Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Teologi şi scriitori bisericeşti. Apariţia tiparului a revoluţionat viaţa culturală, favorizând răspândirea literaturii teologice şi duhovniceşti în rândul maselor.

Cele mai reprezentative figuri ale scrisului bisericesc ortodox, în acest interval, sunt:

Patriarhul ecumenic Ieremia al II-lea (1572-1595, cu între­ruperi) a redactat Răspunsurile către teologii luterani din Tubingen, în care vădeşte ereziile protestanţilor. După el, se impune personalitatea patriarhului ecumenic Chiril Lukaris (+1638) care a militat pentru Ortodoxie, dar s-a izbit de diplomaţia catolică şi de contrafacerile protestante, asupra cărora ne-am pronunţat deja într-un capitol precedent.

Patriarhul Alexandriei, Mitrofan Kritopoulos (1636-1639), înmormântat la Târgovişte, este autorul unei importante Mărturisiri de credinţă ortodoxă, scrisă în 1625.

Excepţională este activitatea cărturărească a patriarhului Dositei II Nottara al Ierusalimului (1669-1707), cu sprijinul căruia se înfiinţează la Mănăstirea Cetăţuia - Iaşi o tipografie, între 1680-1682. El este autorul mai multor lucrări, între care Pavăza Ortodoxiei, mărturisire de credinţă aprobată în 1672 de un sinod ţinut la Ierusalim, prin care se combat erorile doctrinare catolice şi protestante, Tomul dragostei (Iaşi, 1698), o antologie de scrieri care vizează combaterea primatului papal şi a interpolării Filioque ş.a.

Mitropolitul Kievului, Petru Movilă (l638-1646), a alcătuit, la rându-i, Mărturisirea de credinţă aprobată de Sinodul de la Iaşi în 1642 şi lucrarea intitulată Lithos (adică Piatra) în 1644, care este cunoscuta drept principala sa operă de polemică religioasă. Tot el a înfiinţat tipografii Ia Kiev şi Lvov, unde a tipărit o serie de cărţi de cult şi teologice.

O remarcabilă activitate cărturărească a dezvoltat în Ţara Românească diaconul Coresi, care a tipărit o serie de cărţi în limba română, între care mai importantă este Evanghelia cu învăţătură sau Cazania, 1581.

Mitropolitul Varlaam al Moldovei (1632-1653) s-a distins prin tipărirea între alte lucrări a unei Cazanii, în 1643 (Carte românească de învăţătură la dumenecele de preste an şi la praznice împărăteşti şi la svânţi mari), iar mitropolitul Dosoftei (1671-1674; 1675-1686) a publicat Psaltirea în versuri (Uniev, 1673) şi Viaţa şi petrecerea sfinţilor (Iaşi, 1682-1686, în 4 volume).

Tot în Moldova s-a remarcat, în secolul al XVIII-lea, lucrarea cărturărească şi duhovnicească de excepţie a Cuviosului Paisie cel Mare (+ 1794), stareţul Mănăstirii Neamţ, traducătorul Filocaliei în limba slavonă (Dobrotoliubie) şi al mai multor lucrări patristice în limba română, activitate preluată şi continuată în Rusia de Sf. Tihon de Zadosk (+ 1783), episcopul Ignatie Briancianinov (+ 1867), preotul Ioan din Kronstadt (+ 1908) ş.a.

În Ţara Românească s-a remarcat Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul (1708-1716), care a scos din teascurile tipografice de la Târgovişte şi Bucureşti mai multe lucrări, parte din ele scrise de el însuşi.

Cuviosul Nicodim Aghioritul (1748-1809) este unul dintre cei mai fecunzi scriitori bisericeşti din secolul al XVIII-lea. Principalele sale lucrări traduse aproape în toate ţările ortodoxe sunt: Filocalia (2 volume), Pidalionul (o colecţie de canoane comentate), Carte foarte folositoare de suflet (Exomolighitarul, 1794) care este unul din cele mai importante tratate de duhovnicie, scrierea morală Hristoitia, Războiul nevăzut etc.

Alţi teologi şi scriitori bisericeşti sunt Evghenie Vulgaris (+ 1806), întemeietorul unei Academii la Athos şi membru al Academiei din Petrograd, predicatorul Ilie Miniat (+ 1714), autor de Predici sau Didahii, arhiepiscopul Nichifor Teotokis (+ 1801), care ne-a lăsat Kyriacodromionul (Cazania cuprinzând predici la duminici şi sărbătorile de peste an). La ruşi, mitropolitul Filaret Drozdov (l820-1867), autorul unui Catehism care a devenit cartea simbolică a Rusiei ortodoxe, arhiepiscopul Cernigovului, Filaret Gumilevski (+ 1866), autor al unor valoroase lucrări de istorie, aghiografie şi dogmatică şi iniţiatorul traducerii Sfinţilor Părinţi în limba rusă, dogmatistul Silvestru, episcop de Kanev, teologul laic Alexei Homiakov (+ 1860), istoricul şi dogmatistul Macarie Bulgakov (1812-1882), mitropolit al Moscovei ş.a.

Teologii secolului XX. Patriarhalele ortodoxe, precum şi celelalte Biserici autocefale sunt reprezentate pe tărâmul culturii teologice de o serie de scriitori marcanţi, care au îmbogăţit literatura teologică cu importante scrieri şi au readus în atenţie opera patristică a primelor veacuri creştine prin ediţii critice: