Motivatii, conditii si realismul sperantelor



Yüklə 35.62 Kb.
tarix26.10.2017
ölçüsü35.62 Kb.

MOTIVATII, CONDITII SI REALISMUL SPERANTELOR
Vlad Avrigeanu1
Institutul National pentru Fizica si Inginerie Nucleara ’Horia Hulubei’,

P.O.Box MG-6, 76900 Bucuresti-Magurele, Romania

Rezumat. Incercarea de a intelege motivatiile migratiei tinerilor cercetatori romani este insotita de inventarul conditiilor existente pe plan national pentru continuarea unei activitati de cercetare stiintifica la nivelul atins in Occident. Rolul determinant al acestor conditii pentru intoarcerea tinerilor cercetatori este corelat cu actiunile concrete si imediate ce s-ar impune pentru ca solutia aceastei probleme complexe sa prezinte si o componenta reala.



1. Introducere

Prezenta incercare de intelegere a migratiei tinerilor cercetatori romani – conditie necesara desi nu si suficienta pentru limitarea acestui fenomen social – incepe cu un apel nostalgic la istoria nationala ante- si interbelica. A propune o paralela si mai indepartata in trecut, cu generatia pasoptista ce s-a aflat la originea statului roman modern, ar fi poate impropriu datorita conditiei sociale particulare a acesteia precum si contextului international mult diferit. Nu se poate face insa abstractie de originea rurala a majoritatii intelectualitati romane interbelice, plecarea de la sate a tinerilor dotati si doritori sa invete fiind considerata in acele timpuri ca cel mai normal mod de evolutie atat a acestora cat si al satului in intregul sau. Ne place sau nu, intelegerea conditiei actuale a Romaniei mai mult de ‘sat’ in cadrul comunitatii internationale (net superioara totusi conditiei de periferie a unei metropole) poate contribui la aprecierea corecta a posibilitatii de limitare a migratiei tinerilor cercetatori.


Importanta conferintei de fata este insa determinata de particularitatile conditiilor actuale ale cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice (CD) pe plan atat international cat si national. Conditia externa favorizanta migratiei in intregul context european consta in facilitatile deosebite oferite de marile puteri tehnologice – SUA si Japoania. O alta conditie externa este insa si dificultatea obtinerii pozitiilor permanente, dincolo de stagiile post-doctorale, inclusiv in Europa. O politica nationala adecvata s-ar folosi de aceasta realitate externa pentru a recupera cat mai multi cercetatori de acum formati la cel mai inalt nivel. Opusul acesteia are insa un efect contra-productiv la nivelul CD mondial, post-doctoranzii fara alte angajamente optand sa ramana in strainatate cu pretul schimbarii profesiei.

Astfel, determinante pentru intoarcerea tinerilor cercetator pot fi in ultima instanta conditiile pe plan national atat de continuare a unei activitati CD la nivelul atins in Occident cat si - nu in ultimul rand - de viata. Importanta fiecarei dintre aceste circumstante ale unui fenomen social de maxima relevanta pentru prezentul si viitorul unei natiuni, mai mult decat toate statisticile si previziunile macroeconomice la un loc, este comentata in continuare cu intentia identificarii aspectelor reale si pertinente. Concluziile prezentarii au la baza activitatea autorului în cadrul IFA-Bucuresti si al programului EURATOM (Fusion) Association al Comisiei Europene (EC), precum si singura propunere2 acceptată din partea unităţilor Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC) în cadrul acţiunii EC ‘Support for Centres of Excellence’.


2. Conditia cercetarii stiintifice pe plan national
Autorul acestor randuri recunoaste ca nu-i este clar care din urmatoarele doua intrebari ar trebui sa fie prima: ‘Ce vor face tinerii cercetatori daca se vor intoarce in Romania?’ si ‘Cu ce-i atragem pe acestia in vederea intoarcerii?’ (cu sublinierea ca punem problema, pentru moment, numai sub aspectul profesional). Oricum insa se ajunge tot la nivelul actual al cercetarii stiintifica astazi in Romania. Iar in acest punct al discutiei nu se poate constata insa altceva decat criza fără precedent a sistemului CD din Romania (e.g.3), la care şi-au adus contribuţia toate guvernele ‘tranziţiei’. Mai mult insa, deoarece cercetarea ştiinţifică este caracterizată recent de către însuşi preşedintele EC ca fiind4domeniul în care lărgirea Uniunii Europene (EU) devine realitate cu mult înaintea momentului efectiv al aderării”, rezultă că dezastrul actual al CD din Romania are toate şansele să prefigureze şi stadiul realizării ‘obiectivului de ţară’ în 2007, de aderare la EU. Inainte de a trage concluzia, in secundar, ca prin intoarcerea tinerilor cercetatori in Romania se urmareste numai integrarea acestora in aceasta NE-realizare majora, se cuvine sa analizam totusi si contextul cel putin european al subiectului CD.

Poziţia europeană a cercetării ştiinţifice este ilustrată de existenţa unui comisar propriu printre ceilalţi 18 membri ai cabinetului european, care coordonează la rândul său două5 dintre cele 23 de directorate generale ale EC. Domeniul CD formează de asemenea obiectul unui capitol distinct al negocierilor de aderare, capitol închis formal6 printre primele cu toate ţările candidate – spre onoarea potenţialului lor ştiinţific. În acelaşi timp însă EC le-a cerut acestora, în continuare, asigurarea infrastructurii necesare participării în condiţii competitive la proiectele europene finanţate prin Programul-Cadru nr. 6 (PC6).

Poziţia cercetării ştiinţifice în Romania poate fi descrisă de evoluţia coordonării domeniului plecand de la nivelul de minister (MCT, 1993-1999) si agenţie naţională (ANSTI, 2000), pentru a deveni apoi departament condus de un ministru-delegat (MEC-C, 2001-2003), respectiv secretar de stat in prezent. Finanţarea domeniului a scăzut şi ea în mod corespunzător, în condiţiile în care cercetarea este considerată în documentele oficiale un domeniu prioritar! Coordonarea falimentară a domeniului este ilustrată şi de sistemul mai recent adoptat de finanţare competiţională pe bază de proiecte CD. Deşi salutar, acest mecanism s-a transformat într-o nouă problemă datorită în primul rând resurselor financiare sub-dimensionate. Atribuirea unor fonduri mult sub necesarul documentat prin proiect obligă cercetătorii să depună noi şi noi proiecte, neasigurând nici salariile modeste3,5 dar crescând volumul de documentaţie (precum şi costul evaluării) la cote nebănuite până acum. În acelaşi timp autonomia directorului de proiect, deja sufocat de formularistică, a fost transferată de la preconizata distribuire normala de fonduri la stabirea nivelului de reducere a salariilor celor ce participă la activitatea proiectului. Şi tot directorii de proiect au devenit responsabili pentru neefectuarea încasărilor ca urmare a blocajelor financiare dintre Ministerul de Finanţe şi MEC. In ultima instanta, problema principala a finantarii institutelor nationale de cercetare stiintifica consta in neasigurarea bugetara cel putin a fondurilor de salarizare, odata ce evaluarile aprape continue au certificat nivelul corespunzator al activitatii acestora, similar cercetarii stiintifice universitare sau din cadrul institutelor Academiei Romane. Obtinerea salariilor de asemenea pe baza competitiei de proiecte, in conditiile descrise mai sus chiar si in cazul finantarii cvasi-institutionale sub forma proiectelor de tip ‘nucleu’, nu poate reprezenta decat inceputul sfarsitului.

În sfarsit, toate proiectele, indiferent de sursa si procentul de finanţate (in cazul programelor nationale), sunt afectate egal de infrastructura unică în comă. Aceasta incepe cu costul neachitat al utilităţilor sau nemulţumirea crescândă a personalului tehnico-administrativ fără salarii, care acţionează la fel pentru toate proiectele. Urmeaza apoi insuficienta sau chiar absenta documentatiei de specialitate, fiind evident imposibilă chiar şi numai realizarea corespunzătoare de propuneri PC6 fără cunoaşterea realizărilor de ultimă oră pe plan extern. Apogeul este marcat de nivelul depasit al aparaturii tehnice existente, cu mult inferior aceluia necesar realizării unor proiecte PC6. Pe de alta parte, o parte semnificativă a bugetului MEC-2003 - 88 MEuro - este transferată EC/PC6. Astfel, exista o contribuţie financiară substanţială la programe internaţionale în acelaşi timp cu imposibilitatea participării efective la aceste programe. Aceasta situatie este deja recunoscuta prin recenta actiune EC/PC6 de alocare a cca. 25% din contributia Romaniei la PC6 - 19.8 MEuro – unei competitii restranse la nivelul Romaniei, Bulgariei si Turciei in vederea finantarii exclusive a infrastructurii CD necesare unei participari mai sustinute la competitiile generale ale PC6. Insasi aceasta initiativa este numai o picatura (sau maxum un pahar!) pe campul arid al cercetarii romanesti, stiuta fiind acoperirea de catre obiectivele PC6 a numai ~5% din domeniul CD in tarile EU. Responsabilitatea pentru situatia restului de 95% revine fiecarei natiuni, cu exceptia tarii noastre. Sensul redus al oricarei comparatii intre planul european si cel national rezulta si din faptul ca fondurile publice si cele private au ponderi relativ egale atat la contributia de cel putin ~1% din PIB alocata in prezent de fiecare tara EU cat si la aceea de 3% preconizata pentru 2010. Romania nici nu poate fi luata in aceasta discutie, cu cele 0.1-0.2% din PIB distribuiti in ultimii ani aceluiasi domeniu in timp ce industria nu-si poate asigura nici propria supravietuire (sustinerea si a CD fiind pura imaginatie!) iar sectorul privat are cele mai mari probleme cu arieratele (noroc cu guvernul roman si FMI care le mai iarta!).

Acesta este sistemul in care ar urma sa-si gaseasca locul tinerii cercetatori romani din strainatate care s-ar intoarce acasa.
3. …Acasa
Nu intamplator ultima fraza din paragraful anterior s-a terminat cu acest cuvant. El reprezinta de departe principala eventuala motivatie de revenire in tara a unor tineri cercetatori care si-au completat studiile in strainatate. Ce-i mai poate astepta insa aici, in afara sperantei ca finantarea si organizarea domeniului propriu de activitate se va imbunatati inainte de iesirea la pensie?

Ubi bene ibi patria’ li se reproseaza cel mai des celor ce aleg definitiv calea strainatatii. Acest ‘bine’ consta, in cazul cercetatorilor, si dintr-un statut socio-profesional indreptatit atat de efortul inmagazinat in propria formare cat si de aportul adus la progresul societatii. De asa ceva nu au parte insa si in Romania, la fel ca si cadrele didactice sau, la limita oficialului, de cadrele medicale. Daca invatamantul sau sistemul medical supravietuiesc pe baza meditatiilor si atentiilor justificate in primul rand tot de salarizarea aberanta, cercetatorii nu au alta varianta decat practicarea cel putin in secundar a unor servicii de asemenea didactice sau medicale. Saracia si desconsiderarea sociala sunt eventuala rasplata pentru alegerea patriei naturale in locul patriei binelui.



Ultima afirmatie poate fi socanta, dar nu intr-o mai mare masura decat realitatea. Nu o astfel de realitate aveau de infruntat tinerii care studiau in strainatate si se intorceau in Romania antebelica. Este adevarat ca posibilitatea unor astfel de studii o aveau posesorii unei stari materiale solide, dar un astfel de statut motiva ulterior si revenirea in tara considerata pe atunci echivalenta Belgiei in sud-estul european. Valoarea sub oricare din aspectele material, moral, cultural, sau profesional a format insa tinta principala a loviturilor sistemului comunist. Urmarile acestei istorii nu sunt foarte clare nici în societăţile post-comuniste, daca nu avem in vedere decat statutul oscilant al proprietatii, criza morala recunoscuta a societatii contemporane, sau promovarea valorilor profesionale care se pun si in slujba fortelor ce detin puterea politica.
4. Sperante si actiuni realiste
Formularea comentariilor critice de mai sus, poate radicale, are ca unic obiectiv obtinerea unei imagini realiste a migratiei tinerilor cercetatori precum si a unor actiuni concrete si corecte in sensul opus, dincolo de formal si iluzoriu. Randurile urmatoare sunt dedicate acestor actiuni, pornind de la cele mai simple si posibile fara intarziere si ajungand la cele majore, de sistem. Toate sunt insa necesare pentru corectitudine atat fata de tinerii a caror intoarcere in tara este dorita, cat si fata de fondurile publice care vor fi implicate in acest sens.

