurbaran, El Greco, Ribera, Titian, Boticelli, Tintoretto, Poussin sau Durer. Colectia de arta decorativă conţine şi Tesoro del Delfin. Exista de asemenea numeroase sculpturi greco-romane. Cladirea muzeului a fost realizata de Juan de Villanueva la initiativă regelui Carol III. În timpul vizitei puteti să vă relaxati la cafenea, sa cumparati cadouri de la magazinul de suveniruri sau sa rasfoiti cateva carti rare în impresionanta biblioteca de la Prado.



Muzeul Naţional de Artă Reina Sofia

Este muzeul naţional spaniol de artă a secolului XX. Are colecţii importante ale lui Pablo Picasso şi Salvador Dalí, cu capodopere ale ambilor autori, cum ar fi Guernica, fără îndoială, cel mai bine cunoscută opera a muzeului. De asemenea, deţine lucrări de Juan Gris, Joan Miro, Julio Gonzalez, Yves Klein, Lucio Fontana, Eduardo Chillida, Pablo Palazuelo, Pablo Serrano, Jean Arp, Antoni Tŕpies, Francis Bacon, Pablo Gargallo, Alexander Calder, Mark Rothko, şi Jose Luis Gutierrez Solana, printre altii. Gazduieste, de asemenea, o bibliotecă specializată în artă, cu liber acces, cu mai mult de 100.000 de cărţi, 3500 de înregistrări audio şi aproape 1.000 de înregistrări video.



Muzeul Thyssen-Bornemisza

Este una dintre cele mai mari colecţii de artă privata din lume, dobândita în cea mai mare parte de către statul spaniol. Colecţiile sale expun o imagine de ansamblu a istoriei artei în ordine cronologică, astfel încât vizita începe cu Renaşterea şi se termină în secolul al XX-lea. Al doilea etaj este ocupat de opere ale ciclului gotic târziu şi renascentist pana la baroc, trecand prin Quattrocento-ul italian, cu autori ai şcolilor germane şi flamande, ca, de exemplu, Jan van Eyck, Albrecht Dürer şi Hans Holbein, şi o galerie dedicată lui Tiziano, Tintoretto, Bassano, El Greco, Bernini şi Caravaggio, printre altii. La primul este expusa o colectie de picturi olandeze, de la Frans Hals la Max Beckmann, cu mostre de realism, rococo, neoclasic, romantic şi mişcări impresioniste. La parter sunt lucrari ale secolului al XX-lea, de la Cubism şi avantgarda timpurie la Pop Art. Se evidenţiaza unele capodopere contemporane ale lui Picasso, Piet Mondrian, Marc Chagall şi Edward Hopper. Trebuie remarcat că acesta este singurul muzeu din Spania care prezinta o imagine coerentă a curentelor picturale ca impresionism, expresionismul german şi pictura romantica europeana; în plus, expune lucrări total absente încolectiile de stat, cum ar fi Jan van Eyck, Piero della Francesca, Frans Hals, Vincent van Gogh sau Friedrich.



Muzeul Arheologic Naţional - conţine mostre de artă de la preistorie la secolul al XIX-lea, în special din Peninsula Iberică, pe 3 etaje. Unele dintre lucrarile sale cele mai reprezentative sunt: Dama de Elche, Dama de Baza, Dama de Ibiza, Mormantul lui Pozo Moro, o expozitie de mozaicuri romane şi Mormantul lui Dona Constanza de Castilla.

Muzeul de la Real Academia de Bellas Artes de San Fernando

Colecţia sa permanentă include în special lucrări de artă spaniolă, italiană şi flamandă în secolele XVIII şi XIX. Autori reprezentativi: Murillo, Ribera, Zurbaran, Goya, Vicente Lopez, José de Madrazo, Federico de Madrazo, Sorolla, şi printre străini Giovanni Bellini, Arcimboldo, Correggio, Rubens şi Mengs.



Muzeul Naţional de Arte Decorative

40000de piese care includ mobilier, ceramică (Manises, Talavera de la Reina, Buen Retiro, Sčvres), sticla (vechi, La Granja, Lalique), textile, covoare şi o colecţie importantă de lucrări orientale.



Stadionul Santiago Bernabeu

Stadionul echipei Real Madrid, a fost construit în 1947 la iniţiativa presedintelui Consiliului Director Santiago Bernabeu. Cu o capacitate de peste 70.000 de spectatori stadionul a fost mult timp cel mai mare din Spania. Puteti sa vizitati muzeul clubului, camera trofeelor şi chiar sa intrati pe peluza.



Piaţa de Cibeles

Aici se află impresionanta sculptura proiectată de Ventura Rodriguez care o înfatiseaza pe mama tuturor zeilor, Cibele, într-o trasura trasă de de lei.

Amplasată într-o zona foarte bogata din punct de vedere istoric, sculptura este simbolul preferat al madrilenilor. Fanii echipei Real Madrid se aduna aici dupa fiecare victorie a echipei lor preferate.
Piaţa nunţilor

Deşi piaţa a fost neglijată vreme de mai multi ani, în prezent ea a fost renovată în întregime, pastrandu-se stilul arhitectural maur, iar cladirile au fost transformate în birouri ale guvernului. Ceea ce este tipic pentru aceasta piaţă este folosirea extensivă a caramizilor de culoare rosie în arhitectura cladirilor dar şi a marmurei (la coloane) sau a ţiglei în plan secundar. O alta trasatură caracteristică pentru această piaţă este faptul că partea frontală a palatului contine o serie de mozaicuri cu reprezentari istorice, fiecare simbolizând una din provinciile spaniole. De obicei, turiştilor le place sa faca poze în aceste locuri, aşa că vă recomand să vă luati cu dvs şi aparatul de fotografiat sau camerele de luat vederi. Dacă aveti noroc puteti vedea chiar şi nunti cu specificul spaniol în acest loc întrucît se obişnuieşte ca mirii sa facă fotografii în această piaţă.

Castelele sunt nişte locuinţe ale seniorelor feudali, răspîndite de la Atlantic pînă la Pacific. Castelele exercită asupra regiunilor din jur o autoritate politică şi administrative, asociindu-şi, indirect şi atribuţii de sediu. Majoritatea castelelor apar ca edificii puternic întarite, cu ziduri, turnuri de apărare, şanţuri periferice şi poduri mobile. Ele erau amplasate pe promontorii stîncoase, pe faleze surplombate ale unor versanti abrupti. Spania este una din ţarile care deţine şi astfel de fortificaţii ca castele.

Cîndva, în Spania se găseau peste 10.000 de castele, mai mari şi mai mici, încă locuiţe sau ruinate, multe dintre ele cu poveşti ce ar fi putut înspira pagini şi pagini. Cronicile epocii vorbesc de multe dintre acestea în termeni elogioşi. Astazi, din pacate, mai există doar aproximativ 2500 de castele, o cifra imensă comparativ cu alte tari, dar parcă prea mică pentru istoria Spaniei.



CONCLUZII

S-ar putea spune că Spania este irevocabil legată de Don Quijote. Şi totuşi, Spania anului 2010 e plină nu doar de culoarea istoriei sale, ci şi de ritmurile civilizaţiei moderne, de dinamismul pe care i-l conferă expansiunea economică evidentă. Spania deschide larg porţile către cei care doresc să o cunoască, iar oamenii ei, cutezători colindători ai mărilor şi oceanelor lumii, iubitori ai înfruntărilor cavalereşti, trăiesc intens fiecare clipă şi doresc să-şi împărtăşească bucuria cu toţi cei care le sunt oaspeţi.

Spania este tară mediteraneană ce ocupă cea mai mare parte a Peninsulei Iberice şi care e celebră prin coride şi dansuri flamenco, bine dezvoltat, fiind turismul mai ales în zonele litorale împărţite în “coste”.Este ţara care are un patrimoniu turistic bogat şi are toate elementele atît de resurse naturale cît şi antropice pentru a se clasa pe locul II dupa numarul de turisti care vin sa viziteze aceasta ţară cu multe surprize şi care întotdeauna are ceva nou chiar daca o vezitezi de mii de ori.

Analizind potenţialul turistic al acestei ţări putem face o concluzie că este o ţară turistică şi cu un potential turistic bogat şi o infrastructură dezvoltată. Spania e patria artei, a culturii, a muzicii, a arhitecturii, a coridelor şi a marilor fieste. Ocupă peste 80% din Peninsula Iberica, şi e singura ţară mediterană care are un tărm lung situat în vecinatatea Oceanului Atlantic, care oferă plaje însorite cu mii de vizitatori anual.

Turiştii străini dar chiar şi cei locali îi vezi serile, în grupuri mici, în barurile care împânzesc oraşul, bucurându-se în faţa unui pahar de vin, într-o atmosferă plăcută, îi vezi cum pornesc către nord şi se opresc în Castilia (Segovia se bucură de o apreciere unanimă) sau în Cantabria şi Ţara Bască (se lasă vrăjiţi de vegetaţia bogată şi de plajele de pe latura nordică - San Sebastian, Santander, Comillas, Santillana del Mar, Hondarribia, pentru a numi doar câteva), către sud unde zăbovesc să privească în tăcere ocrul pămîntului, albastrul senin al cerului, verdele măslinilor şi albul faţadelor clădirilor, sau către est, pentru a se bucura de viaţa intensă a Barcelonei.

Spania se merita de vizitat din mai multe motive:



  • Cultura şi stilul de viata latin a cucerit lumea întreagă;

  • Gasronomia spaniolă tentează;

  • E o metropolă bine amenajată din punct de vedere turistic;

  • E bogata în resurse antropice şi naturale, care sunt originale;

  • Are insule care au plaje însorite şi ofera servicii de calitate şi de agrement.

Fiindcă a dat lumii pictori cum ar fi Goya, Dali, Picasso,scriitori precum: Cervantes, de Lorca, cântăreţi ca JulioIglesias, cineaşti precum Almodovar, a finanţat desoperitorul Americii – Cristofor Columb, Spania reprezintă destinaţia forte a celor mai pretenţioşi turişti de pe Terra. Motivaţia nu poate lasa indiferenţi pe cei mai capricioşi sau aleşi turişti, rămâne doar practica Spaniei să fie un bun exemplu pentru ţara noastră.

Pentru viitor îmi propun să stidiez posibilităţile de implimentare a practicilor spaniole în domeniul turismului în Republica Moldova, poate chiar prin exemplul ineditului, or, el este cel ce poate ademeni turiştii într-o ţară.



BIBLIOGRAFIE


    1. Spania – Ghid Turistic, editura Meteor Press, 2008, 56 pag.

    2. Ghid turistic Spania, editura Vremea, 2005, 66 pag

    3. Cristureanu Cristiana „Economia şi politica turismului internaţional”, Editura Abeona, Bucureşti, 1992, 246 p.

    4. Stăncioiu Aurelia Felicia „Dicţionar de terminologie turistică”, Editura Economica, Bucureşti, 1999, 245p.

    5. Stănciulescu Gabriela „Managementul – Marketing în turism”, Editura Independenţa Economica, Braila, 1998, 271p.


Dostları ilə paylaş:
Orklarla döyüş:

Google Play'də əldə edin


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə