Monografia orasului Sannicolau Mare
Yüklə 2,04 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- 9.5. TURISMUL
- 9.6. ACTIVITATEA SANITARĂ
9.4. COMERŢULComerţul defineşte evoluţia vieţii economice şi sociale şi constituie barometrul dezvoltării societăţii, în fiecare etapă istorică. Localitatea Sânnicolau Mare. fiind aşezată într-o câmpie deluroasă, în jur bogată în resurse agricole, cu oameni pricepuţi în arta meşteşugurilor, pe calea strategică şi comercială a văii Mureşului dintre Transilvania, Banat şi centrul Europei Centrale, este situată în aria europeană a schimburilor de mărfuri şi valori spirituale. Din cele mai vechi timpuri, râul Mureş a fost prima cale comercială, ce asigura transportul de sare şi alte mărfuri din Transilvania spre Centrul Europei astfel că la Cenad şi Sannicolau Mare, au existat depozite de sare, încă de pe vremea voievodatului lui Ahtum. (30) Datorită existenţei localităţi, pe drumul celor trei mari oraşe cetate Timişoara – Morisena – Szeged locuitorii au putut beneficia şi participa la exercitarea comerţului, sub toate formele sale. Evoluţia comerţului, în localitate, capătă forme noi, la sfârşitul secolului al XIX – lea, şi începutul secolului al XX – lea prin apariţia negustorilor, meşteşugarilor, manufacturi, a breslelor şi cărăuşilor, prin forme organizate. Pe lângă valorificarea produselor agricole, animale, ţesături manuale, miere de albine a început să se diversifice aria de comercializare şi a altor mărfuri produse în atelierele meşteşugăreşti şi apoi în fabricile din localitate. Se remarcă, în prima fază a dezvoltării micii industrii, negustorii greci şi macedoneni, care aveau experienţa necesară în practicarea comerţului local, fiind mai apoi luat de către evrei şi alte naţionalităţi din localitate. Astfel că, berea produsă la Sânnicolau Mare din 1724, era exportată în ţările Europei Centrale, concurând cu berea Pilsen, iar acest comerţ cu bere cade, când, s-a construit Fabrica de Bere din Timişoara. Pe raza localităţii, s-a început cultivarea plantelor tehnice; tutunul, care era exportat masiv şi cresterea viermilor de mătase, pentru a obţine materia primă pentru fabricile din Imperiul Austro-Ungar. Colonizarea germanilor şvabi şi apariţia maghiarilor,în localitate, a dus la creştera numărului de meseriaşi, de diferite profesii şi deci comercializarea unei game largi de produse. În anul 1768, împăratul Iosif al II – lea, vizitând localitatea, a apreciat mult munca oamenilor, prevăzând un viitor frumos localităţii, astfel că în anul 1787, Sânnicolau Mare devine târg anual (târg de ţară), ceea ce face ca produsele să fie comercializate mai uşor. Dezvoltarea comerţului capătă noi valenţe, prin construirea de fabrici ca : fabrica de piele, pantofării, ţesătorii, fabrica de cărămidă şi ţiglă, fabrica de mezeluri (Abatorul din Sighet), fabrica de ulei şi săpun, fabrica de spirt, fabrica de oţet, de unde se exportau produse ca : tălpi pentru încălţăminte, pantofi, ţigla, făina de grâu şi porumb, ulei, oţet, produse din carne şi altele necesare pieţei. (30) Începând cu anul 1837, Sânnicolau Mare devine târg (piaţă) săptămânal mărind şi mai mult valoarea veniturilor din comercializarea produselor. Încep să apară primele expoziţii de produse, organizate în localitate, apreciate chiar din 1886 de ministrul ungar al industriei, care spunea că produsele din Sânnicolau Mare pot concura cu cele americane, fiind chiar mai bune. Pentru a deveni competitori în practica comerţului, participă la expoziţii din Timişoara, Budapesta şi Viena, iar în 1896, participă la expoziţia MILENARĂ de la Budapesta, obţinând şi o medalie de aur, pentru creşterea găinilor LEGHORN. (2) Prin electrificarea unor obiective economice, începând cu anul 1857, s-a mărit producţia de mărfuri, localitatea ţinând pasul cu dezvoltarea societăţii europene occidentale. În localitate exista un hambar de peste 30.000 mierte (9) (1 miertă = 0.8 tone) de produse agricole, ce asigura comercializarea lor în Imperiul Austro-Ungar. Transportul produselor, ce se comercializau la început, s-a făcut prin companii de cărăuşi, iar apariţia căii ferate şi a mijloacelor auto au dus la valorificarea mai rapidă a produselor şi mărfurilor. Începând cu anul 1900, au început să apară magazine coloniale ale lui MOUSZ şi WEBER,prăvălii de confecţii, depozite de lemne, magazine mixte, florării şi unităţi comerciale mari ca „Steaua”, „Furnica” şi magazine pe acţiuni, care preluau produsele finite şi le comercializau, iar apariţia filialelor unor firme străine a dat posibilitatea comercianţilor să se dezvolte. Comerţul, de-a lungul timpului, a fost efectuat de greci, apoi de macedoneni şi ultimi mari comercianţi ai localităţii au fost evrei. Printre comercianţii evreii amintim: pe Iritz, Goldstein, Weis, Frischot, Urmeny şi Bayer. Produsele de carne se comercializau prin măcelăriile: Kostolezki, Gallman, Roos, Papp,Stein Kornely (aveau şi fabrica de mezeluri – unde este abatorul). Pâinea se comercializa prin brutăriile: Mathias (înfiinţată în 1910, fiind cea mai mare) Huber, Denyer, Frischof şi Brotkorb. Produsele farmaceutice se comercializau prin farmaciile; Glass, Bender şi Petrovici. Pentru obţinerea de credite, existau şi băncile: Iambrich, Grun si Schweibiche Bank ( sediul de mai târziu al Băncii Agricole Reifeesen). Comerţul a funcţionat bine în localitate până în 1948 (de exemplu fabricile din oraş au asigurat produse pentru primul şi al doilea război mondial). Începând cu anul 1948, după naţionalizare, comerţul decade în primii 15 ani, căpătând alte forme noi, specifice orânduirii socialiste. Dezvoltarea industrială a oraşului, începută după 1970, va duce al dezvoltarea comerţului. La unităţile economice din oraş se produceau o gamă largă de produse din cânepă, textile (ciorapi), produse din lapte, mezeluri, legume şi fructe, furaje concentrate, făină, mărfuri meşteşugăreşti (la Cooperativa Banatul) şi produse agricole, ceea ce a făcut ca oraşul să devină un important centru comercial al judeţului. Pentru o evaluare a unităţilor comerciale, până în 1990, situaţia se prezenta astfel: (13)
În piaţa oraşului se comercializau, în special, produse agricole, dar şi produse aduse din Iugoslavia, prin Valcani şi Jimbolia, ceea ce făcea ca, săptămânal, piaţa să fie frecventată şi de cetăţeni din judeţ şi din interiorul ţării. După 1989, după schimbarea regimului socialist cu o nouă societate capitalistă bazată pe o economie de piaţă, comerţul care se efectua cu produsele din fabricile şi intreprinderile din zonă decade, rămânând doar comerţul cu amănuntul, în magazine de stat şi particulare. Începând cu anul 1997, când îşi fac apariţia investitorii străini, se dezvoltă alte fabrici noi în oraş, comerţul începe să capete noi valenţe economice de piaţă, bazate pe concurenţă şi competitivitate. La această dată, firmele din oraş produc cablaje electrice pentru autovehicule, rezistenţe electrice, textile, produse rezultate din prelucrarea lemnului, pantofi, produse de panificaţie, făină, produse agricole, legume, fructe nutreţuri concentrate, produse agricole, etc. Deschiderea punctului de frontieră Cenad a făcut ca oraşul să intre din nou în circuitul comercial al vechiului drum comercial Timişoara – Viena – Berlin. În oraş, în anul 2003, sunt următoarele obiective comerciale: - S.A - uri = 25
