Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove Universitatea de Teologie Ortodoxă din Moldova

Actele proconsulare ale Sfântului Ciprian, episcopul Cartaginei (martirizat la 14 septembrie 258)

Sfântul Ciprian, episcopul Cartaginei între anii 249-258, a fost unul dintre cei mai mari şi mai renumiţi episcopi ai Bisericii universale. Viaţa şi activitatea sa ne-a fost descrisă în amănunt de diaconul şi prietenul său Pontius, dar cele mai bune ştiri despre martiriul şi sfârşitul vieţii sale ni le dau Acta proconsularia din 257 şi 258 şi scrisorile sale.

Sf. Ciprian s-a născut la Cartagina din părinţi păgâni de bună condiţie socială, dar el se converti la creştinism către 246. În 249 este ales episcop al Bisericii din Cartagina. În timpul grelei persecuţii a împăratului Deciu, el s-a retras în împrejurimi de unde conducea şi încuraja Biserica sa. Întors la Cartagina în 251, el reglementă, cu mult tact, de acord cu Biserica Romei, situaţia celor căzuţi- a lapsilor, prezidă Sinodul din Cartagina din 251 şi reorganiză Biserica provinciei Africa, activând cu succes în toate domeniile: ierarhic, moral-disciplinar, liturgic, biblic şi în orânduirea cultului martirilor. Ca orator şi teolog, el a lăsat o operă preţuită de întreaga Biserică.

În urma edictului din 258 dat de împăratul Valerian, Sfântul Ciprian revine la Cartagina din Curubis şi locuieşte în grădinile sale, unde aştepta în fiecare zi să fie arestat. La 14 septembrie începe interogatoriul în faţa unei mari mulţimi. La îndemnul proconsolului de a sacrifica zeilor, Sf. Ciprian a refuzat. S-a dat atunci ordin ca acesta să fie ucis imediat cu sabia.

În cinstea Sfântului Ciprian la Cartagina s-au ridicat trei mari basilici creştine.

Asupra martiriului Sfântului Ciprian există două relatări: Acta proconsularia, propriu-zise, care de fapt sunt cele două procese verbale luate de creştini de la grefa tribunalului din Cartagina, şi o scurtă istorisire a unui martor ocular care a consemnat ultimele momente din viaţa Sfântului, înainte de a i se tăia capul. Avem astfel documentul autentic cel mai celebru din literatura martiriologică.

Stilul Actelor e simplu şi lapidar, căci nu s-a adăugat nimic la cele consemnate de grefierul tribunalului din Cartagina în cele două procese verbale. În ciuda stilului simplu şi al unei uscăciuni aparente, Actele proconsulare reprezintă în istoria creştinismului un document viu, autentic, de mare valoare, pentru că ne redau realitatea şi grăiesc adevărul.