Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Fericitul Augustin (354-430, prăznuit la 15 iunie). „Figură gigantică a literaturii creştine", cum l-a numit inspirat patrologul român loan G. Coman, Fericitul Augustin s-a născut la Tagaste, în Numidia (azi Souq Ahras, în Algeria). Mama sa, Monica, era o creştină deosebită, dar Augustin a rămas mulţi ani numai catehumen, fără să fie botezat. Şi-a definitivat studiile la Cartagina şi devine profesor aici. Este perioada vieţii celei mai decăzute moral, întrucât întreţine o relaţie amoroasă din care i se va naşte un fiu, decedat puţin după ce a primit botezul (390) şi împărtăşeşte vreme de 9 ani erezia maniheilor, considerând religia ortodoxă a mamei sale drept o superstiţie. Monica, în încercarea de a-şi redobândi fiul pentru dreapta credinţă şi pentru vieţuirea morală, cere sfat unui episcop. Având unele nelămuriri, Augustin apelează la cel mai învăţat episcop al maniheilor, dar dialogul cu acesta 1-a decepţionat şi drept urmare, se depărtează încet de maniheism. Deşi mama sa se opune, el pleacă la Roma în 383 şi întemeiază o şcoală, apoi obţine catedra de retorică la Milan (în 384). Este momentul când îl audiază pe Sfântul Ambrozie, Arhiepiscopul Milanului, care încânta auditoriul cu predicile sale şi când lectura Epistolelor pauline şi a vieţii Sfântului Antonie cel Mare îl conving de valoarea vieţii creştine autentice. O întâmplare, pe care el o va considera providenţială, pune capăt îndoielilor. Aflat în grădina casei în care locuia, în 386, un glas de copil dintr-o locuinţă vecină zicea cântând şi repetând des „Ia şi citeşte, ia şi citeşte" (toile, lege - în latină).

A murit la 28 august 430, în vârstă de 76 de ani, în timp ce oraşul era asediat de vandali, în secolul al VIII-lea, osemintele sale au fost aşezate într-o biserică din Pavia (Italia).

Din imensa operă a Fericitului Augustin (care nu este depăşită cantitativ decât de scrierile lui Origen) menţionăm:

Mărturisiri (Confessiones), în 13 cărţi, lucrare scrisă între anii 397-400. Ea inaugurează genul literar al autobiografiei autocritice. Adresându-se lui Dumnezeu, Fericitul Augustin îşi istoriseşte periplul şi neîmplinirile vieţii sale, până când îl descoperă adevărat pe Creator şi devine un creştin autentic. Este una din cele mai citite cărţi în lumea creştină.

Despre cetatea lui Dumnezeu (De civitate Dei), în 22 de cărţi, la care a lucrat 14 ani şi a cărei scriere a fost provocată de cucerirea Romei de către vizigoţii conduşi de Alaric, în 410. Raportul sau lupta dintre cetatea omenească (ai cărei locuitori sunt răi şi nedrepţi) şi cetatea lui Dumnezeu (ai cărei locuitori sunt buni şi drepţi) va înceta la Judecata de Apoi. Despre cetatea iui Dumnezeu este o apologie a creştinismului, prima încercare de filozofie a istoriei, operă care a influenţat profund gândirea creştină până în vremea noastră.

Despre Sfânta Treime (De Trinitate), în 15 cărţi, este principala operă dogmatică a Fericitului Augustin, în care strecoară însă şi învăţătura greşită despre Filioque.

Opera retorică numără 800 de omilii, iar corespondenţa sa cuprinde 270 de scrisori.

Fericitul Augustin „a fost unul dintre cei mai fecunzi şi mai profunzi scriitori şi gânditori ai creştinismului patristic" (pr. prof dr. loan Gh. Coman).