Începând cu anul 2000, în localitate, există şi o vamă interioară, ce asigură controlul şi vămuirea mai rapidă a mărfurilor, de la investitorii străini. O dată cu dezvoltarea economică a oraşului, comerţul a căpătat din nou valoare, aducând profituri mari, atât firmelor cât şi persoanelor particulare, astfel Sânnicolau Mare devenind un centru comercial polarizator în partea cea mai de vest a ţării. S-au dezvoltat şi magazine de en gros pentru diferite mărfuri şi produse, dar şi un supermarket „Artima” cu peste 8000 sortimente. Fostele localuri ale magazinelor, de până în 1989, au fost luate în locaţie de gestiune, iar acum acestea sunt cumpărate de regulă de comercianţii care îşi desfăşoară activitatea aici. Printre firmele care s-au dezvoltat mai mult se numără: - APITULI str. Timişoarei, nr. 28 – produse din sticlă;
În anexa nr. 14. sunt prezentate firmele existente in oras. În piaţa oraşului, în zilele de marţi şi vineri, este târg mare; vin comercianţi din diferite zone ale ţării, dar şi străini (ruşi, moldoveni, sârbi, unguri), gama de produse este extrem de diversificată de la produse agricole, industriale şi manufacturiere. În ziua de Duminică, este piaţă simplă, de 2-3 ore în, special pentru cetăţenii din oraş. Majoritatea firmelor comerciale sunt axate în centrul oraşului însă sunt multe firme situate de-a lungul intrărilor şi ieşirilor din oraş, dar foarte puţine sunt situate în zonele marginale ale oraşului. 9.5. TURISMUL Sânnicolau Mare, purtând numele protectorului său Sfântul Nicolae, a fost un loc ales de Dumnezeu, aşezându-l in calea tuturor timpurilor zbuciumate ale istoriei europene, pe Valea Mureşului, pe drumul european Berlin – Viena – Timişoara, rezistând de-a lungul istoriei, de peste două milenii, a devenit astăzi un oraş înfloritor în partea cea mai vestică a ţării. Aşezat în calea poştalioanelor, diligenţelor şi cărăuşilor şi la confluenţa principalelor axe de circulaţie, la intrarea şi ieşirea din Banat, localitatea a îndeplinit şi funcţia turistică specifică zonei de câmpie. Localitatea a îmbinat armonios turismul rural (agroturismul) cu cel urban, prin vechea tradiţie populară, cu evoluţia modernă a societăţii. Ca localitate de popas a poştalioanelor şi diligenţelor, în Sânnicolau Mare s-au creat, de-a lungul timpului, dotările necesare pentru cazarea, întreţinerea şi hrănirea oamenilor, mijloacelor de transport şi a animalelor ce tranzitau zona. În acest scop, în localitate au existat, atât localuri mari, cu anexele necesare, dar şi case particulare care asigurau aceleaşi servicii. Principala atracţie a reprezentat-o modul de primire şi serviciile calificate oferite de către locuitorii aşezării, precum şi bucătăria sâmniclăuşeană, muzica populară românească şi cea a nationalităţilor conlocuitoare, cunoaşterea reţetelor de circulaţie europeană şi alte tradiţii specifice, ceea ce a făcut, să i se ducă faima de un oraş însemnat, cu oameni deosebiţi. În acest sens, putem să amintim existenţa, până în anul 1948, a hotelului şi restaurantului Vulturul Negru, Hotelul Imperial restaurantul Ricord, Românul Vesel, Rândunica, precum şi alte localuri mai mici şi cafenele, birturi şi pensiuni particulare şi un Casino Civil. În hotelurile din oraş se practica prostituţia, aceasta fiind legalizată. (31) Începând cu anul 1724 şi apoi 1837, localitatea devenea târg anual şi săptămânal, fiind vizitată de sute şi chiar mii de cetăţeni din comunele din jur, dar şi din Ungaria, Serbia, Transilvania şi Oltenia, care puteau cumpăra produse din fabricile locale şi cele ale meşteşugarilor. Existenţa curentului electric, încă din 1870, de la uzina din Kikinda şi apoi din 1919 de la Moara Polhasca (uzina electrică), a creat oraşului un farmec aparte, aducând civilizaţia europeană în această zonă a ţării. Construirea cinematografului Imperial în 1905 a atras după sine venirea în localitate a multor turişti, la vizionarea filmelor atât pentru cei ce tranzitau zona cât şi pentru cetăţenii localităţilor din jur. O atracţie deosebită pentru vizitarea localităţii o reprezintă comoara găsită, în anul 1799, unic tezaur de aur de acest fel în lume. Prin relaţiile interumane, datorită structurii interetnice, în fiecare an, localitatea este vizitată de rudele cetăţenilor din Austria, Germania, Ungaria, Serbia, SUA alte state ale lumii şi din toate judeţele ţării. Prin redeschiderea punctutlui de trecere a frontierei în anul 2001 la Cenad, a făcut ca oraşul să devină din nou un centru de atractie turistică, dar şi de tranzit pe drumul european ce leagă România de centrul Europei. Istoria multiseculară a oraşului nu este încă cunoscută la valoarea ei istorică de către români şi străini, ceea ce se impune ca, factorii responsabili ai urbei să o facă cunoscută în ţară şi în lume. Principalele puncte turistice ale oraşului : Monumente istorice
Monumente ale naturii
În localitate se pot vizita următoarele : - muzee : Muzeul Oraşului; Muzeul Bela Bartok Casa comemorativă Bela Bartok Bisericile altor rituri religioase Sediile firmelor internaţionale Zoppas Industries şi Delphi Packard Alte obiective ce pot fi incluse în circuitul turistic şi locuri de agrement
Într-un viitor nu prea îndepărtat, datorită principalului zăcământ de apă geotermală, se va trece probabil, prin investiţii străine, la folosirea acestuia pentru agrement şi tratament balnear. Se poate concluziona că, oraşul Sânnicolau Mare este un oraş cu un turism urban în plină dezvoltare, cu multiple posibilităţi ca funcţia turistcă să devină o ramură de bază a economiei oraşului. 9.6. ACTIVITATEA SANITARĂ Localitatea, de-a lugul timpului, fiind un drum de intersecţie a drumurilor spre Timişoara Arad, Jimbolia, Ungaria şi Iugoslavia şi având o climă blândă şi umedă, întinsele terenuri mlăştinoase din jurul său împrospătate mereu prin revărsarea Mureşului şi a Arancăi, au avut conseciinţe asupra stării de sănătate a locuitorilor, ducând, în acelaşi timp, la utilizarea procedeelor medicale din acele timpuri, pentru tratarea diferitelor boli şi afecţiuni. Ca prim tratament, în orice boală, s-au folosit leacurile aferente prin tradiţie, care constau în anumite buruieni, flori, seminţe, rădăcini al căror efect era cunoscut. Cu această simplă metodă de tratare şi cu descântece nu se reuşea să se vindece bolile grave existente. Localitatea, de-a lungul existentei ei, a fost bântuită de boli grave ca :ciuma în anii 1740, 1831, 1866 şi 1873. În timpul ocupaţiei otomane, s-au aplicat şi metodele de vindecare orientale, iar turcii, pe lângă fiecare moschee posedau un văcuf(20), care avea un loc destinat pentru tratarea bolilor. După alungarea turcilor din Banat, Imperiul habsburgic, analizând structura zonei şi-a dat seama că, fără a avea nişte condiţii igienico-sanitare şi o reţea sanitară nu va putea să-şi exercite drepturile şi să stăpânească Banatul, deci şi localitatea Sânnicolau Mare. Colonizarea locallităţii, cu germani şvabi, a dus la un prim pas spre o organizare mai bună a cominităţii, privind regulile igienico-sanitare şi la apariţia unor specialişti in medicină. După sosirea grofului Nako, acesta, printr-o donaţie în localitate, s-a constriut pe locul unei case de vânătoare, între anii 1883-1884, primul spital din zona de NV a Banatului, care a purtat numele de Spitalul Public Berta, după numele soţiei grofului Nako, care a făcut opere de caritate pentru populaţie. La început, a avut ca dotare 6 paturi şi un medic, ajutat de un comitet compus din 11 membri, care nu reuşeau să satisfacă nevoile comunităţii, însă, era un lucru extrem de imporant pentru localitate. Prin dezvoltarea economico-socială a Banatului şi zona localităţii a beneficiat de fondurile necesare pentru canalizarea Arancăi, asanarea mlaştinilor prin canale şi chiar umplerea lor cu pământ, astfel că se elimina un prim focar de infectie. O altă măsură luată a fost crearea unei circumscripţii sanitare, deservit de 1 – 2 medici şi asistenţi (felceri), care luau primele măsuri de consultare şi vindacare. În localitate, îşi fac aparitia şi medici particulari, care îşi fac simţită prezenţa, contribuind la sănătatea locuitorilor, începqnd cu anul 1870.
În anul 1913, conducerea spitalului o preia Iuliu Simion în calitate de medic şef, ajutat de medici particulari din localitate, spitalul era sisţinut financiar cu ajutorul locuitorilor şi districtului. Din 1945 se iau măsuri de îmbunătăţire a spitalului, întrucăt acesta era situat într-o localitate declarată oraş, astfel că până în 1953 apar secţii noi: - secţia chirurgicală condusă de un medic primar şef de secţie şi medic consultant - secţia medicună internă şi contagioase cu 55 paturi şi 4 medici - secţia dermato-venerice, cu 6 paturi un medic şef de secţie - secţia pediatri,e cu 10 paturi şi un medic - secţia TBC, cu 10 paturi şiun medic - radiologia, cu un medic - secţia stomatologie - farmacie, cu doi farmacişti - în anul 1980, este dat în folosinţă în încinta spitalului vechi, un local nou : Spitalul de Copii (secţia pediatrie), cel vechi rămâne astfel pentru adulţi. La ora actuală, spitalul are 5 apvilioane cu 300 paturi, 25 medici şi un număr însemnat de personal medical auxiliar. În 1958 s-a înfiinţat staţia de salvare, cu 5 autosalvări, din care două ultramoderne, dotate în occident şi un dispecerat pentru urgenţe. În anul 1952, ia fiinţă o policlinică, care va avea ulterior 17 cabinete de specialitate şi un laborator. Se înfiinţează şi două circumscripţii sanitate pentru adulţi şi copii. După anul 1990 în oraş există : - un spital pentru adulţi şi copii, cu 385 paturi(100 paturi pentru copii) - două dispensare : uman şi TBC - o policlinică, cu 17 cabinete şi un laborator - patru farmacii - bază de fizioterapie (desfiinţată în 2002) - ştrand termal, cu o mică bază de fizioterapie - centru medical, medicina muncii Între 1999 – 2003 în oraş s-au înfiinţat de către medici privaţi : - şase cabinete de stomatologie - trei cabinete boli interne - 1cabinet ginecologie
În localitate, prin noua organizare a sistemului sanitar , există 15 medici de familie, cu minim 1000 membri. Spitalul are în dotare :
În oraş functionează urmatoarele obiective sanitare;
- Cabinet stomatologic dr. Luchi Floarea - str. Calea lui Traian - Cabinet medical dr. Avram Stanisoiu Otilia – (policlinică). - Cabinet medical dr. Chipei Virgil – (dispensar str. V. Babeş). - Cabinet medical dr. Jebeleanu Laurenţiu (dispensar str. V. Babeş). - Cabinet medical dr. Micşa Axenia (str. V. Babeş nr.5). - Cabinet medical dr. Usvat Maria (str. V. Babeş nr.5). - Cabinet medical interne dr. Kozicek Carol (str. Ghe. Lazăr nr. 7). - Cabinet pediatrie dr. Munteanu Ana (policlinică). - Cabinet medical stomatologie dr. Barbu Valeria (str. Calea lui Traian). - Cabinet stomatologie dr. Maniov Ecaterina (policlinică). - Cabinet medical dr. Vorovenci Radu (dispensar str. V. Babeş nr.5). - Cabinet medical ginecologie dr. Minciu Eugenia Farmacii; - Diafarm SRL str. Dr. Cenadului. - Hypericum str. Decebal - San medicago str. Republicii nr.10 - Farma vest (veterinară) str. Miron Costin nr.6. - Helleborus str. Republicii nr.7. Ca somitate de excepţie în medicină, din localitate, amintim pe Dr. Georgescu, care a fost timp de 35 de ani cel mai bun chirurg, pentru memoria sa, o stradă îi poartă numele. În continuare mai amintim numele şi altor medicii ca; Dr. Mihăilescu Alexandru, chirurg – fost director al spitalului, Dr. Vîşcu – chirurg, Dr. Zombori – chirurg, Dr. Avram Otilia – interne, Dr. Trifunov – interne, Dr. Minciu Eugenia – medic ginecolog, Dr. Dinu Ion – interne, Dr. Lazarov – fizioterapie,Off Bauer-medic pediatru, Dr. Munteanu Ana – pediatru, care alături de ceilalţi medici şi personal sanitar, au asigurat şi asigură sănătatea locuitorilor oraşului şi comunelor din jur. Cetăţenii oraşului aduc sincere mulţumiri întregului personal medical din localitate, care la fel ca înaintaşii lor, au asigurat sănătatea locuitorilor şi ne rugăm la Dumnezeu să-i binecuvânteze. Yüklə 2,04 Mb. Dostları ilə paylaş:
|