Ministerul educaţiei, cercetării și inovării

Anexa 7.2

Principalii 10 paşi pentru asamblarea unui calculator.

1) Compatibilitatea componentelor

Componentele care se asamblează trebuie să fie compatibile între ele pentru a evita problemele de incompatibilitate între componente.

2) Pregătirea pentru asamblare

Se despachetează componentele pregătindu-le astfel pentru asamblare.

3) Carcasa şi distanţierele

Se desface carcasa şi se aşează distanţierele pentru placa de bază pe poziţiile necesare. Distanţierele sunt mici dopuri din metal sau plastic destinate montării plăcii de bază în carcasă. Ele au totodată rolul de a asigura o distanţă între placa de bază şi carcasă pentru a se evita apariţia unor scurtcircuite ce defectează placa de bază. Dacă nu sunt deja preinstalate, se plasează placa de bază în poziţia corectă în carcasă şi se urmăreşte suprapunerea locurilor de fixare (găurilor). Distanţierele se plasează numai în locurile unde găurile de pe placa de bază se suprapun perfect cu cele din carcasă.

4) Instalarea microprocesorului

Puneţi placa de bază pe punga antistatică cu care a venit. Asiguraţi-vă că socket-ul este deschis. Puneţi procesorul în poziţia corectă (săgeata de pe procesor trebuie să corespundă cu cea de pe socket). Apăsaţi încet până toţi pinii procesorului intră în locurile lor şi apăsaţi tare. Dacă procesorul nu intră bine, nu îl forţaţi, scoateţi-l afară şi mai încercaţi o dată. Închideţi clapeta de la socket pentru fixarea definitivă.

5) Coolerul

Pentru acest accesoriu trebuie să vă asiguraţi că se potriveşte cu procesorul şi cu placa de bază. El are un sistem de prindere, iar în manualul placii de bază şi în cel care însoţeşte procesorul sunt descrise amănunţit modalităţile de prindere şi de alimentare.

6) Memoria RAM

Toate memoriile moderne RAM au o singură posibilitate de a intra în slot. Plăcile de bază actuale au mai multe sloturi pentru memorie şi nu contează pe care îl folosiţi. Totuşi, indicat este să consultaţi manualul plăcii de bază pentru a verifica dacă instalaţi memoriile corect. Acestea trebuie impinse până sistemul de prindere de pe margini intră în funcţiune.

7) Instalarea plăcii de bază

Asiguraţi-vă că nu există piese ce vă pot încurca iar distanţierele sunt plasate corect. Fixaţi-o ferm în lăcaşurile prevăzute cu ajutorul şuruburilor cu pasul filetului rar, acelaşi tip de şuruburi ca la HDD. Conectaţi apoi alimentările şi fiţi atenţi la conectorii alimentării plăcii de bază să fie poziţionaţi corect. În continuare, se montează firele ce vin dinspre panoul frontal. De asemenea pentru LED-uri şi USB-uri trebuie să respectaţi polaritatea. Firul roşu trebuie să fie pe plus, marcat pe placă cu 1 sau simplu cu +. În ambele cazuri porturile sunt marcate pe placă deci va fi uşor să conectaţi firele. Verificaţi încă o dată polaritatea şi fiţi atenţi să nu uitaţi ceva neconectat.

8) Montarea unităţii optice, floppy disk-ului si a hard disk-ului.

Aveţi grijă că pentru primele două aveţi nevoie de şuruburi cu pasul filetului mărunt iar pentru ultimul şuruburi cu pasul filetului rar.

8.a) Instalarea hard disk-ului

Pentru instalarea HDD-ului trebuie să aveţi disponibile cablurile IDE sau Serial ATA ce se conectează pe placa de bază în locurile lor. Hard disk-ul are în spate mai mulţi conectori ce trebuie aşezaţi în poziţia pentru Master sau Single Drive, conform indicaţiei lipite pe el. Dacă avem mai multe hard disk-uri se montează în perechi, unul Master altul Slave.

8.b) Discheta

Chiar dacă nu este neapărat necesară, discheta poate fi utilă în multe cazuri şi ar fi bine să o aveţi instalată. Unitatea de dischetă se prinde ferm cu patru şuruburi. Ea se alimentează cu două cabluri, unul de date şi unul de alimentare. Numărul de pini şi poziţionarea acestor cabluri fac imposibilă montarea greşită.

8.c) Unitatea optică

În principal, unitatea optică se conectează după aceleaşi principii ca şi hard disk-ul.

9) Placa video

Majoritatea plăcilor video moderne sunt de tip PCI-Express şi trebuie introduse în slotul PCI-e de pe placa de bază. În cazul în care aveţi o placă video AGP, aceasta se introduce în unul dintre sloturile AGP.

10) Alte componente adiţionale

Dacă placa de bază conţine mai multe fire sau componente, e bine să consultaţi manualul pentru a vă asigura că totul va fi instalat în mod corespunzător. Închideţi carcasa, montaţi tastatura, mouse-ul şi monitorul. Verificaţi iarăşi toate conexiunile apoi porniţi calculatorul pentru prima dată. Dacă există probleme (computerul nu porneşte; computerul porneşte, dar nu boot-ează) este bine să verificaţi încă o dată toate componentele şi modul lor de instalare.

Anexa 7.3

Întreţinerea componentelor hardware interne

1. Noţiuni generale

Componentele interne ale unui calculator degajă o cantitate importantă de căldură în timpul funcţionării acestuia. Principalele componente care produc căldură sunt transformatorul sursei de alimentare, procesorul, hard disk-ul, unitatea CD-ROM şi placa video.

Un alt factor care afectează disiparea căldurii produsă de calculator este praful care datorită atracţiei electrostatice şi gravitaţiei are tendinţa de a se acumula pe componentele interne ale calculatorului. Praful depus pe o suprafaţă (de exemplu pe placa de baza sau pe placa video) acţionează ca un izolator termic reducând schimbul de căldură între suprafaţa respectivă şi mediul înconjurător. Ca urmare suprafaţa respectivă nu va putea să transfere o parte din caldură către mediul ambiant şi este posibil ca piesa căreia ii aparţine suprafaţa în cauză să devină în timp instabilă în funcţionare.

Mediul ambiant în care se află calculatorul are o importanţă deosebită în funcţionarea optimă a acestuia. Calculatorul este un aparat a cărui răcire se face cu aer adus din mediul înconjurător. Acest aer pătrunde în carcasă prin micile găuri care există pe panourile acesteia.

Este indicat să păstrăm temperatura mediului ambiant din camera în care se află calculatorul la valori rezonabile, de până la 25 de grade Celsius. De asemenea nu trebuie să supunem calculatorul la variaţii mari de temperatură pentru că există posibilitatea ca acestea să producă defectarea unora dintre componente. De exemplu dacă pe timp de iarnă, având calculatorul oprit am uitat geamul deschis la cameră timp de 1-2 ore şi temperatura a scăzut mult este recomandat să lasam temperatura să revină la valori de peste 15-16 grade Celsius inainte de a porni calculatorul.

Cu cât aerul din camera în care se află calculatorul este mai curat, cu atât calculatorul va funcţiona mai bine. Aceasta înseamnă că trebuie să aspirăm în mod regulat praful din cameră şi să nu permitem fumatul în cameră.

2. Materiale  necesare

Pentru asigurarea unei întreţineri corecte a calculatorului avem nevoie de câteva cârpe de bumbac curate, uscate şi care să nu lase scame. De asemenea avem nevoie de o soluţie de detergent lichid care să fie compusă din apă şi săpun sau un detergent folosit pentru spălarea vaselor. În fine este posibil să avem nevoie şi de o mică pensulă de pictură curată (nefolosită) şi moale care ne va ajuta să curăţăm praful din zone mai greu accesibile.

Un accesoriu util este şi un aspirator (sau mai bine un miniaspirator) care să poată inversa fluxul de aer, adică să fie capabil să sufle aerul. Nu este indicat să ţinem dispozitivul prin care suflăm aerul (furtun, de ex.) foarte aproape de suprafaţa care trebuie curăţată, mai ales dacă viteza curentului de aer este mare.

3. Precauţii

Un calculator care nu a fost curăţat de multă vreme poate avea la interior o cantitate mare de praf şi ca urmare este bine să ne luăm câteva precauţii care să ne asigure că nu ne vom periclita sanatatea. Este bine să folosim nişte ochelari de plastic etanşi (de exemplu nişte ochelari de schi) pentru a evita să ne intre praful în ochi. Dacă nu avem astfel de ochelari trebuie pur şi simplu să închidem ochii atunci când suflăm praful de pe componente. De asemenea trebuie să evităm cât putem de mult să inhalăm o cantitate mare de praf.

Atunci când suflăm cu ajutorul unui aspirator praful din interiorul carcasei sau de pe piesele calculatorului trebuie să facem operaţia respectivă în exteriorul casei sau pe balcon (pentru ca acest praf să nu rămână în încăperea în care se află calculatorul) şi de asemenea să fim atenţi la direcţia fluxului de aer în aşa fel încât să nu inspirăm noi praful ridicat de pe componente.

4. Curăţarea  suprafeţelor

Toate suprafeţele murdare (panourile carcasei calculatorului, carcasa monitorului, etc.) trebuie mai întâi şterse de praf cu o cârpă uscată şi abia apoi curăţate cu o soluţie de apă călduţă şi detergent lichid.

Trebuie ţinut minte faptul că soluţia de apă călduţă şi detergent (sau apă şi săpun) nu se pune direct pe piesa curăţată ci pe cârpă cu care curăţăm. Pentru suprafeţele de plastic putem folosi şi alcool sanitar (spirt) care are avantajul că se evaporă foarte repede, dar care nu curăţă atât de bine ca soluţia de apă şi detergent lichid.

 

5. Întreţinerea  ventilatoarelor

Funcţionarea optimă a calculatorului chiar şi în condiţiile în care temperatura ambiantă este ridicată depinde în mare masură de capacitatea diferitelor ventilatoare de a disipa căldura degajătă de componentele calculatorului. Un ventilator nou îşi îndeplineşte funcţia cu succes, însă o dată cu trecerea timpului randamentul său scade.

 Un ventilator care funcţionează normal emite un zgomot care îşi păstrează aceeaşi intensitate. Un ventilator care nu mai merge bine are de asemenea un sunet caracteristic, sincopat, care nu are în pemanenţă aceeaşi intensitate. Uneori zgomotul ventilatorului dispare pentru o perioada de timp, semn ca el s-a oprit din funcţionare.

Ştergerea palelor elicei se face întâi cu o cârpă uscată pentru a îndepărta praful şi apoi cu o cârpă umezită în solutie de detergent.

Pentru lubrifierea ventilatoarelor calculatorului avem nevoie de ulei folosit în mecanica fină (de ex. cel folosit pentru ungerea componentelor ceasurilor mecanice). Un ventilator nou are destul lubrifiant pentru a funcţiona optim un an de zile însă cu trecerea timpului lubrifiantul dispare şi rotirea elicei ventilatorului devine din ce în ce mai grea, iar acest lucru se răsfrânge asupra funcţionării procesorului care nu mai este răcit suficient.

Toate ventilatoarele au doua etichete autocolante lipite pe părţi opuse ale porţiunii centrale a elicei, dintre care una este colorată mai viu şi este mai frumoasă iar alta este colorată în culori mai şterse, fiind mai puţin atrăgătoare. Eticheta mai frumoasă acoperă partea elicei care se vede la exterior şi are o funcţie publicitară, ea acoperind doar o suprafaţă de plastic. Eticheta mai puţin atrăgătoare acoperă însă dopul de cauciuc pe care trebuie să-l scoatem pentru a avea acces la axul elicei. Înlăturăm eticheta fără a o rupe sau mototoli şi o punem bine pentru că o vom pune la loc după ce ungem axul.

Scoatem dopul de cauciuc cu ajutorul unei şurubelniţe cu capul plat şi subţire. Punem capul şurubelniţei la limita dintre marginea dopului de cauciuc şi porţiunea din plastic a elicei şi apoi tragem uşor în sus iar dopul va ieşi. În compartimentul care apare vedem capul axului elicei peste care punem o picătură de ulei cu ajutorul unei pipete sau a unei seringi mici. O picătură este suficientă, nu este necesar şi nici indicat să punem mult ulei.

Punem dopul de cauciuc la loc apăsându-l cu degetul şi apoi lipim din nou eticheta peste dop sau punem o bucată de bandă izolatoare (sau scoci) dacă lipiciul etichetei nu mai permite ataşarea ei. Apoi ţinem ventilatorul cu dopul în sus şi rotim de câteva ori cu mana elicea ventilatorului pentru a permite uleiului să pătrundă în jos pe toată lungimea axului. Punem ventilatorul de-o parte pentru o jumătate de oră înainte de a-l monta din nou, timp care permite uleiului să coboare pe ax şi să nu iasă pe lângă marginile dopului atunci când manipulăm ventilatorul.

    Pentru ventilatoarele mici (cum sunt cele ale unor plăci video mai ieftine) care nu au dop de cauciuc deasupra axului lor, este esenţial să îl acoperim pe acesta din urmă fie cu eticheta autocolantă, fie cu o bucată de bandă izolatoare (recomandat) sau cu scoci dacă eticheta şi-a pierdut lipiciul. Eticheta sau bucata de scoci trebuie aplicate doar după ce am curăţat bine suprafaţa pe care urmează să le lipim. În nici un caz nu trebuie lăsat descoperit axul ventilatorului, pentru că în acest caz lubrifierea sa a fost în zadar, uleiul dispărând în câteva zile. Cantitatea de ulei folosită la lubrifiere nu trebuie să fie foarte mare pentru că dacă punem prea mult ulei el va dezlipi eticheta de pe axul ventilatorului şi se va scurge în afară. De fapt în cazul ventilatoarelor fără dop de cauciuc este mai degrabă indicat să folosim un lubrifiant pe bază de pastă (de ex. vaselina), pentru că acesta este mai aderent şi nu riscăm să îl pierdem atât de uşor din cauza forţei centrifuge. Temperatura ridicată scade consistenţa pastei lubrifiante, ceea ce permite ungerea optimă a axului ventilatorului. Lubrifiantul-pastă se va evapora după un anumit timp şi va trebui aplicat din nou, dar chiar şi aşa durata de funcţionare corespunzătoare a ventilatorului este dublă faţă de lubrifianţii pe bază de ulei.

6. Întreţinerea radiatorului procesorului

Funcţionarea la capacitate maximă a procesorului chiar şi în condiţiile în care temperatura ambiantă este ridicată depinde în mare măsură de capacitatea radiatorului de a disipa căldura degajată de procesor. Prinicipalele cauze pentru scăderea randamentului răcitorului sunt acumularea de praf (pe radiator şi pe ventilator) şi dispariţia lubrifiantului care asigură rotirea uşoară a palelor ventilatorului.

Radiatorul se curaţă uşor de praf folosind o cârpă uscatăa şi subţire, pe care o introducem cu grijă în spaţiile dintre lamelele radiatorului şi o mişcăm într-o parte şi în alta. Putem folosi şi o pensulă de pictură (nefolosită la pictat) pentru a curaţă de praf anumite zone ale radiatorului.

Întreţinerea radiatorului este bine să fie făcută la intervale regulate ,dar oricum cel puţin o dată la 6 luni pentru a fi siguri că elicea ventilatorului poate să menţină numărul de rotaţii pe minut necesar pentru răcirea adecvată a procesorului.

7. Întreţinerea  procesorului

Procesorul nu necesită o întreţinere propriu-zisă, dar este bine să-l demontăm dacă dorim să fim siguri că transferul de căldura între el şi radiator este maxim. Pasta termoconductoare (pasta siliconică), cea care asigură transferul termic, este supusă la temperaturi foarte mari şi ca urmare este posibil ca în timp calitatea ei să se degradeze. Înlocuirea pastei termoconductoare este o operaţiune extrem de simplă. Va trebui să ştergem pasta termoconductoare veche de pe suprafaţa procesorului şi a bazei radiatorului cu o cârpă uscată şi apoi să curăţăm ambele suprafeţe cu ajutorul unei cârpe îmbibate (şi bine stoarse) în spirt. În final ştergem bine cu o cârpă uscată ambele suprafeţe. Trebuie să fim atenţi să nu apăsăm tare pe procesor în timpul operaţiei de curăţare. Montăm procesorul în soclu şi aplicăm o picătură de pastă termoconductoare (din seringa furnizată împreună cu radiatorul) pe suprafaţa lui. Împrăştiem cu delicateţe picătura de pastă într-un strat omogen pe toată suprafaţa procesorului cu ajutorul degetului arătător învelit într-o bucată de plastic (pungă, manuşă) şi înlăturăm pasta care a depăşit marginile procesorului. După această operaţiune putem să montăm radiatorul peste procesor.

8. Întreţinerea  plăcii  video

Plăcile video moderne sunt componente de a căror funcţionare la parametri maximi depinde performanţa generală a calculatorului.

Placa video este uşor de demontat, ceea ce face ca întreţinerea ei să nu fie dificilă. Suflăm cu aer placa video pe ambele părţi pentru a îndepărta praful de pe ea şi eventual folosim şi o cârpă uscată sau o pensulă pentru a curaţa anumite porţiuni ale ei pe care praful a rămas aderent.

Radiatorul se curăţă de praf folosind o cârpă uscată şi subţire, de exemplu o batistă, pe care o introducem cu grijă în spaţiile dintre lamelele radiatoarelor (de pe GPU şi memorii) şi o mişcăm într-o parte şi în alta. Curăţarea postamentului radiatorului (porţiunea care acoperă procesorul grafic) trebuie făcută cu delicateţe, fără a apăsa tare, pentru a nu deteriora procesorul. Putem folosi şi o pensulă de pictură pentru a curăţa de praf anumite zone ale radiatoarelor.

 În condiţiile în care ventilatorul plăcii video se roteşte foarte încet, plasticul din care este contruită placa video se va supraîncălzi şi va emite un miros caracteristic de ars, chiar dacă nici una din componentele electronice de pe ea nu s-a ars la acel moment. Dacă nu vom demonta ventilatorul de pe placa video pentru a-l curăţa de praf şi a-l lubrifia atunci avem toate şansele ca placa video să devină inutilizabilă, pentru ca mai devreme sau mai târziu una din componentele electronice principale (cipsetul sau modulele de memorie) nu va mai rezista la temperatura crescută şi se va arde cu adevărat.

9. Întreţinerea  plăcii  de  bază, a  plăcilor  de  extensie  şi a  memoriei  RAM

Placa de bază (PB) trebuie suflată cu aer pe ambele părţi pentru a îndeparta praful acumulat la suprafaţa ei. Este posibil ca o parte din praf să rămână aderent la suprafaţa în unele locuri (sloturi PCI, sloturi ale modulelor de memorie, etc.) şi acesta va trebui îndepărtat cu o cârpă uscată sau cu o pensulă. Cablurile de conectare a componentelor calculatorului (cablurile IDE, de ex.) trebuie şi ele şterse de praf.