La nivelul tinerilor trebuie demonstrata hotararea societatii de a le acorda cel putin lor statutul socio-profesional la care le dau dreptul pregatirea si contributia recunoscuta la progresul societatii. Concret, tinerii care se intorc in tara dupa obtinerea intr-o universitate din EU/US/Japonia a cel putin o diploma de doctor in stiinte sa primeasca din prima luna urmatoare intoarcerii:

  • o pozitie de cercetator stiintific principal gradul III intr-un institut de cercetare sau universitate, la alegerea sa, recunoscandu-i-se si echivalandu-i-se diploma externa cu concursul formal necesar pentru ocuparea postului respectiv (ce va fi aprobat suplimentar institutiei indicate de tanar, in cazul in care aceasta nu dispune de posturi libere);

  • o indemnizatie lunara de 12001500 Euro (e.g.-6), timp de trei ani, precum si o prima de instalare de 1000 Euro, care vor fi distribuite printr-o organizatie independenta (e.g. Academia Romana) pentru a se evita blocaje datorate unor nepotriviri majore intre hotarari guvernamentale actuale – precum aceea necesara pentru introducerea actiunii de fata – si regulamente proprii ale institutiei aleasa de tanar.

Pentru a proba bunele intentii si hotararea autoritatilor in adoptarea si respectarea unei astfel de reglementari, aceasta ar trebui aplicata retroactiv pe durata a doi-trei ani.

La nivelul sistemului CD din Romania se impune in sfarsit realizarea unei reforme reale, care sa creeze conditiile unei integrari normale a tinerilor reveniti in tara. Astfel va fi posibila, dupa primii trei ani petrecuti in tara conform propunerii de mai sus, continuarea activitatii acestora intr-un cadru corect, cat mai apropiat7 de acela in care si-au dobandit calificarea profesionala de baza si axat pe recunoasterea valorilor.
5. Fara concluzii
Concluzii si ale acestei prezentari vor fi reprezentate de actiunile ce vor urma conferintei de fata. Daca atat prezentarea cat si vointa politica a factorilor de prima importanta care au sprijinit organizarea conferinteiau fost corecte si adevarate, atunci vor fi initiate si actiuni similare celor propuse mai sus. Concluzii mai clare nu pot exista.

Dar daca in locul unor astfel de actiuni va urma numai o alta conferinta pe aceeasi tema peste 1-4 ani, atunci orice concluzii vor fi inutile.



1E-mail: vavrig@ifin.nipne.ro; URL: http://tandem.nipne.ro/~vavrig/.

2‘Inter-Disciplinary Research and Applications based on Nuclear and Atomic Physics’ (IDRANAP), IFIN-HH, 2001-2004 (EC/FP5/INCO2 Call ICFP599A1AM03, 15.06.1999 – 15.10.1999).

3http://tandem.nipne.ro/our_position.html, http://www.ad-astra.ro/journal/3/oprea_editorial.php .

4‘Research is the first area where enlargement becomes a reality, well in advance of the accession schedule’, Candidate countries sign FP6 association agreement, CORDIS Focus No. 208/04.11.2002, p.3.

5‘Directorate General Research’ şi ‘Joint Research Centre’ (JRC), http://europa.eu.int/comm/sitemap/.

6Gűnter Verheugen, First Meeting of Member State and Candidate Country Research Ministers, Brussels, July 12, 2001, CORDIS Focus No. 178, 30 July 2001, p. 4.

3,5Este ilustrativ cazul IDRANAP/IFIN-HH, unde indemnizatiile nete ale oaspeţilor străini sunt de 1200/2400 EURO (doctoranzi/post-doc), dar <400 EURO pentru coordonatorii lor din IFIN-HH (profesori asociaţi UB).

7L. Giosan, T.I. Oprea, Ad Astra 1(2) 2002; http://www.ad-astra.ro/journal/2/editorial_en.pdf


Dostları ilə paylaş:


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə