| Sfântul Grigorie cel Mare (540-604, prăznuit la 12 martie). Cunoscut sub numele de Grigorie I, a fost Papă al Romei între 590-604 şi este plasat de istorie la răscrucea dintre Antichitate şi Evul Mediu. Călugăr la Mănăstirea „Sfântul Andrei" din Roma, a fost trimis între 579-585 ca apocrisiar (legat papal, sol sau diplomat bisericesc) la Constantinopol. După ce revine la Roma, în 590 este ales papă, dovedindu-se un foarte bun administrator.
Când Sfântul Ioan Postitorul (sau Ajunătorul) şi-a luat în anul 588 titlul de „Patriarh ecumenic", în replică, Sfântul Grigorie s-a numit, în 595, „Servus servorum Dei" (adică „Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu").
A trimis misionari pentru creştinare în Anglia (596) şi la longobarzi. A reformat ritualul şi cântarea liturgică, numită „gregoriană", după numele său.
Dintre lucrările pe care le-a alcătuit, se pot aminti: Carte de conducere pastorală, în 4 cărţi; Moralia sau Comentariu la Iov, în 35 de cărţi; Dialoguri despre viaţa şi minunile părinţilor italieni, în 4 cărţi, conţinând o istorie a sfinţilor din Italia (de aici i-a venit Sfântului Grigorie supranumele de "Dialogul"). Tot el este, după tradiţie, şi autorul Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite care se săvârşeşte în Postul Mare.
Dostları ilə paylaş: |