Plăcile de extensie sunt plăcile introduse în sloturile PCI (modem, placa de reţea, etc.) şi la fel ca placa video ele trebuie curăţate de praf prin suflare şi eventual cu ajutorul unei cârpe uscate. Modulele de memorie trebuie şterse de praf cu o cârpă uscată.

10. Întreţinerea  unităţilor  de  stocare

Hard disk-ul, unitatea CD-ROM şi unitatea de dischetă trebuiesc şterse de praf la exterior cu o cârpă uscată.

Funcţionarea unităţii CD-ROM este uneori afectată de acumularea de praf la interior (mai ales dacă folosim discuri murdare, pline de praf) care se depune pe lentila mecanismului de citire a discurilor. Există nişte CD-uri speciale care permit curăţarea lentilei respective. În mod normal nu este necesar să folosim aceste discuri speciale pentru că unitatea funcţioneaza bine timp de cel puţin 1,5-2 ani de folosire intensivă, după care este recomandat să o înlocuim cu o unitate nouă.

Unitatea de dischetă este una din componentele care acumulează pe parcursul timpului mult praf la interior indiferent dacă o folosim sau nu. Acest lucru se întâmplă din cauza prezenţei fantei de introducere a dischetelor prin care intră mult praf chiar dacă fanta este acoperită de un volet protector. Unitatea se poate demonta foarte uşor şi astfel putem curăţa praful din interiorul unităţii.

11. Întreţinerea  sursei  de  alimentare

Sursa de alimentare este componenta care în caz că nu este întreţinută periodic poate afecta cel mai mult funcţionarea calculatorului.

Temperaturile înalte şi praful duc cu timpul la defectarea ventilatorului şi în consecinţă funcţionarea sursei de alimentare este perturbată. La sfarşitul unui an de funcţionare este foarte posibil ca ventilatorul sursei să îşi piardă o mare parte din lubrifiant şi palele elicei să fie pline de praf. Ca urmare zgomotul scos de ventilator va deveni sincopat (se opreşte, porneşte iar, etc.) iar dacă ne uitam cu lanterna putem vedea ca palele se învârtesc greu. Uneori este posibil ca ventilatorul să nu înceapă să se învârtă atunci când pornim calculatorul sau să se oprească după un anumit timp. Sursa va emite un miros caracteristic, de ars şi acesta este semnul cel mai evident că trebuie să închidem calculatorul şi să curăţăm sursa sau să cumpărăm una nouă. Prezenţa mirosului de ars nu înseamnă că sursa s-a ars şi nu mai poate funcţiona. Dacă o curăţăm în mod corespunzător ea va funcţiona bine.

Este recomandat ca sursa de alimentare să fie deschisă şi curăţată de personal specializat de la un service pentru calculatoare.

Există şi posibilitatea să efectuăm o curăţire parţială a sursei fără a o deschide. Pentru aceasta suflăm cu aspiratorul aer prin fantele cutiei în care se află sursa şi astfel eliminăm o parte din praful aşezat pe piesele din sursă. Cu acest procedeu nu rezolvăm însă cele mai importante probleme şi anume curăţarea palelor ventilatorului şi lubrifierea axului acestuia.

12. Periodicitatea  procesului  de  curăţare

Procesul de curăţare a componentelor interne trebuie repetat periodic dar nu este nevoie să demontăm complet calculatorul decât cel mult o dată la 6 luni pentru a-l curăţa de praf în mod temeinic.

 Este indicat ca o dată la 3 luni (sau mai frecvent, în funcţie de mediul ambiant în care se află calculatorul) să deschidem carcasa calculatorului şi să suflam aer peste componente pentru a le curăţa de praf. Unele componente (placa video, de ex.) pot fi demontate şi curăţate foarte uşor. Putem de asemenea să ătergem de praf unităţile de stocare fără a le demonta. Ventilatoarele trebuie curăţate de praf şi eventual lubrifiate o dată la 3 luni.